Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 115/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECTIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ Nr. 115/Ap
Ședința publică din 14 octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Daniel Marius Cosma
JUDECĂTOR 2: Maria Carmen Tică
Grefier - -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelului declarat de reclamantul, împotriva sentinței civile nr. 642 din 3 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Covasna în dosarul civil nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 29 septembrie 2008, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea pentru data de 6.10.2008, 13.10.2008 iar apoi pentru astăzi, 14.10.2008.
CURTEA:
Asupra apelului civil de față,
Constată că prin sentința civilă nr. 642/3.06.2008, Tribunalul Covasnaa respins excepția calității procesuale pasive invocată de pârâtă.
A respins acțiunea civilă formulată și precizată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta, pentru restituirea în natură a cotei de din imobilul înscris în cartea funciară nr. 5195 Tg.
A respins cererea de chemare în garanție a Autorității pentru Valorificarea Activelor Statului.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Covasna sub nr-, reclamantul a solicitat în contradictoriu cu pârâta Sf. G, restituirea în natură a cotei de din imobilul înscris în CF 5195 Tg. S și obligarea pârâtei de a emite o decizie/ dispoziție în acest sens, cu cheltuieli de judecată.
Prin notificarea nr. 300/N/2001, adresată Primăriei mun. Tg. S (3.a), a pretins restituirea în natură a cotei de parte din imobilele înscrise inițial în CF 256, respectiv din clădirea Hotelului cu anexele acestei construcții, terenul și celelalte construcții înscrise sub nr. top 1139, 1136/1 precum și terenurile de construcții, identificate sub nr. top 1132/2/3, 1132/2/1/2. Cu privire la terenurile ocupate de diferite construcții ridicate în mod legal s-au solicitat despăgubiri, după ce se va stabili valoarea lor reală.
Notificarea a fost comunicată societății pârâte, cum rezultă din actele cu nr. 1500/2002 și 214/2003.
a decedat la data de 25 septembrie 2003, fiind desemnat ca legatar universal, reclamantul. Acesta a depus la data de 21.12.2005 documentele justificative ale cererii de restituire, respectiv extras CF 256 Tg. S și 5195 Tg. S, deși societatea notificată a comunicat despre lipsa actelor doveditoare și imposibilitatea de a se pronunța asupra cererii cu care a fost investită.
La data de 4.05.2006, reclamantul a reiterat pretenția de restituire în natură a imobilului revendicat de antecesoarele și.
Asupra notificării societatea pârâtă nu s-a pronunțat prin decizie sau dispoziție, conform art. 25 alin. (1) din 10/2001, privind regimul juridic al unor imobile preluate abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicată.
Această situație are semnificația unui refuz nejustificat al entității deținătoare de a soluționa notificarea care reprezintă o veritabilă cerere de revendicare imobiliară, deschizând persoanei îndreptățite calea acțiunii în justiție unde se va analiza notificarea sub toate aspectele, în acest sens practica instanței supreme este constantă.
Potrivit art. 22 și art. 23 din legea precitată, notificarea va fi însoțită de actele doveditoare ale dreptului de proprietate sau acestea se vor depune până la data soluționării notificării.
Prin OUG nr. 10/2003, termenul de depunere a documentelor justificative prevăzute de art. 23 s-a prelungit 2 luni, respectiv până la data de 14.05.2003 iar prin 289/2003 de aprobare a ordonanței, termenul s-a stabilit până cel târziu la 1 iulie 2003.
(2) a unicului articol din ordonanță, dispune că, în cazurile în care persoana îndreptățită a depus acte după acest termen acestea nu mai pot servi drept probe în justificarea pretențiilor. Deci acest termen este un termen de decădere, nesusceptibil de întrerupere sau suspendare.
Față de această reglementare, în speță cum s-a reținut anterior, actele doveditoare au fost depuse la data de 21.12.2005, cu mult peste termenul legal.
Din perspectiva calității de proprietar a autoarei reclamantului, din foaia de avere, extrasul CF 256 ( 17, 21-26, dosar 1307/1999, atașat prezentei cauze), reiese că mai multe imobile printre care și cele identificate cu nr. top 1139, 1136/1, 1132/2/3 și 1132/2/1/2, construcții și terenuri au aparținut foștilor proprietari, căsătorită, văduva lui Gh. parte și parte.
Același extras CF 256 Tg. S, evidențiază că, sub nr. top 1139 proprietarii au deținut una casă de lemn cu trei încăperi iar sub nr. top 1136/1, una casă de lemn cu șase încăperi.
Ulterior, proprietar tabular a devenit Statul Român cu titlu de naționalizare, conform încheierii nr. 804 din 30 octombrie 1958 fostului Tribunal Popular al Raionului Tg. S, secția CF prin care s-a trecut în stăpânirea statului cota de parte a proprietarelor tabulare și, în baza Decretului nr. 134/1949 pentru naționalizarea unităților sanitare ca farmaciile urbane reședință sau nereședință de județ și centre importante muncitorești, laboratoare chimico-farmaceutice, drogherii medicinale, depozite de medicamente și laboratoare de analize medicale.
O parte din imobilele revendicate de fosta proprietară, care este una și aceiași persoană cu, potrivit declarației de la fila 119, prezentul dosar, au devenit proprietatea( 20, dos. 1307/1999) SC - SA Sf. G, respectiv cel cu nr. top 1132/2/1/2, trasnotat în CF 5195, conform HG nr. 834/1991, a încheierii nr. 2696/1996.
Se mai observă din același extras CF că, imobilul Hotelul împreună cu un depozit, intrarea în pivniță și teren construcție de 403 mp, a cărui retrocedare de 1/4 se solicită prin cererea introductivă, se află intabulat pe parcelele cu nr. top 1133, 1134.
Or, acest imobil înscris sub nr. top 1133 și 1134, nu figurează nici în notificare și nici reclamantul în acțiunea sa, cum se poate constata nu le-a indicat. Astfel, cererea reclamantului este inadmisibilă, întrucât pretențiile deduse judecății pe calea acestei proceduri speciale nu pot depăși limitele notificării.
Mai mult, potrivit extrasului CF 256 Tg. S de la fila 17, foii de avere de la fila 21-26 din dosarul 1307/1999, aceste imobile nu au constituit proprietatea antecesorilor printre care și notificatoarea decedată,.
Ca atare, calitatea de persoană îndreptățită a antecesoarei, în accepțiunea art. 3 alin.(1) lit. a) din 10/2001, nefiind demonstrată cu probe certe, convingătoare, acțiunea reclamantului privind restituirea în natură a din Hotelul, este găsită de instanță ca neîntemeiată.
În privința lipsei de calitate procesuală pasivă a pârâtei, întemeiată pe împrejurarea că este societate cu capital integral privat, se constată că, art. 20 alin.(1), actual art. 21 din legea amintită, statuează că imobilele construcții și terenuri preluate abuziv, deținute la data intrării în vigoare a legii 10/2001, republicată, printre alte entități juridice și de societăți comerciale la care statul sau o autoritate publică centrală este acționar majoritar vor fi restituite în natură persoanelor îndreptățite prin decizie sau dispoziție motivată.
Deci, dreptul la restituire în natură a imobilelor preluate abuziv s-a născut la data intrării în vigoare a legii și de la această dată, 14 februarie 2001, unitățile deținătoare aveau obligația de a indisponibiliza respectivele imobile.
În speță, din datele și informațiile vizând istoricul societății pârâte, reiese că acesta s-a înregistrat la persoană juridică la 29.01.1991, întregul capital aparținând Statului Român. În anul 1997 început procesul de privatizare care s-a finalizat, după intrarea în vigoare a 10/2001, la 30.01.2004. La data de 2.11.2000, anterior intrării în vigoare a legii, Fondul Proprietății de Stat deținea acțiuni de aproximativ 40% din capitalul social.
Singurele care la data aplicării legii nu pot fi obligate la restituire în natură sânt societățile privatizate până la data de 14.02.2001, conform dispozițiilor art.27, actual art. 29 din lege, în raport de care persoanele au dreptul la despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor pentru imobilele preluate abuziv, corespunzătoare valorii de piață a imobilelor solicitate.
În ipoteza în care era dovedită calitatea de proprietar a antecesoarei reclamantului, în condițiile actualului art. 27 alin.(1) din lege, în cauză se putea aborda soluția restituirii în natură, în cotă de din Hotelul, deoarece la data apariției legii, FPS deținea un număr substanțial de acțiuni la societatea pârâtă.
Cererea de chemare în garanție a Autorității pentru Valorificarea Activelor Statului este apreciată de instanță ca nejustificată, atâta timp cât reclamantul nu a solicitat prin acțiunea sa, obligarea alternativă la emiterea propunerii de acordare a despăgubirilor.
Pe de altă parte, nu pot fi puse în discuție nici dispozițiile art. 29 alin.(3) din 10/2001, care reglementează că, în situația imobilelor preluate abuziv și care fac parte din patrimoniul societăților privatizate, măsurile reparatorii prin echivalent se propun de instituția publică care a efectuat privatizarea, întrucât nu s-a făcut dovada că această instituție ca succesoare în drepturi și obligații a fostului FPS, în conformitate cu prevederile art. 1 din OUG nr. 23/2004, a fost sesizată cu o cerere pentru acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale.
Împotriva sentinței a declarat apel reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând modificarea în parte a acesteia în sensul admiterii cererii de chemare în judecată, astfel cum a fost precizată.
În dezvoltarea motivelor de apel se arată că în mod greșit prima instanță a interpretat conținutul notificării formulate de reclamant și a reținut faptul că acesta nu a dovedit dreptul său asupra imobilului revendicat.
Analizând sentința în raport cu actele, lucrările dosarul și cu motivele de apel, Curtea reține următoarele:
Prin notificarea adresată Primăriei Municipiului Tg. S, antecesoarea reclamantului a solicitat restituirea în natură a cotei de din imobilele înscrise în CF 256 inițial, respectiv din clădirea Hotelului cu anexele acestei construcții și terenul, construcțiile de sub nr. top 1139, 1136/1, precum și terenurile de construcții sub nr. top 1132/2/3, 1132/2/1/2.
Din conținutul extrasului de CF 5159/2007, rezultă că imobilul Hotel, cu anexele aferente, este înscris în CF 5159 Tg. S, la nr. top 1133, 1134, 1135, 1132/2/1/1, neexistând concordanță cu identificarea acestuia făcută de reclamant în cuprinsul notificării adresată Primăriei municipiului Tg.
Pe de altă parte, cu privire la imobilele - terenuri și construcții înscrise la nr. top 1132/2/3, 1132/2/1/2, indicate în cuprinsul aceleiași notificări, din materialul probator administrat în cauză nu rezultă că acestea sunt deținute de pârâta din prezenta cauză.
În CF 256 Tg. S la, este înscris dreptul de proprietate al Statului Român asupra parcelei II, cu nr. top 1132/2/1/2, ce face obiectul cauzei, fără a se face vreo referire cu privire la calitatea de deținător a pârâtei.
Prima instanță a reținut corect starea de fapt și de drept a cauzei dedusă judecății, interpretând corect materialul probator administrat în cauză, pronunțând o hotărâre legală și temeinică.
Pentru aceste considerente, în baza art. 296 Cod procedură civilă, Curtea va respinge apelul declarat de reclamant împotriva sentinței civile nr.642/2008 a Tribunalului Covasna.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Respinge apelul declarat de apelantul reclamant împotriva sentinței civile nr. 642/3.06.2008 a Tribunalului Covasna.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 14.10.2008.
Președinte, - - - | Judecător, - - - |
Grefier, - - |
Red./13.11.2008
Tehnoredact./17.11.2008/5 ex.
Jud. fond
Președinte:Daniel Marius CosmaJudecători:Daniel Marius Cosma, Maria Carmen Tică
