Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 116/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL
Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, de conflicte de muncă și asigurări sociale
Dosar Nr-
Decizia Nr. 116/Ap
Completul compus din:
Ședința publică din 21 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Maria Carmen Tică
JUDECĂTOR 2: Camelia Juravschi
Grefier - -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelului declarat de intimații Comuna, -, și Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice B, împotriva sentinței civile nr. 139/30 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Brașov, în dosarul civil cu același nr.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică din 15 octombrie 2009, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie.
În vederea deliberării, instanța a amânat pronunțarea cauzei pentru 21 octombrie 2009.
CURTEA
Deliberând asupra apelurilor declarate de apelanții intimați, instanța constată că, prin sentința civilă nr.139/30.04.2009, Tribunalul Brașova admis în parte, astfel cum a fost completată, contestația formulată în temeiul Legii nr.10/2001, de către contestatorii -, și, în contradictoriu cu intimații Comuna, reprezentată legal de Primar, Statul Român, reprezentat legal de Ministerul Finanțelor Publice, reprezentat convențional de Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului B, și.
A admis în parte, astfel cum a fost ulterior completată, cererea reconvențională formulată de intimații și în dosarul civil nr- al Tribunalului Brașov și, în consecință:
A constatat că contestatorii -, și intimații și au calitatea de persoane îndreptățite în înțelesul Legii nr. 10/2001.
A anulat dispozițiile nr. 50/20.01.2008 și nr. 11/07.01.2009, ce au fost emise de intimata Comuna prin reprezentantul său legal.
A obligat intimata Comuna să emită, prin reprezentantul său legal, în condițiile reglementate de Legea nr. 10/2001, o nouă dispoziției prin care să restituie în natură contestatorilor -, și intimații și imobilul situat în Comuna, nr. 195, înscris în nr. 3175, sub numerele topografice 267 și 268.
A respins restul pretențiilor formulate prin contestația introductivă de instanță și prin cererea reconvențională, ce au fost formulate în dosarul civil nr- al Tribunalului Brașov.
A respins ca fiind tardiv promovată, contestația formulat în dosarul conexat nr- al Tribunalului Brașov de către contestatorul.
A obligat intimata Comuna la plata către intimații și a sumei de 2.000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocațial.
A respins cererea contestatorilor -, și de obligare a intimatei Comuna la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reșinut următoarele:
In susținerea afirmației pe care contestatoarea a făcut- În susținerea afirmației pe care contestatorii a făcut-o în sensul că, contestatoarea formulat notificarea pentru imobilul din litigiu atât în nume propriu cât și în calitate de mandatar al contestatorilor -, și aceștia au depus la dosarul cauzei un act sub semnătură privată intitulat, împuternicire", datat 10.08.2001.( fila 108)
Conform acestui act juridic, contestatorii mai sus menționați au împuternicit-o pe contestatoarea să facă demersurile prevăzute de Legea nr. 10/2001 la Primăria Comunei pentru a obține restituirea în natură a imobilului, ce a aparținut tatălui lor, imobil înscris în cartea funciară nr. 3175, sub numerele topografice 267, constând în casă de piatră și teren de 1036 mp și 268, constând din grădină în suprafață de 1530,8 mp. În acest sens, părțile menționate au împuternicit-o pe contestatoarea ca, în numele lor și pentru ei, să formuleze notificare și să depună toate înscrisurile necesare soluționării acesteia.
În practică, mandatul este constatat, de regulă, printr-un înscris numit procură sau împuternicire. Procura, ca negotium, este un act juridic unilateral (exprimând voința mandantului, oferta de mandat ), iar, ca instrumentum, este înscrisul în care se enumeră actele juridice care urmează a fi îndeplinite de mandatar în numele mandantului.
Când actul juridic la care participă mandatarul în numele mandantului urmează să fie încheiat în formă solemnă, atunci procura trebuie să fie dată în aceiași formă, deoarece procura formează un tot unitar cu actul în vederea căruia a fost dată.
Din considerentele ce preced, instanța constată că, contestatorii -, și au acordat contestatoarei mandat, la data de 10 august 2001, pentru a promova în numele lor și pentru ei notificare pentru imobilul în litigiu, astfel cum rezultă din actul denumit, împuternicire".
. contestatorilor -, și de a beneficia de măsurile reparatorii reglementate de Legea nr. 10/2001 pentru imobilul din litigiu este dată de prevederile art. art. alin. (1) lit a și de cele ale art. 4 alin. (2)din Legea nr. 10/2001, care statuează că sunt îndreptățiți, în înțelesul prezentei legi, la măsuri reparatorii constând în restituire în natură sau, după caz, prin echivalent, persoanele fizice, proprietari ai imobilelor la data preluării în mod abuziv a acestora, precum și moștenitorii legali sau testamentari ai persoanelor fizice îndreptățite.
Din materialul probator, ce a fost administrat în cauză, rezultă că, contestatorii mai sus indicați sunt, alături de contestatoarea, moștenitorii numitului, care a avut calitatea de coproprietar al imobilului din litigiu, la data la care acesta a fost preluat de stat, astfel că, în conformitate cu prevederile legale mai sus redate, ei au calitatea de persoane îndreptățite la restituire acestui imobil.
Așa cum am arătat, la data la care imobilul din litigiu a fost trecut în proprietatea statului, cu titlu de expropriere, el era deținut în coproprietate de numiții și. Contestatorii au calitatea de moștenitori ai unui dintre coproprietarii inițiai ai imobilului, respectiv, ai numitului, în calitate de fii ai acestuia, împrejurare ce rezultă din Certificatul de Moștenitor, ce a fost emis, la data de 9 octombrie 1974, de fostul notariat de Stat al Județului B.
Din probele ce au fost administrate în cauză, reiese că, succesorii în drepturi ai celuilalt coproprietar inițial al imobilului în litigiu -, sunt intimații - și, în calitate de soției supraviețuitore, respectiv, în calitate de fiu.
Pentru considerentele ce preced, tribunalul constată că este neîntemeiată și pretenția pe care intimații și au formulat-o în cererea reconvențională, în sensul că, ei sunt singurii îndreptățiți să beneficieze de măsurile reparatorii instituite de Legea nr. 10/2001, pentru imobilul din litigiu.
Imobilul din litigiu este, în prezent, folosit ca dispensar și farmacie. Acest aspect a fost recunoscut de toate părțile din proces, iar, el rezultă din raportul de expertiză, ce a fost efectuat în faza prealabilă obligatorie a procedurii instituită de Legea nr. 10/2001. Așa fiind, se reține că acest imobil face parte din categoria imobilelor a căror situație juridică este reglementată de art. 16 alin (1) din Legea nr. 10/2001.
Art. 16 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, care este, așa cum am arătat, aplicabil imobilului în litigiu, nu instituite o interdicție de restituire în natură a imobilelor ce sunt folosite ca unități sanitare, așa cum în mod greșit a reținut intimata Comuna. Din contră, acest text de lege statuează că, aceste imobile se restituie în natură foștilor proprietari, sau, după caz, succesorilor în drepturi ai acestora, cu obligația pentru aceștia de a le menține afectațiunea pe perioada de timp determinată de lege.
Așa cum am arătat, cu ocazia urmării procedurii prealabile obligatorii instituite de Legea nr. 10/2001, a fost efectuat un raport de expertiză, ce a avut ca obiectiv identificarea imobilului din litigiu și evaluarea acestuia. Conform concluziilor acestui raport de expertiză, acest imobil a fost ridicat în jurul anului 1940, iar ele necesită lucrări ample de reparații, întrucât, pereții prezintă fisuri și crăpături în zidurile de rezistență, o parte din tâmplăria din lemn este afectată de putregai, fundația, realizată din piatră și cărămidă a clădirii este parțial degradată, acoperișul prezintă degradări, iar pereții exteriori ai clădirii sunt parțial crăpați.( filele 60-69)
Lucrarea de specialitate, ce a fost efectuat în cadrul procedurii de soluționare a notificărilor, ce au fost formulate pentru imobilul în litigiu, atestă nu doar faptul că acest imobil nu a suferit lucrările la care face referire art. 19 alin. (1) din Legea 10 /2001, care fac imposibilă restituirea în natură a unui imobil notificat, ci și împrejurarea că, acest imobil se află într-o stare avansată de degradare, el nesuferind lucrări importante de reparației.
În ceea ce privește cererea de anulare a dispoziției nr. 11, ce a fost emisă de intimata Comuna, prin reprezentantul său legal, la data de 07.01.2009, tribunalul constată că aceasta este întemeiată, astfel că, o va admite, pentru considerentele ce se vor expune în continuare:
Prin dispoziția menționată, intimata Comuna a anulat dispoziția nr. 50/ 20.01.2008, pe care a emis-o, prin reprezentantul său legal, în sensul celor mai sus expuse.
Apoi, se reține că, în temeiul Legii nr. 10/2001 se raporturi juridice noi între persoanele îndreptățite și unitățile deținătoare care trebuie notificate având ca obiect restituirea în natură sau prin echivalent a imobilelor preluate cu sau fără titlu valabil de stat sau de alte persoane juridice în perioada de referință a legii. În conținutul acestor raporturi juridice intră, pe de o parte, dreptul persoanelor îndreptățite de a pretinde restituirea imobilelor preluate abuziv, iar, pe de altă parte, obligația unităților deținătoare sau a persoanelor abilitate să acorde măsuri reparatorii. Aceste raporturi juridice prezintă caracteristicile unor raporturi juridice civile, iar nu ale unor raporturi juridice administrative, care sunt caracterizate prin inegalitatea juridică, adică, prin subordonarea părților.
Prin urmare, dispozițiile emise de persoana juridică notificată nu întrunesc caracteristicile unui act administrativ de autoritate, nefiind emise în regim de putere publică, ci, dimpotrivă,în regim de drept privat. Dispozițiile emise în conformitate cu prevederile Legii nr. 10/2001 sunt acte juridice civile, făcute în executarea unei obligații civile preexistente născute direct din lege.
Având natura juridică a unui act juridic civil prin care titularilor notificării le-a fost recunoscut un drept patrimonial, și anume acela de a beneficia de măsurile reparatorii în echivalent reglementate de Legea nr. 10/2001, pentru parte imobilul din litigiu, dispoziția nr. 50/20.01.2008 nu putea fi revocată de către intimata Comuna.
Apoi, tribunalul constată că, argumentul potrivit căruia contestatorii și intimații și nu pot beneficia de măsurile reparatorii instituite de Legea nr. 10/2001, întrucât, antecesorii lor au fost despăgubiți de către stat la data exproprierii imobilului în litigiu, este și netemeinic și nefondat. Astfel, în cauză, nu a fost administrată nicio probă de natură să ateste că, la data la care acest imobil a intrat în patrimoniul statului, foștii coproprietari ai acestuia au fost despăgubiți.
Așa fiind, tribunalul constată că, contestația introductivă de instanță și cererea reconvențională, astfel cum au fost ulterior completate, sunt întemeiate în parte, astfel că, în conformitate cu prevederile art. 26 alin (3) din Legea nr. 10/2001 coroborat cu dispozițiile legale menționate, le va admite în parte și va dispune conform dispozitivului prezentei sentințe.
Ca urmare soluției de admitere a excepției de tardivitate a contestației, ce formează obiectul dosarului conexat, instanța a respins contestația promovată în acest dosar.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel intimații și, intimata Comuna prin primar și Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice
Prin motivele de apel invocate, intimații si solicită respingerea contestației ca fiind făcută de persoane fără calitate procesuală activă și emiterea unei dispoziții de restituire în natură numai în favoarea apelanților și a contestatoarei.
Respingerea acestei excepții de către prima instanță este nelegală, deoarece numai intimații apelanți și contestatoarea au urmat procedura prealabilă obligatorie, instituită de Legea nr.10/2001.
La notificarea lui nua fost anexată împuternicirea din data de 10.08.2001 și nici în cuprinsul notificării nu s-a făcut precizarea că aceasta ar fi formulată atât în nume propriu cât și în calitate de mandatară a celorlalți frați.
Instanța de fond a greșit când a luat în considerare ca dată a actului sub semnătură privată, data înscrisă în acesta, fiind astfel încălcate prevederile art.1182 Cod civ.
Pe cale de consecință, conform aert.22 alin.5 din Legea nr.10/2001, nerespectarea termenului de 6 luni prevăzut pentru trimiterea notificării, atrage pierderea dreptului de a solicita măsuri reparatorii în natură sau prin echivalent.
Comunicarea dispozițiilor nr.50/2008 si respectiv nr.11/2009 s-a făcut numai la domiciliul lui și respectiv al apelanților, ceea ce înseamnă că numai contestația acesteia putea fi judecată de către instanța de fond, alături de cererea reconvențională a apelanților.
Numai notificarea de restituire are, conform art.4 alin.3 din Legea nr.10/2001, valoare de acceptare a succesiunii pentru bunuri a căror restituire se solicită în termenul legal.
Potrivit art.4 alin.4, de cotele moștenitorilor legali sau testamentari care nu au urmat procedura prevăzută de Cap. III, profită ceilalți moștenitori ai persoanei îndreptățite care au depus cerere de restituire.
In subsidiar se solicită respingerea contestației ca inadmisibilă, ca urmare a faptului că nu a fost urmată procedura obligatorie.
Apelanta Comuna prin primar, arată că instanța a soluționat în mod greșit excepția de tardivitate a introducerii acțiunii de către contestatorii -, și.
Faptul că - a primit decizia pe data de 1.02.2008, în condițiile în care această comunicare nu a fost însușită de instanță, demonstrează tardivitatea introducerii acțiunii de către această contestatoare.
Prin apelul declarat de Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice B, sentința este criticată doar sub aspectul lipsei de calitate procesuală pasivă a acestui apelant, având în vedere că Ministerul Finanțelor Publice nu participă în nume propriu, ca subiect de drepturi și obligații, legea stabilind în acest scop alte organe în reprezentarea statului. Dispozițiile emise de Comuna nu sunt opozabile Statului Român reprezentate de Ministerul Finanțelor Publice.
Intimații contestatori au depus întâmpinare în cauză, solicitând respingerea apelurilor ca neîntemeiate ți menținerea hotărârii primei instanțe ca temeinică și legală.
Examinând sentința atacată în raport cu motivele de apel invocate și probele administrate, Curtea constată că apelurile sunt nefondate.
Critica din apelul declarat de apelanții și vizează în esență lipsa calității procesuale active a contestatorilor, ca urmare a faptului că nu au urmat procedura obligatorie a cererii de restituire prin notificare, precum și a lipsei unei date certe în cuprinsul actului sub semnătură privată intitulat "Împuternicire", conform dispozițiilor art.1182 Cod civil.
Prin actul juridic intitulat "Împuternicire", intimații contestatori au împuternicit-o pe sora lor ca în numele lor să efectueze demersurile prevăzute de Legea nr.10/2001 în vederea redobândirii dreptului de proprietate asupra imobilului situat în comuna, înscris în CF nr.3175.
Când mandatul este un contract consensual, consimțământul părților poate fi dat atât în mod expres cât și în mod tacit (art.1533 Cod civ.).
În speță părțile au redactat un înscris, doar pentru ca terții să fie în măsură să verifice puterile conferite mandatarului, deoarece împuternicirea ca negotium, este un act juridic unilateral (exprimând voința mandanților, respectiv a contestatorilor), iar ca instrumentum este înscrisul în care se enumeră actele juridice ce urmează să fie îndeplinite de către mandatar.
In condițiile în care mandatul este un simplu fapt juridic dovedit prin orice mijloc de probă, mențiunea privind data certă a scripturii private conform art.1182 Cod civ., nu se circumscrie condițiilor de validitate ale mandatului.
Esențial este faptul că actul juridic intitulat "Împuternicire" îndeplinește condițiile instituite de art.1533 Cod civ. în sensul că face dovada faptului că intimata contestatoare a avut calitatea de mandatar a celorlalți contestatori.
Împrejurarea că această contestatoare nu a adus la cunoștința Comunei faptul că acționează și în numele contestatorilor -, și, nu poate să-i lipsească de drepturile ce li se cuvin în calitate de succesori ai unuia dintre coproprietarii inițiali ai imobilului în litigiu.
De altfel, demersurile întreprinse de unul dintre coproprietari pentru restituirea imobilului preluat în mod abuziv de către stat, au caracterul unor acte de conservare a drepturilor celorlalți coproprietari care, altfel, ar fi decăzuți din drepturilor lor, urmând ca, ulterior, coproprietarii să se desocotească între ei pe calea dreptului comun. În aplicarea Legii nr.10/2001 nu operează regula unanimității, tocmai pentru că legea are un caracter reparator. Însuși faptul că intimații contestatori au înțeles să conteste dispoziția emisă de Comuna, conduce la concluzia că au dovedit intenția de valorificare a drepturilor conferite de acest act normativ.
. celorlalți intimați contestatori de a beneficia de măsurile reparatorii prevăzute de Legea nr.10/2001, rezultă și din art.4 alin.2 care statuează că sunt îndreptățiți la măsuri reparatorii, proprietari ai imobilelor la data preluării în mod abuziv a acestora, precum și moștenitorii legali sau testamentari ai persoanelor fizice îndreptățite.
Cum calitatea de moștenitori a intimaților contestatori este indubitabilă, pretenția apelanților si, în sensul că ei sunt singurii îndreptățiți să beneficieze de măsurile reparatorii pentru imobilul în litigiu nu poate fi acceptată în contextul legislativ menționat.
Excepția tardivității formulării contestației de către contestatoarea constituie principalul motiv pe care se fundamentează apelul Comunei.
Concluziile raportului de expertiză grafologică efectuat în cauză demonstrează faptul că dovada de comunicare a Dispoziției nr.50/2008 cu confirmare de primire, nu a fost semnată de către contestatoarea.
În raport de probele de la dosarul cauzei referitoare la data la care contestatoarea a luat cunoștință de această dispoziție, în mod întemeiat prima instanță a statuat că contestația a fost promovată cu respectarea termenului imperativ instituit de art.26 alin.3 din Legea nr.10/2001.
Critica din apel referitoare la împrejurarea că imobilul în litigiu nu a fost confiscat ci expropriat, cu plata unei juste despăgubiri, este irelevantă în raport cu dispozițiile art.2 alin.1 din Legea nr.10/2001 coroborate cu prevederile art.6 din Legea nr.213/1998, care arată că în categoria imobilelor ce intră sub incidența legii de reparație sunt incluse "bunurile dobândite de stat în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, dacă au intrat în proprietatea statului în baza unui titlu valabil, cu respectarea Constituției, a tratatelor internaționale la ca România era parte și a legilor în vigoare la data preluării lor de către stat".
Argumentul potrivit căruia antecesorii intimaților au fost despăgubiți de către stat la data exproprierii imobilului în litigiu este nefondat. Probele administrate în cauză nu sunt de natură să ateste că la data intrării în patrimoniul statului, foștii coproprietari au fost despăgubiți.
Nefondat este și recursul declarat de Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice B cu privire la calitatea de reprezentant al Statului Român.
Reprezentarea în procesele civile a Statului Român este reglementată de dispoziția art.25 din decr.nr.31/1954, text de lege care statuează că " statul este persoană juridică în raporturile în care participă nemijlocit, în nume propriu, ca subiect de drepturi și obligații. El participă în astfel de raporturi prin Ministerul Economiei și Finanțelor, afară de cazurile în care legea stabilește alte organe în acest scop".
Potrivit art. 12 alin. 5 din Legea nr. 213/1998, privind proprietatea publică și regimul juridic al aesteia în litigiile care privesc bunuri ce u intrat în proprietatea statului în perioada 6 1945 - 22 decembrie 1989, Statul Român este reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice. Dispozițiile legale citate se armonizează cu cele cuprinse în Legea administrației locale (Legea nr. 215/2001).
In acest context legislativ, se constată că în prezentul litigiu, în care Statul Român figurează ca subiect de drepturi și obligații, calitatea de reprezentant nu aparține decât organului desemnat de lege în mod expres, respectiv Ministerului Economiei și Finanțelor.
În ceea ce privește calitatea procesuală a Statului Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor, legitimarea procesuală este justificată numai cu privire la petitul doi al acțiunii prin care contestatorii au solicitat plata unor despăgubiri bănești pentru imobilul în litigiu.
Față de considerentele menționate, în temeiul art.296 Cod proc.civ. apelurile declarate vor fi respinse.
Reținându-se culpa procesuală a apelanților, în temeiul art.274 Cod proc.civ. aceștia vor fi obligați la plata cheltuielilor de judecată către contestatori, în sumă de 3570 lei, reprezentând onorariu de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelurile declarate de apelanții intimați, Comuna prin Primar și Statul Român reprezentat legal prin Ministerul Finanțelor Publice, reprezentat convențional prin B, împotriva sentinței civile nr. 139/30.04.2009 a Tribunalului Brașov pe care o păstrează.
Obligă apelanții să plătească cheltuielile de judecată către contestatorii -, și, în cuantum de 3570 lei.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi 21 octombrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
--- - - -
Grefier,
- -
Red. CJ - 11.11.09
Dact. GG - 7.12.09
12 ex.
Președinte:Maria Carmen TicăJudecători:Maria Carmen Tică, Camelia Juravschi
