Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 119/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 119/A/2008
Ședința publică de la 26 Iunie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Anca Neamțiu președinte secție
JUDECĂTOR 2: Carla Maria Cojocaru
Grefier - -
Pe rol se află soluționarea apelului declarat de pârâtul PRIMARUL MUN. S, împotriva sentinței civile nr. 371/03.04.2008, pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar civil nr-, având ca obiect legea 10/2001.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că s-a înregistrat la dosar, prin serviciul registratură al instanței, întâmpinare formulată de intimatul reclamant, prin care se solicită judecarea cauzei în lipsă, în temeiul art. 242 cod procedură civilă.
Instanța, față de actele și lucrările dosarului, raportat la lipsa părților și ținând seama că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu prevederile art. 242 alin. 2 cod procedură civilă, lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra apelului civil de față,
Prin sentința civilă nr. 371/2008 Tribunalul Sibiu a admis contestația formulată de contestatorul împotriva dispoziției 15646/12.11.2007 a Primarului Mun. Sibiu, a anulat dispoziția atacată și a obligat primarul să facă propunere pentru acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale de reparație în favoarea contestatorului pentru întregul imobil înscris în CF 2141 B nr. top 1130/2/2/16. A obligat intimatul să înainteze întreaga documentație Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor din subordinea Cancelariei Primului Ministru. Prin aceeași sentință s-a luat act de renunțarea la judecarea contestației formulată în contradictoriu cu Comisia de Aplicare a Legii 10/2001 de pe lângă Primăria Mun. Sibiu și Mun. Sibiu prin Primar.
Pentru a pronunța această sentință Tribunalul a reținut că imobilul în litigiu a fost proprietatea numiților și -, acesta fiind preluat de Statul Român, în prezent nefiind liber. La data formulării notificării de către, soția sa - era decedată, iar era succesorul legal al acesteia, în calitate de soț supraviețuitor, având vocație asupra întregului bun, potrivit art. 4 alin. ultim din Legea 10/2001. Întrucât dispoziția 15646/2007 a încălcat normele legale arătate mai sus, a fost anulată și a fost obligat Primarul să facă propunere de despăgubire pentru întregul imobil.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel Primarul Mun. Sibiu care a solicitat schimbarea acesteia în sensul respingerii contestației ca neîntemeiată.
În dezvoltarea motivelor de apel s-a arătat că prin notificarea nr. 70150/4.07.2001 a solicitat acordarea de despăgubiri pentru imobilul înscris în CF 2141 B nr. top 1130/2/2/16, în temeiul Legii 10/2001. La data de 13.03.2003 contestatorul, în calitate de moștenitor testamentar al ui a formulat o cerere prin care a înțeles să continue demersurile începute de antecesorul său în dosarul intern nr. 541/2001 al Comisiei de Aplicare a Legii 10/2001, solicitând acordarea de despăgubiri pentru același imobil. a fost proprietar tabular al cotei de din imobilul notificat, cealaltă cotă de aparținând soției sale -. Aceasta nu a formulat notificare pentru cota ei de, întrucât a decedat înainte de apariția Legii 10/2001. Conform testamentului autentificat sub nr. 777/10.03.1998, moștenitor testamentar asupra cotei de din imobilul în litigiu este, care ar fi avut dreptul să facă notificare în termen legal. În acest fel, pentru cota de a numitei - vocație succesorală ar fi avut contestatorul, însă acesta nu a formulat notificare în termen legal. Mai mult, pentru cota de a numitei - nu a formulat notificare nici, care a solicitat doar cota sa de . Faptul că terenul ce face obiectul prezentei cauze a fost solicitat de antecesoarea contestatorului în anul 1998 în temeiul legii fondului funciar nu este de natură a demonstra că contestatorul a depus notificarea în termen legal. Cele două acte normative reglementează două categorii diferite de imobile și, deși ambele au un caracter reparator, nu se poate pune semnul egalității între ele în ceea ce privește obiectul reglementat și procedura de soluționare.
În drept s-au invocat art. 282, art. 296 și art. 242 pct. 2 cod pr. Civilă.
Contestatorul a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței atacate ca fiind legală și temeinică.
În expunerea de motive s-a arătat că prima cerere de restituire a imobilului în litigiu a fost făcută de foștii proprietari sub nr. 6535/9.02.1998, în temeiul Legii 18/1991, după care aceștia au revenit cu o nouă cerere înregistrată sub nr. 237/4.03.1998.
La data de 2.02.2001 a decedat petiționara -, iar soțul său a înțeles să continue cererea soților, astfel că s-a adresat în continuare cu petiții Primăriei Sibiu. Odată cu apariția Legii 10/2001 a depus notificare în temeiul Legii 10/2001 și a precizat cererile anterioare, solicitând despăgubiri și arătând expres că anterior nu s-au acordat măsuri reparatorii. Defuncta - a întocmit testament cu titlu particular în favoarea contestatorului de care nu a luat la cunoștință decât ulterior, cu ocazia dezbaterilor succesive.
Analizând legalitatea și temeinicia sentinței civile atacate, Curtea constată că prezentul apel nu este fondat și urmează a fi respins pentru motivele care se vor arăta în continuare.
Imobilul în litigiu înscris în CF 2141 B nr. top 1130/2/2/16 în suprafață de 524 mp a fost proprietatea soților și -, prima cerere de restituire în natură sau prin echivalent fiind formulată de aceștia în anul 1998, în temeiul Legii 18/1991, iar odată cu apariția Legii 10/2001 demersurile de restituire a acestui imobil au fost continuate de soțul, întrucât soția sa - a decedat la data de 2.02.2001, înainte de intrarea în vigoare a acestei legi speciale de reparație. După cum rezultă din notificarea aflată la dosar la fila 20, a formulat cerere, în temeiul Legii 10/2001, pentru acordarea de despăgubiri pentru întregul imobil înscris în CF 2141 și nu numai pentru cota de părți, cum în mod eronat susține apelantul. Primarul Mun. Sibiu arată că numitul ar fi formulat cerere doar pentru cota sa de părți, iar pentru cota soției sale -, nu a fost formulată notificare nici de către aceasta și nici de către soțul ei, și nici de către contestatorul, moștenitorul testamentar al celor doi soți. Susținerea este eronată, întrucât soțul supraviețuitor a solicitat despăgubiri pentru întregul imobil, așa cum rezultă din notificarea depusă la dosar, cu atât mai mult cu cât soții sunt întabulați în cartea funciară cu titlu cumpărare din anul 1958, însă nu sunt întabulați pe cote de proprietate, fiind vorba de un bun dobândit în timpul căsătoriei, acesta este dobândit în devălmășie, cotele părți ale soților nefiind determinate. Ulterior decesului numitei -, soțul acesteia, în calitate de moștenitor legal a formulat notificarea, având calitatea de persoană îndreptățită la restituire, în nume propriu, în temeiul art. 3 alin. 1 lit. a din Legea 10/2001, iar în numele soției sale, în temeiul art. 4 alin. 2 din Legea 10/2001.
Prin testamentul autentificat sub nr. 777/1998 contestatorul a devenit succesorul cu titlu particular al defunctei - ( 37), iar prin testamentul autentificat sub nr. 333/2002, contestatorul a devenit succesorul defunctului ( 36), dar certificatul de moștenitor legal și testamentar s-a emis sub nr. 24/11.03.2003, în cadrul dosarelor succesive 25, 26, 27/2003 ale notarului public ( 38-39). Este evident că la acea dată contestatorul nu mai putea depune notificare în temeiul Legii 10/2001, întrucât aceasta era tardivă, dar s-a adresat comisiei depunând acte doveditoare ale calității sale de succesor în drepturi după petiționari, continuând demersurile făcute de aceștia și dobândind calitatea de persoană îndreptățită în temeiul art. 4 alin. 2 din Legea 10/2001.
Prin urmare, în mod corect a reținut instanța de fond incidența art. 4 alin. final din Legea 10/2001 pentru cota de părți din imobil aparținând defunctei -, cotă pentru care aceasta nu a formulat cerere în baza Legii 10/2001 (nici nu mai putea să mai facă fiind decedată), întrucât soțul ei, în calitate de moștenitor legal, a solicitat despăgubiri pentru întregul imobil, beneficiind de dreptul de acrescământ.
Având în vedere cele arătate mai sus, Curtea constată că prezentul apel nu este fondat, contestatorul făcând dovada calității de persoană îndreptățită la restituirea întregului imobil, așa cum corect a reținut și instanța de fond, împrejurare față de care, în temeiul art. 296 cod pr. Civilă, se va respinge apelul declarat de Primarul Mun. Sibiu împotriva sentinței civile 371/2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu.
Nu se vor acorda cheltuieli de judecată în apel întrucât acestea nu au fost dovedite.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE
Respinge apelul declarat de Primarul Municipiului Sibiu împotriva sentinței civile 371/2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu.
Fără cheltuieli de judecată.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 26 Iunie 2008.
Președinte, - - - o semn. Vicepreședintele Curții de Apel | Judecător, - - - |
Grefier, - - |
Red.
Tehn.
6 ex/7.07.2008
-
Președinte:Anca NeamțiuJudecători:Anca Neamțiu, Carla Maria Cojocaru
