Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 111/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECTIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 111
Ședința publică de la 05 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mona Maria Pivniceru
JUDECĂTOR 2: Georgeta Protea
Grefier: - -
S-a luat în examinare cererea de apel formulată de reclamanta - împotriva sentinței civile nr. 347 din 02 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Iași,în contradictoriu cu intimatul Primarul Municipiului I,având ca obiect Legea nr. 10/2001.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă apelanta,lipsă fiind reprezentantul intimatului Primarul Municipiului
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că apelul este la al doilea termen de judecată,nu se solicită judecata în lipsă.
Apelanta având cuvântul,consideră că în prezenta cauză s-ar impune efectuarea unei expertize pentru a se stabili valoarea de circulație a imobilului.
Instanța respinge cererea apelantei privind efectuarea unei expertize prin care să se stabilească valoarea de circulație a imobilului,problema ce se impun e a fi depășită fiind cea a tardivității formulării acțiunii.
Apelanta având cuvântul, susține că în ceea ce privește problema tardivității formulării notificării, a formulat notificare și în temeiul Legii nr. 247/2005 care modifică și completează Legea nr. 10/2001.
De asemenea,apelanta solicită a se avea în vedere că a depus la dosar atât înscrisuri vechi,cât și înscrisuri noi,care atestă dreptul de proprietate al bunicului său cu privire la imobilul notificat.
Susține că în anul 2001 a formulat notificare pentru imobil,în temeiul Legii 10/2001,însă această notificare a fost formulată de către o persoană ce nu avea ordin de moștenire pentru acel imobil,care nu deține vreun act de proprietate cu privire la imobil sau vreo dovadă cu privire la dobândirea imobilului.
Apelanta susține că ordinul de moștenire a fost întocmit de către un avocat,ce îndeplinește și funcția de notar și acesta ar fi trebuit să cunoască că nu se întocmește un ordin de moștenire pe un certificat ce nu există. Ordinul de moștenire o investește pe să lase la două persoane imobilul din I,strada - nr. 11.
Singurul care a avut acte de proprietate cu privire la imobil a fost și acesta a dobândit imobilul de la tatăl său,această împrejurare rezultând din actul dotal și din actele obținute la la Arhivele Statului I care fac vorbire cu privire la dobândirea imobilului.
Apelanta susține că din eroare Tribunalul Iași nu a reținut că nu este fiica lui,ci este nepoata acesteia. Astfel la fila 18 dosar se află actul de căsătorie al bunicii sale,născută,din care rezultă că părinții acesteia au fost și.
La fila 19 dosar se află actul de naștere al,cu aceeași părinți și. În actul de naștere al apare scris numele în loc de,însă este vorba despre aceeași familie,fiind o greșeală de scriere. De altfel în dosarul instanței de fond s-a depus un act de notorietate cu privire la numele și a fiicei sale.
Apelanta susține că imobilul în litigiu a aparținut străbunicului,care l-a transmis fiicelor sale și.
Arată că,născută a fost bunica sa,a cărei fiică fost,mama sa, care este decedată și în prezent este unica moștenitoare a bunicii.
Apelanta invocă dispozițiile art. 21 din Constituție care consacră accesul liber la justiție și potrivit cărora nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept.
Invocă și dispozițiile art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului potrivit cărora orice persoane are dreptul la judecarea în mod echitabil,de către o instanță independentă și parțială,care va hotărî cu privire la încălcarea drepturilor sale.
Susține că demersul său are în vedere și art. 41 din Constituție și articolul 1 din primul Protocol Adițional la Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale,privind dreptul fundamental la proprietate și respectul bunurilor,precum și art. 20 din Constituția României conform cărora în materia drepturilor fundamentale ale omului nu trebuie avute în vedere doar legile interne,ci trebuie să se respecte convențiile internaționale la care România este parte,în caz de conflict având prioritate norma internațională.
Declarându-se dezbaterile închise,instanța rămâne în pronunțare cu privire la excepția tardivității formulării contestației.
După deliberare,
CURTEA DE APEL:
Asupra apelului civil de față;
Reclamanta a solicitat ca, în contradictoriu cu Primarul Municipiului I, să se dispună anularea dispoziției nr. 3523/04.12.2006 emisă de pârât prin care i s-a respins cererea de restituire în natură a imobilului din I,-, județul
Primarul municipiului Iad ispus respingerea cererii reclamantei motivat de faptul că cererea acesteia este tardivă fiind formulată peste termenul prevăzut de disp. art. 22 alin 1 din Legea nr. 10/2001 republicată.
La dosar au fost depuse copie de pe decizia a cărui anulare se solicită, copie de pe certificatul de căsătorie al reclamantei, dovada de comunicare a notificării, copie de pe notificarea remisă Primăriei municipiului I, copie de pe certificatul de moștenitor nr. 1105/1978 din 11.08.1978 emis de fostul notariat de Stat Sector 6, județul I, alte acte de civilă.
La solicitarea instanței, reprezentantul pârâtului a depus la dosar documentația care a stat la baza emiterii dispoziției nr. 3523 din 04.12.2006.
Prin sentința civilă nr. 1166 din 11.06.2007, instanța a reținut excepția tardivității formulării acțiunii de către reclamantă și a dispus respingerea acțiunii formulate de, în contradictoriu cu Primarul municipiului I, ca fiind tardiv formulată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta, iar Curtea de APEL IAȘI prin decizia nr. 156 din 15.10.2008 pronunțată în dosarul nr- al Curții de APEL IAȘIa admis apelul reclamantei și a desființat sentința civilă nr. 1166/11.06.2007 a Tribunalului Iași, cauza fiind trimisă spre rejudecare Tribunalului Iași.
Curtea de APEL IAȘIa reținut că, potrivit art. 26 pct. 3 dispoziția emisă de entitatea investită cu soluționarea notificării se poate ataca în 30 de zile de la comunicare.
În speță, contestatoarei i-a fost comunicată dispoziția la 27.12.2006, iar aceasta a formulat contestație la 26.01.2007, astfel cum atestă plicul anexat contestației.
Instanța a avut în vedere ca mod de calcul al termenului de 30 de zile termenul când a fost expediată dispoziția, 20.12.2007 și respectiv data de 29.12.2007 când corespondența trimisă de contestatoare a fost primită de instanță.
Or, potrivit art. 102 alin 2 Cod procedură civilă, termenele procedurale încep să curgă de la data comunicării actelor de procedură.
Potrivit art. 104 Cod procedură civilă, actele de procedură trimise prin poștă instanțelor de judecată se socotesc îndeplinite dacă au fost predate recomandat la Oficiul poștal înainte de expedierea lor.
Or, în speță,data când contestatoarea a primit dispoziția este 27.12.2006, iar apelanta a expediat contestația pe data de 26.01.2007, astfel cum atestă înscrisurile depuse la dosar, deci înăuntrul termenului de 30 de zile.
În aceste condiții, în mod greșit, instanța de fond a respins ca tardivă contestația reclamantei.
Tribunalul Iași, prin sentința civilă nr. 347 din 2.03.2009, a respins contestația formulată de către și a păstrat dispoziția nr. 3523/4.12.2006 emisă de Primarul Municipiului I.
Pentru a se pronunța astfel,tribunalul a reținut că reclamanta a notificat Primăria municipiului I să-i reconstituie dreptul de proprietate și să-i retrocedeze în natură imobilul situat în I,-, în temeiul dispozițiilor Legii nr. 247/2005, art. 1, art. 4 alin 2, art. 16 și Anexa nr. 2, art. 2, notificare depusă în copie la fila 8 dosar fond al Tribunalului Iași nr-.
Reclamanta a precizat că are calitatea de moștenitor legal al autorilor săi proprietari ai imobilelor pentru care solicită reconstituirea dreptului de proprietate.
A solicitat în considerarea calității sale de moștenitor legal al autorilor reconstituirea dreptului de proprietate pe vechiul amplasament, în temeiul disp. art. 1 și 2 din Legea nr. 10/2001 modificată și completată prin Legea nr. 247/2005.
Potrivit certificatului de moștenitor nr. 1105/11.08.1978 emis de fostul Notariat de Stat Local Sector 6, județul I de pe urma defunctei decedată la 21.04.1978, cu ultimul domiciliu în B, au rămas bunuri imobile, apartament și teren, situate în B,-, sector 6, moștenitoare fiind reclamanta în calitate de fiică.
Actul de căsătorie din 30.10.1910 emis de fostul Oficiu de stare civilă I, consfințește căsătoria lui cu, domiciliată în I, -, județul
Din certificatul de naștere (fila 32 dosar fond) rezultă că reclamanta este fiica lui și.
Din actul dotal emis la 27.10.1910 de fostul Tribunal I - sector 3 sub nr. 2498, rezultă că numitul constituie dotă pentru fiica sa, cât și o ipotecă de prim asupra imobilului din I,m- și- dobândit ca moștenire de la tatăl său.
Chiar și din actul depus în termen de pronunțare, intitulat " Ordin de moștenire" emis de Tribunalul Regional în dosarul Succesiunii nr. 173/95 a rezultat o situație legată de moștenitorii legali ai defunctei, care nu se dovedește a avea vreo legătură de rudenie cu reclamanta din prezenta cauză.
Aceasta solicită restituirea în natură a imobilului situat în- ce a aparținut lui și (zis și ), lăsat moștenire fiicelor sale, și, care este bunica reclamantei.
Dar, din toate actele depuse în cauză nu a rezultat cele susținute de reclamantă, în sensul că ar fi nepoata lui, că este unica sa moștenitoare, sau că mai există și alți moștenitori pentru imobilul pretins.
Reclamanta nu a dovedit gradul de rudenie pretins și nici că ar avea drept de moștenire după persoanele anterior menționate ci doar, conform certificatului de moștenitor nr. 1105/11.08.1978 emis în dosar nr. 1105/1978 al fostului Notariat de Stat Local - sector 6, județul I, a dovedit că este fiica lui, defuncta de pe urma căreia i-au rămas bunuri imobile situate pe raza administrativ - teritorială a municipiului
Pentru imobilul situat în I,-, cererea reclamantei nu a fost dovedită și potrivit considerentelor expuse, s-a respins contestația formulată de, împotriva dispoziției nr. 3523/04.12.2006 emisă de către Primarul municipiului
a declarat apel considerând că sentința tribunalului este nelegală și netemeinică.
În motivarea apelului, ea susține că este fiica lui, care, înainte de căsătorie, se numea .
Susține apelanta că bunica sa maternă se numea și mai acea o soră, iar părinții ei se numeau și.
Apelanta arată că lăsat printr-un "act dotal" întreaga moștenire fiice sale, în act fiind menționat și imobilul din-.
Mai pretinde apelanta că,deși în unele acte, apare numele sau este vorba de aceeași familie, al cărei nume este trecut greșit.
Legal citat, Primarul Municipiului I nu a formulat întâmpinare în cauză.
În apel a fost administrată proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului în raport de susținerile apelantei, de ansamblul materialului probator și de prevederile legale incidente, Curtea reține că apelul nu este întemeiat.
În acest sens, Curtea constată că, prin notificarea nr. 1169/15.11.2005, depusă la Biroul Executorului Judecătoresc și înregistrată la Primăria Municipiului I sub nr. 88871/22.11.2005, a solicitat restituirea în natură imobilului situat în I,-, în temeiul art. 1, 4 alin. 2, 16 și Anexa 2 (art. 2) din Legea nr. 247/2005.
Fiind investit cu soluționarea notificării, Primarul Municipiului I a emis dispoziția nr. 3523 din 4.12.2006 prin care a respins cererea de restituire în natură a imobilului situat în I,-, motivat de faptul că cererea este tardivă fiind formulată peste termenul prevăzut de art. 22 alin. 1 din Legea nr. 10/2001.
Curtea reține că sentința tribunalului d e menținere a dispoziției de respingere a cererii formulate de apelantă este legală, însă urmează a se substitui prin prezenta decizie considerentele care au stat la baza acestei soluții.
Substituirea motivării instanței de fond se impune ca urmare faptului că aceasta făcut confuzie între termenul de formulare a contestației împotriva dispoziției /deciziei de soluționare a notificării, prevăzut de art. 26 alin. 3 din Legea nr. 10/2001 și cel de formulare a notificării, reglementat de art. 22 alin. 1 din aceeași lege.
Astfel, prin decizia nr. 156 din 15.10.2008, Curtea de Apel a constatat că formulat contestația împotriva dispoziției nr. 3523/4.12.2006 cu respectarea termenului prevăzut de art. 26 alin. 1 din Legea nr. 10/2001 și a trimis cauza spre rejudecare, ocazie cu care instanța de fond urma să analizeze legalitatea dispoziției sub aspectul termenului de formulare a notificării.
Cu toate acestea, tribunalul a procedat direct la analizarea fondului litigiului dedus prezentei judecăți, fără a verifica legalitatea dispoziției în ceea ce privește respingerea cererii de restituire a imobilului ca urmare a formulării tardive a notificării și ignorând sancțiunea nerespectării termenului de formulare a notificării.
Curtea reține că, pentru a declanșa procedura specială instituită de Legea nr. 10/2001 privind restituirea imobilelor preluate abuziv de statul român, persoanele îndreptățite erau obligate să notifice persoana juridică deținătoare, conform art. 22, în termen de 6 luni de la data intrării în vigoare Legii nr. 10/2001.
Ulterior, termenul de depunere a notificării a fost prelungit succesiv prin nr.OUG 109/2001 și prin nr.OUG 145/2001, persoanele îndreptățite putând formula notificări până la data de 14.02.2002.
Articolul 33 alineatul 5 din lege stabilește că, nerespectarea termenului prevăzut pentru trimiterea notificării atrage pierderea dreptului de a solicita în justiție măsuri reparatorii în natură sau prin echivalent.
Din aceste prevederi legale rezultă că termenul pentru sesizarea persoanei juridice deținătoare este un termen de decădere, iar nu de prescripție extinctivă.
Este de principiu că decăderea nu operează atunci când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei să săvârșească actul în termen. Însă, în acest caz, actul trebuie îndeplinit în termen de 15 zile de la data împiedicării și tot atunci trebuie să fie arătate și motivele împiedicării.
În prezenta cauză, apelanta nu a formulat o cerere de repunere în termenul de formulare a notificării, ci a susținut că cererea sa nu este tardivă, iar dreptul de proprietate este imprescriptibilă.
Susținerea apelantei privind formularea notificării cu respectarea prevederilor Legii nr. 247/2005 nu poate fi primită, deoarece acest act normativ a modificat și completat numai unele texte din Legea nr. 10/2001, nu și art. 22, care a stabilit termenul de formulare a notificării, precum și sancțiunea aplicabilă în caz de nerespectare a acestuia.
Este adevărat că dreptul de proprietate este imprescriptibil, însă, în speță, apelanta nu este titulara unui asemenea drept, ea urmând să- dobândească numai în urma parcurgerii procedurii obligatorii instituite de legea specială în materia restituirii imobilelor preluate abuziv de statul român în perioada 23.08.1945 - 22.12.1989.
Drept urmare, ea trebuia să respecte termenul prevăzut de art. 22 din Legea nr. 10/2001 pentru formularea notificării, care ar fi declanșat procedura specială de restituire în natură a imobilului notificat.
Cum apelanta a formulat notificarea cu depășirea termenului mai sus-menționat, Curtea reține că potrivit alineatului 6 al art. 22, aceasta a pierdut dreptul de a solicitat în justiție măsuri reparatorii în natură sau echivalent pentru imobilul din-.
Față de cele ce preced, în baza art. 296 Cod procedură civilă, se va respinge apelul declarat de și se va păstra sentința tribunalului, a cărei motivare a fost substituită prin prezenta decizie.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de reclamanta - împotriva sentinței civile nr. 347 din 2.03.2009 a Tribunalului Iași, sentință pe care o păstrează.
Definitivă.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 5.06.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - - - - - -
Red.
Tehnored.
02 ex.
03.07.2009
Tribunalul Iași
Jud.
Președinte:Mona Maria PivniceruJudecători:Mona Maria Pivniceru, Georgeta Protea
