Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 111/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 111
Ședința publică din 6 mai 2008
PREȘEDINTE: Dr. - -
JUDECĂTOR 1: Adriana Corhan
GREFIER: - -
S-a luat în examinare apelul declarat de contestatorul împotriva sentinței civile nr.1964/PI/3.10.2007 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în contradictoriu cu intimatul Primarul municipiului T, având ca obiect Legea nr.10/2001.
La apelul nominal făcut în ședința publică, s-a prezentat pentru contestatorul, av. și pentru intimatul Primarul municipiului T, consilier juridic.
Procedura legal îndeplinită.
După deschiderea dezbaterilor, s-a făcut referatul cauzei, după care reprezentanta contestatorului arată că nu are de formulat obiecțiuni la raportul de expertiză.
Reprezentanta intimatului arată că au formulat obiecțiuni la raportul de expertiză.
Instanța, verificând actele și lucrările dosarului, constată că scriptul de la filele 43-45, nu are caracter de obiecțiuni și, constatând cauza în stare de judecată acordă cuvântul în apel.
Reprezentanta contestatorului solicită admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței civile apelate, cu consecința admiterii contestației și a anulării dispoziției atacate și obligarea intimatului la emiterea unei noi dispoziții de restituire în natură a terenului, cu cheltuieli de judecată.
Reprezentanta intimatului solicită respingerea apelului, menținerea ca temeinică și legală a sentinței civile apelate.
R E A,
Deliberând asupra apelului de față, reține următoarele:
prin sentința civilă nr. 1964/PI/3.10.2007, pronunțată în dosar nr-, Tribunalul Timișa respins contestația formulată și precizată de contestatorul în contradictoriu cu intimatul Primarul municipiului T, precum și cererea contestatorului privind acordarea cheltuielilor de judecată.
Tribunalul a reținut că prin cererea din 27.04.2007, precizată ulterior la 30.05.2007 și respectiv 27.06.2007, contestatorul în contradictoriu cu intimatul Primarul municipiului Tas olicitat anularea dispoziției nr. 997/12.03.2007 emisă de intimat și obligarea acestuia la emiterea unei noi dispoziții de restituire în natură a cotei părți de 1500/- teren, din terenul înscris în CF col. 21 T și CF ind. 9599
Contestatorul a arătat că în mod neîntemeiat prin dispoziția contestată intimatul a respins cererea de restituire în natură a cotei părți de teren, cu motivarea că terenul revendicat nu este identificat și reprezintă cote părți din, care este afectată de lucrări de interes public, iar prin Ordinul Prefectului nr. 947/1999, a fost trecută în proprietatea privată a Municipiului T în administrarea Primăriei municipiului T în baza Legii nr. 18/1991.
Contestatorul arată că terenul a fost identificat și delimitat prin raportul de expertiză întocmit de expertul G, situație în care motivarea intimatului este neîntemeiată.
Contestatorul invocă dispozițiile art. 6 pct.1 lit. c din nr.HG 250/2007 și art. III alin. 2 ind.1 din Legea nr. 10/2001 modificată prin Legea nr. 247/2005, în raport de care solicită restituirea din terenul de 101 hectare, care este liber, teren ce a aparținut autorului său.
Prin întâmpinare intimatul a solicitat respingerea contestației, susținând că terenul nu poate fi identificat și că în prezent nu mai este proprietatea Statului Român, ci a Municipiului
Instanța de fond a încuviințat prin încheierea din 27.06.2007 cererea contestatorului de efectuare a unei expertize topografice pentru identificarea terenului în cauză, dar a revenit la termenul următor asupra acestei probe, considerând-o neutilă cauzei.
Analizând contestația în raport de înscrisurile depuse la dosar, instanța de fond a reținut că prin sentința civilă nr. 1578/2004 a Tribunalul Timiș, definitivă și irevocabilă conform deciziei civile nr. 864/A/2005 a Curții de Apel Timișoara și respectiv deciziei civile nr. 9125/2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, a fost anulată dispoziția nr. 1364/2004 emisă de intimat, care a fost obligat să emită o nouă dispoziție prin care să facă ofertă de restituire în natură către reclamant a terenului, sau de despăgubiri, dacă restituirea în natură nu este posibilă, reținându-se că terenul face obiectul Legii nr.10/2001.
Intimatul a emis dispoziția nr. 997/12.03.2007 prin care a respins cererea de restituirea în natură și a propus acordarea de despăgubiri contestatorului, persoană îndreptățită, în calitate de moștenitor al fostului proprietar, membru al fostei Asociații de, de la care terenul a fost preluat de Statul Român, prin Decretul nr. 111/1951.
Tribunalul a apreciat că în mod corect intimatul a respins cererea de restituire în natură a terenului, deoarece, pe de o parte, terenul în cauză nu a fost identificat la data preluării pentru a se putea dispune restituirea pe același amplasament, iar pe de altă parte, era îndreptățită să ceară restituirea terenului conform art. 3 lit. c din Legea nr. 10/2001 numai Asociația de.
Împotriva acestei sentințe contestatorul a declarat apel în termen, solicitând schimbarea ei în tot, în sensul admiterii contestației.
Contestatorul arată că sentința atacată este vădit netemeinică și nelegală, deoarece motivarea instanței este în dezacord cu dispozițiile legale aplicabile în cauză.
În acest sens, invocă dispozițiile art. 4 alin. 1 din Legea nr. 10/2001, precum și pe cele ale art. 4.1 din nr.HG 250/2007, în raport de care arată că în cazul persoanelor îndreptățite coproprietare, prin decizia de restituire se vor indica cotele ideale.
Arată așadar că, legea permite restituirea în natură.
Contestatorul mai arată că are calitatea de persoană îndreptățită, calitate ce a fost confirmată de intimat, astfel că în mod greșit instanța de fond a reținut că numai Asociația de poate cere restituirea terenului.
Prin întâmpinare intimatul a solicitat respingerea apelului și menținerea sentinței și a dispoziției atacate.
În apel, instanța a dispus efectuarea unei expertize tehnice topografice, ce a fost realizată de expertul
Analizând apelul declarat de contestator în raport de motivele invocate, de probele dosarului și de dispozițiile art. 282 - 296. pr. civ. Curtea apreciază că este întemeiat, după cum urmează:
în cauză, calitatea de persoană îndreptățită a contestatorului la măsurile reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001 a fost stabilită de către intimat prin dispoziția contestată, așa încât această chestiune nu constituie obiectul judecății.
Sub acest aspect, Curtea apreciază că instanța de fond a reținut greșit că numai Asociația de poate cere restituirea în natură a terenului în cauză.
Potrivit concluziilor raportului de expertiză, terenul ce a aparținut Asociației de, înscris în CF col. 21 T, a fost identificat prin nr. top 23427, 23428 și 23429, ce corespund cu numerele cadastrale A 563, 618 - A 666; imobilul este situat în T, str. - -, la ieșirea înspre, pe partea dreaptă a străzii, între str. - - și calea ferată; suprafața măsurată a terenului este de 124 ha 8954 mp, din care suprafața de 101 ha 5051 mp reprezintă teren liber de construcții.
Contestatorul este îndreptățit să i se restituie suprafața de 5800 mp reprezentând cota parte indiviză de 1500/456.669 părți, ce a aparținut autorului său.
Curtea constată astfel că terenul a fost identificat, astfel încât și din punct de vedere tehnic este posibilă restituirea în natură către contestator.
Potrivit art. 3.2 și art. 4.1 și 4.2 din Normele metodologice de aplicare unitară a legii nr. 10/2001, aprobate prin nr.HG 250/2007 contestatorul este îndreptățit la restituirea în natură a terenului în cauză.
Curtea apreciază că susținerile intimatului, reținute și în motivarea sentinței apelate, în sensul că terenul nu poate fi restituit deoarece în prezent aparține în proprietate Municipiului T, iar nu Statului Român și că ar fi afectat de lucrări de interes public, sunt neîntemeiate, având în vedere că în condițiile art. 6 alin. 1 dinLegea nr. 10/2001, republicată, printitluldin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 209/2005, aprobată cu modificări și completări prinLegea nr. 263/2006și art. 6.1 din Normele metodologice aprobate prin nr.HG 250/2007 este posibilă restituirea în natură a terenului către contestator.
Având în vedere aceste considerente, Curtea apreciază că hotărârea instanței de fond este netemeinică și nelegală și se impune în temeiul art. 296. pr. civ. admiterea apelului declarat de contestator și schimbarea în tot a sentinței apelate, în sensul admiterii contestației, cu consecința anulării dispoziției emise de intimat și obligării acestuia de a emite o nouă dispoziție de restituire în natură a terenului.
În temeiul art. 274. pr. civ. urmează a obliga pe intimat să plătească contestatorului suma de 1100 lei cheltuieli de judecată în apel, reprezentând onorariu de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de contestatorul împotriva sentinței civile nr.1964/PI/3.10.2007 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în contradictoriu cu intimatul Primarul municipiului
Schimbă în tot sentința apelată în sensul că admite contestația formulată de contestatorul în contradictoriu cu intimatul Primarul municipiului T, anulează dispoziția nr.997/12.03.2007 emisă de intimat și-l obligă pe acesta din urmă să emită o nouă dispoziție de restituire în natură a terenului situat în T, înscris în CF col.21 T în cota parte de 1500/456.669 părți, înscrisă în CF ind. 9599 T în suprafață de 5800 mp identificat prin expertiza tehnică efectuată de expertul
Obligă pe intimat să plătească contestatorului suma de 1100 lei cheltuieli de judecată în apel.
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 6 mai 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
Dr. - - - - - -
Red. 15.05.2008
Tehnored. 4 ex./15.05.2008
Prima instanță:
PREZENTA SE:
contestator -, T, Calea nr.13,.A,.44
intimat - Primarul municipiului T, Bd. - nr.1, jud.
Președinte:Adriana CorhanJudecători:Adriana Corhan, Maria Lăpădat
