Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 113/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - Legea nr. 10/2001-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA NR. 113
Ședința publică din 7 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Andrieș Catrinel
JUDECĂTOR 2: Ciută Oana
Grefier - -
Pe rol, judecarea apelului declarat de reclamantul, domiciliat în orașul G H,-, județul S, împotriva sentinței nr. 1239 din 2 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Suceava - Secția civilă în dosarul nr-.
La apelul nominal au răspuns reclamantul apelant asistat de avocat, lipsă fiind reprezentanții intimaților Primăria Municipiului S -Comisia de aplicare a Legii nr. 10/2001, Statul Român prin Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, Stațiunea de Cercetări Agricole S și Ministerul Finanțelor Publice
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, întrebată fiind, apărătoarea reclamantului apelant, avocat, arată că nu are alte probe de solicitat.
Constatând apelul în stare de judecată acordă cuvântul la dezbateri.
Avocat, pentru reclamantul apelant, solicită admiterea apelului, schimbarea în parte a sentinței civile și admiterea acțiunii în sensul anulării Dispoziției de respingere emisă de Primarul Municipiului S și acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent pentru terenul în suprafață de 1,56 ha, cu acordarea cheltuielilor de judecată conform chitanței pe care o depune la dosar.
Arată că instanța de fond a respins contestația cu motivarea că în cauză nu sunt incidente dispozițiile Legii nr. 10/2001, însă raportat la probele administrate în cauză cât și la situația tabulară a terenului în litigiu s-a realizat o preluare a terenului fără titlu valabil.
Astfel, imobilul în litigiu a fost deținut de mama reclamantului, până în anul 1956 când s-a făcut preluarea acestuia la stat și când se poate vorbi realmente de preluarea sa abuzivă.Mai mult, și nu au părăsit niciodată Statul Român, astfel că nu aveau cum să fie repatriați, caz în care Statul Român ar fi trebuit să se întabuleze cu dreptul de proprietate în anul 1940 și nu abia în 1956; imobilul nu a figurat niciodată în lista bunurilor germanilor repatriați și nu există acte doveditoare în acest sens.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra apelului de față, constată:
La data de 18.10.2007 contestatorul a solicitat, în contradictoriu cu intimații Primăria municipiului S - prin primar și Statul Român - prin Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, anularea Dispoziției nr. 1 din 14 ianuarie 2002 emisă de prim intimată, cu cheltuieli de judecată.
A arătat, în motivare, că prin notificarea nr. 201/25.07.2001 a solicitat restituirea în natură a imobilului compus din parcela 1608/1, 1585/1, 1585/2 din 766 com. cad. în suprafață totală de 1,56 hectare, situat lângă lacul de acumulare. Notificarea a fost respinsa pe considerentul că imobilul aflat în prezent în proprietatea statului (Stațiunea de Cercetări Agricole S) ar fi fost dobândit de către aceasta din urma în baza convenției Româno- Germane, respectiv Decretul - Lege nr. 3620 din 29.10.1940 și ca atare nu face obiectul Legii 10/2001. A apreciat că soluția este nelegală și netemeinică întrucât autoarea sa, nu a părăsit niciodată teritoriul României și nici nu și-a manifestat dorința de a părăsi teritoriul României, ci a fost dezproprietărită de Statul R în anul 1956 doar pentru că era de origine germană. Convenția Româno - Germană a fost abrogată în anul 1948 la declararea Populare România, astfel încât autoarea sa nu mai putea fi expropriată în baza acestui act normativ., născută, a domiciliat până în anul 1984 pe teritoriul României, la data decesului având domiciliul pe-, în orașul G H, jud.
În drept, a invocat dispozițiile Legii nr. 10/2001.
Pârâta Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale a depus întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive si excepția inadmisibilității acțiunii, iar in subsidiar respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În motivare a arătat că, față de temeiul juridic indicat de către reclamant - Legea 10/2001, raportat la faptul că pârâta nu este deținătoarea suprafeței de teren a cărei restituire se solicită și nici entitatea care a soluționat notificarea ori investită cu soluționarea notificării, nu are calitate procesuală pasivă, nefiind îndeplinite condițiile imperative prevăzute de art. 22 si 26 din Legea 10/2001 republicată, cu modificările și completările ulterioare. Chiar reclamantul pretinde că terenul este deținut de Stațiunea de Cercetări Agricole, instituție care are personalitate juridică și se află în coordonarea și subordinea Academiei de Științe Agricole".". A apreciat că acțiunea este inadmisibilă, față de dispozițiile art. 8 alin. 1 din Legea 10/2001, deoarece terenul solicitat intră în sfera de aplicare a legilor speciale ale fondului funciar și/sau în sfera de aplicare a dispozițiilor speciale cu privire la bunurile imobile care au aparținut minorităților naționale, fiind exclusă incidența Legii nr. 10/2001. Pe fondul cauzei arată că cererea este neîntemeiată și se impune a fi respinsă.
La termenul din 15.01.2008 a fost introdusă în cauză intimata Stațiunea de Cercetări Agricole S, iar la termenul din 12.02.2008 a fost introdus în cauză intimatul Ministerul Economiei și Finanțelor.
Intimatul Ministerul Economiei și Finanțelor a depus întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a Statului Român reprezentat prin Ministerul Economiei și Finanțelor, solicitând respingerea acțiunii.
Prin adresa nr. 585/11.03.2008 intimata Stațiunea de Cercetare Dezvoltare Agricolă Saa rătat că lasă la aprecierea instanței soluționarea cererii, în condițiile în care contestatorul va dovedi că terenul este în administrarea
La termenul din 11.03.2008 contestatorul a arătat că înțelege să se judece în contradictoriu cu intimatele PRIMĂRIA MUNICIPIULUI S - PRIN PRIMAR (COMISIA DE APLICARE A LEGII 10/2001), STATUL ROMÂN - PRIN MINISTERUL AGRICULTURII ȘI DEZVOLTĂRII RURALE B, STAȚIUNEA DE CERCETĂRI AGRICOLE S, nu și cu intimatul Ministerul Finanțelor Publice B, care a fost scos din cauză. Prin precizările depuse la dosar la același termen a arătat că obiectul acțiunii îl formează parcelele 1585/2 de 1,1338 ha si 1608/1 de 4262 mp.
Prin sentința civilă nr. 1239 din 2 iunie 2009 Tribunalului Suceavas -au respins excepția inadmisibilității acțiunii, excepția lipsei calității procesuale pasive a Statului Român - prin Ministerul Finanțelor Publice și excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale, iar pe fond a fost respinsă ca nefondată acțiunea reclamantului.
S-a reținut, cu privire la excepții, că Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale este întabulat cu parcelele 1585/2 și 1608/1 în calitate de proprietar, astfel că acțiunea trebuie soluționată în contradictoriu cu acesta, iar față de Ministerul Finanțelor Publice reclamantul nu a emis pretenții, excepția invocată rămânând fără obiect. Față de împrejurarea că terenul se află în intravilan și nu a aparținut unei comunități a minorităților naționale, prima instanță a respins excepția inadmisibilității acțiunii.
Pe fondul cauzei s-a reținut că imobilul a fost preluat la stat anterior datei de 6 martie 1945, în baza Convenției Româno - Germane, astfel că prevederile Legii nr. 10/2001 nu sunt aplicabile în cauză.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul, solicitând schimbarea în parte a sentinței și admiterea contestației. A susținut, în dezvoltarea motivelor, că sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 10/2001 deoarece preluarea fizică a terenului a avut loc în anul 1956, fără titlu, chiar dacă teoretic a fost trecut la stat în baza Convenției Româno - Germane.
Mai mult, nu există nici un act doveditor al aplicării în speță a Convenției Româno - Germane, iar autoarea contestatorului nu a părăsit teritoriul României, figurând ca pensionară în evidențele Casei Județene de Pensii S în perioada 1.02.1040 - 22.12.1984.
A mai arătat că imobilul a fost preluat fără titlu valabil, iar înscrierea Statului Român în cartea funciară s-a făcut fără a exista un act juridic valabil.
Intimatul Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat, avându-se în vedere împrejurarea corect reținută de prima instanță că imobilul nu face obiectul Legii nr. 10/2001.
Analizând actele dosarului prin prisma motivelor de apel formulate instanța constată că imobilul compus din două parcele de teren, în suprafață totală de 1,56 ha, a fost dobândit de autoarea reclamantului ( ) în baza contractului de donație întocmit la data de 23.10.1940. Potrivit extrasului CF 2239 (fila 8 dosar fond) proprietar tabular al terenului în litigiu este în prezent Statul Român - Ministerul Agriculturii, în baza Convenției Româno - Germane din anul 1940, ca dată a înscrierii dreptului în cartea funciară figurând anul 1956.
Pentru a aprecia dacă imobilul face obiectul Legii nr. 10/2001 sau nu, instanța are în vedere faptul că este certă doar data preluării în fapt a imobilului de către Statul Român, aceasta având loc în anul 1956.
Cu privire la aplicarea în speță a prevederilor Convenției Româno - Germane nu există nici o dovadă la dosar, mai exact imobilul în litigiu nu figurează în documentele referitoare la bunuri ale germanilor repatriați rămase în orașul S, nu există nici un proces verbal de preluare a imobilului în baza
convenției Româno - Germane sau un alt document cu aceeași valoare probatorie, care să fie întocmit la data pretinsei preluări. Mai mult decât atât, există probe la dosar (înscrisurile de la filele 11 și 12 fond) din care rezultă că autoarea reclamantului a arendat terenul în litigiu (parcelele 1585/2 și 1608/1) în anii 1941 și 1946, iar conform adeverinței nr. 21903/2005 (fila 10 fond) aceasta a figurat în evidențele Casei Județene de Pensii S în perioada 1 februarie 1940 - 22.12.1984 (data decesului). Toate aceste împrejurări, coroborate cu mențiunea înscrierii dreptului Statului Român abia în anul 1956, dovedesc cu prisosință faptul că autoarea reclamantului nu a părăsit teritoriul României și a folosit terenul cel puțin până după data de 6 martie 1945, Statul Român preluând acest teren abia în anul 1956, fără titlu valabil în înțelesul art. 2 alin. 1 lit. i din Legea nr. 10/2001.
Având în vedere că prima instanță a reținut în mod greșit că imobilul nu intră sub incidența prevederilor Legii nr. 10/2001 și că reclamantul nu are calitatea de persoană îndreptățită de a beneficia de dispozițiile acesteia, Curtea, în temeiul art. 296 Cod pr. civilă, va admite apelul, va schimba în parte sentința și va admite acțiunea reclamantului. Va fi anulată dispoziția de respingere a notificării și se va constata că reclamantul este îndreptățit la măsuri reparatorii prin echivalent pentru terenul în litigiu, această modalitate de despăgubire fiind cea pentru care s-a optat în declarația de apel.
Menține dispozițiile sentinței care nu contravin prezentei decizi.
Văzând și dispozițiile art. 274 Cod pr. civilă,
În numele Legii,
DECIDE:
Admite apelul declarat de reclamantul, domiciliat în orașul G H,-, județul S, împotriva sentinței nr. 1239 din 2 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Suceava - Secția civilă în dosarul nr-.
Schimbă în parte sentința civilă nr. 1239 din 2.06.2009 a Tribunalului Suceava, în sensul că:
Admite acțiunea.
Anulează Dispoziția de respingere a notificării nr. 1 din 14.01.2002, emisă de Primarul Municipiului
Constată că reclamantul este îndreptățit la măsuri reparatorii prin echivalent pentru terenul în suprafață totală de 1,56 ha, identic cu parcelele nr. 1608/1 și 1585/2 ale com. cadastrale, jud.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței care nu sunt contrare prezentei decizii.
Obligă intimații să plătească apelantului suma de 3565 lei cu titlu de cheltuieli de judecată din ambele instanțe.
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 7 octombrie 2009.
Președinte, Judecător, Grefier,
Red.
Tehnored.
7 ex./6.11.2009
Președinte:Andrieș CatrinelJudecători:Andrieș Catrinel, Ciută Oana
