Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 11/2010. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR - 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR.11
Ședința publică din 21 ianuarie 2010
PREȘEDINTE: Lucian Lăpădat
JUDECĂTOR 2: Cristian Pup
GREFIER:- -
S-a luat în examinare apelul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr.1584/12.06.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâta intimată PRIMĂRIA MUNICIPIULUI T, având ca obiect Legea nr. 10/2001.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă reclamantul apelant și consilier juridic pentru pârâta intimată Primăria Municipiului
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care nemaifiind de formulată alte cereri instanța acordă cuvântul în dezbaterea apelului.
Reclamantul apelant susține că sentința este netemeinică și nelegală întrucât ignoră calitatea sa de moștenitor ai părinților săi, atestată cu certificate de moștenitor și implicit, i se ignoră calitatea de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii pentru imobilul situat în T,-, care a fost expropriat de la părinții reclamantului, respectiv de la tatăl și mama - ambii decedați, iar după expropriere, clădirea de locuit a fost demolată.
Reclamantul apelant a mai arătat că este atât moștenitorul unic al tatălui său -, conform certificatului de moștenitor nr.1010/12.05.1994 emis de notariatul de Stat jud. T, cât și al mamei sale - - așa cum rezultă din certificatul de moștenitor nr.22/18.06.2002 eliberat de BNP
Totodată, apelantul a mai arătat că în afară de notificarea nr.332/13.02.2002 comunicată prin BEJ &, numiții și, împuterniciți inițial de mama reclamantului -, care a decedat ulterior la data de 10.05.2002, domnia sa personal a continuat procedura în nume propriu, dar și de moștenitor unic al părinților săi - foști proprietari tabulari ai imobilului expropriat și a dat o nouă împuternicire acelorași persoane - și - autentificată sub nr.669/13.03.2003 la BNP și aceasta a fost depusă la dosarul administrativ în timp util, înainte de emiterea Dispoziției nr.321/03.02.2009 a Primarului mun.
Consilier juridic, pentru pârâta intimată pune concluzii de respingere apelului, cu argumentul că în mod corect Primarul mun. Tar eținut lipsa capacității de folosință a lui la momentul formulării notificării, potrivit art.7 din 31/1954, acesta decedând la data de 28.04.1994, după cum reiese din certificatul de moștenitor nr.1010/12.05.1994 emis de Notariatul de Stat jud.
CURTEA
În deliberare, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.1584/12.06.2009 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Timișa respins acțiunea formulată de reclamantul împotriva pârâtului Primarul mun. T, având ca obiect anularea Dispoziției nr.321/03.02.2009 emisă de pârât și obligarea acestuia să propună acordarea de despăgubiri pentru imobilul naționalizat abuziv.
Prima instanță a reținut că reclamantul a solicitat ca prin sentința ce se va pronunțat, pârâtul să fie obligat să plătească compensații pentru imobilul situat în T,-, care a fost expropriat de la părinții reclamantului, respectiv de la tatăl și mama - ambii decedați, iar după expropriere, clădirea de locuit a fost demolată.
Reclamantul a arătat că la data de 13.03.2003 i-a împuternicit de pe domnii și pentru a soluționa problema juridică vizând imobilul din litigiu, că mama reclamantului l-a moștenit pe tatăl domniei sale, iar ulterior i-a făcut reclamantului testament și că reclamantul nu a primit nici un din cei care le-au fost achitați părinților săi, la momentul preluării imobilului, în baza Decretului de expropriere nr.354/1986.
La termenul de judecată din 12.06.2009, reclamantul a precizat că despăgubirea solicitată se ridică la suma de 400.000 lei, reprezentând contravaloarea terenului și a clădirii demolate, ce s-au aflat pe- din
Pârâtul, deși legal citat, nu a depus întâmpinare, însă la solicitarea instanței a depus o copie de Dispoziției nr.321/03.02.2009 a Primarului mun. T, prin care s-a respins notificarea nr.332/2002, atașându-se totodată și o copie a dosarului administrativ întocmit în baza 10/2001.
Din probele administrate, prima instanță a reținut că imobilul situat în T,-, compus din casă și curte, înscris în CF 1348 Taf ost proprietatea tabulară a părinților reclamantului, respectiv și, fiind expropriat de Statul Român în baza Decretului nr.354/1986 și mai apoi casa a fost demolată, pe terenul eferent construindu-se blocuri de locuințe.
Prin notificarea nr.332/13.02.2002 comunicată prin BEJ &, numitul, în calitate de pretins mandatar al părinților reclamantului - și - a solicitat acordarea de despăgubiri bănești pentru casă și teren.
Prin Dispoziția nr.321/03.02.2009, Primarul mun. Tar espins notificarea formulată, reținând că numitul era lipsit de capacitate de folosință, conform art.7 din 31/1954 și că reclamantul, pe de altă parte, nu a făcut dovada calității de persoană îndreptățită și nici a dreptului de proprietate invocat.
În motivarea dispoziției s-a consemnat că numitul era decedat la data la care s-a depus notificarea în numele domniei sale și că reclamantul din prezenta cauză, respectiv domnul nu a depus actele solicitate la dosarul administrativ, întocmit în baza notificării, pentru a putea face dovada calității de persoană îndreptățită și a dreptului de proprietate invocat.
În acest context, tribunalul a apreciat că în mod corect Primarul mun. Tar eținut lipsa capacității de folosință a lui la momentul formulării notificării, potrivit art.7 din 31/1954, acesta decedând la data de 28.04.1994, după cum reiese din certificatul de moștenitor nr.1010/12.05.1994 emis de Notariatul de Stat jud.
Din același certificat de moștenitor rezultă însă că are calitatea de unic moștenitor la defunctului, reclamantul, în calitate de fiu, iar - soția defunctului, a renunțat la succesiunea soțului ei.
Cu toate acestea, reclamantul nu a formulat notificare potrivit art.4 alin.2 rap.la art.3 lit.a, cu aplicarea art.22 din 10/2001, în ceea ce privește acordarea de despăgubiri pentru cota din imobil aparținând autorului său.
Tot astfel, deși numitul a formulat notificarea în numele celeilalte persoane îndreptățite la restituire - - nu s-a făcut dovada împuternicirii acestuia de către notificatoare, spre a formula notificarea în numele său.
S-a mai reținut de tribunal că, deși reclamantul s-a pretins unic moștenitor și după defuncta, mama sa, în baza testamentului depus la fila 39 - doar fond, acesta nu a depus însă și certificat de moștenitor sau de calitate de moștenitor după defuncta sa mamă.
În privința cererii reclamantului pentru acordarea de despăgubiri pentru imobilul expropriat, prima instanță a reținut că, dincolo de faptul că nu s-a făcut dovada formulării notificării de către persoanele îndreptățite la restituire și nici a calității de persoană îndreptățită de către reclamant, deși acesta a fost citat cu mențiunea de a-și preciza obiectul cererii, totuși, domnia sa nu a solicitat anularea Dispoziției nr.321/03.02.2009 a Primarului mun. T, ci doar acordarea de despăgubiri, însă acordarea unor eventuale despăgubiri nu se poate dispune fără anularea dispoziției de respingere a notificării, iar cu astfel de cerere instanța nu a fost investită cf. art.129 alin.6 pr.civ.
S-a mai reținut că reclamantul a manifestat o poziție oscilantă în timpul procesului, neputând preciza în mod cert dacă antecesorii domniei sale au primit despăgubiri pentru imobil și în ce cuantum. Astfel, dacă inițial a dat o declarație notarială în sensul că pentru imobilul în litigiu, părinții săi au primit despăgubiri în suma de 36.000 lei, la valoarea din momentul exproprierii, sumă din care părinții și-au pus parchet în noul apartament, calorifere din fontă și au tencuit și zugrăvit, mai târziu a în cursul procesului, a declarat că nici părinții și nici domnia sa nu au primit despăgubiri, astfel că pentru toate aceste considerente, s-a respins acțiunea reclamantului.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel, în termen, reclamantul, acesta susținând că sentința este netemeinică și nelegală întrucât ignoră calitatea sa de moștenitor ai părinților săi, atestată cu certificate de moștenitor și implicit, i se ignoră calitatea de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii pentru imobilul situat în T,-, care a fost expropriat de la părinții reclamantului, respectiv de la tatăl și mama - ambii decedați, iar după expropriere, clădirea de locuit a fost demolată.
Reclamantul apelant a mai arătat că este atât moștenitorul unic al tatălui său -, conform certificatului de moștenitor nr.1010/12.05.1994 emis de Notariatul de Stat jud. T, cât și al mamei sale - - așa cum rezultă din certificatul de moștenitor nr.22/18.06.2002 eliberat de BNP
Totodată, apelantul a mai arătat că în afară de notificarea nr.332/13.02.2002 comunicată prin BEJ &, numiții și, împuterniciți inițial de mama reclamantului -, care a decedat ulterior la data de 10.05.2002, domnia sa personal a continuat procedura în nume propriu, dar și de moștenitor unic al părinților săi - foști proprietari tabulari ai imobilului expropriat și a dat o nouă împuternicire acelorași persoane - și - autentificată sub nr.669/13.03.2003 la BNP și aceasta a fost depusă la dosarul administrativ în timp util, înainte de emiterea Dispoziției nr.321/03.02.2009 a Primarului mun.
Pârâtul - intimat a formulat întâmpinare, solicitând respingerea apelului, cu argumentul că în mod corect Primarul mun. Tar eținut lipsa capacității de folosință a lui la momentul formulării notificării, potrivit art.7 din 31/1954, acesta decedând la data de 28.04.1994, după cum reiese din certificatul de moștenitor nr.1010/12.05.1994 emis de Notariatul de Stat jud.
Din același certificat de moștenitor rezultă că are calitatea de unic moștenitor la defunctului, reclamantul, în calitate de fiu, iar - soția defunctului, a renunțat la succesiunea soțului ei, însă cu toate acestea, reclamantul nu a formulat notificare potrivit art.4 alin.2 rap.la art.3 lit.a, cu aplicarea art.22 din 10/2001, în ceea ce privește acordarea de despăgubiri pentru cota din imobil aparținând autorului său.
Tot astfel, deși numitul a formulat notificarea în numele celeilalte persoane îndreptățite la restituire -, nu s-a făcut dovada împuternicirii acestuia de către notificatoare, spre a formula notificarea în numele său, iar reclamantul, deși s-a pretins unic moștenitor și după defuncta, mama sa, în baza testamentului, nu a depus însă și certificat de moștenitor sau de calitate de moștenitor după defuncta sa mamă.
La termenul de judecată din 21.01.2010, reclamantul - apelant a depus la dosar certificatul de moștenitor nr.22/18.06.2002 eliberat de BNP G, care atestă că acesta are calitatea de moștenitor al mamei sale -, decedată în T la data de 10 mai 2002, alături de, ambii fiind legatari în baza testamentului autentificat sub nr.542/1994.
Curtea, analizând apelul, prin prisma motivelor de fapt și de drept invocate, cu aplicarea disp.art.282 și urm. pr.civ. rap.la art.297 pr.civ. va constata că acesta este întemeiat.
Astfel, reanalizând probatoriul administrat în cauză și având în vedere și proba nouă depusă în apel respectiv certificatul de moștenitor nr.22/18.06.2002 eliberat de BNP G, curtea va constata imobilul situat în T,-, compus din casă și curte, înscris în CF 1348 Taf ost proprietatea tabulară a părinților reclamantului, respectiv și, fiind expropriat de Statul Român în baza Decretului nr.354/1986 și mai apoi casa a fost demolată, pe terenul eferent construindu-se blocuri de locuințe.
În continuare, curtea va mai constata și că reclamantul - apelant este atât moștenitorul unic al tatălui său -, conform certificatului de moștenitor nr.1010/12.05.1994 emis de Notariatul de Stat jud. T, cât și al mamei sale - - așa cum rezultă din certificatul de moștenitor nr.22/18.06.2002 eliberat de BNP G, unde mai are calitate de legatar și.
Prin notificarea nr.332/13.02.2002 comunicată prin BEJ &, numitul, în calitate de pretins mandatar al părinților reclamantului - și - a solicitat acordarea de despăgubiri bănești pentru casă și teren, la momentul formulării notificării trăind doar mama reclamantului -, care mai apoi a decedat la 10.05.2002.
Imediat după decesul mamei sale și după obținerea certificatului de moștenitor, reclamantul a preluat procedura administrativă declanșată în baza 10/2001a data de 13.02.2002 și a dat o nouă împuternicire acelorași persoane - și - autentificată sub nr.669/13.03.2003 la BNP, aceasta fiind depusă la dosarul administrativ în timp util, înainte de emiterea Dispoziției nr.321/03.02.2009 a Primarului mun.
În acest context, curtea va constata că, deși este adevărat că potrivit art.7 din 31/1954, nu avea capacitate de folosință la momentul înregistrării notificării - 13.02.2002, acesta decedând la data de 28.04.1994, totuși soția acestuia și proprietar tabular -, avea calitate de persoană îndreptățită, iar în urma decesului acesteia, survenit la data de 10.05.2002, o astfel de calitate de persoană îndreptățită i-a revenit fiului ei, respectiv reclamantului, calitate atestată de certificatul de moștenitor nr.22/2002, care a și preluat procedura declanșată în baza 10/2001.
Curtea va mai constata prin urmare că, potrivit art.3 lit.a rap.la art.4 alin.3 din 10/2001-republicată, la data de 13.02.2002 când s-a înregistrat notificarea nr.332 prin BEJ &, avea calitatea de persoană îndreptățită, în sensul legii reparatorii, iar ulterior decesului ei, survenit la data de 10.05.2002, această calitate revine reclamantului, potrivit art.4 alin.2 din 10/2001-republicată și certificatelor de moștenitor nr. nr.1010/12.05.1994 emis de Notariatul de Stat jud. T și nr.22/2002 emis de BNP.
Astfel, curtea va constata că reclamantul, având calitatea de persoană îndreptățită în baza 10/2001-republicată, trebuie să beneficieze de o judecată pe fond a cererii sale de acordare de măsuri reparatorii prin echivalent pentru imobilul expropriat de la părinții săi, situat în T,-, urmând să se stabilească de prima instanță cuantumul și natura despăgubirilor stabilite și eventual încasate efectiv de către antecesorii reclamantului, la epoca exproprierii și astfel, stabilirea în mod concret a cuantumului despăgubirilor ce i se cuvin reclamantului.
Pentru aceste considerente, curtea, în temeiul prev.art.297 pr.civ. va admite apelul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr.1584/12.06.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, pe care o va desființa și va trimite cauze spre rejudecare în fond la prima instanță, respectiv Tribunalului Timiș.
Va constata că în această etapă procesuală nu sunt aplicabile disp.art.274 și urm. pr.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr.1584/12.06.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
Desființează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare în fond la prima instanță, respectiv Tribunalul Timiș.
Fără cheltuieli de judecată.
DEFINITIVĂ.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 21 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
- - - -
GREFIER,
- -
Se comunică cu:
Reclamantul apelant
- T,-,. A,. 10, jud.
Pârâta intimată
Primăria Municipiului T - T, B-dul -, nr. 1
Red. /25.01.2010
Tehnored /27.01.2010
Ex.4
Primă instanță:
Președinte:Lucian LăpădatJudecători:Lucian Lăpădat, Cristian Pup
