Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 121/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale,
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 121/A/2008
Ședința publică din data de 9 mai 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Lucia Ștețca
JUDECĂTOR 2: Valentin Mitea vicepreședinte al Curții de Apel Cluj
Grefier: - -
S-a luat în examinare apelul declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr.33 din 25 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr-, privind și pe pârâtul PRIMARUL MUNICIPIULUI C - N, având ca obiect acțiune în baza Legii nr. 10/2001.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigarea a cauzei se prezintă reprezentanta reclamantei apelante, avocat cu împuternicire avocațială la dosar, lipsă fiind reprezentantul pârâtului intimat.
Procedura de citare este legal indeplinită.
Apelul este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată depusă la dosar și înregistrată prin serviciul de registratură al instanței o cerere de amânare formulată de Primarul municipiului C- în scopul comunicării motivelor de apel.
Instanța, după deliberare, apreciază că nu se impune amânarea, cauzei urmând a se lăsa cauza la rând pentru o nouă strigare.
La a doua strigare a cauzei se prezintă reprezentanta reclamantei apelante, avocat, lipsă fiind reprezentantul pârâtei intimate.
Nefiind formulate alte cereri sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza probatorie, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea apelului.
Reprezentanta reclamantei apelante solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat.
CURTEA:
Deliberând, reține că prin sentința civilă nr. 33 din 25 ianuarie 2008 a Tribunalului Cluj, pronunțată în dosarul nr-, a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea civilă formulată de reclamanta, având ca obiect anularea dispoziției nr. 3450/28.12.2005 emisă de Primarul municipiului C-
Pentru a hotărî astfel prima instanță a avut în vedere, în esență, următoarele:
Prin notificarea înregistrată sub nr. 73599/3 din 19.10.2005 la Primăria municipiului C- N reclamanta a solicitat, în baza dispozițiilor Legii nr. 10/2001, acordarea de despăgubiri pe cota sa parte din imobilul situat în C- N,-, înscris în CF nr. 2775 C- N nr. top. 300, în calitate de moștenitoare a tatălui său,.
În finalul notificării reclamanta a precizat că își întemeiază cererea pe dispozițiile art. 4/4 și art.19 alin.2 din Legea nr. 10/2001, precum și pe dispozițiile Legii nr. 18/1991 și ale Legii nr. 196/1997.
Prin dispoziția nr. 3450/28.12.2005 Primarul municipiului CNa respins notificarea, apreciind că a fost făcută peste termenul prevăzut de lege.
Într-adevăr notificarea trebuia formulată cel mai târziu până la data de 14.02.2002, Legea nr. 247/2005 necuprinzând nici o dispoziție prin care să se instituie un nou termen în care să poată fi depuse notificările la care se referă art.22 alin.1 din legea nr. 10/2001.
Prin urmare, reclamanta a pierdut dreptul de a solicita în justiție măsuri reparatorii în natură sau prin echivalent, nefăcând nici dovada faptului că a fost împiedicată dintr-o împrejurare mai presus de voința ei să formuleze notificare în termenul legal.
În ceea ce privește cererea reclamantei de obligare a Primarului mun. C- N să se pronunțe pe fond cu privire la măsurile reparatorii prevăzute de Legea nr. 18/1991, modificată prin Legea nr. 247/2005, asupra imobilului în litigiu, instanța a constatat că pârâtul nu are nici o atribuție în acest sens, dispozițiile Legii nr. 18/1991 instituind atribuții cu privire la reconstituirea dreptului de proprietate doar comisiilor locale și județene pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor.
Împotriva acestei sentințe reclamanta a declarat, apel, solicitând schimbarea ei în sensul admiterii acțiunii, deoarece în raport cu prevederile art. 44 din Constituția României, proprietatea privată este garantată și ocrotită în mod egal, iar în raport cu cele ale art.1 ale Protocolului nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale, nimeni neputând fi lipsit de proprietate decât pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional.
Trecând la examinarea apelului prin raportare la motivele care îl susțin Curtea are în vedere următoarele:
Instituirea prin lege a unui termen în care persoanele care se consideră îndreptățite pot formula cereri de acordare a măsurilor reparatorii ( sub forma restituirii în natură sau, după caz, a unui echivalent al valorii bunului ) cu privire la imobilele preluate abuziv nu poate fi socotită ca înfrîngînd dispozițiile constituționale privitoare la protecția și garantarea proprietății private și, de asemenea, nici dispozițiile art.1 ale Protocolului nr. 1 la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale ( ).
O asemenea restrângere, sub aspect temporal, a exercițiului dreptului de acțiune recunoscut persoanelor care își afirmă vocația la reparație își are, întîi de toate, justificare în nevoia de a oferi securitate circuitului juridic civil, căci a lăsa deschisă în mod nelimitat posibilitatea de a solicita măsuri reparatorii generează, cu evidență, pericolul unei stări de incertitudine cu privire la imobilele susceptibile de restituire.
Dacă termenul în care se putea exercita dreptul de a solicita restituirea în natură și echivalentul bunului preluat era unul rezonabil, adică îndeajuns de pentru a-i îngădui persoanei interesate să-l cunoască, să delibereze cu privire la oportunitatea introducerii cererii de acordare a măsurilor reparatorii și să introducă în mod efectiv cererea, nu s-ar putea vorbi despre încălcarea vreunui drept protejat constituțional sau prin
În materia Legii 10/2001 ( ca act normativ sub incidența căruia se situează cererea de acordare a măsurilor reparatorii aferente imobilului situat în C- N,-, formulată de reclamantă ) este de observat că prin dispozițiile art.22 alin.1 din această lege s-a instituit un termen de 6 luni de la data intrării în vigoare pentru formularea notificării de către persoana îndreptățită, termen ce a fost majorat, ulterior, cu câte 3 luni, ajungându-se la o durată totală a lui de 1 an. Așa fiind, termenul apărea ca suficient introducerii cererii de restituire, conformitatea lui cu eventuale prevederi constituționale sau ale Convenției trebuind reținută.
În raport de cele ce preced și văzând totodată că reclamanta nu a învederat existența unor împrejurări mai presus de voința ei care să o fi împiedicat să formuleze cererea de reparație în termenul impus de lege, se va dispune respingerea apelului, statuările primei instanțe fiind corecte.
CURTEA DE APEL CLUJ
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr. 33 din 25 ianuarie 2008 a Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Decizia este definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Dată și pronunțată în ședința publică din 9 mai 2008.
Președinte Judecător Grefier
- - - - - -
Red.M/Dact.
4 exempl.
Președinte:Lucia ȘtețcaJudecători:Lucia Ștețca, Valentin Mitea
