Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 118/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE CIVILĂ NR. 118/
Ședința publică din 06 Mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Daniela Petrovici
JUDECĂTOR 2: Mihaela Popoacă
Grefier - -
Pe rol judecarea apelului civil formulat de pârâțiiPRIMARUL
MUNICIPIULUI C, MUNICIPIUL,prin Primar,șiCONSILIUL LOCAL, toți cu sediul în C, B-dul. - nr. 51, județ C - declarat împotriva sentinței civile nr. 1522/C din 02.12.2008 pronunțate de Tribunalul Constanța, în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimații reclamanți G, și, toți cu domiciliul în C,-, județ C, și intimatul pârâtPRIMĂRIA MUNICIPIULUI, prin Primar, cu sediul în C, B-dul. - nr. 51, județ C, având ca obiect contestație în temeiul Legii nr. 10/2001.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, au răspuns apelanții pârâții Primarul Municipiului Constanta, Municipiul Constanta, prin Primar, Consiliul Local C, prin avocat, cu delegație de substituire emisă de avocatul titular la data de 18.03.2009, intimații reclamanți G, și - personal și asistați de avocat, potrivit împuternicirii avocațiale nr. 2409, nedatată (fila 17), lipsind intimata pârâtă Primăria Municipiului C, prin Primar.
Procedura este legal îndeplinită, conform dispozițiilor art. 87 și următoarele Cod procedură civilă.
După referatul grefierului de ședință;
Instanța, având în vedere că nu sunt motive de amânare, constată
terminată cercetarea judecătorească, dosarul fiind în stare de judecată acordă cuvântul pentru dezbateri asupra motivelor de apel
Având cuvântul apelanții pârâții, prin avocat,
susține că soluția primei instanțe este greșită raportat la faptul că instanța de fond a pășit la analizarea cererii de restituire în natură, în condițiile în care această cerere nu a făcut obiectul notificării reclamanților formulate în temeiul Legii nr. 10/2001. Urmează a se observa că prin notificare s-au solicitat exclusiv despăgubiri pentru imobilul în litigiu. Ori, dacă dreptul de opțiune al părții a fost deja exprimat, aceasta nu mai poate reveni asupra lui. Astfel că, în speță, intimații reclamanții nu pot solicita mai mult decât s-a solicitat prin notificare, în condițiile în care instanța nu soluționează decât notificarea formulată, la care nu s-a răspuns de către unitatea deținătoare.
Pe fondul cauzei, apărătorul apelanților pârâții solicită a se avea în
vedere că parcela nr. 2 nu poate fi restituită în natură, în condițiile în care aceasta este ocupată de construcții ce beneficiază de o autorizație provizorie din 1994 și este afectată și de alte detalii de sistematizare (parcare).
Mai arată că, raportat la dispozițiile legale, instanța dispus
restituirea în natură a imobilului, fără să se facă nicio referire la despăgubirea primită de autorii reclamanților, deși prin acțiune se recunoaște implicit că a fost încasată despăgubirea rezultată din acte.
În concluzie,solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat,
cu consecința respingerii acțiunii, ca nefondată, cu cheltuieli de judecată, conform înscrisurilor doveditoare.
Apărătorul intimațlori reclamanți, avocat, arată că
primul motiv de apel este nefondat, întrucât Legea nr. 10/2001 și normele metodologice de aplicare unitară a legii prevăd că în soluționarea notificărilor să fie respectate anumite principii, primul principiul fiind "prevalența restituirii în natură". Mai mult decât atât, prevalența restituirii în natură este prevăzută și în art. 21 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005. Se apreciază astfel că solicitarea intimaților reclamanți de restituire în natură a imobilului nu reprezintă o nouă cerere.
În ce privește al doilea motiv de apel, se apreciază că nici acesta nu
este fondat, întrucât prima instanță, în mod corect, a dispus restituirea în natură a suprafeței de 466,35 mp. teren liber. Din probele administrate la fondul cauzei, raportul de expertiză topografică și înscrisuri, rezultă că, suprafața de teren restituită este liberă de sarcini, și nu figurează nicio autorizație de construire pentru garajele care afectează parcela nr. 2. Astfel că, nu poate fi primită în apel adresa în care se arată că garajele existente au o autorizație de construcție provizorie din 1994, fiind în contradicție cu adresele aflate la dosarul cauzei.
Cu privire la ultimul motiv de apel, urmează a se observa că în
acțiune s-a arătat că reclamanții au fost primite despăgubiri cu prilejul exproprierii, respectiv - 3712 lei pentru teren - doar suprafața de 1650 mp și 21670 lei pentru construcții. Astfel că, instanța poate dispune restituirea în natură.
În concluzie, solicită respingere apelului, ca nefondat, cu obligarea
apelanților la cheltuieli de judecată.
Instanța rămâne în pronunțare asupra soluției în apel.
CURTEA
Asupra apelului civil de față:
Din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin cererea adresată Tribunalului Constanța la data de 01.02.2007, reclamanții G, și au investit instanța în contradictoriu cu pârâții Primarul Municipiului C, Municipiul C prin Primar, Consiliul local C și Primăria Municipiului C cu soluționarea cererii având ca obiect obligarea pârâților la restituirea către reclamanți a imobilului compus din teren în suprafață de 2550 mp situat în C, bd. -, nr. 271, fost, nr.271, fost 291, sau acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent; obligarea pârâților la emiterea dispoziției motivate privind propunerea de acordare de despăgubiri pentru construcțiile existente pe teren, construcții în suprafață de 212, 63 mp alcătuite din locuință și anexe gospodărești; în subsidiar, obligarea pârâților la emiterea dispoziției motivate privind propunerea de acordare de despăgubiri pentru terenul litigios în situația în care restituirea în natură nu este posibilă.
În acțiune motivează reclamanții G, și, că prin contractul de vânzare-cumpărare încheiat între Statul Român - Oficiul Național al, în calitate de vânzător și colonistul, bunicul reclamanților, în calitate de cumpărător, acesta din urmă a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului compus din teren în suprafață de 1450 mp și construcție cu 2 camere, 1sală, 1 bucătărie, 1 grajd, 1 magazie și 1 samalic situat în V satului, com., având nr. cadastral 291, în prezent, bd. -, nr. 271.
Prin contractul de vânzare-cumpărare încheiat la data de
25.07.1956 transcris în Registrul de transcripțiuni al Tribunalului Constanța sub nr. 640/15.08.1956, tatăl reclamanților, a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului compus din teren în suprafață de 1450 mp și construcție cu 2 camere, 1sală, 1 bucătărie, 1 grajd, 1 magazie și 1 samalic situat în V satului, comuna, având nr. cadastral 291, în prezent, bd. -, nr. 271.
Acest imobil a fost expropriat pentru sistematizare și trecut în
proprietatea statului în anul 1976, acordându-se despăgubiri în cuantum de 3712 lei, doar pentru terenul în suprafață de 1650 mp și pentru construcțiile aflate pe acest teren, iar diferența de 900 mp teren, a trecut în proprietatea statului fără vreo despăgubire.
Reclamanții G, și
susțin că au utilizat procedura prevăzută de dispozițiile Legii nr.10/2001, notificând Prefectura C în vederea acordării despăgubirilor bănești pentru acest imobil, însă notificarea nu a fost soluționată până în prezent, iar după apariția Legii nr.274/2005, s-au adresat Primăriei Municipiului C cu o cerere similară, însă nici aceasta nu a fost soluționată.
Mai precizează reclamanții că, în prezent, terenul în litigiu este
de blocuri de locuințe, astfel încât solicită acordarea măsurilor reparatorii prin atribuirea unui teren în compensare.
În drept se invocă dispozițiile Legii nr.10/2001.
În dovedirea acțiunii s-a solicitat administrarea probei cu înscrisuri,
a probei testimoniale, a probei cu interogatoriu și a probei cu expertiza tehnică imobiliară.
Legal citați, pârâții Primarul Municipiului C, Municipiul
C prin Primar, Consiliul local C și Primăria Municipiului C, și-au exprimat, prin întâmpinare, poziția procesuală față de prezenta acțiune, arătând că Primăria Municipiului C nu poate avea capacitate juridică de folosință întrucât, din perspectiva dispozițiilor Legii nr.215/2001, reprezintă o "structură funcțională cu activitate permanentă" menită să aducă la îndeplinire hotărârile consiliului local și dispozițiile primarului, soluționând problemele curente ale colectivității locale.
Pe de altă parte, mai arată pârâții că acțiunea dedusă judecății este
nefondată și urmează a fi respinsă, deoarece prin notificarea formulată, reclamanții G, și, nu au solicitat decât despăgubiri pentru imobilul preluat în proprietatea statului, astfel încât în prezent aceștia nu mai pot reveni asupra acestei cereri, respectiv nu mai pot obține aplicarea altor măsuri reparatorii cu privire la acest imobil.
Prin încheierea pronunțată la data de 02.04.2007, instanța a admis
excepția lipsei capacității juridice de folosință a pârâtei Primăria Municipiului C în considerarea dispozițiile Legii nr.215/2001.
În cauză a fost efectuată o expertiză tehnică imobiliară având ca
obiective identificarea imobilului litigios, evaluarea acestuia, stabilirea gradului de ocupare al terenului și evaluarea construcțiilor existente pe teren, fiind numit expert domnul scu.
De asemenea, în cauză a fost efectuată o expertiză tehnică
topografică având ca obiectiv determinarea existenței unor suprafețe neocupate de construcții și detalii de sistematizare din cadrul terenului litigios.
Pârâții Primarul Municipiului C, Municipiul
prin Primar, Consiliul local C au comunicat instanței situația juridică a imobilului în litigiu și istoricul de rol fiscal al acestuia.
Prin sentința civilă nr. 1522/2.12.2008 Tribunalul Constanțaa respins acțiunea reclamanților în contradictoriu cu Primăria Municipiului C ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală de folosință.
A admis în parte acțiunea reclamanților în contradictoriu cu pârâții Municipiul C, prin Primar, Consiliul Local C și Primarul Municipiului
Au fost obligați pârâții să restituie reclamanților terenul în suprafață de 466,35 mp. reprezentând parcela 2, identificată prin raportul de expertiză topografică întocmit de ing. G.
A fost obligat pârâtul Primarul Municipiului C să emită dispoziție motivată privind propunerea de acordare a despăgubirilor pentru terenul în suprafață de 2083,65 mp și construcția în suprafață de 212,63 mp. reprezentând locuință și anexe gospodărești, situate în Municipiul C, B-dul. -, fost nr. 271, fost nr. 291 și să o transmită către Comisia centrală de Stabilire a Despăgubirilor.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut în esență că reclamanții au făcut dovada calității lor de persoane îndreptățite a beneficia de măsurile reparatorii reglementate de Legea nr. 10/2001, calitate în care au declanșat, prin notificarea adresată pârâților, procedura administrativă cu privire la imobilul ce a aparținut autorilor lor, - teren în suprafață de 2550 mp. și construcție cu anexe gospodărești - situat în C, B-dul. - (fost nr. 271, fost nr. 291). Primarul Municipiului C nu a răspuns notificării reclamanților, situație în care aceștia s-au adresat instanței judecătorești pentru a cenzura refuzul unității deținătoare de a emite dispoziție motivată cu privire la imobilul în litigiu și respectiv pentru a soluționa pe fond, pretențiile reclamanților în referire la imobilul notificat.
S-a mai reținut că imobilul notificat a fost preluat abuziv de către stat - terenul în suprafață de 1650 mp. și construcția au fost expropriate prin Decretul nr. 459/1978, iar diferența de teren de 900 mp. a fost preluată în fapt, fără un temei legal.
în practică principiul prevalentei restituirii în natură a bunurilor preluate abuziv, prima instanță a restituit în natură reclamanților o suprafață de 466,35 mp, teren liber în accepțiunea Legii nr. 10/2001, iar pentru diferența de teren de 2083,65 mp și construcția demolată, ce nu mai pot fi restituite în natură, Tribunalul Constanțaa statuat dreptul reclamanților la despăgubiri conform Titlului VII din Legea nr. 257/2005.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal au declarat apel Consiliul Local al Municipiului C, Municipiul C și Primarul Municipiului C care au criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie sub următoarele aspecte:
1.Instanța de fond a pășit la analizarea cererii de restituire în natură a terenului, în condițiile în care această cerere nu a făcut obiectul notificării formulate conform Legii nr. 10/2001, iar formularea unei cererii diferite la momentul actual, peste cuprinsul notificării, este tardivă, fiind făcută cu încălcarea termenului prevăzut de lege sub sancțiunea decăderii.
Deși prin notificare s-au solicitat numai despăgubiri bănești pentru imobilul situat în C, B-dul. -, teren 2550 mp și construcție, ce a făcut obiectul unui decret de expropriere, instanța a dispus restituirea în natură a unei suprafețe de teren de 466,35 mp.
2.Terenul în suprafață de 466,35 mp restituit reclamanților, este ocupat de construcții provizorii - garaje, și deservește accesul locatarilor în zonă fiind afectat și de alte detalii de sistematizare (parcare).
3.Instanța a dispus restituirea în natură a unei părți din imobil, și acordarea de despăgubiri pentru partea ce nu poate fi restituită în natură, deși a omis să dispună obligarea reclamanților să restituie despăgubirea încasată cu ocazia aplicării măsurii de expropriere.
Analizând legalitatea hotărârii apelate în raport cu criticile pârâților se rețin următoarele:
1.Critica apelanților pârâții ce vizează depășirea cadrului procesual, sub aspectul obiectului cererii de chemare în judecată, se reține a fi vădit nefondată pentru următoarele considerente:
Legea nr. 10/2001 se înscrie în încercarea legiuitorului român de a reglementa măsuri reparatorii cât mai complete și mai adecvate pentru proprietarii deposedați abuziv, legiuitorul fiind preocupat să acopere, pe cât posibil, toate situațiile de preluare a imobilelor de către stat în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, întreaga procedură, fiind guvernată de principiul prevalenței restituirii în natură a bunurilor preluate abuziv (art. 1, art. 7 și art. 9 din Legea nr. 10/2001 și art. 1 lit. (a) din Normele Metodologice de Aplicare a Legii nr. 10/2001 nr. 10/2001, aprobate prin nr.HG 250/2007).
Prin urmare, numai în ipoteza în care legea interzice restituirea în natură prin dispoziție expresă și prevede că măsurile reparatorii se pot acorda în echivalent, ori atunci imobilele expropriate au fost ocupate funcțional de obiectivul de interes public pentru care s-a dispus măsura (art. 11 alin.3), nu va avea loc o restituire în natură a imobilului.
În speță, constatând că în termenul legal de 60 de zile de la data înregistrării notificării unitatea deținătoare nu a răspuns printr-o dispoziție motivată, prima instanță a procedat la soluționarea notificării reclamanților, soluție în acord cu practica Înaltei Curții de Casație și Justiție (Decizia nr. XX din 19.03.2007 pronunțată în recurs în interesul legii).
În procedura soluționării acestei notificări, în mod corect s-a aplicat principiul prevalenței restituirii în natură a bunului notificat, instanța de fond analizând în mod judicios dacă întregul teren preluat abuziv de la reclamanți în baza Decretului de expropriere nr. 459/1978 a fost afectat de detalii de sistematizare care au justificat măsura exproprierii, și a stabilit suprafața de teren liberă, ce poate fi restituită în natură reclamanților conform art. 11 alin. (3) coroborat cu art. 10 alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 10/2001.
Împrejurarea că, prin notificarea adresată unității deținătoare reclamanții au solicitat acordarea de despăgubirii bănești pentru imobilul - teren și construcție - expropriat și ulterior demolată construcția în vederea construirii unui ansamblu de locuințe, fără a solicita în mod expres restituirea în natură a terenului liber nu are relevanță în cauză, câtă vreme prin notificarea formulată în termenul legal s-au solicitat măsuri reparatorii în condițiile art. 11 din Legea nr. 10/2001, iar notificarea are caracterul unui act de declanșare a procedurilor de restituire - administrative și/sau judiciare. Instanța, sesizată direct de reclamanții cărora nu li s-a răspuns în termen la notificarea formulată, soluționează practic această notificare, limitele impuse atât în procedura administrativă, cât și în cea judiciară care o succede fiind doar cele referitoare la identificarea imobilului și nu cele privitoare la modalitatea de aplicarea măsurilor reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001.
Pe de altă parte, este cert că instanța de judecată în cadrul procedurii judiciare, având competența de a cenzura îndeplinirea obligațiilor prevăzute de lege de către unitatea deținătoare, are ea însăși competența de a dispune asupra restituirii bunului care a făcut obiectul notificării potrivit regulii"qui potest plus, potest minus".
2.Și critica ce vizează imposibilitatea restituirii în natură a unei porțiuni din terenul preluat abuziv de la autorii reclamanților se reține a fi nefondată.
În cauză se reține că prin Decretul de expropriere nr. 459/1976 s-a dispus exproprierea unei suprafețe de teren de 1650 mp. din totalul de 2550 mp proprietatea reclamanților. Diferența de teren de 900 mp a fost preluată fără titlu.
Conform dispozițiilor art. 10 alin. (3), teza a II-a din Legea nr. 10/2001, se restituie în natură terenurile pe care s-au ridicat construcții neautorizate în condițiile legii după data de 1 ianuarie 1990, precum și construcțiile ușoare sau demontabile.
Norma cuprinsă la alin. (3) al art. 10 din lege instituie obligativitatea restituirii în natură a terenurilor pe care au fost amplasate construcții ușoare sau demontabile (garaje, chioșcuri sau altele asemenea) chiar dacă amplasarea acestora a fost autorizată, știut fiind faptul că asemenea construcții se amplasau potrivit legii, numai pe perioadă determinată, adică autorizația era temporară (art. 10.4 din Normele Metodologice de Aplicare a Legii nr. 10/2001 aprobate prin nr.HG 250/2007).
Prin urmare existența unor garaje, chiar autorizate pe terenul în suprafață de 466,35 mp. restituit reclamanților, nu constituie un impediment pentru restituirea în natură a bunului. Mai mult, deși apelantele pârâte în apel afirmă că aceste garaje au fost autorizate în anul 1994, nu produc nicio probă în acest sens, iar în adresa nr. R -/4.12.2008 confirmă faptul că garajele sunt construcții provizorii (fila 6 dosar apel).
Posibilitatea restituirii în natură a terenului în suprafață de 466,35 mp. a fost corect apreciază de instanța de fond, pentru că actuala destinație a terenului nu intră în aria de cuprindere a sintagmei "amenajări de utilitate publică a localităților urbane și rurale", astfel cum este determinată de prevederile art. 10.3 din Normele Metodologice de Aplicare unitară a Legii nr. 10/2001, nefiind afectat unor amenajări destinate a servi nevoilor comunității (căi de acces, dotări tehnico-edilitare subterane, parcuri, grădini publice, piețe, aleii pietonale).
Astfel din adresa nr. 97540/19.07.2008 emisă de Primăria Municipiului C - Direcția Patrimoniu - rezultă că parcela 2 identificată în raportul de expertiză ing. G (fila 164 - dosar fond) și propusă a fi restituită în natură reclamanților este afectată parțial de garaje auto și este identificată conform nr. 420/2001 ca aparținând bunurilor ce alcătuiesc domeniul privat al Municipiului C (fila 178 dosar fond).
Prin urmare, până la data soluționării acțiunii în primă instanță,
terenul în suprafață de466,35 mp.nu fusese inventariat în domeniul public al municipiului C, destinația lui actuală - pentru amplasarea unor construcții provizorii (garaje) - neintrând în aria de cuprindere a sintagmei "amenajări de utilitate publică a localității urbane".
Din expertiza tehnică efectuată de ing. G - răspuns la obiecțiuni - (fila 163-168 - dosar fond) rezultă că parcela nr. 2 în suprafață de 466,35 mp. marcată în conturul j,g,v,h,i,j (contur de culoare galbenă în schița anexă) este situată în partea de sud a amplasamentului terenului în cauză și la vest de din spatele blocului L 11. În zona acestei parcele sunt amplasate construcții provizorii ale unor garaje pentru autoturisme, ce ocupă din terenul parcelei nr. 2 cca. 163, 23, marcată în conturul l,m,n,o,t,k,
Prin urmare, din expertiza tehnico-imobiliară și din înscrisurile depuse de părți rezultă că terenul ce constituie parcela nr. 2, în suprafață de 466,35 mp. poate fi restituită în natură, nefiind afectată de alei de circulație, de parcări sau alte obiective de utilitate publică, așa cum susțin pârâții în apel.
În condițiile în care terenul nu a fost inventariat în domeniul public al Municipiului C și nu este afectat unei utilități publice, prima instanță a făcut o corectă aplicare în speță a dispozițiilor art. 9, art. 10 alin. (3) și art. 11 alin. (3), teza a II-a din Legea nr. 10/2001.
3.Critica apelanților pârâții ce vizează omisiunea primei instanțe de a se pronunța cu privire la obligația reclamanților de a rambursa sumele primite cu titlu de despăgubiri la data aplicării măsurilor exproprierii se reține a fi fondată.
Conform dispozițiilor art. 11 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, dacă persoana îndreptățită a primit despăgubiri pentru imobilul expropriat, restituirea în natură este condiționată de rambursarea diferenței dintre valoarea despăgubirilor primite și valoarea construcțiilor demolate așa cum a fost calculată în documentația de stabilire a despăgubirilor, actualizată cu coeficientul de actualizare conform legislației în vigoare.
Art. 7 prevede că în situația reglementată de art. 11 alin. (2), valoarea măsurilor reparatorii în echivalent se stabilește prin scăderea valorii actualizate a despăgubirilor primite pentru teren, respectiv pentru construcții, din valoarea corespunzătoare a părții din imobilul expropriat - teren și construcții - care nu se poate restitui în natură, stabilită potrivit alin. (5) și (6).
Sintagma "despăgubiri primite" vizează acele despăgubiri calculate și încasate efectiv de proprietarul imobilului care a fost expropriat.
Din înscrisurile existente la dosar rezultă că la momentul exproprierii imobilului situat în C, B-dul. - nr.271, autoarea reclamanților a încasat cu titlu de despăgubiri suma de 3712 lei pentru terenul în suprafață de 1550 mp. și 21670 lei pentru construcția de locuit și anexe gospodărești (filele21-23, dosar fond).
Aceste aspecte sunt necontestate de către reclamanții și reafirmate în apel, în întâmpinare (fila 16).
Prin urmare, în condițiile în care pentru imobilul expropriat autorii reclamanților au beneficiat de despăgubiri în valoare de 24879 lei, cu ocazia stabilirii măsurilor reparatorii conform Legii nr. 10/2001, urmează a se face aplicarea dispozițiilor legale mai sus menționate, în sensul deducerii acestor despăgubiri, reactualizate cu coeficientul de actualizare prevăzut de art. 1 alin. (1) din titlul II al nr.OUG 184/2002, din valoarea de circulație a terenului în suprafață de 2083,65 mp. și a construcției demolate în suprafață de 212,63 mp. ce nu mai pot fi restituite în natură reclamanților.
Pentru considerentele expuse, în baza art. 296 Cod proc. civilă se va admite apelul pârâților și se va schimba în parte hotărârea apelată, în sensul celor mai sus menționate.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
În baza art. 276 Cod proc. civilă compensează cheltuielile de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
Admite apelul pârâțiiPRIMARUL MUNICIPIULUI C, MUNICIPIUL,prin Primar,șiCONSILIUL LOCAL, toți cu sediul în C, B-dul. - nr. 51, județ C - declarat împotriva sentinței civile nr. 1522/C din 02.12.2008 pronunțate de Tribunalul Constanța, în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimații reclamanți G, și, toți cu domiciliul în C,-, județ C, și intimatul pârâtPRIMĂRIA MUNICIPIULUI, prin Primar, cu sediul în C, B-dul. - nr. 51, județ.
Schimbă în parte sentința apelată în sensul că despăgubirile pentru partea din imobil ce nu poate fi restituită în natură se vor stabili prin deducerea din valoarea de circulație a terenului în suprafață de 2083,65 mp. și a construcției în suprafață de 212,63 mp. a sumei de 24.879 lei reprezentând despăgubire primită, sumă actualizată cu coeficientul de actualizare prevăzut de art. 1 al. 1 Titlul II din OUG 184/2002.
Menține restul dispozițiilor sentinței apelate.
Compensează cheltuielile de judecată.
Definitivă.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 mai 2009.
Președinte, Judecător,
- - - -
Grefier,
- -
Jud.fond -
Red.dec.jud./18.05.2009
Tehnored.gref./11 ex./19.05.2009
Emis 7 com./19.05.2009
Președinte:Daniela PetroviciJudecători:Daniela Petrovici, Mihaela Popoacă
