Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 112/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECTIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 112
Ședința publică de la 05 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Valeria Cormanencu Stanciu
JUDECĂTOR 2: Mona Maria Pivniceru
Grefier: - -
S-au luat în examinare cererile de apel formulate de și Episcopia Romano- I Romano- " a " împotriva sentinței civile nr. 1013 din 30.06.2008 pronunțată de Tribunalul Iași.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu se prezintă părțile.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, din care rezultă că dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 22.05.2009, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, când, din lipsă de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea pentru data de 29.05.2009, când, din aceleași considerente a amânat pronunțarea pentru azi.
CURTEA DE APEL:
Asupra apelului civil de față.
Din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Iași la data de 15.01.2007 reclamanta a chemat în judecată pârâta Episcopia Romano - I, Romano " a " pentru a fi obligată:
- la plata sumei de 250.000 RON cu titlu de măsuri reparatorii prin echivalent sub formă de despăgubiri bănești;
- plata daunelor cominatorii de câte 1000 RON/zi întârziere de la pronunțarea hotărârii și până la executarea ei integrală și cheltuieli de judecată.
În drept reclamanta își întemeiază cererea pe dispozițiile art. 28 și art. 31 din Legea nr.10/2001.
În fapt, reclamanta arată că prin decizia civilă nr. 89/2003 pronunțată de Curtea de Apel irevocabilă prin decizia nr. 4849/18.05.2006 a Secției Civile de Proprietate Intelectuală a Înaltei Curți de Casație și Justiție pârâta a fost obligată să-i facă în calitate de unitate deținătoare la plata echivalentului bănesc al terenului în suprafață de 226,66. Deși notificată pârâta refuză să execute hotărârea judecătorească, iar oferta făcută în limita a 24.538 RON nu reprezintă valoarea de circulație a imobilului și este nelegală.
Prin întâmpinare pârâta a susținut că valoarea pretinsă de reclamantă nu este justificată, evaluarea a avut la bază un raport de expertiză tehnică, terenul nu prezintă interes pentru investiții care să indice valoarea economică.
Tribunalul Iași prin sentința civilă nr. 1013 din 30.06.2008 admite în parte acțiunea, obligă pârâta la plata sumei de 268.014.698 ROL cu titlu de măsuri reparatorii pentru terenul situat în I șos. - nr. 14 în suprafață de 226,66. Respinge capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâtei la plata daunelor cominatorii, compensează onorariile de avocat și obligă pârâta la plata cheltuielilor de judecată către reclamantă în cuantum de 700 lei - onorariu expert.
Pentru a pronunța hotărârea tribunalul a constatat că reclamanta este beneficiara măsurilor reparatorii, dispuse prin decizia civilă nr. 89/2003 a Curții de Apel Iași, că oferta de restituire făcute la 10.01.2007 la prețul de 31 Euro/ nu reprezintă valoarea reală de circulație a terenului în litigiu.
Instanța și-a însușit concluziile expertizei tehnice și a înlăturat apărările reclamantei, reținând că terenul nu prezintă interes pentru investiții, prețurile în zona - nu se ridică la valoarea pretinsă în acțiune, oferta este corectă și corespunzătoare formei neregulate a terenului, a dimensiunilor reduse și amplasamentului, o latură intersectează clădirea existentă, fiind evaluată în mod abstract.
Cererea de daune cominatorii s-a reținut ca neîntemeiată, pârâta este de bună -credință, a fost de acord cu admiterea acțiunii, raportat la valoarea terenului stabilită prin expertiză.
Împotriva hotărârii Tribunalului Iași au declarat apel părțile.
Reclamantaa formulat următoarele critici:
- instanța a omis să se pronunțe în totalitate asupra obiectului cererii, pretențiile fiind majorate în cursul judecății la 350.000 lei;
- considerentele hotărârii sunt aprecieri personale ale judecătorului cu privire la valoarea despăgubirilor, prin aplicarea greșită a art. 11 al. 4 din Legea 10/2001 și Normele metodologice care au în vedere valoarea de piață și standardele internaționale de evaluare, a art. 28 din lege ce prevede acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale;
- terenul este amplasat în zona Bam unicipiului I, conform nr.2/1999 valoarea înglobând o serie de indicii ce sporesc valoarea de piață cu mult peste aceea stabilită de tribunal.
Apelanta a formulat critici cu privire la respingerea daunelor cominatorii, pârâta nu și-a dovedit buna credință în acordarea despăgubirilor, fiind datorate și greșita compensare a cheltuielilor de judecată care nu se încadrează în dispozițiile legale.
În apelul declarat Romanosusține că a fost obligată greșit la despăgubiri pentru suprafața de 423,45. terenul ocupat fiind de 226,66. nu sunt datorate.
Se susține că suma la care este obligată prin hotărâre să o achite reprezintă reactualizarea despăgubirilor pe care reclamanta le-a încasat de la stat, cu același titlu și pe care pârâta nu are obligația de aoa chita cu titlu de despăgubiri.
În apel, la cererea părților s-a administrat proba cu o nouă expertiză tehnică.
Din concluziile expertizei tehnice și răspunsului la obiecțiunile formulate de părți rezultă că valoarea de piață a terenului în suprafață de 226. situat în I, șos. - nr. 6 este de 391.300 lei potrivit standardelor de evaluare prevăzute de art. 10 al. 7 din Legea 10/2001.
În cuprinsul raportului de expertiză și anexe (32 -41) sunt redați indicatorii (suprafața, utilități, localizare, condiții de vânzare, destinație) pe baza cărora a fost stabilită valoarea de circulație.
Curtea reține că apelurile sunt întemeiate pentru considerentele ce urmează.
Prin decizia civilă nr. 89 din 19.XI.2003 a Curții de Apel Iași, irevocabilă prin decizia nr. 4849/18.05.2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiției - Secția Civilă și de Proprietate Intelectuală pârâta este obligată să facă apelanteiofertă de restituireprin echivalent pentru terenul în suprafață de 226,66.
În perioada în care contestația s-a aflat pe rolul instanțelor judecătorești Legea 10/2001 a fost modificată și completată și prin Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și Justiției și unele măsuri adiacente, a nr.OUG 209/2005 aprobată și completată prin Legea nr. 263/2006.
Reclamanta a investit tribunalul la 15.01.2007 solicitând stabilirea cuantumului despăgubirii, obligarea pârâtei la plată și acordarea daunelor cominatorii.
Persoanele îndreptățite la măsuri reparatorii conform art. 31 al. 1 din Legea nr. 10/2001 au dreptul la despăgubiri în condițiile Legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate abuziv - Legea nr. 247/2005 -Titlul VII.
Pârâta unitate deținătoare este persoană juridică ce nu face parte din categoria celor prevăzute la art. 21 al(1) și (2) din lege, având stabilită prin hotărâre judecătorească obligația de a face ofertă de despăgubiri, aferentă imobilului preluat în mod abuziv, corespunzătoare valorii de piață.
Deși obligată la emiterea unei noi decizii care să cuprindă oferta de restituire prin echivalent decizia nu a fost emisă până la comunicarea din 1.01.2007, în care se face oferta pentru 24.538 RON (31 euro/) sumă stabilită printr-un raport de expertiză extrajudiciară.
Curtea reține că entitatea notificată este obligată ca prin decizie, sau după caz, dispoziție motivată să facă persoanei îndreptățite o ofertă de restituire prin echivalent, corespunzătoare valorii imobilului.
Instanța are în vedere că dispozițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005 nu înlătură această obligație, din analiza textului legii rezultând că evaluarea despăgubirilor de către Comisia Centrală aparține uneiproceduri ulterioareemiterii deciziilor/dispozițiilor. Legiuitorul face distincție între notificările deja soluționate la data intrării în vigoare a legii prin consemnarea unor sume ce urmează a se acorda ca despăgubire, ipoteza din art. 16 al. 1 din Legea nr. 247/2005 (titlul VII) al textului și cele care nu au fost soluționate în atare modalitate până la data respectivă și despre care se arată că vor fi predate secretariatului comisiei centrale însoțite de deciziile emise de entitățile învestite cu soluționarea notificărilor conținând propunerile motivate de acordare a despăgubirilor (art. 16 al. 2).
La situația de fapt stabilită și a obligației impuse intimatei prin hotărâre judecătorească, instanța are obligația de a judeca toate pretențiile din cererea de chemare în judecată cu care a fost investită.
În consecință, instanța este competentă de a stabili cuantumul despăgubirilor cuvenite beneficiarului legii de reparații reprezentând valoarea de circulație a bunului, orice altă interpretare a textului echivalând cu denegare de dreptate sancționată de art. 3 cod civil și cu dreptul de acces la instanță, garantat de prevederile art. 21 din Constituția României și art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale ale Omului.
Cu privire la oferta de despăgubire, a cuantumului, instanța își însușește concluziile expertizei tehnice, probă administrată în instanța de apel, întrucât valoarea imobilului preluat abuziv este stabilită potrivit valorii de piață și a standardelor de evaluare folosite de Comisia Centrală.
În consecință, apelul declarat de reclamantă este întemeiat numai sub aspectul cuantumului ofertei de despăgubire, aspect ce impune schimbarea în parte a hotărârii atacate.
Curtea reține că intimata pârâtă nu datorează daune cominatorii, motivate nu numai pe buna credință, așa cum a reținut tribunalul.
Prin acordarea despăgubirilor la valoarea de piață a imobilului la data soluționării notificării sub toate aspectele și a aplicării Legii nr. 247/2005 în ce privește regimul stabilirii și plății (Titlul VII), prin întârzierea executării reclamantei nu i se creează un prejudiciu efectiv.
Curtea are în vedere că daunele cominatorii, potrivit dreptului comun reprezintă un mijloc de constrângere a debitorului la îndeplinirea obligației, suma stabilită de instanță are caracter provizoriu și se transformă de regulă, în daune compensatorii.
Cum prevederile Legii nr. 10/2001 derogă de la dreptul comun se aplică legea specială iar cuantumul despăgubirilor în limita cărora vor fi acordate titlurile de despăgubire se dispune în cadrul procedurii instituite prin Legea 247/2005.
Curtea are doar obligația, în prezenta cauză, de a stabili numai oferta de restituire, reclamanta contestând cuantumul măsurilor reparatorii care nu a fost corect stabilit.
În ce privește cheltuielile de judecată în primă instanță, tribunalul a aplicat corect art. 276 Cod procedură civilă, deși nu sunt motivate în drept, pretențiile reclamantei fiind admise numai în parte.
Nu are relevanță cuantumul cheltuielilor de judecată și componenta acestora (onorarii de avocat, taxe timbru, contravaloare transport, onorariu expertiză) instanța având competența de a stabili limitele în care dispune compensarea, pe categorii sau nu de cheltuieli.
Curtea constată că intimata -apelantă Romano nu are obligația de a plăti despăgubirile reclamantei ci doar de a face ofertă de despăgubiri.
În raportul juridic dedus judecății reglementat prin Legea nr. 10/2001, lege specială de reparație, derogatorie de la dreptul comun, unitatea deținătoare a imobilului preluat în mod abuziv nu este titulara obligației de plată a măsurilor reparatorii prin echivalent, cu o singură excepție - acordarea de compensații a altor bunuri sau servicii, inaplicabilă în cauză.
Ulterior intrării în vigoare a Titlului VII din Legea 247/2005 cât și redactarea anterioară a Legii nr. 10/2001 și Normelor metodologice de aplicare dispozițiile/deciziile în care se consemnează sumele estimate ca fiind cuvenite persoanelor îndreptățite cât și cele stabilite prin hotărâri judecătorești sunt supuse aceleiași proceduri, urmând a fi înaintate Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor în vederea evaluării finale și emiterii titlurilor de proprietate.
Pentru considerentele prezentate, prin aplicarea greșită a legii tribunalul a obligat pârâta la plata despăgubirilor din patrimoniul său, deși are doar obligația de a face oferte de restituire.
În consecință instanța admite apelurile în temeiul art. 296 Cod procedură civilă și schimbă în parte sentința tribunalului conform dispozitivului prezentei hotărâri.
Cum cele două apeluri sunt admise, Curtea în temeiul art. 276 Cod procedură civilă va compensa cheltuielile de judecată pentru această fază procesuală și anume a onorariului de avocat, acordând reclamantei din onorariul de expertiză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelurile declarate de și Episcopia Romano- I - Romano- "Sf. a " împotriva sentinței civile nr. 1013/30.06.2008 dată de Tribunalul Iași pe care o schimbă în parte, în sensul:
Stabilește dreptul reclamantei la măsuri reparatorii în echivalent pentru suprafața de 226,66. situată în Municipiul I ce nu poate fi restituită în natură în cuantum de 391.300 lei, măsuri reparatorii ce vor fi acordate în condițiile prevăzute de Titlul VII din Legea nr. 247/2005.
Compensează cheltuielile de judecată în apel reprezentând onorariile de avocat.
Obligă Romano "Sf. a "-Episcopia Romano- I să plătească reclamantei cheltuieli de judecată în apel 385 lei (1/2 onorariu expertiză).
Înlătură din dispozitivul sentinței civile nr. 1013/2008 a Tribunalului Iași obligarea pârâtei la plata sumei cu titlu de măsuri reparatorii.
din sentință dispozițiile care nu sunt contrare prezentei hotărâri.
Definitivă.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 5 iunie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
- - - - - -
Grefier
- -
Red.
Tehnored.
2 ex.
06.07.2009
Tribunalul Iași:
-
Președinte:Valeria Cormanencu StanciuJudecători:Valeria Cormanencu Stanciu, Mona Maria Pivniceru
