Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 110/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 110/A/2009
Ședința publică de la 05 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Cristina Gheorghina Nagy Nicoară vicepreședinte
JUDECĂTOR 2: Mihaela Florentina
Grefier
Pe rol se află soluționarea apelului declarat de pârâtul PRIMARUL MUNICIPIUL D împotriva sentinței civile nr.230 din 19 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar cu nr. unic - având ca obiect Legea 10/2001, în contradictoriu cu intimații, și - moștenitori ai reclamantului intimat -.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată, la prima și la a doua strigare-făcută la sfârșitul ședinței de judecată - lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că apelul este motivat și scutit de taxă, cauza fiind amânată de la termenul anterior pentru comunicarea motivelor de apel.
Se constată că la dosar s-au depus prin registratură, trimise prin fax: concluzii scrise din partea intimaților, și - având atașat un set de înscrisuri în probațiune, precum și cerere de strigare a cauzei după ore 11,00 din partea av.Dumitresc - iar în cazul în care nu va ajunge, acordarea unui termen de pronunțare pentru depunerea de concluzii scrise.
În deliberare, având în vedere că dl. avocat nu are depusă împuternicire avocațială la dosar și față de împrejurarea că intimații au trimis concluzii scrise redactate chiar prin avocat, respinge cererea formulată de acesta și având în vedere actele și lucrările dosarului, lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra apelului de față reține:
Prin acțiunea înregistrată la 29.05.2007 pe rolul Tribunalului Hunedoara sub dosar nr.-, reclamantul a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Primarul municipiului D să se constate nulitatea absolută parțială a dispoziției nr.625/2006 emisă de pârât, să fie obligat acesta din urmă să emită o nouă dispoziție de restituire în natură a terenului liber, înscris în CF 2750 D, nr.top.3424/9/1, și să propună despăgubiri pentru terenul ocupat de construcții, cu obligarea pârâtului la cheltuieli de judecată.
Pârâtul a invocat tardivitatea contestației, iar pe fond a solicitat respingerea ca nefondată (fila 25).
Prin sentința civilă nr.230/2008, Tribunalul Hunedoaraa respins excepția tardivității și a admis în parte contestația, constatând nulitatea absolută parțială a dispoziției nr.625/2006 a Primarului municipiului
Acesta a fost obligat să emită o nouă dispoziție prin care să restituie în natură terenul liber de construcții, astfel cum a fost identificat în raportul de expertiză întocmit de expert și hașurat în în anexa grafică nr.1 la raport, care este parte integrantă a hotărârii.
Pârâtul a fost obligat ca prin aceeași dispoziție să propună măsuri reparatorii în echivalent, prin despăgubiri, în condițiile Titlului VII din Legea 247/2005, atât pentru construcțiile demolate cât și pentru terenul ocupat, a cărui restituire în natură nu e posibilă.
De asemenea, s-a dispus obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 760 lei.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prin dispoziția nr.625/2006, prin care a fost soluționată notificarea formulată de reclamant, s-a constatat calitatea de persoană îndreptățită a acestuia, în temeiul Legii 10/2001 și s-a dispus acordarea de despăgubiri, cu luarea în considerare a sumei acordate în momentul exproprierii.
În cauză s-a dispus efectuarea unei expertize topografice prin care s-a constatat că suprafața de 628,884 mp, cu nr. top. nou (3424/9/1)a din terenul în litigiu este liberă și s-a propus restituirea în natură.
Față de dispozițiile art.1 și 9 din Legea 10/2001, prima instanță a dispus restituirea în natură a terenului liber, urmând a fi exclusă suprafața ocupată de platforma betonată și cea strict necesară accesului la gura de vizitare.
În ce privește excepția tardivității, s-a apreciat că jurisprudența în materie a statuat că simpla dovadă a comunicării unei dispoziții nu reprezintă o dovadă certă că destinatarul a și primit-o și în consecință a respins această excepție.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâtul Primarul municipiului D care a solicitat schimbarea în totalitate a hotărârii în sensul respingerii contestației ca tardivă, iar pe fond ca nelegală și netemeinică.
În expunerea motivelor, apelantul susține că dispoziția atacată a fost comunicată reclamantului la data de 20.04.2006 cu confirmare de primire, iar contestația a fost formulată la 29.05.2007, după împlinirea termenului de 30 zile prevăzute de art.25 al.5 din Legea 10/2001.
Pe fondul pricinii, apelantul arată că nu este posibilă restituirea în natură a terenului de 628,884 mp, pentru că aceste teren este afectat de amenajări de utilitate publică, fiind exceptat de la restituire în natură, conform art.10 și 11 din Legea 10/2001.
Se mai critică faptul că expertul nu a stabilit suprafața platformei de gunoi și cea necesară accesului la gura de vizitare și că instanța de fond a acordat despăgubiri pentru construcțiile demolate, deși nu s-a solicitat acest lucru.
La data de 27.02.2009 a intervenit decesul reclamantului, iar procesul a fost continuat de descendenții acestuia, respectiv intimații, și (filele 6-10). Aceștia au solicitat, prin concluzii depuse la 03.06.2009, respingerea apelului și menținerea sentinței instanței de fond (filele 43-49).
Verificând legalitatea și temeinicia sentinței atacate prin prisma criticilor formulate, Curtea reține următoarele:
Apelantul susține că dispoziția nr.625/2006 a fost comunicată contestatorului la 20.04.2006 și înțelege să se folosească de înscrisul de la fila 22 în susținerea acestor argumente. Față de data primirii dispoziției, arată în continuare apelantul, contestația este tardivă.
Înscrisul de la fila 33 - dosar fond, reprezintă copia formularului de confirmare de primire, cu care apelantul susține că i-a comunicat intimatului dispoziția atacată. Reclamantul a arătat, în ședința publică din 30.01.2008 (fila 41 dosar fond) că nu a semnat confirmarea depusă la fila 22 și a depus acte oficiale în original, cu semnătura reclamantului (filele 43-45).
Deși reclamantul a contestat semnătura de pe actul de la fila 22, îndeplinindu-și obligația prevăzută de art.177 proc.civ. pârâtul nu a înțeles să facă dovada că semnătura aparține reclamantului prin solicitarea verificării de scripte sau a efectuării unei expertize.
Față de pasivitatea pârâtului, în mod corect prima instanță a considerat că singura probă, necontestată de părți, care face dovada comunicării dispoziției nr.625/2006, este plicul depus în original la fila 41- dosar fond. În raport cu data trecută pe acest plic, contestația este formulată în termenul legal de 30 zile prevăzut de art.26 alin.3 din Legea 10/2001, astfel cum era în vigoare la data comunicării deciziei.
Ca urmare, acest motiv de apel este nefondat.
Nici critica privind restituirea în natură a terenului considerat liber, nu poate fi primită.
Astfel, prin dispozițiile art.1 alin.1, art.7 alin.1 și art.9 alin.1 din Legea 10/2001, se instituie principiul restituirii în natură a imobilelor preluate abuziv. La data formulării notificării (12.12.2001), art.10 alin.2 din Legea 10/2001, nemodificată, prevedea că, în cazul în care pe terenurile preluate abuziv s-au ridicat construcții, persoana îndreptățită poate obține restituirea în natură a părții rămase liberă, urmând a se respecta documentațiile de urbanism legal aprobate.
În forma de după modificarea intervenită prin Legea 247/2005, art.10 alin.2 din Legea 10/200, exceptează de la restituirea în natură atât terenurile ocupate de construcții, cât și cele afectate servituților legale și altor amenajări de utilitate publică.
Însă, aplicarea în speță a textului modificat pe parcursul derulării procedurilor prevăzute de Legea 10/2001, contravine dispozițiilor art.1 din Primul Protocol adițional la CEDO, întrucât, în mod constant, s-a statuat că legitimă de redobândire în natură a terenului neocupat reprezintă "un element al dreptului de proprietate".
În speță, la data depunerii notificării, reclamantul avea că, potrivit art.10 alin.2 din Legea 10/2001, astfel cum era în vigoare la acel moment, odată ce va dovedi că are calitate de persoană îndreptățită, i se va restitui în natură terenul liber.
Prin modificările aduse art.10 alin.2 prin Legea 247/2005, a fost afectat justul echilibru între interesul economic general și protecția dreptului de proprietate al reclamantului, întrucât se tinde la generarea unei discriminări între persoanele îndreptățite la restituirea în natură a bunurilor, prin simpla împrejurare de fapt a soluționării cu întârziere a notificărilor de către unitatea deținătoare. Această împrejurare nu poate fi calificată drept un criteriu obiectiv și rezonabil de diferențiere, care să justifice pe plan legislativ tratamentul discriminatoriu aplicabil persoanelor menționate.
Prin urmare, faptul că terenul pentru care prima instanță a dispus restituirea în natură este afectat de rețele de utilitate publică (filele 99 și 110 dosar fond), nu poate constitui un impediment pentru restituirea în natură, ci eventual pentru regimul de autorizare al unor lucrări viitoare pe care proprietarii ar dori să le edifice pe teren, în acest sens fiind și practica instanței supreme (dec.civ.nr.4879/2009 a ICCJ).
Delimitarea suprafețelor afectate de platforma de gunoi și de accesul la gura de vizitare, se va face cu ocazia emiterii dispoziției de restituire, în conformitate cu soluția dată de instanțe, referitoare la notificarea reclamantului.
Nici ultima critică nu e fondată, deoarece prin dispozitivul sentinței atacate, prima instanță nu a făcut decât să reia partea din dispoziția atacată a cărei valabilitate a fost menținută, pentru a se evita orice dubiu cu privire la limitele în care această dispoziție continuă să-și producă efecte.
Pentru toate aceste considerente, constatând că prima instanță a stabilit în mod corect starea de fapt și a făcut o judicioasă interpretare și aplicare a dispozițiilor legale incidente, Curtea consideră nefondat apelul de față, urmând ca, în baza art.296 proc.civ. să-l respingă.
(continuarea deciziei civile nr.110/A/2009)
Nu se vor acorda cheltuieli de judecată intimaților, întrucât, deși le-au solicitat, aceștia nu au făcut dovada lor.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Respinge apelul declarat de pârâtul Primarul municipiului D împotriva sentinței civile nr.230/2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara.
Fără cheltuieli de judecată.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 05 Iunie 2009.
Președinte, - - - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Red.
Dact.6ex/17.06.2009
Jud.fond
Președinte:Cristina Gheorghina Nagy NicoarăJudecători:Cristina Gheorghina Nagy Nicoară, Mihaela Florentina
