Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 119/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 119/
Ședința publică de la 21 Mai 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Daniela Petrovici
JUDECĂTOR 2: Mihaela Popoacă
Grefier - -
S-a luat în examinare apelul civil formulat de pârâții MUNICIPIUL C, prin PRIMAR, PRIMĂRIA MUNICIPIULUI C și PRIMARUL MUNICIPIULUI C, cu sediul în C, bd. -, nr. 51, în contradictoriu cu reclamantul, domiciliat în C,-, -. C,. 52, împotriva sentinței civile nr. 1197 din 22.06.2007, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr- (nr. în format vechi: 3282/2005), având ca obiectcontestație în temeiul Legii 10/2001.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru apelanții pârâți Municipiul C prin Primar, Primăria Municipiului C și Primarul Municipiului C, avocat și intimatul reclamant personal.
Procedura este legal îndeplinită conform art. 87 și următorii proc. civilă.
După referatul oral asupra cauzei;
Avocat precizează că urmare a demersurilor făcute, i s-a comunicat de la Primăria Municipiului C - Serviciul Autorizații în Construcții că, pentru imobilul din C,-, există o autorizație de construire pe numele, pentru branșament gaze naturale; depune adresa nr. 875/14.02.2008 emisă de C și, precizează că nu mai are alte cereri de formulat sau acte de depus.
Se prezintă în instanță domnul care precizează că, urmare a adresei emisă de instanță depune următoarele înscrisuri: decizia civilă nr. 492/C/20.10.2004, adresele 1126/23.11.1988 a C, 2864/22.04.1988 a Comitetului Executiv al Consiliului Popular al Municipiului C, memoriu justificativ privind extinderea și proiectul nr. 225/P/1988. precizează că toate lucrările au fost efectuate cu autorizația de construire nr. 3756/1.06.1988. Precizează că a deținut cu contract de închiriere 2 camere care erau situate în corpul de clădire din stânga.
Avocat având cuvântul pentru apelanții pârâți, având în vedere că din înscrisurile depuse de domnul rezultă că lucrările au fost efectuate în baza autorizației de construcție nr. 3756/1.06.1988, solicită acordarea unui termen pentru a face demersuri și a depune autorizația precizată în aceste înscrisuri.
Curtea, având în vedere că din actele depuse de domnul rezultă că lucrările au fost efectuate în baza autorizației 3756/1.06.1988 și că în adresa nr. 1126/23.11.1988 sunt descrise și lucrările ce urmează a fi efectuate, conform autorizației, cu privire la situația de fapt existentă, se consideră lămurită din înscrisurile depuse, astfel încât nu este necesar a se acorda un termen pentru depunerea autorizației.
Avocat având cuvântul pentru apelanții pârâți, precizează că nu mai are alte cereri de formulat sau acte de depus.
Intimatul reclamant precizează că nu mai are alte cereri de formulat sau acte de depus.
Curtea, constată terminată cercetarea judecătorească, dosarul fiind în stare de judecată, acordă cuvântul pentru dezbateri.
Avocat având cuvântul pentru apelanții pârâți, critică hotărârea primei instanței pentru nelegalitate și netemeinicie pentru următoarele considerente:
- cu privire la cota de preluată de stat fără plată de la, urmează a se reține că aceasta nu a formulat notificare care să aibă ca obiect restituirea cotei sale indivize de, astfel încât pentru Ja de imobil preluată în baza deciziei 509/1983, soluția dată prin decizia nr. 2546/21.07.2005 emisă de Primarul Municipiului C, respectiv că reclamantul nu are calitate de persoană îndreptățită este legală;
- cu privire la cota indiviză de în suprafață de 28,92 mp, atelier în suprafață de 10,99 mp și teren aferent în suprafață indiviză de 85,75 mp făcând parte din suprafața totală de 171,50 mp, aceasta a aparținut reclamantului până în anul 1987, când a fost preluată de stat, ca urmare a plecării definitive din țară.
Față de această situație de fapt, instanța de fond a dispus restituirea întregului imobil către reclamant, cu toate că acesta dovedește un drept de proprietate doar asupra a din imobil.
- imobilul litigios nu a fost identificat. Deși în cauză a fost administrată proba cu expertiză tehnică obiectivele acesteia nu au fost atinse, nefiind identificat corect și complet imobilul litigios și nici situația juridică actuală a acestuia.
Pentru aceste considerente, solicită admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței, în sensul respingerii acțiunii formulată de reclamant și menținerea dispoziției nr. 2109/7.07.2006 emisă de Primarul Municipiului C, cu cheltuieli de judecată.
Intimatul reclamant având cuvântul solicită respingerea apelului ca nefundat, apreciind că toate reparațiile au fost efectuate de familia Cânde în mod abuziv.
- CURTEA -
Asupra apelului civil de față;
Prin cererea formulată la 22 noiembrie 2005 reclamantul a solicitat instanței ca în contradictoriu cu pârâții Municipiul C, Primăria Muncipiului C și Primarul Municipiului C să dispună anularea dispoziției nr. 2546/21.07.2005 și restituirea în natură a părții de imobil rămasă neînstrăinată.
În motivarea cererii reclamantul a arătat că imobilul din C,- a fost proprietatea sa și a fostei soții, cumpărat în anul. 1974. Imobilul a fost preluat abuziv de statul Român prin aplicarea succesivă a Decretului nr. 223/1974, în baza deciziilor nr. 509/5.11.1983 și nr. 482/5.12.1987 emise de fostul Consiliu Popular.
La apariția Legii nr. 10/2001 a formulat notificare și a solicitat restituirea în natură a imobilului, dar pentru că o parte din imbil fusese vândută, a formulat și acțiune în constatarea nulității absolute a contractului de vânzare cumpărare nr. 28614/31.03.1997 încheiat între C și soții și.
Instanța a apreciat corect că Decretul nr. 223/1974 nu poate fi considerat un titlu valabil pentru stat, dar a apreciat în raport de probele administrate că pârâții au fost de bună credință la data perfectării actului. Sentința judecătoriei a fost menținută de instanțele de apel și de recurs.
Prin dispoziția contestată i-a fost respinsă cererea de restituire a imobilului, apreciindu-se că nu are calitatea de persoană îndreptățită pentru cota de din imobil a fostei soții, iar în ceea ce privește cota preluată pe numele său s-a considerat că a primit un preț rezonabil drept despăgubire.
A susținut reclamantul că în raport de sentința civilă nr. 2823/24.02.2003 a Judecătoriei Constanța prin care s-a stabilit că imobilul a fost preluat fără titlu valabil, sunt incidente dispozițiile art. 2.1 lit. D din Normele metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001 din 14.05.2003,unitatea notificată nu a respectat calificarea juridică respectivă și a emis o dispoziție nelegală.
De asemenea, în raport de dispozițiile art. 27 coroborat cu art. 4 și 12 din Legea nr. 10/2001, se putea emite dispoziție de restituire în natură pentru partea de imobil deținută de Primărie și neînstrăinată.
A mai arătat că problema prețului primit pentru cota de din imobil la plecarea sa din țară se poate rezolva prin rambursarea sumei primite în conformitate cu art. 12 din lege.
Cu privire la respingerea cererii de restituire a cotei de aparținând fostei soții, reclamantul a menționat că prin notificare a solicitat doar restituirea părții din imobil al cărui proprietar este, astfel că trebuia făcută aplicarea art. 4 alin. 1 din lege.
Prin întâmpinare, pârâții au invocat excepția lipsei capacității procesuale de folosință a Primăriei Municipiului C, iar pe fond au solicitat respingerea acțiunii ca nefondată, arătând că nu cunosc hotărârile judecătorești la care face referire reclamantul în acțiune. În ceea ce privește Ja de imobil care a fost preluată de la numita prin decizia nr. 509/1983, aceasta nu a formulat notificare, iar reclamantul nu are calitatea de persoană îndreptățită. Cota reclamantului a fost preluată contra cost prin decizia nr. 482/1987, având în vedere aprobarea plecării acestuia din țară. Se susține că, în acest caz, persoana a fost îndestulată din prețul primit sau avea vocația de a fi îndestulată rezonabil dacă înstrăina imobilul respectiv înainte de manifestarea intenției de a pleca din țară, astfel încât preluarea imobilului nu a fost abuzivă.
Prin sentința civilă nr. 1197/22.06.2007 Tribunalul Constanțaa admis contestația formulată de reclamantul, a anulat dispoziția nr. 2546/21.07.2005 emisă de Primarul Municipiului C și a dispus restituirea în natură a spațiului cu altă destinație decât aceea de locuință, situat în C,- A și a suprafeței indivize de teren de 85,75 mp de la aceeași adresă.
Instanța de fond a obligat reclamantul să ramburseze suma de 17.383 lei reprezentând valoarea despăgubirii primite, la care se adaugă coeficientul de actualizare stabilit potrivit Normelor metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001 stabilite prin HG nr. 250/2007 și a obligat Municipiul C la plata cheltuielilor de judecată în valoare de 700 lei.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că reclamantul are calitatea de persoană îndreptățită, imobilul a cărui restituire s-a cerut fiind preluat în mod abuziv.
Întrucât o parte din imobil, respectiv locuința cu 2 camere, hol și dependințe, a fost înstrăinat familiei printr-un contract de vânzare cumpărare valabil, restituirea în natură se poate dispune numai pentru spațiul cu altă destinație decât aceea de locuință, aflat în administrarea C conform nr. 296/24.07.2001 și pentru terenul în suprafață indiviză de 85,75 mp, aferente cotei reclamantului.
Instanța de fond a mai stabilit că restituirea în natură a imobilului preluat de la reclamant presupune restituirea de către acesta a despăgubirii primite la preluarea imobilului, actualizată cu coeficientul de actualizare stabilit.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel pârâții Municipiul C, Primăria Municipiului C și Primarul Municipiului C solicitând instanței schimbarea hotărârii atacate și respingerea contestației.
Au susținut apelanții că reclamantul nu are calitatea de persoană îndreptățită să ceară restituirea cotei de din imobil aparținând soției sale, aceasta neformulând notificare de restituire a cotei sale indivize din bun. În această privință, soluția dată prin dispoziția contestată este legală și ea trebuie menținută.
Cu privire la spațiul în suprafață utilă de 28,92 mp, atelier în suprafață de 10,99 mp și teren aferent în suprafață indiviză de 85,75 mp, ce face parte din suprafața totală de 171,50 mp, instanța de fond a dispus restituirea către reclamant a întregului imobil, deși acesta are un drept de proprietate doar asupra unei cote de din imobil, cealaltă J aparținând soției sale.
Au mai susținut apelanții că imobilul nu a fost identificat corect și complet, expertiza tehnică efectuată la instanța de fond fiind realizată de expertul tehnic fără vizualizarea imobilului și fără posibilitatea de a stabili cu exactitate suprafețele de locuit, lucrările de extindere și reparațiile sau îmbunătățirile care au fost aduse imobilului.
Identificarea corectă a imobilului ar fi determinat concluzia că imobilul, format inițial din două corpuri de clădire, a suferit modificări majore în structura sa, în prezent imobilul prezentându-se ca un singur corp de casă cu destinația de locuință. Această locuință are fațada reamenajată cu materiale noi și nu mai există posibilitatea de a diviza imobilul.
În apel, la solicitarea apelanților, având în vedere criticile din motivele de apel referitoare la identificarea corectă a imobilului și a situației lui la data soluționării notificării, instanța a încuviințat în temeiul art. 295 alin.2 Cod procedură civilă efectuarea unei expertize tehnice imobiliare pentru a se stabili dacă prin modificările aduse imobilului acesta poate fi considerat un imobil nou, dacă există spații libere și acestea pot fi restituite în natură, dacă lucrările realizate la imobil sunt anterioare sau ulterioare intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001 și dacă au fost realizate în baza unei autorizații de construcție.
Examinând legalitatea sentinței apelate în raport cu criticile formulate de pârâți și cu probele administrate în apel, instanța constată că apelul este în parte întemeiat, pentru următoarele considerente:
Cu privire la calitatea reclamantului de persoană îndreptățită la restituirea cotei din imobil care a aparținut fostei soții, d-na, instanța reține că, în adevăr, la data formulării notificării, reclamantul a solicitat restituirea în natură a întregului imobil din C,-, înțelegând prin aceasta să i se restituie și cota care aparținea soției sale. Având în vedere că, prin sentința civilă nr. 697 din 22 septembrie 1093, Judecătoria Constanța pronunțase divorțul soților și că nici un alt act de transmisiune între vii sau pentru cauză de moarte a cotei fostei soții a reclamantului nu a fost invocat de către acesta, în mod corect s-a susținut că reclamantul nu poate avea calitatea de persoană îndreptățită pentru cota ce a aparținut d-nei, mandatul de administrare a bunurilor comune ale soților nemaiexistând în situația desfacerii căsătoriei.
Instanța de fond a observat corect însă că, prin contestația formulată, reclamantul, modificând cererea formulată prin notificare, a solicitat numai cota ce i-a aparținut din imobilul în litigiu, respectiv cota de din acesta, cotă care a trecut în proprietatea statului contra cost, prin decizia nr. 482 din 5.12.1987 a fostului Consiliul Popular al Județului De aceea, nu se poate susține cu temei că reclamantul nu are calitatea de persoană îndreptățită să beneficieze de măsurile reparatorii prevăzute de lege pentru cota ce i-a aparținut, iar nu pentru cota fostei soții, critica din apel fiind neîntemeiată sub acest aspect.
Cererea de restituire în natură a privit numai partea de imobil neînstrăinată către terții cumpărători, respectiv spațiul comercial - prăvălie, precum și terenul aferent acestui spațiu. Prin această solicitare reclamantul a înțeles, în virtutea principiului disponibilității în procesul civil, să individualizeze cota sa de J din imobil, chiar dacă, valoric, această parte de imobil este mai mică decât partea înstrăinată către terții cumpărători.
În aceste condiții, cum solicitarea reclamantului s-a restrâns doar la o parte din imobil, care se încadrează în cota de din imobil ce i-a aparținut reclamantului, neîntemeiat se susține că reclamantul putea să solicite doar din partea neînstrăinată, această parte fiind, așa cum s-a arătat, chiar mai mică valoric decât locuința înstrăinată.
Criticile din apel sunt însă fondate sub aspectul determinării cu exactitate a imobilului, având în vedere modificările care s-au adus construcțiilor până în prezent.
Din raportul de expertiză efectuat în apel d e dl. expert instanța reține că partea din imobil solicitată de reclamant a fi restituită în natură se identifică pe schița anexă la raportul de expertiză ca fiind corpul B, cu o suprafață utilă de 21,98 mp, care în prezent este folosită de familia terțului cumpărător, prin extinderea locuinței cumpărate.
Prin concluziile raportului de expertiză expertul a confirmat însă ceea ce instanța de fond a reținut corect din probele administrate în primul ciclu procesual, că spațiul cu altă destinație de locuință, respectiv corpul denumit corp B în raportul de expertiză, nu a făcut obiectul contractului de vânzare cumpărare către familia, folosința acestui spațiu de către terții cumpărători ai locuinței realizându-se fără nici un titlu.
Având în vedere noua configurație a imobilului, respectiv faptul că în prezent imobilul are un singur corp de clădire în loc de două corpuri câte avea la data preluării în proprietatea statului, instanța a solicitat lămuriri cu privire la data și modul în care s-au realizat transformările imobilului, respectiv dacă aceste transformări au fost realizate cu autorizație de construcție și dacă, prin efectuarea lor, imobilul este într-o asemenea măsură transformat încât nu mai poate fi restituit în natură, fiind un alt imobil decât cel preluat.
Din probele administrate în apel, respectiv adresa nr. 1126/23.11.1988 a C, adresa nr. 2864/22.04.1988 a Consiliului Popular al Municipiului C și Memoriul Justificativ întocmit în baza proiectului nr. 225/P/1988, rezultă că în anul 1988 fost autorizată extinderea locuinței din C,-, cu un grup sanitar, baie și hol și realizarea unei acoperiri unitare a construcției, astfel încât să se obțină o "legare" a celor două corpuri de clădire.
Situația juridică ce rezultă din documentele precizate anterior se regăsește și în fapt, descrierea imobilului prin expertiza realizată de dl. fiind întocmai cu autorizările din anul 1988.
Concluzia ce s-ar desprinde din situația prezentată este aceea că imobilul solicitat de către reclamant pentru restituire în natură, respectiv corpul B din imobil, a suferit modificări minime, respectiv înlocuirea acoperișului cu un altul care a fost realizat pentru întreaga construcție și practicarea unor goluri de uși și geamuri cu scopul de a fi folosit de către beneficiarul folosinței construcției corpului
Potrivit art. 10 alin. 2 din Legea nr. 10/2001, republicată, " în cazul în care pe terenurile pe care s-au aflat construcții preluate în mod abuziv s-au edificat noi construcții, autorizate, persoana îndreptățită va obține restituirea în natură a părții de teren rămase liberă, iar pentru suprafața ocupată de construcții noi, cea afectată servituților legale și altor amenajări de utilitate publică ale localităților urbane și rurale, măsurile reparatorii se stabilesc în echivalent".
Din interpretarea textului legal citat rezultă că măsurile reparatorii în echivalent se acordă doar în cazul în care construcțiile aflate pe teren la data notificării sunt construcții noi, structural diferite de cele preluate.
Constatând, în speță, că imobilul identificat în raportul de expertiză ca fiind corpul Bas uferit modificări doar la planșeu, care a fost realizat pentru toată construcția și că această modificare, împreună cu golurile de ferestre și de uși practicate la acest corp de clădire, cu scopul de a fi folosit unitar cu clădirea alipită lui - realizată prin edificarea unui grup sanitar, baie și hol - nu pot fi considerate modificări esențiale realizate pe orizontală, pe verticală sau în structura construcției, instanța constată, contrar concluziilor nemotivate ale expertului, că spațiul cu altă destinație decât aceea de locuință, corpul B, solicitat de reclamant, nu este în prezent o construcție nouă care să nu poată fi restituită în natură.
In legătură cu acest spațiu, instanța de fond a reținut corect că el nu a făcut obiectul contractului de vânzare cumpărare încheiat de soții în conformitate cu prevederile Legii nr. 112/1995, astfel încât fiind un imobil liber din punct de vedere juridic, el face obiectul restituirii conform art. 1 alin. 1 din Legea nr. 112/1995.
Chiar dacă soluția, în esență, nu diferă de soluția fondului, corectă din perspectiva analizei temeiniciei și legalității pretențiilor formulate prin contestație, față de determinările noi efectuate prin expertiza administrată în apel la solicitarea apelanților pârâți, modificarea se impune cu privire la determinarea exactă a spațiului care se restituie reclamantului, respectiv a terenului aferent acestuia, dat fiind că potrivit art. 25 alin. 4 din Legea nr. 10/2001, republicată, dispoziția sau hotărârea judecătorească de aprobare a restituirii în natură face dovada proprietății persoanei îndreptățite asupra bunului restituit.
Constatând, în speță, că imobilul identificat de expertul ca fiind corpul B are o suprafață de 21,98 mp, instanța dispune restituirea în natură a acestui imobil, colorat cu roșu în schița anexă la raport, precum și a terenului de sub această clădire.
Reținând, în același timp, că din întregul teren preluat de la soții, cota reclamantului de 85,75 mp nu poate fi restituită în întregime în natură, terenul liber de 49 mp ce constituie curtea imobilului fiind afectat accesului în locuință al terților cumpărători, care au o vocație la atribuirea terenului conform prevederilor Legii nr. 112/1995, instanța stabilește că pentru diferența de teren de 63,77 mp reclamantului i se cuvin despăgubiri conform art. 1 alin.2, art. 10 alin.1 și 10 din Legea nr. 10/2001.
Se menține condiționarea restituirii în natură a bunului de restituirea de către reclamant a despăgubirilor primite, proporțional cu partea din imobil restituită în natură și cu despăgubirile pe care reclamantul urmează să le primească pentru diferența de teren nerestituită în aceeași modalitate.
Pentru toate aceste considerente, în temeiul art. 296 Cod procedură civilă se va admite apelul și va fi schimbată în parte sentința, iar în conformitate cu prevederile art. 276 Cod procedură civilă intimatul va fi obligat la cheltuieli de judecată proporțional cu pretențiile admise în apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul civil formulat de pârâțiiMUNICIPIUL C, prin PRIMAR, PRIMĂRIA MUNICIPIULUI C și PRIMARUL MUNICIPIULUI, cu sediul în C, bd. -, nr. 51, în contradictoriu cu reclamantul, domiciliat în C,-, -. C,. 52, împotriva sentinței civile nr. 1197 din 22.06.2007, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr- (nr. în format vechi: 3282/2005).
Schimbă în parte sentința apelată în sensul că restituie reclamantului suprafața de teren de 21,98 mp situată sub corpul B de clădire, identificat în schița anexă nr.3(colorat cu roșu) la expertiza efectuată de domnul expert.
Obligă Primarul Municpiului C să emită dispoziție cu propuneri de despăgubiri pentru diferența de teren de 63,77 mp, ce nu poate fi restituită reclamantului în natură.
Menține restul dispoziției sentinței.
Obligă intimatul la 150 lei cheltuieli de judecată către apelanți, proporțional cu admiterea apelului.
Definitivă.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 21.05.2008.
Ptr. Președinte de complet - - Ptr. Judecător - -
aflată în concediu de odihnă, aflată în concediu de odihnă
semnează cf. art.261(2) pr.civ. semnează cf. art.261(2) pr.civ.
vicepreședinte de instanță, vicepreședinte de instanță
Ptr. Grefier - -
Care s-a pensionat,
Semnează cf. art. 261(2) pr.civ.
Prim grefier,
-
Jud.fond:
Red.dec.-jud.-/28.07.2008
Tehnoredact.-gref.
8 ex./07.08.2008
Președinte:Daniela PetroviciJudecători:Daniela Petrovici, Mihaela Popoacă
