Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 12/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 12
Ședința publică din 27 ianuarie 2009
PREȘEDINTE: Ion Graur
JUDECĂTOR 2: Maria Lăpădat
GREFIER: - -
S-a luat în examinare apelul declarat de pârâtul apelant Primarul comunei împotriva sentinței civile nr. 804 din 3 mai 2005 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr. 4550/2005, privind pe reclamanții intimați și și intervenienții și, la Legea nr. 10/2001.
dezbaterilor, susținerile și concluziile părților, au fost consemnate în încheierea de ședință din 13 ianuarie 2009, încheiere ce face parte din prezenta decizie, când, pentru deliberare și pentru a se depune concluzii scrise s-a amânat pronunțarea cauzei la data de 20 ianuarie 2009, când, în aceeași compunere a completului de judecată și pentru aceleași motive, s-a dispus amânarea pronunțării cauzei pentru termenul de astăzi,
R E A,
Deliberând asupra apelului de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Timiș sub nr. 4550/C/8 iunie 2004, contestatorii și au solicitat anularea dispoziției nr. 34/10.05.2004, emisă de Primarul comunei și pe fond să se constate în baza art. 2 alin. 2 din Legea 10/2001 calitatea de proprietar al contestatorilor și reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului și casei înscrise în CF nr. 838 nr. top 139/b/2; să se constate naționalizarea a imobilelor înscrise în CF 838, nevalabilitatea titlului Statului Român asupra celor două imobile, retrocedarea în natură a terenului aflat în proprietatea Statului Român din anul 1878 în suprafață de 1116 mp.
Totodată s-a solicitat ca în baza art. 46 din legea 10/2001 să se constate nulitatea absolută a contractului de vânzare - cumpărare a casei înscrisă în CF. 838 T, vândută de reprezentanții statului în anul 1997 soților și, cu cheltuieli de judecată.
În motivare contestatorii au arătat că în anul 1972 au părăsit legal țara stabilindu-se în Germania, iar la plecare au rămas proprietarii celor două imobile din CF 838.
În anul 1974 fost dat Decretul 223, iar imobilele în cauză au fost preluate în absența lor, în mod abuziv de către stat.
În anul 1997, casa a fost vândută abuziv familiei în baza Legii 112/1995, deși Statul Român nu avea la momentul vânzării un titlu valabil.
Contestatorii arată că au cerut începând cu anul 1974 prin diferite organisme (ambasadă, consiliu popular, etc.) restituirea posesiei asupra casei și terenului, iar prin au depus notificarea nr. 71 care a fost înregistrată sub nr. 273/01.02.2002 comunei.
Decizia contestată este nelegală, terenul de 1116 mp înscris în CF 838 având ca proprietar tabular actual Statul Român trebuind să fie retrocedat în natură foștilor proprietari, decretul 223/1974 neputând constitui un titlu valabil.
Totodată, s-a arătat că vânzarea casei s-a făcut cu încălcarea prevederilor art. 1 din Legea 112 /1995,m care face referire numai la imobilele preluate de Stat cu titlu, în prezenta cauză fiind în situația vânzării lucrului altuia, Statul Român vânzând un bun pe care nu l-a avut niciodată.
În drept și-au întemeiat acțiunea pe prevederile Legii 10/2001.
Prin întâmpinarea formulată în cauză, intimata Primăria com., prin primar a solicitat, respingerea contestației întrucât imobilul a cărui restituire se solicită nu a fost confiscat abuziv ci a fost cumpărat de către stat după cum rezultă din cuprinsul hotărârii nr. 3136/30.12.1977. In conformitate cu prevederile art. 1 pct. 4 B2 din Normele Metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001, stabilirea conduitei persoanei este atributul exclusiv al acestuia, preluarea neputând fi considerată abuzivă, persoana fiind îndestulată rezonabil prin prețul primit, sau având vocația de a fi îndestulată rezonabil dacă înstrăina imobilul respectiv înainte de formalizarea intenției de a părăsi definitiv țara.
Prin precizarea formulată în cauză depusă la fila 25 dosar, contestatorii și au arătat că renunță la capătul de cerere privind constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare încheiat între Statul Român și soții și privind imobilul în litigiu.
Prin sentința civilă nr. 804/PI/3.05.2005 pronunțată în dosar nr. 4550/C/2005, Tribunalul Timișa admis în parte contestația precizată formulată de contestatorii și împotriva Dispoziției nr. 34/10.05.2004, emisă de Primarul comunei, în contradictorii cu intimatul Primarul comunei.
A dispus anularea dispoziției nr. 34/10.05.2004, emisă de primarul comunei și a obligat intimatul la măsuri reparatorii prin echivalent pentru imobilul constând în casa situată în comuna înscrisă în CF nr. 838 nr. top 139/b/2.
A obligat intimatul să restituie în natură contestatorilor terenul aferent construcției înscris în CF nr. 838 nr. top 139/b/2.
A respins în rest contestația precizată
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut în esență că prin notificarea nr. 71/2002 expediată Primăriei. prin, contestatorii și au solicitat în conformitate cu prevederile Legii 10/2001, restituirea în natură a imobilului situat în localitatea, înscris în CF 838, nr. top 139/b/2, imobil compus din casa nr. 151/b, curte și grădină cu teren de 1116 mp, trecut în proprietatea statului în anul 1978.
au arătat că imobilul a trecut în proprietatea statului, abuziv, proprietarilor tabulari nefiindu-le comunicată nici o decizie de preluare a imobilului de către stat,și fără nici o despăgubire.
Prin Dispoziția nr. 34/10.05.2004, emisă de Primarul. a fost respinsă notificarea formulată de contestator avându-se în vedere că preluarea imobilului nu s-a făcut abuziv.
Imobilul în litigiu înscris în CF nr.838 nr.top 139/b/2 compus din casa,curte si gradina in suprafața de 1116. a trecut in proprietatea Statului R in baza 223/1974 prin emiterea deciziei nr.3136/30.12.1977 de către Consiliul Popular al județului T, pentru contravaloarea construcțiilor aprobându-se plata sumei de 19.338 lei, iar terenul în suprafața de 1116. a trecut în proprietatea Statului fără plată.
Contestatorii au părăsit România in anul 1972 si s-au stabilit definitiv in Germania. Cu ocazia plecării din tara, la data de 16.06.1972, contestatorii au acordat procura de administrare a imobilului înscris in CF. nr.838 al comunei numitului.
Decizia nr.3136/1997 a Consiliului popular al județului T pentru aprobarea plații contravalorii construcției a fost emisa la aproape 5 ani de la plecarea din tara a contestatorilor, si nu rezulta din conținutul acesteia sau din alte înscrisuri de la dosar, ca aceste despăgubiri pentru construcții in cuantum de 19.338 lei au fost încasate de către contestatori.
Instanța a dispus efectuarea unei adrese către Consiliul Județean T, acesta formulând răspuns instanței prin adresa nr.3052/16.03.2005 și comunicând că nu a putut fi identificat în arhiva documentul care să ateste efectuarea plații către foștii proprietari.
În aceste condiții, instanța a reținut că imobilul a trecut în proprietatea Statului în mod abuziv, fără încasarea de despăgubiri de către contestatori.
Din analiza extrasului CF. nr.838 nr.top 139/b/2 rezultă că proprietarii construcției constând în casa, sunt numiții si soțul lonel, aceștia dobândind cu titlu de bun comun, cumpărare, construcțiile conform 112/1995, iar proprietar al terenului a rămas Statul
În ceea ce privește solicitarea contestatorilor privind restituirea în natură a construcțiilor instanța a constatat ca în cauza sunt aplicabile prevederile art. 18 lit.d din 10/2001, care prevăd ca masurile reparatorii se stabilesc numai prin echivalent în cazul în care imobilul a fost înstrăinat fostului chiriaș cu respectarea dispoz. /1995 pentru reglementarea situației juridice a unor imobile cu destinația de locuințe,trecute in proprietatea Statului, cu modificările ulterioare.
În cazul terenului aferent construcției in prezenta cauza sunt aplicabile dispozițiile art.9 al. 1 din 10/2001.
Raportat la cele de mai sus instanța în baza prevederilor legale mai sus invocate a admis în parte contestația precizata formulată de contestatorii și impotriva dispoziției nr. 34/10.05.2004, emisă de Primarul., în contradictoriu cu intimatul Primarul Comunei, cu sediul în, jud.
Împotriva sentinței civile amintită mai sus, a declarat apel pârâtul Primarul comunei înregistrat la Curtea de APEL TIMIȘOARA sub nr. 10589/2005 la data de 22.09.2005, prin care a solicitat admiterea acestuia, schimbarea sentinței civile apelate, cu consecința dispunerii acordării de măsuri reparatorii în echivalent și pentru terenul imobilului.
În motivare a arătat că prima instanță a încălcat dispozițiile art. 19 alin. 2 din Legea nr. 10/2001, republicată și modificată prin Titlul I al Legii nr. 247/2005.
S-a mai arătat că astfel cum rezultă din situația de carte funciară, construcțiile imobilului (casa cu nr. 151/b), au fost dobândite în baza Legii nr. 112/1995 de către numiții și, iar contractul lor de vânzare-cumpărare nu a fost atacat de către contestatorii, în termenul prevăzut de art. 50 alin. 5 din Legea nr. 10/2001, republicată și modificată.
De asemenea, restituirea în natură, în întregime a terenului imobilului, îi prejudiciază pe soții, în condițiile în care ei l-au deținut până acum în folosință, iar textul de lege sus indicat, art. 19 alin. 2 din Legea nr. 10/2001, republicată și modificată, permite păstrarea acestui regim juridic.
S-a mai arătat că art. 18 lit.d din Legea nr. 10/2001 republicată și modificată, nu face distincție între construcții și teren, atunci când prevede că pentru imobilele înstrăinate potrivit legii, măsurile reparatorii se stabilesc numai în echivalent, iar imobilul din litigiu constituie o singură parcelă cadastrală, fiind identificat cu un singur număr topografic, astfel că nu este posibilă o restituire în natură, nici măcar în parte.
Prin decizia civilă nr. 30 din 26 ianuarie 2006 pronunțată în dosar nr. 10589/C/2006, Curtea de APEL TIMIȘOARAa admis apelul declarat de pârâtul Primarul comunei și cererea de intervenție formulată de și împotriva sentinței civile nr. 804/PI din 3 mai 2005 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr. 4550/C/2005.
A schimbat în parte sentința apelată, în sensul că a obligat pârâtul la măsuri reparatorii prin echivalent și pentru terenul aferent construcției, înscris în CF nr. 838, nr. top 139/b/2 și a menținut în rest dispozițiile sentinței.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamanții și prin care au solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei civile recurate cu consecința menținerii sentinței civile nr. 804/PI/3.05.2005 a Tribunalului Timiș, ca fiind temeinică și legală, cu cheltuieli de judecată.
Prin decizia civilă nr. 215 din 16 ianuarie 2008 pronunțată în dosar nr-, Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția Civilă și de Proprietate Intelectuală - a admis recursul declarat de reclamanții și împotriva deciziei civile nr. 30 din 26 ianuarie 2006 Curții de APEL TIMIȘOARA - secția civilă, pe care a casat-o și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, cu motivarea că, în vederea stabilirii măsurilor reparatorii ce se cuvin asupra terenului, urmează a se ține seama de principiul restituirii în natură (care este prioritar, în asigurarea reparației, conform dispozițiile Legii nr. 10/2001) și de modalitatea în care acesta este compatibil cu situația deținerii proprietății construcției de pe teren de alte persoane.
Ca proprietari asupra construcției, intervenienții au drept de folosință asupra terenului (drept de superficie), dar numai în măsura necesară exercitării dreptului de proprietate asupra construcției.
Pentru aceasta, se impune ca din totalul suprafeței de 1116 mp, să se determine partea care este afectată (operând ca o dezmembrare a dreptului de proprietate asupra terenului, specifică dreptului de superficie), de necesitatea folosirii corespunzătoare a construcției, pe baza unei expertize topografice, urmând ca în funcție de aceste delimitări, să se poată aprecia și asupra noțiunii de teren liber supus restituirii în natură, în condițiile Legii nr. 10/2001.
Cauza a fost reînregistrată pe rolul Curții de APEL TIMIȘOARA sub nr- la data de 12.03.2008.
Curtea, față de considerentele deciziei de casare a Înaltei Curți de Casație și Justiție, a administrat proba cu expertiza topografică și acte.
Examinând sentința civilă apelată în raport de motivele invocate de pârâtul Primarul comunei, de întreg probatoriul administrat, Curtea constată că apelul pârâtului este fondat.
Astfel, din concluziile raportului de expertiză topografică întocmit în cauză, rezultă că din punct de vedere tehnic, eventuala dezmembrare a terenului, în vederea retrocedării parțiale a acestuia, nu creează condițiile unei folosințe normale a terenului de către nici una dintre părți, din cauza imposibilității formării a două loturi cu funcționalități complet separate, independente, evitându-se prin aceasta apariția unei situații generatoare de noi litigii.
Cum pârâtul apelant, Primarul comunei și-a manifestat disponibilitatea atribuirii către reclamanți a unui alt teren cu titlu de echivalent al suprafeței preluate de stat odată cu construcția, urmează ca această disponibilitate să fie valorificată, prin admiterea apelului declarat de pârât, schimbarea în parte a sentinței atacate, prin obligarea pârâtului la emiterea unei noi dispoziții privind restituirea în natură prin echivalent a terenului oferit în schimb.
Față de considerentele arătate, Curtea în baza art. 296. pr. civ. va admite apelul declarat de pârâtul apelant Primarul comunei împotriva sentinței civile nr. 804 din 3 mai 2005 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr. 4550/2005, la Legea nr. 10/2001, pe care o va schimba în parte, în sensul că va obliga pe Primarul comunei să emită o nouă dispoziție, privind restituirea în natură, prin echivalent a terenului, în sensul că în locul terenului în suprafață de 1116. înscris în CF 838 nr. top 139/b/2, se va restitui reclamanților, terenul înscris în CF nr. 446 nr. top 42/1-42/11/2 și nr. top 42/1-42/11/3 în suprafață de 1.918 mp și va menține restul dispozițiilor sentinței atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de pârâtul apelant Primarul comunei împotriva sentinței civile nr. 804 din 3 mai 2005 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr. 4550/2005, privind pe reclamanții intimați și, la Legea nr. 10/2001, pe care o schimbă în parte, în sensul că obligă pe Primarul comunei să emită o nouă dispoziție, privind restituirea în natură, prin echivalent a terenului, în sensul că în locul terenului în suprafață de 1116. înscris în CF 838 nr. top 139/b/2, se va restitui reclamanților, terenul înscris în CF nr. 446 nr. top 42/1-42/11/2 și nr. top 42/1-42/11/3 în suprafață de 1.918 mp.
Menține restul dispozițiilor sentinței atacate.
Definitivă.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică azi 27 ianuarie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - - - - -
Red. 06.02.2009
Tehnored. 7 ex./09.02.2009
Prima instanță:
PREZENTA SE:
reclamanți -, cu domiciliul procedural ales la Cabinet
av., T, str. - nr.13,.5-6
- -"-
pârât - Primarul comunei, jud.
intervenienți -, com. nr. 3. jud.
- -"-
Președinte:Ion GraurJudecători:Ion Graur, Maria Lăpădat
