Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 116/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 116/
Ședința publică din data de 05 Iunie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Viorica Mihai Secuianu judecător
JUDECĂTOR 2: George Popa
Grefier - -
-.-.-.-.-.-.-
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelului civil declarat de către reclamantul, domiciliat în G, str. -. -, -. 2,. 25, împotriva sentinței civile nr. 5 din 10.01.2002 pronunțată de Tribunalul Vrancea, în dosarul nr. 1818/C/2001, cauză trimisă spre rejudecare prin decizia civilă nr. 401 din 19.01.2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâții - PRIN LICHIDATOR SRL cu sediul în F,-,.35, jud.V, 95 F, cu sediul în F,- Bis, jud.V, CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII V cu sediul în F, dul - nr.3, jud.V, MINISTERUL AGRICULTURII, ALIMENTAȚIEI ȘI PĂDURILOR B cu sediul în B, dul - I nr.24, sector 3, DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE V cu sediul în F, dul - nr.24, jud.V, ASIST CONT SRL F PRIN ADMINISTRATOR LICHIDATOR JUDICIAR al debitoarei 95 SA cu sediul în F, str.- -. nr.2. jud.V, în acțiunea civilă având ca obiect legea 10/2001.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 3 iunie 2008, consemnate în încheiere de ședință din aceeași dată, care face parte integrantă din prezente decizie, când, Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea cauzei la data de 5 iunie 2008.
CURTEA
Asupra apelului civil de față:
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, Curtea a reținut următoarele:
Prin sentința civilă nr. 5 din 10.01.2003 pronunțată de Tribunalul Vrancea - secția civilă, s-a dispus după cum urmează:
S-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Agriculturii, Alimentației și Pădurilor.
S-au respins ca neîntemeiate excepția lipsei calității procesuale active și acțiunea.
La soluționarea cauzei s-au avut în vedere probele administrate, față de care s-au reținut următoarele:
Deși proba cu expertiza a fost încuviințată încă din luna ianuarie 2002, expertiza construcției nu a fost efectuată deoarece primul expert desemnat a solicitat înlocuirea sa, al doilea nu a efectuat nejustificat lucrarea, dispunându-se sancționarea de către instanță, iar al treilea expert desemnat la data de 11 noiembrie 2001 solicitat majorarea onorariului de expertiză stabilit inițial.
Cum, nici reclamantul, nici cumpărătorul acestuia nu s-au prezentat la ultimele două termene de judecată, majorarea onorariului nu a putut fi pusă în discuție, mai mult, reclamantului făcându-i-se adresă în acest sens, dar fără nici un răspuns.
În ce privește expertiza topometrică, a fost efectuată după ce expertul a fost sancționat, lucrarea fiind depusă la dosar cu încălcarea dispozițiilor procedurale privind citarea părților, fapt pentru care din oficiu, instanța a dispus refacerea expertizei.
Aceasta a fost însă condiționată de expert, de majorarea onorariului.
În lipsa reclamantului, nici expertiza topometrică nu a putut fi discutată și nici majorarea onorariului.
În condițiile în care ambele expertize au fost obligatorii în cauză, motiv pentru care au și fost admise, și cum reclamantul nu a mai manifestat nici un interes pentru finalizarea acestor probe, instanța a dispus în consecință.
Cum Ministerul Agriculturii, Alimentației și Pădurilor nu deține imobilul în litigiu și nu l-a deținut în vreun mod, nu are calitate procesuală pasivă în cauză.
În ceea ce privește lipsa calității procesuale active a reclamantului, aceasta nu poate fi reținută. Între mătușile reclamantului, și, în anul 1946 avut loc un partaj voluntar. În urma decesului primeia a rămas moștenitor legal, care prin testamentul autentificat la nr.148 din 11.01.1980 a lăsat cumnatei sale întreaga avere mobilă și imobilă ce se va găsi la decesul său. La rândul său, prin testamentul nr.6583 din 21.09.1984 a lăsat autoarei reclamantului averea ce se va găsi la decesul său.
Prin decizia nr.213/A din 24.02.2004 pronunțată de Curtea de APEL GALAȚI - secția civilă s-a respins ca nefondat apelul declarat de reclamant împotriva sentinței primei instanțe, reținându-se următoarele considerente în motivare:
Pârâta SC SA cu sediul în s-a constituit ca societate comercială în condițiile Legii nr.15/1990 privind reorganizarea unităților economice de stat ca regii autonome și societăți comerciale, Statul prin ministerul d e resort, Ministerul Agriculturii și Alimentației deținând pachetul majoritar de acțiuni.
Prin nr.OUG198/1999 privind privatizarea societăților comerciale ce dețin în administrare terenuri agricole sau terenuri aflate permanent sub de apă, s-a stabilit cadrul juridic pentru privatizarea acestora, prin vânzarea de acțiuni, vânzarea de active sau prin privatizarea managementului, în categoria acestor societăți intrând pârâta SC SA, conform anexei 1 poziția 681 din sus menționatul act normativ.
În baza acestui act normativ, Ministerul Agriculturii și Alimentației în calitate de proprietar al acțiunilor a vândut pachetul majoritar de acțiuni pârâtei SC SA prin contractul de vânzare de acțiuni nr.76 din 4.-12.2000 - 69,48%.
În atare condiții, pârâta SC SA devine o societate comercială privatizată la care statul nu mai deține acțiuni.
În ceea ce privește faptul dacă imobilul în litigiu compus din construcții și teren a trecut în proprietatea statului cu titlu legal sau nu, din actele dosarului, respectiv hotărârea nr.337 din 18.12.1996 a Comisiei Județene V pentru aplicarea Legii nr.112/1995 rezultă că acest imobil a trecut în proprietatea statului în baza Decretului nr.92/1950, deci în baza unui titlu valabil, reclamantul nefăcând nici o dovadă contrară, prin hotărârea mai sus invocată, reclamantului stabilindu-i-se despăgubiri.
Reclamantul, față de cele arătate mai sus, trebuia să urmeze procedura prevăzută de dispozițiile art.27 din Legea nr.10/2001, astfel că decizia nr.51 din 11.09.2001 emisă de pârâta SC SA este legală, fiind emisă în condițiile Legii nr.10/2001.
Cu privire la nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare de acțiuni nr.76 din 4.12.2000 încheiat între Ministerul Agriculturii și Alimentației, în calitate de vânzător și pârâtă, reclamantul nu a invocat și nici nu a dovedit nici o încălcare a procedurii de privatizare a pârâtei SC SA conform nr.OUG198/1999 și nr.HG97/2000 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a nr.OUG198/1999.
Reclamantul a mai solicitat să se constate nulitatea absolută a procesului verbal de licitație pentru bunurile imobile din 31.10.2001, prin care pârâtei SC 95 SA F i-a fost adjudecat imobilul - cramă - și terenul aferent aparținând pârâtei SC SA, în cadrul executării silite pentru creanțe bugetare de către creditoarea Casa Județeană de Pensii
Or, înstrăinarea acestui imobil nu s-a făcut în cadrul privatizării privind vânzarea de active și nici de către societatea pârâtă - vânzare de active - ci în cadrul executării silite pentru creanțe bugetare datorate pârâtei creditoare Casa Județeană de Pensii
Reclamantul deși invocă frauda la lege nu dovedește nici un motiv de nelegalitate a vânzării la licitație a acestor imobile.
Împotriva deciziei de apel a declarat recurs apelantul-reclamant criticând-o pentru următoarele motive:
1. Instanța de apel a reținut că imobilul a fost preluat cu titlu, în temeiul Decretului nr.92/1950 cu trimitere la Hotărârea nr.337 din 18.12.1996 a Comisiei Județene V pentru aprobarea Legii nr.112/1995.
Prin această hotărâre, reclamantului i-au fost recunoscute drepturile (precizare făcută în motivele de apel) cu privire la alte imobile, pe când pentru suprafața de 5462. teren și construcțiile existente pe acesta (care constituie obiectul cauzei) nu există nici un act care să ateste preluarea de către stat, situație confirmată și de relațiile transmise de Filiala Va A rhivelor Statului.
De altfel, crama și beciul a căror restituire o solicită nu pot fi considerate locuințe, situație în care sunt exceptate de la aprobarea Decretului nr.92/1950 prin care, chiar dacă ar fi existat o asemenea măsură, ea era oricum abuzivă.
2. În aceste condiții, examinarea cererii reclamantului urma să fie analizată din perspectiva art.9(1) din Legea nr. 10/2001.
3. Instanțele ar fi trebuit să analizeze preluările succesive ale imobilului.
Refuzul SC SA, care era societate deținătoare a bunului la data notificării solicitării de restituire este nelegală.
Scoaterea bunului din patrimoniul societății în cadrul procedurii executării silite era oprită cât timp recurentul notificase existența cererii de restituire a bunului și creditului.
Deși a solicitat probe pe baza cărora să se stabilească dacă prețul la care a fost scos bunul în vânzare corespundea sau nu valorii sale reale, iar instanța de apel le-a considerat concludente, nu s-a stăruit în acest sens.
4. Instanța de apel nu a soluționat cauza în raport de obiectul acesteia și față de drepturi soluționate anterior conform legii nr.112/1995 și nici nu a administrat dovezile care erau necesare.
În urma analizării probelor administrate prin decizia civilă nr. 401/19 ianuarie 2007 ÎCCJ Baf ost admis recursul reclamantului și casându-se decizia civilă nr. 213/2004 a Curții de APEL GALAȚI cauza a fost trimisă spre rejudecare la această instanță.
A stabilit instanța de recurs ca în rejudecare să se soluționeze cererea în limitele fixate de reclamant în sensul de a se verifica susținerile acestuia privind preluarea imobilului fără titlu și a faptului dacă hotărârea pronunțată se referă la imobilul revendicat de petent.
S-a mai hotărât ca instanța de apel să stabilească situația juridică a imobilului respectiv deținătorul actual al acestuia.
Procedând la rejudecarea apelului, Curtea, în baza probelor administrate de reclamant a constatat că autorul acestuia era medic, astfel că nuf ăcea parte din categoria exploatatorilor prevăzuți de Decretul nr.92/1950.
În aceste condiții este indubitabil faptul că imobilul a trecut în proprietatea statului fără un titlu valabil astfel că în speță sunt aplicabile dispozițiile art.27 din Legea nr.10/2001, text de lege în vigoare la data formulării notificării de către reclamant.
Verificând și cine este deținătorul actual al imobilului, Curtea constată că din adresa nr.1338 din 05.05.2008 emisă de Primăria comunei Vârteșcoiu rezultă că imobilul "Crama " și suprafața de 5462. teren se află în proprietatea numitului potrivit contractului de vânzare-cumpărare nr.3820/2004.
Din cele arătate mai sus rezultă că petentul este îndreptățit la restituirea bunului în natură, însă pronunțarea unei hotărâri în acest sens fără stabilirea actualului proprietar al imobilului ar fi practic lipsită de efecte.
Pentru a verifica legalitatea titlului deținătorului imobilului se impune introducerea în cauză a numitului, însă potrivit dispozițiilor art.294 Cod procedură civilă în apel instanța nu poate face acest lucru.
Verificând hotărârea instanței de fond, Curtea constată că aceasta nu conține motivele care au format convingerea completului de judecată că acțiunea reclamantului nu este întemeiată.
Deși instanța de fond a admis proba cu efectuarea a două expertize, aceasta nu au mai fost administrată, probă pe care o considerăm esențială în soluționarea cauzei de față.
Pentru considerentele arătate, văzând dispozițiile art.294 și 297 Cod procedură civilă, Curtea urmează să admită apelul de față și desființând sentința civilă nr. 5/2002 a Tribunalului Vrancea, va trimite cauza în rejudecare la această instanță.
Cu ocazia rejudecării cauzei, tribunalul va pune în discuția părților oportunitatea introducerii în cauză a actualului proprietar al imobilului, verificând și legalitatea titlului acestuia.
De asemenea, instanța va pune în discuția părților efectuarea unei expertize topometrice verificând în acest fel susținerile reclamantului potrivit cărora imobilul la care s-a referit instanța de fond nu este cel revendicat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul civil declarat de către reclamantul, domiciliat în G, str. -. -, -. 2,. 25, împotriva sentinței civile nr. 5 din 10.01.2002 pronunțată de Tribunalul Vrancea, în dosarul nr. 1818/C/2001.
Desființează sentința civilă nr. 5/10.01.2002 a Tribunalului Vrancea și trimite cauza spre rejudecare la această instanță.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din data de 5 iunie 2008.
Președinte, - - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.GP/11.06.2008
VM/11.06.2008
9 ex./11.06.2008
Fond: Tribunalul Vrancea - judecător
Apel: Curtea de APEL GALAȚI - judecători: - complet casat de ÎCCJ
Com. 7 ex. - 12.06.2008
Președinte:Viorica Mihai SecuianuJudecători:Viorica Mihai Secuianu, George Popa
