Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 115/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 115/
Ședința publică din 07.04.2009
PREȘEDINTE: Irina Alexandra Boldea vicepreședintele Curții de Apel
JUDECĂTOR 2: Viorica Mihai Secuianu
Grefier - - -
La ordine fiind soluționarea apelului civil declarat de către intimata Instituția Primarului Municipiului B, cu sediul în B, nr. 1, județul B, împotriva sentinței civile nr. 902 din 17.12.2008 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr- în contradictoriu cu contestatorul, domiciliat în B, sector 1,-, parter,. 1, în acțiunea civilă având ca obiect Legea nr. 10/2001.
La apelul nominal au răspuns: pentru apelanta-intimată, consilier juridic în bata delegației depusă la dosarul cauzei și pentru intimatul-contestator, avocat, în baza împuternicirii avocațiale depusă la dosarul cauzei.
S-a făcut referatul cauzei, în sensul că: procedura este legal îndeplinită.
Reprezentantul apelantei-intimată și apărătorul intimatului-contestator, având pe rând cuvântul, precizează că nu au cereri de formulat în cauză.
Curtea, având în vedere că în cauză nu mai sunt cereri de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentantul apelantei-intimată, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și depus în scris la dosarul cauzei arătând faptul că restituirea în natură a suprafeței de teren este imposibilă.
Cu privire la probatoriile administrate în cauză, arată faptul că așa cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar și raportul de expertiză instrumentat în cauză, terenul aparține domeniului public Municipiului B și nu poate fi restituit în natură recunoscându-i-se de către instituția pe care o reprezintă dreptul și sunt de acord cu acordarea de măsuri reparatorii.
Curtea, pune în vedere reprezentantului apelantei să precizeze dacă în mod greșit calea de atac a fost indicată ca fiind recursul ori este o convingere.
Reprezentantul apelantei-intimată precizează că este vorba despre o greșeală, calea de atac fiind apelul.
Solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat.
Apărătorul intimatului-contestator, cu privire la calea de atac, arată că a făcut precizări în cadrul întâmpinării cu privire la calea de atac ca fiind apelul și nu recursul.
Solicită respingerea apelului formulat ca fiind nefondat, pentru următoarele considerente:
La dosarul cauzei există probe din care rezultă faptul că imobilul revendicat a fost trecut abuziv în proprietatea statului, că intimatul-contestator este persoană îndreptățită la măsuri reparatorii, că suprafața de teren revendicată este liberă și nu face parte din domeniul public aspect care rezultă și din raportul de expertiză instrumentat în cauză. Expertul în concluziile formulate precum și în răspunsul formulat la obiecțiuni, arată faptul că nu s-au pus la dispoziție acte de proprietate de către apelanta-intimată, planșe sau schițe pentru suprafața în discuție.
De asemenea, arată faptul că pe tot parcursul judecării cauzei la instanța de fond a solicitat ca intimata să prezinte dovada trecerii terenului fost proprietatea autorului contestatorului, din administrarea fostului Comitet Executiv al fostului S Popular al orașului B, în proprietatea aceluiași Comitet Executiv al Consiliului Popular al orașului B și deși s-a dispus acest lucru de către instanță, intimata nu s-a conformat.
Totodată arată că în condițiile în care lucrările pentru care s-a făcut exproprierea nu au fost efectuate, decretul nu se mai aplică iar terenul expropriat redevine în proprietatea fostului proprietar, de drept. Dacă intimatul-contestator este proprietar asupra terenului și apelanta-intimată efectua documentația tehnică necesară în ceea ce privește declararea utilității publice, în mod obligatoriu trebuia să existe acordul persoanei proprietare a terenului.
De asemenea, arată faptul că într-o cauză similară, ce viza o suprafață de teren alăturată celei pe care o revendică contestatorul, suprafața de teren a fost restituită în întregul ei iar în cazul contestatorului intimat nu se poate face acest lucru.
În concluzie, avându-se în vedere întregul material probator administrat în cauză și întâmpinarea formulată, solicită respingerea apelului, ca nefondat cu obligarea apelantei-intimată la plata cheltuielilor de judecată.
CURTEA
Asupra apelului civil de față.
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată sub nr. 6611/2003, reclamantul a solicitat în contradictoriu cu Primăria Municipiului B prin Instituția Primarului, anularea Dispoziției nr. 9073/6.10.2003 emisă de Primarul Municipiului B privind imobilul situat în B,--9, restituirea în natură a terenului în suprafață de 291,77. aferent imobilului preluat fără titlu în proprietatea statului și acordarea de despăgubiri bănești pentru construcția cu destinația de locuință aflată pe acest teren și demolată în mod abuziv.
În fapt, reclamantul a motivat că prin notificarea nr. 24859/25.04.2001 adresată Primăriei Municipiului Bas olicitat restituirea în natură a imobilului situat în B,--9.
Imobilul a aparținut mamei sale, așa cum rezultă din contractul de vânzare-cumpărare încheiat în anul 1947, înregistrat prin proces-verbal nr. 3109/30.10.1947.
Autoarea sa a decedat în anul 1977 și singurul moștenitor este reclamantul, conform Certificatului de moștenitor nr.110/1977.
Imobilul a trecut în proprietatea statului prin Decretul nr.809/1962, iar potrivit tabelului anexat la acest act normativ, figurează autoarea sa cu imobilul din-, cu o suprafață de 291,77.
Prin notificarea adresată Primăriei a solicitat restituirea în natură a acestui teren și acordarea de despăgubiri bănești pentru construcția demolată.
Prin dispoziția atacată s-a respins cererea motivat de faptul că imobilul a fost demolat în totalitate pentru construirea, propunându-se în același timp acordarea de măsuri reparatorii în echivalent.
Reclamantul a arătat că dispoziția este nelegală pentru următoarele motive:
Imobilul a fost preluat de către stat fără titlu, fiind incidente dispozițiile art.2 alin.2 din Legea nr.10/2001, potrivit cărora, persoanele ale căror imobile au fost preluate fără titlu valabil își păstrează calitatea de proprietar avută la data preluării.
Astfel, imobilul a fost preluat în baza Decretului nr.809/1962 ce nu a fost publicat în Monitorul Oficial.
În opinia reclamantului, inexistența publicării atrage în mod legal ineficacitatea actului normativ, iar preluarea este considerată fără titlu.
Referitor la construcții, reclamantul a motivat că au fost demolate anterior emiterii decretului de expropriere, constituind tot o măsură abuzivă de deposedare a proprietarului.
A solicitat restituirea în natură a terenului în suprafață de 291,77. și acordarea de despăgubiri bănești pentru construcția demolată care să reflecte echivalentul valorii actualizate a acesteia.
Prin sentința civilă nr.514 din 16.09.2004 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr. 6611/2003, s-a admis contestația formulată de reclamantul, a fost desființată Dispoziția de respingere nr.9073/6.10.2003 și s-a dispus restituirea în natură a terenului în suprafață de 291,77. aferent imobilului din B,--9. S- stabilit ca valoare echivalentă a imobilului construcție demolată imposibil de restituit suma de 1.292.980.222 lei prin acordarea de acțiuni la societățile comerciale tranzacționate pe de capital sau acordarea de titluri de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel Instituția Primarului Municipiului
Prin decizia civilă nr.880/A din 19 decembrie 2005 pronunțată de Curtea de APEL GALAȚI în dosarul nr.3614/C/2004, s-a admis apelul declarat de pârât, a fost schimbată în tot sentința civilă nr.514 din 16.09.2004 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr.6611/2003, a fost admis în parte contestația, a fost modificată Dispoziția nr.9073/6.10.2003 emisă de Primarul Municipiului B în ceea ce privește cuantumul despăgubirilor și anume, 1.673.000.000 lei în loc de 506.621.270 lei, precum și felul măsurilor reparatorii, respectiv, despăgubiri bănești în loc de acțiuni la societățile comerciale tranzacționate pe de capital sau acordarea de titluri de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare.
Împotriva deciziei civile nr. 880/A din 19 decembrie 2005 pronunțată de Curtea de APEL GALAȚI în dosarul nr.3614/C/2004, a declarat recurs reclamantul.
Prin decizia civilă nr.9625 din 24 noiembrie 2006 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr-, s-a admis recursul declarat de reclamantul, s-a casat decizia și sentința civilă nr.514 din 16.09.2004 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr. 6611/2003 și s-a trimis cauza spre rejudecare la același tribunal.
În considerentele deciziei de casare s- motivat că potrivit dispozițiilor art.10 alin.3, 4, 5, și 6 ale Legii nr. 10/2001, în toate cazurile, entitatea investită cu soluționarea notificării, respectiv instanța de judecată, are obligația ca înainte de dispune orice măsură, să identifice cu exactitate terenul și vecinătățile, ca și destinația actuală a terenului solicitat și a suprafeței sale, pentru a nu afecta căile de acces (existente pe terenul respectiv a unor străzi, trotuare, parcări amenajate, etc.), existența și utilizarea unor amenajări subterane: conducte de alimentare cu apă, gaze, petrol, electricitate de mare calibru, adăposturi militare și alte asemenea.
S-a dispus refacerea probatoriului, a expertizei pentru deplina lămurire a situației de fapt.
Cauza a fost înregistrată după casare la Tribunalul Brăila sub nr-.
Prin acțiunea ce formează obiectul dosarului nr-, reclamantul a solicitat să se constate că Decretul nr. 809/28.09.1962 nu este un titlu valabil în conformitate cu dispozițiile art. 6 alin. 3 din Legea nr.213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia.
În fapt, reclamantul a motivat că prin actul normativ menționat s-a dispus preluarea în mod abuziv a imobilului situat în B,--9.
Decretul de expropriere nu a fost publicat în Monitorul Oficial, așa cum rezultă din adresa nr.1121/19.08.2005 emisă de Arhivele Naționale, Filiala G, astfel că acesta nu are aplicabilitate.
Consideră că în conformitate cu prevederile Legii nr.10/2001 își păstrează calitatea de proprietar.
Prin încheierea din data de 11 februarie 2008 s-a dispus conexarea dosarului nr- la dosarul nr.6611/2003.
Pârâta Primăria Municipiului Baf ormulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației ca nefondată, susținând că nu se poate restitui în natură terenul aferent imobilului, iar construcția a fost demolată în totalitate și nu se pot acorda decât măsuri reparatorii prin echivalent în cuantumul și modalitățile prevăzute expres de Legea nr.10/2001.
În rejudecare, după casare, s-au administrat probe cu înscrisuri și expertiză tehnică imobiliară.
Prin sentința civilă nr. 902 din 17.12.2008 a Tribunalului Brăila au fost admise acțiunile conexe formulate de reclamant și, pe cale de consecință, a fost anulată dispoziția nr. 9073 din 06.10.2003 emisă de Primarul Municipiului A fost admisă cererea de restituire a terenului situat în B,--9. S-a constatat că Decretul nr. 809 din 28.09.1962 de trecere în proprietatea statului a imobilului în litigiu nu constituie titlu valabil în favoarea statului iar reclamantul beneficiază de măsuri reparatorii în condițiile prevăzute de Legea nr. 10/2001. S-a dispus retrocedarea terenului în suprafață de 291,77 mp în cadrul unui lot amplasat adiacent laturii de nord-est a imobilului cu nr. 1 situat în strada -, având un front la stradă de 17,30, ținând cont de constatările expertului cu privire la absența unor rețele de utilități publice pe acest teren. S-a dispus acordarea de despăgubiri bănești pentru construcția demolată a cărei valoare de despăgubire este de 129.298,022 lei actualizată cu indicele de inflație la data plății ce urmează a se face în conformitate cu dispozițiile cuprinse în Capitolul V din Legea nr. 247/2005. a fost obligat pârâtul către reclamant la plata sumei de 1.300 lei cu titlu de cheltuieli e judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că imobilul a cărui restituire se solicită a trecut în proprietatea statului în baza Decretului nr. 809/1962 ce nu a fost publicat în Monitorul Oficial.
Întrucât titlul de proprietate asupra imobilului deținut de autorul reclamantului, și calitatea de persoană îndreptățită a acestuia nu au fost contestate, instanța nu a mai administrat probe noi apreciind că aceste aspecte au fost lămurite.
Dispoziția emisă de Primar a fost contestată numai sub aspectul modalității de restituire a imobilului teren, în sensul de a se atribui în natură și nu în echivalent, și actualizarea valorii de despăgubire a construcțiilor demolate.
Având în vedere și considerentele deciziei de casare nr.9625 din 24 noiembrie 2006 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție Secția Civilă și de Proprietate Intelectuală, în dosarul nr-, Tribunalul a dispus efectuarea unui supliment de expertiză tehnică imobiliară, având ca obiective identificarea cu exactitate a terenului și vecinătăților acestuia, destinația actuală a terenului solicitat, identificarea suprafeței și dacă pe terenul respectiv trec străzi, trotuare sau sunt amenajate parcări și alte utilități.
Din raportul de expertiză întocmit la data de 15.11.2007 de către expertul, rezultă că terenul este identificat ca poziție după elementele planșei consultate la Arhivele Statului din
Expertul a constatat că distanța dintre fronturile construite ale străzii era în jur de 10, din care 4,50 lățimea carosabilului, 2,60 lățimea trotuarului din dreptul imobilului revendicat, diferența fiind lățimea trotuarului situat pe cealaltă parte a străzii.
În ce privește situația terenului aceasta se prezintă astfel: pavaj primărie, teren reclamant, destinația conform informației pârâtei, domeniu public.
Expertul conchide că terenul revendicat în condițiile actuale se prezintă astfel:
S1- suprafața delimitată de perimetrul notat cu 1,2,2/1, 1/1, 1, este situată pe terasă și face parte din suprafața amenajată ca suprafață carosabilă aflată între străzile și. Suprafața este pavată cu piatră cubică.
S2- suprafața reprezintă perimetrul 2/1,3/1,4/1,1/1, în mărime de 26,96 mp, formată la rândul său din două suprafețe, respectiv 22,60 mp reprezintă suprafața amenajată ca trotuar, suprafață care la data întocmirii raportului de expertiză era spațiu și suprafața de 4,36 mp ocupată de construcția gardului ornamental care separă terasa de malul taluzat al acesteia.
S3- Suprafața reprezentată de perimetrul 3/1, 3,4,4/1, are mărimea de 155,01 mp și este afectată de malul taluzat al terasei.
Se mai precizează că în zona situată în vecinătatea terenului revendicat, există modificări ale limitei frontului construit situat în partea de vest a străzii, respectiv a amplasamentului trotuarului, comparativ cu situația existentă și figurată de planul la SC. 1:1 - Municipiului B realizat în anul 1990.
Cu privire la utilitățile existente pe terenul revendicat se precizează că rețelele electrice existente în zona terenului revendicat sunt rețele aeriene susținute de stâlpi din beton amplasați în zona trotuarului situat în partea de vest a străzii și nu traversează terenul în cauză; rețeaua de apă exista, aflată în apropierea trotuarului situat în partea de vest a străzii, iar din informațiile luate de la SC B, în zona terenului revendicat nu există rețea de canalizare.
Alte rețele de utilități nu au fost identificate în zonă.
Împotriva suplimentului la raportul de expertiză s-au formulat obiecțiuni ce au fost încuviințate de instanță.
Prin completarea la raportul de expertiză (fila 95), s-au făcut precizări în sensul că suprafața afectată de taluzare este de 159,96 mp.
Expertul a propus două variante de atribuire pentru terenul reclamantului astfel:
Varianta 1 propune ca terenul de 159,96. afectat prin taluzare să se atribuie adiacent suprafeței existente și identificate pe terasă care are suprafața de 131,80. Terenul se propune a fi adiacent laturii 2,2/1, deci în partea de nord-este a amplasamentului identificat pe terasă, în continuarea aliniamentului 1,2, de 7,85 cu lungimea de 8,33, până la nivelul gardului ornamental care delimitează terasa de malul taluzat, gardul ornamental rămânând neafectat.
Varianta 2 propusă este aceea de a se atribui întreaga suprafață de 291,77 mp conform actelor de proprietate, în cadrul unui lot amplasat adiacent laturii de nord-est a imobilului cu nr.1 situat în str. -, având un front la stradă de 17,30.
Se precizează că în cazul variantei 1, trotuarul de vest al străzii și parțial partea carosabilă a ceea ce reprezenta până în anul 1990 domeniu public este parțial ocupat prin extinderea unui perimetru în zonă, conform celor prezentate la suplimentul la raportul de expertiză.
Având în vedere probele administrate în cauză, Tribunalul a constatat că acțiunea principală este întemeiată și că restituirea în natură a terenului este posibilă, făcând în acest sens aplicarea dispozițiilor art. 7 din Legea nr. 10/2001
Tribunalul a avut în vedere Varianta 2 propusă în completarea la raportul de expertiză (fila 96), în sensul că dispus retrocedarea suprafeței de 291,77 mp, în cadrul unui lot amplasat adiacent laturii de nord-est a imobilului cu nr.1 situat în str. -, având un front la stradă de 17,30, ținând cont de constatările expertului cu privire la absența unor rețele de utilități publice pe acest teren.
Cu privire la despăgubirile solicitate pentru construcția demolată, instanța de fond a avut în vedere dispozițiile cuprinse în Capitolul V din Legea nr.247/2005, de modificare a Legii nr.10/2001, privind Procedurile administrative pentru acordarea despăgubirilor.
Evaluarea imobilelor pentru care s-au acordat despăgubiri bănești se face de către evaluatorii desemnați de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor din cadrul Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților care funcționează pe lângă Ministerul Economiei și Finanțelor.
Instituția emitentă a Dispoziției sau instanța de judecată, nu stabilesc valoarea despăgubirilor ci doar modalitatea de despăgubire a fostului proprietar pentru imobilul imposibil de restituit în natură.
Prin urmare, s-a apreciat că cererea reclamantului de a se actualiza valoarea despăgubirilor aferente construcției demolate aflată pe terenul revendicat, nu poate fi soluționată decât sub aspectul modalității de acordare a despăgubirilor bănești.
Cuantumul acestora urmează a se stabili de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor din cadrul Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților care funcționează pe lângă Ministerul Economiei și Finanțelor, decizia privind cuantumul despăgubirilor emisă în acest sens putând fi contestată de către reclamant pe calea contenciosului administrativ, constituind o fază ulterioară acestui proces.
În aceste condiții Tribunalul a stabilit pentru construcțiile demolate aflate pe terenul retrocedat reclamantului, măsuri reparatorii sub formă de despăgubiri bănești și a dispus înaintarea de către autoritatea administrativă investită cu soluționarea notificării, a dosarului cu întreaga documentație, Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor din cadrul Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților, în vederea stabilirii cuantumului și a modalităților de plată a despăgubirilor.
Cu privire la acțiunea conexă ce formează obiectul dosarului nr-, prin care solicitat să se constate că Decretul nr.809/28.09.1962 nu este un titlu valabil în conformitate cu dispozițiile art. 6 alin. 3 din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia, Tribunalul a constata că aceasta este întemeiată pentru următoarele considerente.
În fapt, prin actul normativ menționat s-a dispus preluarea imobilului situat în B,--9, proprietatea autorului reclamantului.
Decretul de expropriere nu a fost publicat în Monitorul Oficial, așa cum rezultă din adresa nr.1121/19.08.2005 emisă de Arhivele Naționale, Filiala
Potrivit art.2 lit. f din Legea nr.10/2001, în sensul acestei legi, prin imobile preluate abuziv se înțelege, imobilele preluate de stat în baza unor legi sau altor acte normative nepublicate, la data preluării, în Monitorul Oficial al României, Partea I, sau în Buletinul Oficial.
Potrivit art.6 alin.2 din Legea nr.213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia, bunurile preluate de stat fără un titlu valabil, inclusiv cele obținute prin vicierea consimțământului, pot fi revendicate de foștii proprietari sau de succesorii acestora, dacă nu fac obiectul unor legi speciale de reparație.
Potrivit art.6 alin.3 din același act normativ, instanțele judecătorești sunt competente să stabilească valabilitatea titlului.
Având în vedere aceste dispoziții legale precum și situația juridică a imobilului notificat, Tribunalul a constatat că Decretul nr. 809/28.09.1962 nu este un titlu valabil, iar preluarea de către stat s-a făcut în mod abuziv.
Împotriva sentinței civile nr. 902 din 17.12.2008 a Tribunalului Brăilaa declarat apel pârâtul Primarul Municipiului B criticând-o pe motive de nelegalitate și netemeinicie.
În esență, apelantul susține că terenul pentru care s-a dispus restituirea în natură către reclamant face parte din domeniul public și prin urmare nu poate face obiectul unei retrocedări. A mai arătat apelantul că reclamantului i se poate acorda teren în compensare, lista suprafețelor de teren ce pot fi date cu acest titlu fiind aprobată prin hotărâre a Consiliului Local.
În consecință, pârâtul a solicitat admiterea apelului și schimbarea în tot a sentinței atacate în sensul respingerii acțiunilor conexe formulate de reclamant și înlăturării dispoziției de obligare a Primarului la plata cheltuielilor de judecată.
Apelul este nefondat.
Terenul pentru care s-a dispus restituirea în natură către reclamant, în suprafață de 291,77 mp reprezintă, așa cum se arată de către expert în completarea la raportul de expertiză, un lot amplasat adiacent laturii de nord-est a imobilului cu nr.1 situat în str. -, având un front la stradă de 17,30.
Deși pârâtul susține, prin motivele de apel, că acest teren face parte din domeniul public, din nici o probă administrată în cauză nu rezultă acest lucru.
Mai mult decât atât, însuși pârâtul a arătat, la fond, prin obiecțiunile făcute la completarea la raportul de expertiză, aflate la fila 103 din dosar, că doar terenul identificat de expert pentru a fi acordat în compensare la varianta nr. 1 aparține domeniului public în timp ce terenul identificat la varianta nr. 2 și pentru care s-a dispus retrocedarea este proprietate privată.
Prin urmare, afirmațiile făcute prin motivele de apel vin în contradicție vădită cu propriile susțineri ale aceleiași părți făcute la fond, astfel încât ele nu pot fi primite cu atât mai mult cu cât, așa cum s-a arătat deja, ele nu sunt susținute de probe care să ateste apartenența la domeniul public a terenului în discuție.
În consecință, Curtea apreciază că în mod legal și temeinic s-a dispus de către instanța de fond acordarea în compensare a suprafeței de teren de 291,7 mp identificată de expert potrivit variantei nr. 2 din completarea la raportul de expertiză, terenul fiind liber și neafectat de utilități publice.
Reținând ca fiind neîntemeiate criticile formulate de pârât prin motivele de apel, Curtea, în conformitate cu dispozițiile art. 296 Cod procedură civilă va respinge apelul ca nefondat menținând hotărârea atacată ca temeinică și legală.
Văzând și dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul civil declarat de către pârâta Instituția Primarului Municipiului B, cu sediul în B, nr. 1, județul B, împotriva sentinței civile nr. 902 din 17.12.2008 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr-.
Obligă pe apelantă să plătească intimatului suma de 2.000 lei cheltuieli de judecată în apel.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 07.04.2009.
Președinte, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red.și Tehnored.motivare decizie /06.05.2009
Tehnored.hotărâre
4 exp./06.05.2009
Fond: Tribunalul Brăila - judecător
Președinte:Irina Alexandra BoldeaJudecători:Irina Alexandra Boldea, Viorica Mihai Secuianu
