Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 111/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(2401/2008)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILA ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR. 111
Ședința publică din 19.02.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Claudiu Marius Toma
JUDECĂTOR 2: Corina Gabriela Buruiană
Grefier - - -
- XX -
Pe rol se află pronunțarea asupra apelurilor declarate de apelantul reclamant, precum și de apelantul pârât Primarul General al Municipiului B, împotriva sentinței civile nr. 928 din 29.05.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă.
Cauza are ca obiect contestație formulată în baza Legii nr. 10/2001.
Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică din 5 februarie 2009, care face parte integrantă din prezenta, când pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise și având nevoie de timp pentru a delibera, Curtea a amâna pronunțarea la data de 12 februarie, apoi la 19 februarie 2009 și a decis următoarele:
CURTEA
Asupra apelului civil de față, deliberând reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 928 din 29 mai 2008, Tribunalul București - Secția a III a Civilă a admis contestația așa cum a fost precizată, formulată de contestatorul în contradictoriu cu intimatul Primarul General al Municipiului B; a dispus anularea Dispoziției nr. 3879 din 17 februarie 2005; a constatat că reclamantul are dreptul la acordarea măsurilor reparatorii în echivalent pentru imobilul compus din cota de din terenul și construcția situate în B,-, sector 5; a constatat că valoarea de piață a imobilului descris mai sus este de 629.000 lei sau 169.000 euro, conform raportului de expertiză nr. 3047/2008 întocmit de expert, raport pe care îl omologhează; s-a luat act că reclamantul nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținută că, prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalul București - Secția a III a Civilă sub nr- la data de 07 august 2006 reclamantul a formulat contestație împotriva dispoziției nr. 3879 din 17 februarie 2005 emisă de Primarul General al Municipiului B solicitând, în temeiul dispozițiilor art. 10 alin. 1, 2, 6 și 7 din Legea nr. 10/2001 astfel cum a fost modificată și completată de Legea nr. 247/2005, restituirea în natură a terenului rămas liber situat în B,-, sector 5, iar pentru construcția demolată și terenul ocupat măsuri reparatorii prin echivalent.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat în fapt, că prin contractul de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 2716 din 29 aprilie 1977 de notariatul de Stat al Sectorului 5 B și transcris sub nr. 838 din 29 aprilie 1977 în registrul de transcripțiuni și inscripțiuni a dobândit dreptul de proprietate asupra unei cote de din imobilul construcție situat în B,-, sector 5.
În conformitate cu dispozițiile art. 30 din Legea nr. 58/1974 privind sistematizarea teritoriului și a localităților urbane și rurale cota indiviză de din terenul aferent construcției, în suprafață totală de 188.40 mp. a trecut în proprietatea statului, reclamantul în calitate de dobânditor al construcției având doar un drept de folosință asupra terenului potrivit aceleași legi.
Ulterior, prin Decretul nr. 153 din 04 iunie 1987, imobilul proprietatea sa situat în-, sector 5 fost expropriat și demolat, reclamantul primind o despăgubire în cuantum de 37.936 lei, astfel cum rezultă din adresa nr. 6870 din 11 ianuarie 2002 emisă de SC SA și adresa nr. 32188/6170 din 09 iulie 2002 emisă de Primăria Municipiului B - Direcția Patrimoniu Evidenta Proprietății.
În drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 1, art. 2 lit. g, art. 3 lit. a, art. 6, 8, 10 alin. 1, 2, 6, 7, art. 11, 22, 24 alin. 3/1 și 3/2 din Legea nr. 10/2001 astfel cum a fost modificată și completată de Legea nr. 247/2005.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a constatat că acțiunea așa cum a fost precizată este întemeiată, pentru următoarele considerente:
Prin notificarea nr. 1816 din 11 iulie 2001 comunicată Primăriei Municipiului B prin intermediul Biroul Executorului Judecătoresc " ", petentul a solicitat restituirea în natură a 50% din terenul în suprafață de 188,40 mp. situat în B,-, sector 5, iar dacă nu este posibilă restituirea în natură, acordarea de despăgubiri. În notificare s-a făcut precizarea că pe teren s-a aflat o construcție ce a fost demola și pentru care a primit despăgubiri.
Prin dispoziția nr. 3879 din 17 februarie 2005 emisă de Primăria Municipiului B prin Primarul General, s-a reținut că notificatorul a dobândit doar un drept de folosință asupra terenului pe durata existenței construcției, care a încetat la data demolării construcției, motiv pentru care s-a dispus respingerea notificării.
Împotriva acestei dispoziții s-a formulat prezenta contestație, contestatorul solicitând să se constate calitatea sa de persoană îndreptățită la acordarea măsurilor reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001, pe motiv că preluarea terenului în temeiul art. 30 din Legea nr. 58/1974, urmată de expropriere a imobilului și demolarea construcției, se încadrează în dispozițiile art. 1 și art. 2 lit. g din Legea nr. 10 / 2001.
Pentru a verifica legalitatea dispoziției contestate în cauză, tribunalul a analizat îndeplinirea de către notificator a condițiilor impuse de Legea nr. 10/2001 pentru a beneficia de măsurile reparatorii prevăzute de acest act normativ, respectiv dovedirea dreptului de proprietate asupra imobilului la data preluării și caracterul abuziv al preluării.
Tribunal a constatat că petentul a dovedit dreptul de proprietate la data preluării asupra imobilului notificat.
Astfel, prin contractul de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 2716/1977 de Notariatul de Stat sector 5 B, numiții - și - au vândut contestatorului cota indiviză de 50% din imobilul - clădire de locuit, situat în B,-, sector 5.
Cota indiviză de 50% din terenul în suprafață totală de 188,40 mp. aferent construcției, a trecut în proprietatea statului conform art. 30 din Legea nr. 58/1974.
Din adresa nr. 32188/6170 din 09 iulie 2002 emisă de Primăria Municipiului B - Direcția Patrimoniu Evidența Proprietăți Cadastru, adresa nr. -/2605 din 21 februarie 2008 emisă de aceeași instituție cu privire la situația juridică a imobilului și din adresa nr. 10219 din 14 mai 2008 emisă de Consiliul General al Municipiului B - Administrația Fondului Imobiliar, instanța a reținut că suprafața de 98 mp. teren și suprafața de 163,95 mp. construcție au fost expropriate și trecute în proprietatea statului în baza Decretului nr. 153 din 04 iunie 1987, clădirea fiind demolată.
Conform relațiilor comunicate la dosar, conform adreselor menționate mai sus, în anexa 11 Decretului de expropriere, la poziția 26/55 figurează foștii proprietari:, -,; iar din adresa nr. 6870 din 11 ianuarie 2002 emisă de SC SA rezultă că despăgubirea pentru imobilul expropriat și demolat s-a stabilit prin procesul - verbal nr. 366 din 28 iunie 1988 la suma de 75.872 lei.
Tribunalul a apreciat că înscrisurile enumerate mai sus, coroborate cu prevederile art. 24 din Legea nr. 10/2001 (potrivit cărora, în absența unor probe contrare, existența și după caz întinderea dreptului de proprietate se prezumă a fi cea recunoscută în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus măsura preluării abuzive sau s-a pus în executare măsura preluării abuzive, iar potrivit alin. 2 al aceluiași articol, în absența unor probe contrare, persoana individualizată în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus sau, după caz, s-a pus în executare măsura preluării abuzive, este presupusă că deține imobilul sub nume de proprietar) constituie, în sensul prevederilor art. 23 pct. 1 lit. a din Normele Metodologice de aplicare unitară a Legii nr.10/2001, acte juridice care atestă deținerea proprietății de către contestator la data preluării abuzive.
Instanța a considerat că dispozițiile legale menționate mai sus, care instituie o prezumție de proprietate, introduse în urma modificării Legii nr. 10/2001 prin Legea nr. 247 din 22 iulie 2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, sunt aplicabile și proceselor în curs de judecată în cadrul cărora instanțele sunt învestite a analiza contestațiile împotriva unor decizii/dispoziții emise anterior momentului intrării în vigoare a Legii nr. 247/2005, din interpretarea dispozițiilor tranzitorii cuprinse de această lege reieșind că legiuitorul a înțeles ca modificările aduse, atât cu privire la condițiile de stabilire a măsurilor reparatorii, dar și în materie de probațiune, să fie aplicabile cauzelor pendinte.
Prin urmare, față de probele administrate în cauză, instanța a reținut că imobilul notificat a trecut în proprietatea statului prin efectul dispozițiilor art. 30 din Legea nr. 58/1974 și prin expropriere, de la persoanele reținute în anexa la decret ca fiind coproprietare ale imobilului expropriat, imobilul - construcție fiind ulterior demolat.
În consecință, tribunalul a constatat că este dovedit și caracterul abuziv al preluării imobilului, față de prevederile art. 2 alin. 1 lit. i din Legea nr. 10/2001 coroborat cu art. 1.3 lit. a și art. 23.1 lit. c din Normele Metodologice de aplicare unitară a Legii nr.10/2001, întrucât indicarea decretului de expropriere este suficientă pentru încadrarea preluării ca fiind abuzivă, față de lipsa unor despăgubiri echitabile.
La stabilirea calității de persoană îndreptățită la acordarea măsurilor reparatorii în baza Legii nr. 10/2001 tribunalul a avut în vedere și prevederile art. 4 alin. 1 din Legea nr. 10/2001, potrivit cărora: "În cazul în care restituirea este cerută de mai multe persoane îndreptățite coproprietare ale bunului imobil solicitat, dreptul de proprietate se constată sau se stabilește în cote-părți ideale, potrivit dreptului comun", precum și dispozițiile art. 4.1 din Normele Metodologice aprobate prin HG nr. 250/2007, potrivit cărora: "În cazul în care numai o parte din foștii proprietari a solicitat restituirea pe calea legii, decizia de restituire se va limita numai la cotele ideale cuvenite acestora".
Potrivit art. 1.4 lit. c din HG nr. 250/2007, în ipoteza în care, ulterior înstrăinării efectuată în baza Legii nr. 58/1974, construcția proprietatea dobânditorului a fost preluată și mai apoi demolată, cumpărătorul neavând dreptul/vocația de a obține titlu de proprietate pentru terenul aferent construcției cumpărate (în baza Legii nr. 18/1991), regimul juridic al acestor categorii de terenuri rămâne supus incidenței Legii nr. 10/2001 în favoarea persoanei îndreptățite - proprietar al terenului la data trecerii acestuia în proprietatea statului.
Întrucât din coroborarea probelor administrate și făcând aplicarea prezumției legale instituită prin art. 24 din Legea nr. 10/2001 instanța a stabilit dreptul de coproprietate al contestatorului și asupra terenului, nu numai asupra unei cote de 50% din construcție, dispoziția contestată (prin care s-a refuzat stabilirea calității de persoană îndreptățită la acordarea măsurilor reparatorii în baza Legii nr. 10/2001 pe motiv că acesta nu avea decât dreptul de folosință asupra terenului) a fost anulată în conformitate cu prevederile art. 26 alin. 3 din lege.
Pentru aceste considerente, tribunalul a apreciat că petentul era îndreptățit la stabilirea măsurilor reparatorii conform Legii nr. 10/2001 pentru cota de din imobilul situat în B,-, sector 5, compus din teren și construcția ce a fost edificată pe acest teren, în prezent demolată.
În urma concluziilor reținute prin raportul de expertiză topografică nr. 761/2008, în sensul că terenul în litigiu este afectat în totalitate de elemente de sistematizare, respectiv Centrul Comercial, la termenul din data de 22 mai 2008 contestatorul și-a precizat acțiunea, în sensul că solicită acordarea măsurilor reparatorii în echivalent, renunțând la solicitarea de restituire în natură a terenului.
Potrivit art. 11 alin. 4 din Legea nr. 10/2001 republicată, "În cazul în care lucrările pentru care s-a dispus expropriere a ocupă funcțional întregul teren afectat, măsurile reparatorii se stabilesc în echivalent pentru întregul imobil".
La termenul din data de 28 februarie 2008 instanța a încuviințat pentru contestator efectuarea unui supliment la raportul de expertiză, având ca obiectiv stabilirea valorii de circulație a terenului și a construcției ce a existat pe teren, pentru considerentele arătate în încheierea de la acel termen (filele 120 - 121dosar fond), instanța reținând drept obligatorie dezlegarea dată de instanța supremă problemei de drept privind interpretarea dispozițiilor art. 16 alin. 1 și 2 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005.
Astfel, prin Decizia nr. 52/2007, Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat faptul că, prin notificări soluționate până la data intrării în vigoare a noii legi nu pot fi înțelese decât acele notificări pe baza cărora entitățile învestite au emis decizii sau dispoziții motivate prin care au stabilit acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent, precum și cuantumul acestora, neatacate în instanță în termenul prevăzut în art. 24 din Legea nr. 10/2001 (devenit art. 26 după modificare).
Prin urmare, s-a considerat că deciziile sau dispozițiile atacate cu contestație în termenul legal nu mai pot fi trimise Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, ci rămân supuse controlului instanțelor judecătorești, sub aspectul legalității și temeiniciei, și - în măsura în care, în cazul notificărilor soluționate înainte de intrarea în vigoare a noii legi, contestațiile formulate privesc nu doar îndreptățirea persoanelor la măsuri reparatorii pentru imobilele preluate abuziv, ci și, după caz, natura sau întinderea acestora, instanțele se vor pronunța asupra contestațiilor în limitele învestirii lor, în baza principiului plenitudinii de competență.
Potrivit obiectivului stabilit de instanță, prin suplimentul la raportul de expertiză s-a stabilit valoarea de circulație a imobilului - teren și construcție la suma de 629.000 ron sau 169.000 euro (filele 127, 128 dosar fond), din care se va scădea despăgubirea primită, actualizată cu coeficientul de actualizare.
Pentru considerentele în fapt și în drept expuse mai sus, în temeiul dispozițiilor art. 26 alin. 3 din Legea nr. 10/2001 instanța a dispus anularea Dispoziției nr. 3879 din 17 februarie 2005, constatat că reclamantul are dreptul la acordarea măsurilor reparatorii în echivalent pentru imobilul compus din cota de din terenul și construcția situate în B,-, sector 5, precum și valoarea de piață a imobilului deschis mai sus conform, raportului de expertiză nr. 3047/2008 întocmit de expert, raport pe care l-a omologat, valoare cu care contestatorul a fost de acord.
S-a luat act că reclamantul nu solicită cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel - reclamantul, precum și pârâtul Primarul General al Municipiului
În esență, apelantul - reclamant, a motivat apelul în sensul că, față de faptul că imobilul proprietatea sa din B,-, sector 5, fost preluat de stat în mod abuziv în baza unui titlu, astfel cum reglementează dispozițiile art. 1 și 2 lit. g din Legea nr. 10/2001, astfel cum a fost modificată și completată de Legea nr. 247/2005, a fost ulterior demolat, să se dispună restituirea în natură a terenului rămas liber, situat în B,-, sector 5, iar pentru construcția demolată și terenul ocupat măsuri reparatorii prin echivalent (filele 2, 11 și 15 dosar curte), fiind neaplicabile și dispozițiile Legii nr. 18/1991.
Deși formulat apelul și l-a motivat (filele 2, 11 și 15 dosar curte) apelantul, în ședința publică, la 05 februarie 2009 declarat că nu mai susține apelul și ca atare, implicit renunță la acesta și ca atare se va lua act conform art. 246 Cod de procedură civilă că renunță la judecarea apelului declarat.
Prin renunțarea la judecarea apelului, nu se vor mai analiza motivele invocate însă, în rezolvarea apelului Municipiului B (mai ales la aplicarea art. 36 din Legea nr. 18/1991 raportat la Legea nr. 58/1974 cât și a art. 3 alin. 2 din HG nr. 250/2007) se va face referire la natura juridică diferită a celor două Legii nr. 18/1991 și nr. 10/2001.
Referitor la, apelul formulat de Municipiul B prin Primarul General.
În esență, a motivat apelul în sensul că față de data soluționării notificării, 17 februarie 2005 și dispozițiile art. 3 alin. 2 din HG nr. 250/2007 (întrucât acesta a dobândit construcția dar nu și terenul care a intrat în proprietatea statului).
Totodată, după apariția Legii nr. 247/2005, care se referă la modalitatea acordării despăgubirilor, conform art. 6 alin. 4 și 32 din Legea nr. 10/2001, acest despăgubiri se acordă de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor și nu de instanța de judecată (filele 4 - 7 dosar curte).
Apelul este nefondat.
În cauză voit sau nevoit se includ argumentele ce țin de aplicarea Legii nr. 18/1991 (datorită faptului că Legea nr. 58/1974, prevedea că odată cu înstrăinarea construcției terenul trecea în proprietatea statului).
Această lege (Legea nr. 58/1974) a fost abrogată în ianuarie 1990, iar ulterior prin Legea nr. 18/1991 (care prevedea reconstituirea dreptului de proprietate și se referea efectiv la terenul extravilan a fost prevăzută și o dispoziție normativă în baza căreia prefectul (aplicabil mai ales în localitățile rurale) prin ordin reconstituie dreptul de proprietate asupra terenului, proprietarului construcției (art. 36 din Legea nr. 18/1991).
Invocarea de apelantă a unei Hotărâri de Guvern (HG nr. 250/2007) nu poate fi primită întru-cât regimul juridic al acestor terenuri preluate în baza Legii nr. 58/19974 (abrogată în ianuarie 1990) nu poate avea două reglementări diferite.
Una a fost făcută prin Legea nr. 18/1991 iar cea referitoare la art. 3 alin. 2 din HG nr. 250/2007, trebuie să fie în concordanță cu legea, hotărârea de guvern neputând fi superioară juridic, ca efect al legii în motivele (nesusținute) ale apelantului.
Ca atare, cum și a arătat că prevederile art. 36 din Legea nr. 18/1991 coroborate cu Legea nr. 58/1974 nu pot fi aplicate, corect prima instanță nu a avut în vedere acest lucru) Legea nr. 18/1991 având alt obiect de reglementare iar Legea nr. 10/2001 cu totul alt obiect).
Referitor la posibilitatea instanței de a acorda despăgubiri, aceasta a fost corect tranșată de prima instanță.
Astfel s-au avut în vedere dispozițiile Decizie nr. 52/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție a României, care în funcție de data soluționării notificării (aceasta fiind 17 februarie 2005) și nu data soluționării contestației o arată că se pot acorda despăgubiri în echivalent, stabilite prin expertiză (modalitatea de executare fiind cea prevăzută de Legea nr. 10/2001 până la modificarea adusă prin Legea nr. 247 din 19 iulie 2005).
Ca atare, nici unul din motivele de apel nu pot fi primite.
Cum, motivele de apel sunt neîntemeiate, potrivit art. 296 Cod de procedură civilă și acest apel va fi respins ca nefondat.
Așa fiind, conform art. 296 Cod de procedură civilă se va respinge apelurile ca nefondate al Municipiului B prin Primarul General.
Se va respinge ca nedovedită cererea de cheltuieli de judecată a apelantului.
Văzând și art. 298 Cod de procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul formulat de apelantul pârât Primarul General al Municipiului B cu sediul în B,-, sector 5, împotriva sentinței civile nr. 928 din 29 mai 2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III a Civilă, în dosarul nr-.
Se ia act că apelantul - reclamant domiciliat în B,-,. 20,. 2,. 97, sector 4, nu mai susține apelul și ca atare, constată că se renunță la judecarea apelului de, împotriva aceleiași sentințe, conform art. 246 Cod de procedură civilă.
Respinge ca nedovedită cererea de cheltuieli de judecată a apelantului - reclamant.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 19 februarie 2009.
Președinte, Judecător, Grefier,
- - - - - - - -
Red.
.
4ex./30.03.2009
-3.-
Președinte:Claudiu Marius TomaJudecători:Claudiu Marius Toma, Corina Gabriela Buruiană
