Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 120/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR.120/
Ședința publică din 29 mai 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Corina Pincu Ifrim judecător
JUDECĂTOR 2: Florinița Ciorăscu
Grefier: - -
S-au luat în examinare, pentru pronunțare, apelurile civile declarate de reclamanta, domiciliată în Râmnicu V,-, județul V și de pârâtul MUNICIPIUL RÂMNICU V-prin PRIMAR, împotriva sentinței civile 980 din 23 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-.
Apelurile sunt scutite de plata taxei de timbru.
Dezbaterile asupra apelurilor au avut loc la 22 mai 2008 și s-au consemnat în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, iar în urma deliberării s-a pronunțat următoarea soluție:
CURTEA
Deliberând, în condițiile art.256 Cod procedură civilă, asupra apelurilor de față;
Constată că, prin sentința civilă nr.847/14 octombrie 2004, Tribunalul Vâlceaa respins contestația formulată de către împotriva dispoziției nr.1714 din 15 aprilie 2004, prin care Primarul Municipiului Rm.V îi respinsese cererea de retrocedare, în natură sau valoric, 10.000 mp. în intravilanul municipiului Rm.V, adresată prin Notificarea nr.289/2001, reținând în fapt că, deși aceasta este moștenitoarea legală și testamentară a descendentelor numitului, nu dovedește că terenul cuprins în recensământul din anul 1941 intrat în patrimoniul celor două.
Reclamanta a încercat să probeze existența bunului în patrimoniu cu proba testimonială și testamentul lăsat de sa, fără însă a fi în măsură să identifice terenul. Cum nu s-a dovedit calitatea de proprietari a autoarelor reclamantei la momentul deposedării, legală s-a găsit dispoziția de respingerii a cererii de retrocedare.
Curtea de Apel Pitești, prin decizia civilă nr.473/A din 8 decembrie 2005, respingând apelul declarat împotriva sentinței, a reținut, în fapt, că reclamanta nu a reușit să dovedească nici în condițiile suplimentării probatoriului în apel existența terenului de 10.000 mp. ce a făcut obiectul în anul 1941, în patrimoniul autorilor săi.
În plus, s-a reținut că este imposibil a considera că, poate fi fiica lui, întrucât aceasta s-a născut la data de 8 aprilie 1897, în vreme ce s-a născut la 11 decembrie 1895, deci avea numai 11 ani la data nașterii, de altfel, și, cealaltă fiică, născându-se la data la care, același autor, avea 17 ani.
Recursul declarat de către reclamantă împotriva acestei decizii a fost admis de către Înalta Curte de Casație și Justiție, decizia fiind casată și trimisă, spre rejudecarea apelului, la același tribunal, cu motivarea, pe de o parte, registrul agricol nu constituie numai o prezumție de proprietate în sensul art.24 din Legea nr.10/2001, dar și o probă propriu-zisă a celor consemnate cu privire la proprietar și titular și constituie respectiv titlul de proprietate în baza căruia este indicat ca titular, autorul recurentei-reclamante.
Pe cale de consecință fostul proprietar al terenului de 10.000 mp. este, iar succesorii acestuia sunt cele 2 fiice, și, așa încât probabil că există erori în extrasul certificatului de deces al proprietarului.
Mai reține Înalta Curte că instanța nu putea să compare certificatele de naștere și de căsătorie ale descendentelor cu cel de deces al antecesorului pentru a considera că acesta trebuie exclus de la paternitatea fiicelor sale.
Înlăturând acest considerent al tribunalului, instanța de recurs constată că descendentele sunt moștenitoarele proprietarului și, la rândul lor autoare ale reclamantei, singura discuție putându-se face cu privire la calitatea în care aceasta culege moștenirea, însă, ca urmare a existenței unui testament ea este unicul succesor al proprietarului bunului.
Mai rezolvă Înalta Curte și problema preluării abuzive, statuând că acesta ar fi ajuns la stat, fie prin expropriere, fie prin concesionare către, în orice caz, în mod abuziv.
Tribunalul Vâlcea, astfel reinvestit, prin decizia civilă nr.980 din 23 noiembrie 2007, apreciind că prin îndrumarea Înaltei Curți de Casație s-a statuat că reclamanta întrunește cerința de persoană îndreptățită în calitate de moștenitor asupra proprietății autorului său, precum și că preluarea a fost una abuzivă, a încercat identificarea amplasamentului fostei proprietăți, fără a se reuși acest lucru.
Prin urmare, a considerat că, chiar și în situația în care amplasamentul ar fi cel pe care în prezent se află serele orașului, fiind concesionat către Rm.V nu poate fi restituit în natură, motiv pentru care, despăgubirea are a se face prin măsuri reparatorii, sens în care a fost anulată dispoziția atacată și a fost obligat pârâtul Primarul Municipiului Rm.V să emită o nouă decizie.
Împotriva sentinței, în termen, au declarat apeluri, atât reclamanta, cât și Primarul Municipiului Rm.
Prima a criticat soluția pentru greșita considerare drept imposibilă a restituirii în natură, pe de o parte ca urmare a imposibilității identificării terenului, iar pe de altă parte ca urmare a concesionării suprafețelor aflate în zonă către o firmă privată.
Astfel, instanța trebuia să observe că pentru a ajunge la concluzia că terenul a fost concesionat acelei firme, expertul a arătat că a făcut identificare.
În aceste condiții, cum contractul de concesiune intervenit în anul 2003, contrar dispozițiilor imperative ale Legii nr.10/2001, trebuia să se dispună restituirea în natură, un asemenea act fiind interzis de lege.
La rândul său, Primarul a criticat soluția pentru greșita considerare a reclamantei ca moștenitoare a acelui pentru care s-a prezentat extrasul de rol considerat titlu de proprietate.
Arată intimatul, pentru Municipiul Rm.V, că acel a avut alți descendenți, sens în care urmează a se depune înscrisuri doveditoare, în vreme ce reclamanta este moștenitoarea unei alte persoane cu același nume.
Astfel, autorul său locuia la o altă adresă decât cea la care a locuit persoana pentru care s-a depus extrasul de rol.
Prezenta Cad ispus completarea probatoriului cu acte privitor la titularul rolului agricol și respectiv al din anul 1941, ca și la moștenitorii săi.
În aceste condiții, s-au depus copii certificate, executate la Direcția Județeană Va A rhivelor Naționale a actului de naștere al numitului, fiul lui - muncitor și al -muncitoare, domiciliați în urbea Râmnicu, cătunul -, precum și extrase din regisrtele de stare civilă, pentru uzul oficial, privind pe același și descendentele acestuia, copia integrală a agricol, așa cum se află la aceleași arhive naționale, precum și extras din borderoul proprietăților din anul 1948 privind pe, față de apărările intimatului Primarul Municipiului Rm.V, potrivit căruia terenul ar fi fost deja restituit în baza aceluiași recensământ persoanelor ce și-au dovedit calitatea de succesori ai numitului cu ultimul domiciliu în Rm.V,-.
Instanța, din oficiu, a cerut contestatoarei-apelante să prezinte eventualele înscrisuri sau alte probe cu care străbunicul său, căsătorit cu, așa cum apare în actele de stare civilă ale mamei și respectiv mătușii sale, a dobândit sau a fost înregistrat cu terenul de 10.000 mp. pentru care a formulat notificare.
În urma examinării întregului probatoriu al cauzei, respectiv atât al celui administrat în prima instanță de fond, în primul apel, dar și în fața prezentei instanțe, Curtea constată apelul reclamantei ca nefiind fondat și fondat pe cel al intimatului Primarul Municipiului Rm.V, pentru cele ce se vor arăta:
Din cercetarea înscrisurilor folosite până în fața sa, Înalta Curte de Casație a arătat că în mod indubitabil, autorul reclamantei, respectiv al mamei și mătușii sale s-a numit.
Din actele de stare civilă depuse în continuarea probatoriului rezultă că această afirmație este corectă în sensul că într-adevăr, căsătorit cu, au avut ca fiice pe și (filele 39 și 40 dosar apel).
Acestea două sunt, cum s-a arătat și prin decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție, autoarele, legală și respectiv, testamentară ale reclamantei din prezenta cauză.
În dovedirea dreptului de proprietate, Înalta Curtea statuat că împotriva statului poate fi folosit ca titlu de proprietate extrasul de rol agricol exhibat de reclamantă în acest dosar.
Atâta numai că, în primul ciclu procesual, reclamanta a depus acest extras parțial, respectiv numai prima filă a lui, fără a exista certificarea deținătorului originalului.
În instanța de față a fost prezentată copia certificată de către Direcția Județeană Va A rhivelor Naționale a Agricolă Anexă la Lista de Gospodărie nr.15 privind pe proprietarul, pensionar CFR, având în proprietate un hectar de teren arabil situat în -, cu membrii de familie 7, între care proprietarul, soția acestuia, și fiii Gr.G, Gr. Gr. Gr. și Gr..
Între acești moștenitori, nici unul nu este vreuna din cele două autoare ale reclamantei.
Dimpotrivă, cel care a fost bunicul său, a fost căsătorit cu, reclamanta nefiind în măsură a stabili că ar fi vorba despre același, eventual divorțat de și recăsătorit cu, sau că acesta a fost căsătorit anterior cu și cele două fiice ar fi rezultat din această primă căsătorie.
Dimpotrivă, potrivit extrasului din Borderoul populației, proprietăților și exploatațiilor agricole din orașul Rm.V, județul V, întocmit conform agricol și al populației din ianuarie 1948, de 63 ani, pensionar, era în continuare căsătorit cu, căsătorie încheiată la data de 13 ianuarie 1912, aceasta fiind singura căsătorie înscrisă în actul de naștere întocmit la data de 12 decembrie 1885 pentru copilul, născut pe data de 11 aceleiași luni, fiul lui și al, născută (fila 37).
În plus, în extrasul din registrul de naștere pentru uz oficial eliberat la cererea instanței, pentru, una dintre cele două autoare a reclamantei, se face mențiunea că aceasta este fiica lui de profesie și a de profesie menajeră, în vreme ce pentru care s-a prezentat extrasul de rol era muncitor CFR (frânar), fila 51 verso.
Moștenitorii autorilor și au beneficiat de reconstituirea dreptului de proprietate de pe urma acestuia în condițiile Legii nr.18/1991, urmând și partajarea proprietăților astfel restituite (filele 54-55).
Instanța, din oficiu, a pus în vedere apelantei-reclamante să arate dacă înțelege să formuleze alte eventuale cereri și apărări în dovedirea dreptului de proprietate asupra bunurilor pe care le-a deținut bunicul său, căsătorit cu, aceasta neînțelegând însă să se raporteze la alte probe în afara celor depuse la dosar, respectiv a extrasului de rol agricol pe care l-a depus, cum s-a arătat, în copie fracționată.
Cum se poate observa, este evident, acel rol agricol se referă la o altă persoană ce poartă tot numele de, așa cum s-a numit și autorul reclamantei, însă acela are alți moștenitori, reclamanta nedovedind apartenența sa la familia persoanei pentru care a prezentat registrul agricol.
De altfel, martorii audiați în fața primei instanțe de fond nu au cunoscut în mod direct apartenența terenului despre care relatează la patrimoniul autorului reclamantei, ci ele arată că așa li s-ar fi povestit de către reclamantă, respectiv acestuia că terenul le-ar aparține.
Pe cale de consecință, urmează a se observa că, așa cum s-a statuat de către Înalta Curte de Casație și Justiție, reclamanta este moștenitoarea unei persoane ce s-a numit, prin retransmisiunea averii pe care cele două fiice ale acestuia au primit-o, însă acesta nu este unul și același cu titularul rolului agricol depus în susținerea pretenției potrivit căreia acest autor ar fi deținut 10.000 mp. în punctul "-", actualele.
Ca atare, în mod greșit prima instanță admițând contestația reclamantei a desființat decizia atacată și a obligat la emiterea uneia noi, prin care să fie instituită obligația de formulare a propunerii de despăgubire pentru măsuri reparatorii.
Față de această situație, este inutil a mai fi analizat apelul formulat de reclamantă, consecința celor de mai sus fiind admiterea apelului formulat de Primarul Municipiului Rm.V pentru această unitate administrativ-teritorială, în temeiul art.296 Cod procedură civilă, urmând ca sentința să fie schimbată în sensul respingerii contestației.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de PRIMARUL MUNICIPIULUI RM.V pentru MUNICIPIUL RM.V, împotriva sentinței civile nr.980 din 23 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-, intimată fiind reclamanta, domiciliată în Râmnicu V,-, județul
Schimbă sentința, în sensul respingerii contestației formulată de reclamanta împotriva Dispoziției nr.1714 din 15 aprilie 2004.
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de reclamanta împotriva aceleiași sentințe.
Cu drept de recurs, în termen de 15 zile, de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 29 mai 2008, la Curtea de Apel Pitești, Secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.
-,
Grefier,
Red.-/3.06.2008
GM/6 ex.
Jud.fond:
Președinte:Corina Pincu IfrimJudecători:Corina Pincu Ifrim, Florinița Ciorăscu
