Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 12/2010. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA |
CURTEA DE APEL ORADEA |
- Secția civilă mixtă - |
completul II/c-apel |
Dosar nr- |
DECIZIA CIVILĂ NR. 12/2010-
Ședința publică din data de 17 februarie 2010
PREȘEDINTE: Felicia Toader | - - | - JUDECĂTOR 2: Doina Măduța |
- - | - JUDECĂTOR 3: Andrea Blidar | |
- - | - grefier |
Pe rol fiind pronunțarea asupra cererii de revizuire formulată de revizuentul, domiciliat în O,-,. 6, județul, în contradictoriu cu intimații PRIMARULUI MUNICIPIULUI O, cu sediul în O, P-ța -, nr. 1, județul și STATUL ROMÂN prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în B,-, sector 5, împotriva deciziei civile nr. 67/A din 16 aprilie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, având ca obiect: revizuire.
La apelul făcut în cauză nu se prezintă nimeni.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Se constată că fondul cauzei a fost soluționat în ședința publică din data de 10 februarie 2010, când instanța a rămas în pronunțare asupra cererii de revizuire, având nevoie de timp în vederea deliberării, și când a fost amânată pronunțarea pentru data de 17 februarie 2010, dată la care litigiul și fost soluționat.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra prezentei cereri de revizuire, instanța constată următoarele:
Prin contestația înregistrată la 20 martie 2006 la Tribunalul Bihor, contestatorul a solicitat, în contradictoriu cu Primarul Municipiului O și Statul Român, reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice, anularea în parte a Dispoziției nr. 199 din 26 ianuarie 2006 emisă de Primarul Municipiului O, sub aspectul stabilirii măsurilor reparatorii, în sensul obligării pârâtului să facă o ofertă potrivit prevederilor art. 1 alin. 2 - 5 din Legea nr. 10/2001, republicată, modificată și completată prin nr.OUG 209/2005.
În motivarea cererii sale, contestatorul arată că a solicitat restituirea imobilului ce i-a fost preluat în mod abuziv încă de la apariția Legii nr. 112/1995, că în temeiul acestui act normativ i-au fost recunoscute despăgubiri, dar că nu a primit până în prezent nici un leu, astfel încât Dispoziția nr. 199 din 2006 nu rezolvă în nici un mod problema sa patrimonială, deoarece prin aceasta se constată calitatea sa de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii - calitate recunoscută și prin Hotărârea nr. 177 din 24 aprilie 1998 - și se înaintează notificarea Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, în condițiile în care este de notorietate că această instituție nu reușește să creanțele pe care creditorii beneficiari ai unor astfel de titluri le au împotriva Statului Român.
Prin sentința civilă nr. 390/C din 5 aprilie 2007, Tribunalul Bihora admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Statului Român, reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice, și a respins acțiunea, soluția întemeindu-se pe o adresă trimisă instanței de Primăria Municipiului O, potrivit căreia aceasta nu deține bunuri (terenuri și clădiri) disponibile, care să poată face obiectul compensării în condițiile Legii nr. 10/2001.
Împotriva acestei soluții, reclamantul a declarat apel și a solicitat schimbarea în întregime a sentințe, fie în sensul obligării pârâtului să facă o ofertă, fie în sensul obligării Ministerului Finanțelor Publice la plata sumei ce va fi stabilită cu titlu de despăgubiri în temeiul unei expertize.
Prin expertiza efectuată în cauză s-a stabilit valoarea imobilului ce a fost preluat din patrimoniul apelantului, ca fiind 296.000 lei, expertiza fiind redactată la 11 martie 2008.
Prin decizia civilă nr. 67 din 16 aprilie 2008, Curtea de Apel Oradeaa admis apelul reclamantului, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor Publice, a constatat prin dispozitiv valoarea despăgubirilor și i-a obligat pe pârâți să suporte aceste despăgubiri față de contestatorul apelant.
Împotriva deciziei au declarat recurs Direcția Generală a Finanțelor Publice B și Primarul Municipiului
Prin decizia nr. 5153 din 5 mai 2009, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis cele două recursuri și a modificat decizia curții de apel, respingând ca nefondat apelul formulat împotriva sentinței civile nr. 390/C din 5 aprilie 2007 Tribunalului Bihor.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut un motiv de nelegalitate de ordin procedural, apreciind că în apel au fost încălcate dispozițiile art. 294 alin. 1 Cod procedură civilă în sensul că în apel a fost modificat obiectul cererii de chemare în judecată.
Decizia a fost pronunțată în 5 mai 2009, fără a fi comunicată părților, astfel încât contestatorul a solicitat comunicarea unui exemplar din decizie, copie ce i-a fost comunicată la 7 octombrie 2009.
La 26 octombrie 2009, contestatorul formulează cerere de revizuire, concomitent, atât împotriva deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție, cât și împotriva deciziei pronunțate de Curtea de Apel Oradea, ambele fiind întemeiate pe prevederile art. 322 pct. 2 Cod procedură civilă, în sensul că apelul declarat cuprindea două cereri de schimbare a sentinței instanței de fond, ori admițând una dintre aceste cereri, instanța nu s-a mai pronunțat asupra celeilalte, deci nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut.
Înalta Curte de Casație și Justiție a respins cererea de revizuire prin decizia nr. 2973 din 12 noiembrie 2009, apreciind că este inadmisibil ca o instanță de recurs să se pronunțe în temeiul art. 322 pct. 2 Cod procedură civilă, asupra deciziei Curții de Apel Oradea, pronunțată în apel.
În aceste condiții, Curtea de Apel Oradea se consideră legal investită cu soluționarea cererii de revizuire formulată de contestatorul împotriva deciziei civile nr. 67 din 15 aprilie 2008 Curții de Apel Oradea.
Prin întâmpinarea depusă, Direcția Generală a Finanțelor Publice B, în reprezentarea Ministerului Finanțelor Publice, a apreciat că cererea vizează aspecte de fond și nu se încadrează în prevederile art. 322 Cod procedură civilă.
Primarul Municipiului Oai nvocat în principal excepția de tardivitate, iar în subsidiar a solicitat respingerea cererii ca inadmisibilă.
În ceea ce privește excepția de tardivitate, instanța a respins-o deoarece în prezenta cauză termenul de o lună se socotește din momentul în care s-a născut dreptul la acțiune al revizuientului.
Calitatea procesuală activă este determinată de capacitatea procesuală, de existența dreptului și de interesul de a formula o cerere în justiție.
Prin apelul formulat, contestatorul a solicitat în principal schimbarea sentinței instanței în sensul admiterii acesteia așa cum a fost formulată, iar în subsidiar a solicitat obligarea Ministerului Finanțelor Publice la despăgubiri.
Acordându-se despăgubiri de către instanța de apel, aceasta implicit a considerat că este superflue să se pronunțe asupra cererii privind acordarea unor reparații prin echivalent.
Astfel este de nediscutat că momentul în care a început să curgă termenul pentru formularea revizuirii este cel în care revizuientul a luat cunoștință de conținutul deciziei instanței de recurs, deoarece până în acel moment nu a avut interes să formuleze o astfel de cerere, problema sa trebuind să fie soluționată din oficiu de către instanță, chiar în lipsa formulării unei revizuiri.
În ceea ce privește inadmisibilitatea cererii, instanța de asemenea va respinge această apărare, deoarece ea se referă la o eventuală obligație de plată a despăgubirilor de către unitatea administrativ-teritorială, ori o astfel de problemă nu s-a pus în discuție.
Apreciind că cererea de revizuire este formulată în termen, instanța constată că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 322 pct. 2 Cod procedură civilă, deoarece într-adevăr instanța de apel nu s-a pronunțat asupra cererii privind admiterea contestației așa cum a fost aceasta formulată, astfel încât instanța de revizuire va desființa decizia civilă nr. 67 din 16 aprilie 2008 Curții de Apel Oradea.
Rejudecând apelul, instanța constată că tribunalul practic nu a cercetat fondul, pronunțând soluția în baza unei adrese comunicată de Primarul Municipiului O, potrivit căreia nu există bunuri - terenuri sau clădiri - disponibile, care să facă obiectul compensării în condițiile prevăzute de Legea nr. 10/2001. Din momentul pronunțării sentinței civile nr. 390/C din 5 aprilie 2007, Curtea de Apel Oradeaa soluționat mai multe dosare în care contestatorii au reușit ei înșiși să facă dovada existenței unor bunuri imobile în patrimoniul Municipiului O, care nu sunt grevate de drepturi reale și care pot fi acordate cu titlu de compensare.
Instanța de fond avea obligație și să pună în discuția părților și să verifice, dacă refuzul unității administrativ-teritoriale de a stabili dacă anumite bunuri din domeniul său privat pot să fie folosite în scopul compensării reglementate de Legea nr. 10/2001, îmbracă sau nu forma unui abuz de drept, care poate sau nu poate să fie cenzurat de instanța judecătorească de drept comun.
Pentru acest motiv, făcând aplicarea art. 297 alin. 1 Cod procedură civilă, instanța va admite apelul și va trimite cauza instanței de fond pentru rejudecare.
Cu ocazia rejudecării, se va ține cont de faptul că a fost stabilită calitatea procesuală a Ministerului Finanțelor Publice, în reprezentarea Statului Român, aspectul fiind confirmat prin considerentele deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție care, după cum s-a precizat, a reținut doar încălcarea art. 294 alin. 1 Cod procedură civilă ca motiv de nelegalitate și va fi avută în vedere și practica constată a Curții Europene a Drepturilor Omului, care sancționează România în cazurile în care persoana a fost deposedată de bunul său, a fost lipsită de posesia și folosința acestuia și nici în prezent nu au fost acordate nici un fel de măsuri reparatorii, cu atât mai mult cu cât prezentul contestator face demersuri de peste 15 ani pentru obținerea unei reparații și cererile sale sunt în mod constant respinse de instanțele judecătorești, invocându-i-se apărări care nu țin seama de schimbarea de legislație și de schimbările care intervin în jurisprudență, în materia acordării măsurilor reparatorii pentru imobilele preluate abuziv.
Cheltuielile de judecată vor fi avute în vedere cu ocazia rejudecării.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite cererea de revizuire formulată de revizuentul, domiciliat în O,-,. 6, județul, în contradictoriu cu intimații PRIMARULUI MUNICIPIULUI O, cu sediul în O, P-ța -, nr. 1, județul și STATUL ROMÂN prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în B,-, sector 5, împotriva deciziei civile nr. 67/A din 16 aprilie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, pe care o desființează și rejudecând apelul:
Admite apelul formulat de apelantul împotriva sentinței civile nr. 390/C din 5 aprilie 2007 pronunțată de Tribunalul Bihor,pe care o desființează cu trimitere spre rejudecare la aceeași instanță - Tribunalul Bihor.
Cheltuielile de judecată vor fi avute în vedere cu ocazia rejudecării cauzei.
DEFINITIVĂ.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de azi, 17 februarie 2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
- - - - - -
- judecător fond -
- judecători apel -
- redactat decizie - judecător - 15.03.2010
- dactilografiat grefier - 15.03.2010- 5 ex.
-comunicat 16.03.2010 - 3 ex.
-, domiciliat în O,-,. 6, județul
- PRIMARULUI MUNICIPIULUI O, cu sediul în O, P-ța -, nr. 1, județul
- STATUL ROMÂN prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în B,-, sector 5
Președinte:Felicia ToaderJudecători:Felicia Toader, Doina Măduța, Andrea Blidar
