Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 116/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 116/
Ședința publică de la 07 Aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Luminita Solea
JUDECĂTOR 2: Viorica Mihai Secuianu
Grefier - - -
-.-.-.-.-.-.-.-
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelului declarat de contestatoarea,domiciliată în F,str.- -,.5,.13, jud. V, împotriva sentinței civile nr.332 din 24 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Vrancea,în contradictoriu cu intimata PRIMARIA MUN. FOCȘANI, având ca obiect legea 10/2001.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 01 aprilie 2009 și s-au consemnat în încheierea din acea zi,când,instanța având nevoie de timp pentru deliberare,a amânat pronunțarea cauzei la data de 07 aprilie 2009,când a pronunțat prezenta.
CURTEA
Asupra apelului civil de față;
Prin acțiunea înregistrată la nr- reclamanta a chemat în judecată pe pârâta Primăria mun.F pentru ca prin hotărâre judecătorească să se dispună anularea în parte a dispoziției nr.13812/2007 și să se dispună restituirea în natură a suprafeței de 1131 mp în strada - și să se constate dreptul la obținerea de despăgubiri pentru imobilul casă de locuit preluat de stat și demolat.
Arată reclamanta că în calitate de moștenitoare a def. a formulat notificare conform Legii nr.10/2001 prin care a solicitat restituirea în natură a terenului și despăgubiri pentru casa demolată.
Prin dispoziția contestată pârâta a dispus doar restituirea în natură a suprafeței de 300 mp deși cu actele depuse a făcut dovada că autoarea sa a avut în proprietate în F,- și nr.90 suprafața totală de 1600 mp și o casă de locuit din cărămidă ce a fost expropriată prin decretul nr.303/1987.
Prin dispoziția contestată se reține greșit că notificarea nu a fost formulată în termen legal deoarece a solicitat aceste bunuri din anul 2001 iar în anul 2005 revenit la notificarea inițială.
Mai arată reclamanta că prin sentința civilă nr.182/2003 s-a dispus restituirea suprafeței de 300 mp într-un poligon în care sunt 800 mp și poate să primească în natură întreaga suprafață.
Prin întâmpinare pârâta a invocat excepțiile autorității de lucru judecat și tardivității.
Aceste excepții au fost respinse ca neîntemeiate prin încheierea din 15 noiembrie 2007.
Pe fondul cauzei pârâta a arătat că prin notificarea din 2001 reclamanta a solicitat să cumpere imobilul din- și restituirea suprafeței de 500 mp de la aceeași adresă.
Că prin notificarea din 2005 solicitat terenul din strada - și despăgubiri pentru casa demolată, că prin sentința civilă nr.182/2003 pronunțată de Tribunalul Vranceais -a restituit 300 mp în-.
Prin sentința civilă nr.332/2008 a Tribunalului Vranceas -a admis acțiunea și s-a stabilit că reclamanta are dreptul la despăgubiri pentru suprafața de 1113 mp teren situat în F,str.- nr.67 și 90 și pentru casa ce s-a aflat pe acest teren.
Pentru a se pronunța această sentință s-au reținut următoarele:
Prin dispoziția nr.13812/2007 s-a dispus restituirea suprafeței de 300 mp către reclamantă, s-a respins cererea de cumpărare a imobilului din-, s-a respins cererea de restituire în natură a suprafeței de 500 mp de la aceeași adresă, s-a respins notificarea nr.177/2005 deoarece nu a fost formulată în termenul legal prevăzut de Legea nr.10/2001.
Ceea ce a reținut pârâta este incorect față de notificarea nr.242/2001 depusă de reclamantă prin executor judecătoresc.
Prin acea notificare reclamanta a cerut imobilele din str.- - dar în motivarea notificării s-a referit la imobilele deținute de autorii săi în strada - sens în care a atașat și înscrisuri în dovedire.
Astfel nu se poate interpreta că abia în anul 2005 reclamanta a solicitat aceste bunuri, intenția sa de a recupera proprietatea autorilor a fost manifestată prin notificarea din anul 2001 în termen legal, când a arătat, că din cei 1600 mp nu a solicitat decât cota parte având în vedere că restul să fi revendicat de frații săi". Iar casa defunctei mame i-a fost expropriată și demolată în anul 1988 și solicită cumpărarea casei din - - ca o compensare. Ori era evident că reclamanta nu poate cumpăra acea casă dar că de fapt urmărește să primească drepturile ce i se cuvin conform Legii nr.10/2001.
În ceea ce privește dreptul de proprietate al defuncților părinți și dovada preluării abuzive se rețin următoarele:
Potrivit adeverinței nr.13969/2001 eliberată de pârâtă părinții acesteia au figurat la rolul agricol în perioada 1964-1970 cu suprafața de 0,16 ha și în perioada 1971-1974 cu 0,13 ha teren.
Prin adresa nr.26100/28.09.1966 (12) se confirmă că li se acordă în folosință autorilor reclamantei suprafața de 600 mp în locul suprafeței de 600 mp din- proprietatea lor, teren ce ar fi fost donat Primăriei.
Această donație nu este confirmată cu acte și nici nu se poate presupune că ar fi existat în realitate din moment ce autorii primesc în folosință un alt teren. Astfel că preluarea nu poate decât abuzivă și reclamanta este îndreptățită la restituire.
Din adresele nr.4079/1988 și nr.2488/1994(filele 17,18) rezultă că defuncta mamă a fost expropriată cu casa și terenul în suprafață de 331 din- pentru care a fost despăgubită dar și cu suprafața de 300 mp din- pentru care a fost de asemenea despăgubită.
Reclamanta a mai susținut că terenul din- a mai suferit reduceri pe parcursul anilor datorită sistematizării str.-.
Acest lucru se confirmă întrucât în anul 1987-1988 când s-a produs ultima expropriere terenul avea suprafața de 331 mp dar în anul 1966 avea suprafața de 476 mp împrejurare ce rezultă din procesul verbal pentru stabilirea impozitelor de la fila 221 dosarului.
S-a mai reținut că din suprafața de teren ce au avut-o autorii reclamantei i s-a restituit în natură suprafața de 300 mp pe vechiul amplasament. Pentru diferența de 1113 mp ce i se cuvine se constată că terenul nu este liber în sensul că pe vechiul amplasament a fost pus în posesie o altă persoană(proces verbal fila 186 dosar) iar terenul în suprafață de 331 mp reprezentând nr.67 de pe fosta stradă - nu poate fi restituit la rândul său deoarece este subtraversat de conducta principală de canalizare împrejurare ce rezultă din raportul de expertiză efectuat în cauză.
Prin urmare terenul nu poate fi restituit în natură reclamanta urmând să primească despăgubiri din care se vor deduce cele acordate la data exproprierii.
În ceea ce privește locuința demolată se reține că aceasta a fost construită în anul 1970, compusă din 4 camere, hol, bucătărie toate din cărămidă și bucătărie de vară, magazie și garaj. Această situație rezultă din contestația făcută de def. în anul 1988 confirmată de recalcularea despăgubirii cu ocazia exproprierii prin decizia nr.4079/07.12.1988 (filele 280 și 281).
Cum reclamanta a dovedit atât preluarea abuzivă cât și dreptul de proprietate al autorilor săi instanța a apreciat că sunt îndeplinite cerințele Legii nr.10/2001 privind restituirea imobilelor dar că restituirea nu este posibilă a se face în natură.
Împotriva sentinței civile nr.332/2008 a Tribunalului Vranceaa declarat apel reclamanta doar pentru faptul că nu s-a dispus restituirea în natură și a 1113 mp cu motivația că pe vechiul amplasament a fost pusă-n posesie o altă persoană. Atâta vreme cât se declanșase prezentul proces,Primăria nu avea dreptul de a face această punere-n posesie printr-un act ulterior. Totodată,consideră că instanța ar fi trebuit să ia în calcul posibilitatea acordării în compensare a unui alt teren. Menționează că folosește cu contract de închiriere un teren de circa 300 mp în str.- - și că ar opta pentru acordarea lui în compensare.
Totodată solicită să se constate și dreptul său de a obține despăgubiri pentru imobilul casă de locuit.
Prin întâmpinare,intimata Primăria Fas olicitat respingerea apelului pentru că expertiza efectuată-n cauză a relevat faptul că terenul nu este liber și nu poate fi restituit în natură. Cu înscrisurile de la dosar s-a făcut dovada că pe vechiul amplasament a fost pus în posesie și apoi intabulat dreptul de proprietate al lui.
Mai mult,diferența de teren este afectată de rețele tehnico edilitare,neputând fi acordată în natură.
Prin precizările din 19.11.2008 intimata reiterează excepția autorității de lucru judecat motivat de faptul că prin sentința civilă nr.182/2003 a Tribunalului Vranceas -a dispus admiterea-n parte a acțiunii,s-a dispus admiterea-n parte a acțiunii, s-a ordonat restituirea în natură a 300 mp, respingându-se ca neîntemeiat capătul de cerere privind acordarea de despăgubiri. În considerentele hotărârii s-a reținut că pentru diferența de teren nu s-au acordat despăgubiri pentru că pentru 600 mp din str.- nu există acte doveditoare pentru proprietate,iar pentru 331 mp din- s-au mai obținut despăgubiri prin sentința 2534/1988.
În urma sentinței 182/2003 a Tribunalului Vranceas -a emis Dispoziția nr.13812/2007,dispoziție ce face obiectul prezentului proces.
Examinând actele și lucrările dosarului se constată că apelul nu este fondat.
Referitor la excepția autorității de lucru judecat invocată de intimată se constată că o discuție pe marginea ei nu poate avea eficiență juridică atâta vreme cât ne aflăm în calea de atac a reclamantei și procesul civil e guvernat de principiul "neagravării situației în propria cale de atac".
Cert este că,apelul reclamantei vizează natura măsurilor reparatorii ce se pot acorda pentru cei 1113 mp recunoscuți de instanța de fond, precum și despăgubiri pentru casă.
E drept că notificarea din 2001 vizând terenurile din- și 94 precum și 500 mp din str.- - a fost soluționată în mod irevocabil prin decizia civilă nr.3136/2005 a ICCJ în sensul că în- autoarea reclamantei a deținut 300 mp. Pentru terenul de 600 mp preluat sub formă de donație și pentru care s-a dat la schimb teren în str.- nu există acte doveditoare, pentru terenul de 331 mp din- s-a reținut că prin sentința civilă nr.2534/1988 s-au acordat autoarei reclamantei despăgubiri, iar reclamanta în calitate de moștenitoare nu a solicitat reactualizarea acestor despăgubiri în condițiile art.11 al.7 din Legea 10/2001.
Ca urmare a sentinței 182/2003 a Tribunalului Vrancea - irevocabilă prin decizia civilă nr.3136/2005 a ICCJ - s-a emis Dispoziția nr.13812/2007 a Primăriei F care respectă, reproduce întocmai cele reținute de instanțele judecătorești,iar prin prezenta acțiune se contestă această Dispoziție prin prisma acelorași motive care au stat la baza notificării 242/2001.
Ori,cele statuate prin decizia civilă nr.3136/2005 de ICCJ au intratîn putea lucrului judecat,însă pentru că instanța de fond a considerat în mod greșit că poate repune-n discuție susținerile părții cu privire la cei 1600 mp pe care i-a avut autoarea sa și despăgubirile pentru casă și pentru că ne aflăm în calea de atac a reclamantei,prezenta instanță de apel se vede nevoită a nu putea da decât o singură soluție de respingere a apelului ca nefondat.
În condițiile în care a obținut drept la despăgubiri pentru 1113 mp și pentru casă în condițiile Titlului VII din Legea 247/2005 cu încălcarea "puterii lucru judecat" (atenție: putere de lucru judecat și nu autoritate de lucru judecat) instanța constată că nu poate da curs cererii de apel prin care se pretinde restituirea pe vechiul amplasament (potrivit deciziei civile nr.3136/2005 a ICCJ nu avem un vechi amplasament) sau alte forme ale măsurilor reparatorii. În plus,unul din motivele de apel vizează despăgubiri pentru casă, deși instanța de fond le-a acordat și pentru acest imobil.
Față de considerentele de mai sus,prin prisma disp.art.296 teza I Cod procedură civilă,urmează a se respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de contestatoarea,domiciliată în F,str.- -,.5,.13, jud. V, împotriva sentinței civile nr.332 din 24 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Vrancea,în contradictoriu cu intimata PRIMARIA MUN. FOCȘANI, având ca obiect legea 10/2001.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 07 Aprilie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - - |
Grefier, - - |
: /08.04.2009
: /13.04.2009
4 ex.
FOND:
Președinte:Luminita SoleaJudecători:Luminita Solea, Viorica Mihai Secuianu
