Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 12/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE,
LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE CIVILĂ NR. 12/
Ședința publică din 21 Ianuarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mihaela Popoacă
JUDECĂTOR 2: Daniela Petrovici
Grefier - -
Pe rol judecarea cauzei apelului civil declarat de apelantul pârât PRIMARUL MUNICIPIULUI C, cu sediul în C, b-dul. - nr. 51, județ C - împotriva sentinței civile nr. 1014/C din 16.09.2008, pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimat reclamant REȘIT, domiciliat în C,--113, -. A,. 1, județ C, având ca obiect - contestație în temeiul Legii nr. 10/2001.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită, conform disp. art. 87 și urm. pr.civ.
Grefierul se referă asupra cauzei învederând că, prezentul apel este declarat în termen, motivat, scutit de plata taxei judiciare de timbru, conform disp. art. 51 din Legea nr. 10/2001, solicitându-se judecata în lipsă, conf. disp. art. 242 pct. 2.pr.civ.
După referatul grefierului de ședință;
Instanța având în vedere că nu sunt motive de amânare, constată cauza în stare de judecată și luând act că prin cererea de apel s-a solicitat judecata în lipsă, conform art. 242 pct. 2.pr.civ. rămâne în pronunțare asupra soluției în apel.
CURTEA
Asupra apelului civil de față;
Din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța sub nr-, reclamantul a chemat în judecată pe Primarul Municipiului C, pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună obligarea pârâtului la emiterea dispoziției de soluționare a cererii de restituire a imobilului, situat în C,-, județ C, formulată prin Notificarea înregistrată sub nr.2071/09.08.2001 la BEJ și sub nr.107.466/10.08.2001 la Primăria Municipiului C, precum și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu.
În motivarea acțiunii sale, reclamantul a precizat că în cuprinsul notificării arătat că autorul său, tatăl său, fost proprietarul imobilului menționat și că acesta fost trecut în proprietatea statului prin Decretul nr.92/1950, fără a figura în anexa acestuia, ulterior fiind dat în administrarea "Confort " C în baza Decretului nr.712/1966.
Imobilul a fost dobândit de autorul său potrivit Contractului de vânzare/cumpărare autentificat la Tribunalul Constanța, sub nr.2202 din 11.06.1936 și transcris la Grefa Tribunalului Constanța sub nr.3244 din 11.06.1936.
În speță, urmează a se observa că pârâtul nu și- respectat această obligație și nici nu și- motivat în vreun fel refuzul de a răspunde notificării sale și apreciază reclamantul că o asemenea conduită, imputabilă pârâtului care nu și- respectat obligația prevăzută de lege, în termenul prevăzut de aceasta, este de natură a-i afecta interesele, în calitate de persoană îndreptățită la restituire, întrucât îl lipsește, în fapt, de posibilitatea de beneficia de un drept recunoscut de lege.
Consideră reclamantul, că lipsa unei sancțiuni exprese pentru nerespectarea termenului de 60 de zile prevăzut de art.25 alin.1 din Legea nr.10/2001 nu este de natură justifica pasivitatea pârâtului în soluționarea cererii sale și nerespectarea unei obligații stabilite de lege.
Prin sentința civilă nr. 1014/16.09.2008, Tribunalul Constanțaa admis acțiunea reclamantului și a obligat pârâtul să emită dispoziție motivată de soluționare a notificării înregistrate sub nr. 2071/9.08.2001 la.. A fost respinsă cererea de acordare a cheltuielilor de judecată, ca nefondată.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut în esență că termenul de 60 de zile reglementate de art. 23 din Legea nr. 10/2001 nu este un termen de recomandare, ci un termen imperativ unității notificatoare incumbându-i obligația să emită o dispoziție motivată.
S-a mai reținut că reclamantul justifică un interes legitim în promovarea prezentei acțiunii, refuzul nejustificat al pârâtei de a răspunde notificării putând fi cenzurat de instanța de judecată.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat apel pârâtul Primarul Municipiului C care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie sub următoarele aspecte:
- acțiunea având ca obiect obligația de a face este lipsită de interes,
câtă vreme legea reglementează obligația unității deținătoare de a răspunde în termenul de 60 de zile.
- reclamantul avea la îndemână o acțiune directă în justiție, pentru
soluționarea în fond a notificării, fiind lipsită de interes prezenta acțiune.
- termenul de 60 de zile este un termen de recomandare, în raport cu metodologia laborioasă a procedurii administrativ-jurisdicționale, față de care nici un deținător, parcurgând-o, nu s-ar putea încadra în termenul de 60 de zile. - reclamantul a triumfat în justiție, invocându-și propria culpă față de faptul că notificarea nu a fost însoțită de toate actele, fiind atenționat prin adresă să completeze anexele la notificare cu mai multe înscrisuri.
Analizând legalitatea hotărârii apelate în raport cu criticile pârâtului se constată că apelul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Reclamantul a investit prima instanță cu o cerere întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 10/2001, solicitând obligarea Municipiului C - în calitate de unitate deținătoare, prin Primar să emită dispoziție de restituire în natură a imobilului situat în C,-, județul C, compus din două corpuri de casă având apartamente, conform documentației ce însoțea notificarea, motivat de faptul că termenul de 60 de zile, reglementat de lege pentru emiterea răspunsului la notificare a expirat.
Concepția legiuitorului în adoptarea Legii nr. 10/2001 a fost aceea de a institui o procedură prealabilă, prin care persoana îndreptățită să se adreseze direct unității deținătoare, urmând ca decizia sau dispoziția emisă de aceasta să fie supusă controlului judecătoresc, faza judiciară a acestor proceduri începe în situația în care persoana îndreptățită este nemulțumită de actul prin care se finalizează faza administrativă.
În tăcerea legii, nimic nu împiedică însă persoana interesată să solicite în instanță obligarea persoanei deținătoare să răspundă notificării adresate.
Pornind de la rațiunea adoptării legii nr. nr. 10/2001 privind situația juridică a unor imobile preluate abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, exprimată în caracterul profund reparatoriu, legiuitorul urmărind să înlăture prejudiciile suferite de proprietar pentru abuzurile săvârșite de stat, se reține că termenul de 60 de zile în care unitatea deținătoare trebuia să răspundă notificării este imperativ, iar nu unul de recomandare.
Orice altă calificare ar deturna finalitatea urmărită de legiuitor.
Prevederile legale citate ilustrează că, indiferent dacă "persoanei îndreptățite i se restituie în natură imobilul ori i se oferă restituirea prin echivalent, sau chiar i se refuză un drept ca atare, unitatea deținătoare este obligată ca asupra solicitării adresate pe calea notificării, să se pronunțe printr-o decizie sau dispoziție motivată.
A afirma că, până la emiterea unei decizii motivate, dreptul persoanei îndreptățite este totuși respectat, permite unității deținătoare să amâne culpabil și nejustificat emiterea deciziei.
Pentru a evita prelungirea în mod culpabil a pasivității persoanei notificate, se reține că este admisibilă acțiunea prin care reclamanții tind la pronunțarea unei hotărârii judecătorești, care să oblige unitatea deținătoare să analizeze notificarea cu privire la imobilul revendicat.
Reclamantul justifică un interes legitim și actual în promovarea acestei cererii, chiar și în ipoteza în care reclamantul este îndreptățit să solicite soluționarea pe fond a notificării, în cazul în care unitatea notificată nu răspunde notificării sale în 60 de zile.
Prin decizia nr. XX/19.03.2007 a Înalta Curte de Casație și Justiție a statut într-un recurs în interesul legii că instanța de judecată este competentă să soluționeze pe fond nu numai contestația formulată împotriva deciziei/dispoziției de respingere a cererilor prin care s-a solicitat restituirea în natură a imobilelor preluate abuziv, ci și acțiunea persoanei îndreptățite în cazul refuzului nejustificat al entității deținătoare de a răspunde la notificarea părții interesate.
Această soluție nu exclude însă dreptul reclamantului de a opta pentru o acțiune având ca obiect "obligația de a face", respectiv obligarea pârâtei să emită o dispoziție motivată. Prin Decizia nr. IX/20.03.2006 pronunțată de aceeași instanță într-un recurs în interesul legii, s-a statut că absența răspunsului persoanei deținătoare echivalează cu un refuz de restituire a imobilului care trebuie cenzurat de tribunal în condițiile legii speciale.
fiind că procedura administrativă nu implică alte costuri suplimentare (onorariu de avocat, expertize imobiliare etc.) din partea persoanei îndreptățite, reclamantul a optat pentru acțiunea având ca obiect obligarea unității deținătoare să răspundă la notificare.
Susținerea apelantului pârât în sensul că reclamantul a triumfat în justiție invocându-și propria culpă, față de faptul că notificarea nu a fost însoțită de toate actele se reține a fi vădit nefondată.
Din conținutul notificării nr. 2071/9.08.2001, cât și din completarea notificării înregistrate sub nr. 339/8.02.2002 rezultă că reclamantul a anexat notificărilor sale acte de stare civilă și acte de proprietate, din care rezultă dreptul reclamantului de a beneficia de măsuri reparatorii, reglementate de Legea nr. 10/2001, pentru imobilul preluat de stat de la autorul său (filele 6 și 8 - dosar fond).
Deși pârâtul a susținut că a solicitat reclamantului să depună acte suplimentare, nu s-a probat această susținere.
Mai mult, din adresa nr. R 94377/14.07.2008 emisă de apelantul pârât (fila 16) rezultă că notificarea nr. 1671/2002 formulată de reclamantul a fost înaintată Direcției de Patrimoniu din cadrul Primăriei Municipiului C, în vederea întocmirii situației juridice actuale a imobilului, abia la data de 9.08.2008, după promovarea acțiunii în justiție a reclamantului.
Pentru considerentele expuse, în baza art. 296.pr.civ. se va respinge apelul pârâtului, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul formulat de apelantul pârât PRIMARUL MUNICIPIULUI C, cu sediul în C, b-dul. - nr. 51, județ C - împotriva sentinței civile nr. 1014/C din 16.09.2008, pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimat reclamant REȘIT, domiciliat în C,--113, -. A,. 1, județ C, ca nefondat.
Definitivă.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință, astăzi, 21 Ianuarie 2009.
Președinte, Ptr. Judecător,
- - - -,
aflat în concediu de odihnă
cf.art.261(2) pr.civ. semnează
PREȘEDINTE INSTANȚĂ
Grefier,
- -
Jud.fond -
Red.dec.jud.-/27.01.2009
Tehnored.gref./4ex./02.02.2009
Emis 2 com./03.02.2009
Președinte:Mihaela PopoacăJudecători:Mihaela Popoacă, Daniela Petrovici
