Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 117/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 117
Ședința publică de la 19 Martie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Paraschiva Belulescu
JUDECĂTOR 2: Stela Popa
Grefier - -
Pe rol, judecarea apelului civil formulat de reclamanta, cu domiciliu în Rm.V,-, - 2,. a,. 7, județul V, împotriva sentinței civile nr. 808 din 12 septembrie 2006, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr. 1985/2006, în urma anulării deciziei civile nr. 944 din 6 decembrie 2006, pronunțată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr-, prin decizia civilă nr. 3837 din 11 mai 2007, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâții PRIMĂRIA COMUNEI și STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, având ca obiect Legea 10/2001.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns apelanta reclamantă, asistată de avocat, lipsind intimații pârâți PRIMĂRIA COMUNEI și STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care a învederat depunerea raportului de expertiză.
Avocat pentru apelanta reclamantă, a precizat faptul că nu are obiecțiuni de formulat la raportul de expertiză întocmit în cauză.
Interpelată de instanță, apelanta reclamantă, a precizat că înțelege să nu mai solicite restituirea terenului aferent construcțiilor și nici măsuri reparatorii în echivalent pentru teren cerând instanței să ia act d această renunțare.
Instanța, apreciind cauza în stare de soluționare a acordat cuvântul asupra apelului.
Avocat pentru apelanta reclamantă, a solicitat admiterea apelului, schimbarea sentinței în sensul admiterii contestației și obligarea pârâților la despăghubiri bănești pentru construcțiile demolate în valoarea stabilită prin expertiză, fără cheltuieli de judecată. A solicitat să se ia act că apelanta reclamantă renunță la judecarea cererii privind restituirii terenului aferent construcției.
CURTEA:
Asupra apelului civil de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Olt la nr.6681/civ/2002,reclamanta a chemat în judecată pe pârâta Primăria comunei, solicitând pronunțarea unei hotărâri prin care să se dispună anularea dispoziției nr.149/15.07.2002 emisă de către pârâtă și să se admită cererea sa privind acordarea de măsuri reparatorii pentru imobilele (construcții și teren) preluate abuziv.
Ulterior acțiunea s-a extins și față de Statul Român reprezentat prin Ministerul Finanțelor.
Prin sentința civilă nr.38/22 ianuarie 2003, pronunțată de Tribunalul Olt - secția civilă, s-a admis contestația, s-a anulat dispoziția și s-a constatat că reclamanta are dreptul la 1.069.592.000 lei despăgubiri prin echivalent bănesc, corespunzătoare valorii imobilelor preluate de stat fără titlu valabil.
Apelurile declarate de pârâții Primăria comunei și O în nume propriu și pentru Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice au fost admise prin decizia nr.134/6 iunie 2003, pronunțată de Curtea de Apel Craiova - secția civilă.
S-a modificat sentința primei instanțe, în sensul că s-a admis acțiunea și s-a constatat valoarea de circulație a imobilului la suma de 1.069.592.000 lei, la care se vor stabili măsuri reparatorii prin echivalent.
Prin decizia nr.994/30.11.2005, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - s-au admis recursurile declarate de reclamantă și pârâta DGFP O, în numele și pentru Ministerul Finanțelor Publice. S-au casat decizia și sentința și s-a trimis cauza pentru rejudecare la același tribunal.
S-a motivat că instanțele, fiind investite cu soluționarea unor cereri în procedura Legii 10/2001, aveau obligația de a stabili calitatea reclamantei de persoană îndreptățită în sensul art.3 din Lg.10/2001, caracterul abuziv al preluării bunurilor în sensul art.2 din lege, și în raport de situația juridică a bunurilor, dacă este posibilă restituirea în natură a bunurilor (fapt ce presupune existența lor), sau dacă se impune acordarea de măsuri reparatorii în echivalent ori despăgubiri bănești, în contradictoriu cu entitățile deținătoare sau cu persoanele juridice în sarcina cărora au fost instituite obligații în procedura Legii 10/2001.
Cu referire la speță s-a arătat că din probatoriul administrat nu rezultă dacă mai există construcțiile în litigiu, care este situația lor juridică și a terenurilor pe care sunt edificate, respectiv dacă acestea sunt sau nu amplasate pe terenul retrocedat reclamantei în procedura Legii 18/1992, teren care a făcut obiectul judecății finalizate prin pronunțarea sentinței civile nr.307/16 septembrie 1996 Tribunalului Olt sau se identifică cu bunurile care au făcut obiectul procesului finalizat prin sentința civilă nr.277/14.01.1994 a Judecătoriei Slatina.
S-a indicat instanțelor ca, în ipoteza existenței construcțiilor, să stabilească unitatea deținătoare și, în raport de distincțiile impuse prin Legea 10/2001 și limitele investirii să dispună cu privire la cererea reclamantei.
În rejudecarea acțiunii - Tribunalul Olta pronunțat sentința civilă nr.808 din 12 septembrie 2006, prin care a admis contestația, a anulat dispoziția nr.149 din15.07.2002 emisă de Primăria Com. și a obligat această pârâtă să emită dispoziție motivată conform art.24 alin.1 din Lg.10/2001 modificată prin Lg.247/2005.
A respins contestația formulată față de Ministerul Finanțelor Publice, constatând lipsa calității procesuale pasive.
Prima instanță a reținut că, din chiar înscrisurile emise de Primăria Comunei, rezultă preluarea abuzivă a imobilelor cerute de reclamantă, acestea fiind preluate în baza Decr.111/1951 astfel că, în mod eronat s-a respins cererea reclamantei prin dispoziția nr.149/2002 cu motivarea că nu s-a dovedit preluarea abuzivă și, cum în speță s-a dovedit că bunurile nu mai existau la data notificării, pârâta -ca unitate deținătoare sau entitate investită cu soluționarea notificării - trebuia să-i acorde persoanei îndreptățite bunuri ori servicii în compensare sau să propună acordarea de despăgubiri în condițiile Legii 247/2005.
Apelul declarat de reclamantă împotriva acestei sentințe s-a respins prin decizia civilă nr.944 din 06 decembrie 2006, pronunțată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nmr-.
Instanța de apel a reținut că este legală sentința, întrucât după modificările aduse Legii 10/2001, prin Legea 247/2005, ale cărei dispoziții sunt de imediată aplicare - procedura de a stabili cuantumul despăgubirilor, natura măsurilor reparatorii, modalitatea de acordare a lor revine organismelor înființate potrivit Legii 247/2005, Titlul VII, capitolul V, instanțele având doar competența de a stabili calitatea de persoană îndreptățită a reclamanților.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta.
Prin decizia nr.3837 din 11 mai 2007, pronunțată în dosarul nr-, Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția civilă și de proprietate intelectuală a admis recursul, a casat decizia și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași
Instanța de recurs a argumentat casarea prin nerespectarea dispoz.art.315 pr.civ. și a dispozițiilor din prima decizie dată în recurs, prin care s-a instituit obligația pentru instanțe de a se pronunța în rejudecare asupra măsurilor reparatorii în echivalent - decizia fiind pronunțată după modificarea Legii 10/2001 prin Lg.247/2005.
În rejudecarea apelului - înregistrat sub nr- - instanța, ținând cont de indicațiile instanței de recurs, date prin decizia nr.9924 din 30 noiembrie 2005 Înaltei Curți de Casație și Justiție a dispus completarea probatoriului prin efectuarea unei expertize tehnice care să constate dacă mai există fizic construcțiile menționate în notificare și acțiune, să le identifice pe baza actelor de proprietate depuse la dosar, să stabilească valoarea acestora pe baza constatărilor ori a înscrisurilor în care sunt descrise, să identifice terenul aferent acestora și să stabilească dacă este același cu cel individualizat prin sentința civilă nr.307 din 16 septembrie 1996 Tribunalului O l t, dată în dosar nr.235/C/1996 și sentința civilă nr.277 din 14 ianuarie 2994, dată de Judecătoria Slatina în dosar nr.6434/1993 și, în raport de individualizarea făcută să identifice și unitatea deținătoare.
Expertiza a fost efectuată de expert, desemnat prin tragere la sorți, conform art.202 pr.civ.
Raportul întocmit de expert a răspuns întrebărilor stabilite de instanță și a fost depus la dosar la data de 22.02.2008.
Părțile nu au formulat obiecțiuni la raport.
Examinând apelul declarat de reclamantă împotriva sentinței civile nr.808/2006, pronunțată de Tribunalul O l t, în raport de dispozițiile deciziei nr.9924/2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție și de situația juridică a imobilelor rezultată din probatoriile administrate, se constată că este fondat și se va admite, din considerentele ce urmează:
Așa cum a reținut și prima instanță, reclamanta este persoană îndreptățită la măsuri reparatorii - conform art.4 (2) din Lg.10/2001, în calitatea sa de moștenitoare a foștilor proprietari - și - de la care s-au preluat abuziv de către stat mai multe imobile - construcții și teren.
Această calitate se desprinde din examinarea actelor de stare civilă (certificat de naștere nr.30 din 2 iunie 1931, eliberat de Sfatul Popular al Comunei, certificat de căsătorie seria - nr.- emis de Consiliul Popula al Municipiului Rm.V, adresa nr.75952 din 04.o4.1994 a Inspectoratului de Poliție V, adeverința nr.2486 din 31.08.2006 a Primăriei Comunei.
Existența bunurilor în patrimoniul autorilor reclamantei anterior preluării abuzive rezultă din conținutul recensământului agricol (în care sunt enumerate la construcții - bucătărie, pătul, moară, cotețe, magazie, 2 grajduri), din declarațiile martorilor și, iar preluarea abuzivă a acestora din adeverința nr.768 din 09 octombrie 1960 Sfatului Popular al Comunei - ce confirmă preluarea averii autorilor în baza Decr.111/1951, din adresa nr.3442/1991 a Ministerului Justiției și din procesul verbal din 12.02.1952 de inventariere a bunurilor preluate - act depus la fila 38 în dosarul 5810/2003.
Expertiza tehnică efectuată în cauză a constatat că nici una din construcțiile pentru care reclamanta a solicitat măsuri reparatorii în baza Lg.10/2001 nu mai există pe teren - fiind demolate - și le-a evaluat pe baza informațiilor deduse din înscrisurile depuse la dosar.
Prin urmare, reclamanta este persoană îndreptățită la acordarea de măsuri reparatorii în echivalent, nemaifiind posibilă restituirea în natură a construcțiilor, conform, art.10 din Lg.10/2001.
Cu privire la terenul aferent, reclamanta a renunțat la judecarea cauzei prin care a solicitat restituirea terenului, instanța urmând să ia act de această renunțare, în baza art.246 pr.civ. astfel că nu se mai impune examinarea aspectelor privitoare la situația juridică a terenului.
Cât privește modalitatea măsurilor reparatorii ce se pot acorda reclamantei pentru construcțiile demolate, este de menționat că prin Legea 247/2005 s-au adus modificări și normelor de drept material din Lg.10/2001 - unele referindu-se la însăși restrângerea sferei măsurilor reparatorii prin echivalent susceptibile să fie acordate pentru imobilele preluate abuziv.
Pentru construcțiile demolate, nu mai sunt prevăzute despăgubiri bănești cum solicită reclamanta, ci doar despăgubiri ce se acordă în condițiile prevăzute de Titlul VII al Legii nr.247/2005.
Potrivit art.32 din Lg.10/2001 - modificată, în situația imobilelor construcții demolate, notificarea se soluționează prin dispoziția motivată a primarului unității administrativ teritorială în a cărei rază teritorială s-au aflat imobilele.
În speță, revenea Primarului comunei obligația de a propune măsuri reparatorii - sub forma despăgubirilor pentru imobilele ce au aparținut autorilor reclamantei, demolate după data preluării lor de către stat, întrucât s-au aflat pe raza comunei.
La data formulării acțiunii, art.28(3) din Lg.10/2001 prevedea posibilitatea persoanei îndreptățite de a chema în judecată statul prin Ministerul Finanțelor, în ipoteza în care nu a fost identificată unitatea deținătoare a imobilelor pentru care s-au solicitat măsuri reparatorii.
Pe parcursul judecății au fost adoptate acte normative noi care au adus modificări Legii 10/2001 sub acest aspect, inclusiv sub aspectul competenței de soluționare a notificărilor, de stabilire a măsurilor reparatorii și valorii acestora.
În prezent, prin dispozițiile Titlului VII al Legii 1247/2005 se conferă atribuții în acest sens Comisiei Centrale constituită în subordinea Cancelariei Primului Ministru și Fondului "Proprietatea" - entitate destinată realizării plății prin echivalent a despăgubirilor aferente imobilului - rezultate din aplicarea art.32 din Lg.10/2001, iar până la finalizarea procedurilor de despăgubire, Ministerul Finanțelor Publice va reprezenta Statul Român ca acționar al Fondului "Proprietatea".
În acest context, pronunțarea hotărârilor judecătorești, în contradictoriu cu Ministerul Finanțelor Publice se justifică.
În raport de situația de fapt rezultată din probe și din dispozițiile legale mai sus precizate, soluția ce se impunea era nu numai de a se anula dispoziția emisă de Primăria Comunei, ci și de a constata îndreptățirea reclamantei la despăgubiri pentru construcțiile demolate, la valorile stabilite prin expertiză, și anume: pătul din cărămidă acoperită cu tablă - 9222 lei; bucătărie cu 2 camere acoperită cu șiță, având alipită și o perdea - 8446 lei; un de scândură pentru păsări, acoperit cu șiță - 267 lei; un grajd din cărămidă, cu fânar, acoperit cu țiglă - 23.2254 lei; un pentru porci, din cărămidă, acoperit cu șiță veche - 4280 lei; o magazie de scândură în prelungire cu un șopron închis parțial cu scândură și acoperit cu șiță veche - 3047 lei, un grajd din scândură cu fânar, acoperit cu șiță veche - 14.860 lei; o clădire din cărămidă ce a avut destinația de moară - 182.832 lei și un gard din scândură - 9011 lei.
Față de considerentele arătate, urmează ca în baza art.296 pr.civ. să se admită apelul reclamantei și să se schimbe sentința, să se anuleze dispoziția nr.149 din 15 07 2002 emisă de Primăria Comunei, Județul O, să se constate îndreptățirea reclamantei la despăgubiri în cuantum de 255.221 lei pentru construcțiile demolate și să ia act de renunțarea reclamantei la judecarea cererii privind restituirea terenului aferent construcțiilor.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de reclamanta, cu domiciliu în Rm.V,-, - 2,. a,. 7, județul V, împotriva sentinței civile nr. 808 din 12 septembrie 2006, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr. 1985/2006, în contradictoriu cu pârâții PRIMĂRIA COMUNEI și STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, având ca obiect Legea 10/2001.
Schimbă sentința menționată, în sensul că admite contestația formulată de reclamantă.
Anulează dispoziția nr.149/2002 emisă de pârâta Primăria Comunei, jud.
Constată că apelanta reclamantă este îndreptățită la despăgubiri în cuantum de 255.221 lei reprezentând valoare construcții (moară, bucătărie, pătul, grajduri, magazie cereale, 2 cotețe și gard).
Ia act că apelanta reclamantă renunță la judecarea cererii privind restituirea terenului aferent construcțiilor.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 19 Martie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
27.03.2008
Red.jud.-
Tehn.MC/5 ex.
-
Președinte:Paraschiva BelulescuJudecători:Paraschiva Belulescu, Stela Popa
