Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 122/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECTIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ Nr. 122/Ap
Ședința publică din 21 Octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Dorina Rizea
JUDECĂTOR 2: Mihail Lohănel
Grefier șef secție
Pentru astăzi a fost amânată pronunțarea asupra apelurilor declarate de contestatoarea, de pârâta B și a cererii de aderare la apelul declarat de reclamanta contestatoare, formulată de pârâta și continuată de moștenitoarea sa împotriva sentinței civile nr.11/S/24.01.2008 și a apelurilor declarate de pârâții SC""SRL B și și continuat de moștenitoarea sa împotriva încheierii din camera de consiliu din data de 10 aprilie 2008, pronunțate de Tribunalul Brașov în dosarul civil nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în cadrul ședinței de judecată din 7 octombrie 2008, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte componentă din prezenta decizie, iar instanța în vederea deliberării și pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise a amânat pronunțarea la14 octombrie 2008, apoi la 21 octombrie 2008.
CURTEA
Asupra apelurilor civile de față;
Constată că prin sentința civilă nr. 11/s din 24 ianuarie 2008 Tribunalul Brașova admis în parte acțiunea formulata de reclamanta in contradictoriu cu pârâții SC SRL si. A constatat nevalabilitatea titlului statului cu privire la imobilul situat in B,-, înscris in CF nr.59 colectiva A respins restul pretențiilor. A respins acțiunea ce a făcut obiectul dosarului conex, nr- al Tribunalului Brașov, formulata de reclamanta in contradictoriu cu pârâții SC SRL, Municipiul B si. A obligat pe reclamanta sa plătească pârâtei suma de 3213 lei reprezentând cheltuieli de judecata. A obligat pe parata SC SRL să plătească reclamantei suma de 500 lei cheltuieli parțiale de judecata.
Pentru a se pronunța astfel, s-a reținut că imobilul situat in Municipiul B,-, înscris in CF nr. 59 colectiva B, sub nr. top inițiale 4955/2 compus din casa de piatra cu 1 etaj și curte precum și gradina de 900 mp înscrisă sub nr. top. 4956 au fost deținute în proprietate de defuncta, născută.
Imobilul a fost preluat de Statul R în baza Decretului nr. 92/1950 iar situația de carte funciară a imobilului a suferit modificări în sensul că nr. top 4598 fost trecut in CF 25475 B iar nr. op 4955/2 a fost dezmembrat corespunzător celor 9 apartamente existente în imobil.
Reclamanta, în calitate de succesoare a fostei proprietare tabulare, fiind fiica adoptivă a acesteia, a formulat, în baza Legii nr. 112/1996, cerere de acordare despăgubiri pentru imobilul menționat.
ârâta p. a emis la data 02.02.2007 decizia nr. 503 prin care a dispus restituirea în natură către reclamantă a apartamentelor nr. 2,3, 6, si 8 din imobilul situat în B,-, asupra terenului aferent reclamanta dobândind dreptul de folosință specială, condiționat de restituirea sumei actualizate primita de reclamanta in baza Legii nr. 112/1995.
Pentru apartamentele 1,4,5,7 si 9 din imobil, înstrăinate în baza Legii nr. 112/1995.
-a propus acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv.
S-a mai prevăzut că raportat la faptul că statul și reclamanta au obligații reciproce de plată și respectiv restituire a unor despăgubiri rezultate din aplicarea Legii nr. 112/1995 si Legii nr. 10/2001, compensarea acestora urmează a fi făcută de Comisia Centrala pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Împotriva acestei decizii reclamanta a formulat prezenta contestație.
În ceea ce privește primul petit al cererii formulate, relativ la constatarea nevalabilității titlului statului asupra imobilului în litigiu instanța retine că acesta a trecut in proprietatea Statului R în baza Decretului nr.92/1950.
n anul 1950, când imobilul revendicat a fost naționalizat era în vigoare Constituția din 1948, care, în art.8 prevedea că proprietatea particulară și dreptul de moștenire erau garantate, iar proprietatea particulară agonisită prin muncă și economisire se bucură de o protecție specială.
De aceea, trecerea bunului imobil în proprietatea statului s-a făcut cu încălcarea prevederilor legale amintite, conferind caracter abuziv măsurii de naționalizare, astfel că titlul statului emis cu încălcarea legii nu poate fi considerat valabil.
Reclamanta critica, dispoziția contestată cu privire la respingerea cererii de restituire în natură a apartamentului nr. 1 din imobil, care a fost înstrăinat paratei sens în care se solicită și constatarea nulității absolute a acestui contract.
Acest ultim petit a fost cuprins atât în cererea ce face obiectul dosarului nr- unde a fost întemeiat pe încălcarea prevederilor art. 20 alin. 4 ind. 1 si art. 42 din Legea nr. 10/2001 cât și în cererea ce face obiectul dosarului conexat, unde s-a invocat atât nerespectarea condițiilor generale de valabilitate a contractului respectiv cauza ilicita si frauda la lege cat si nerespectarea interdicției prevăzute de art. 44 din nr.OG 40/1999 raportat la prevederile art. III din titlul al Legii nr. 247/2005.
Contractul de vânzare cumpărare a cărui nulitate se solicita a se constata a fost încheiat la data de 07.01.2005 în baza cererii formulate de parata la data de 30.07.1996.
Așadar contractul a fost încheiat ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001 dar anterior intrării în vigoare a prevederilor Legii nr. 247/2005 de modificare a egii nr. 10/2001.
Întrucât nulitatea este o cauza de ineficacitate a actelor juridice ce presupune neîndeplinirea condițiilor de valabilitate edictate la momentul încheierii actului, instanța a constatat că în speță, contractul contestat nu poate fi analizat prin prisma cauzei de nulitate prevăzută de art. 20 alin. 4 ind. 1 din Legea nr. 10/2001 întrucât acest articol a fost introdus prin Legea nr. 247/2005 care a intrat in vigoare ulterior încheierii actului.
În speță însă, la momentul încheierii contractului de vânzare cumpărare reclamanta formulase o singură notificare adresata Primăriei prin care solicită plata restului de despăgubiri datorate în baza Legii nr. 10/2001, în plus față de cele primite de reclamanta în baza Legii nr. 112/1995.
Așadar, față de conținutul notificării formulate, și față de faptul că notificarea respectivă nu fost adresată unității deținătoare, instanța a apreciat că aceasta nu poate fi socotită o cerere în realizarea sau în constatarea dreptului de proprietate care sa fi condus la indisponibilizarea imobilului in litigiu, conform art. 44 din nr.OG 40/1999.
Referitor la reaua credință invocată, s-a constatat că art. 1898 alin 1 cod civil prevede că buna credință este credința posesorului că cel de la care a dobândit imobilul avea toate însușirile cerute de lege pentru a-i transmite proprietatea.
Este de reținut faptul că la momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare, nici una dintre părțile contractante nu fuseseră notificate sau încunoștințate în vreun fel de reclamanta cu privire la intenția sa de a revendica imobilul in litigiu, în cartea funciară nu exista nici o notare iar pe de alta parte prin cererile formulate de reclamanta atât în baza Legii nr. 10/2001 cât și în baza Legii nr. 112/1995, adresate Prefecturii, respectiv Comisiei Județene pentru Aplicarea Legii nr. 112/1996 aceasta a înțeles să solicite acordarea de despăgubiri.
Martorii audiați în cauza au confirmat faptul că reclamanta nu și-a manifestat expres, în mod direct, față de parata, intenția de a revendica apartamentul în litigiu ci mai mult, a dat altor chiriași asigurări că nu are pretenții în sensul recuperării imobilului
Așadar, față de aceste considerente instanța a apreciat că se impune menținerea contractului de vânzare-cumpărare contestat drept pentru care a respins ca nefondat petitul privind constatarea nulității contractului de vânzare-cumpărare nr. 24905/07.01.2005 și acțiunea din dosarul conexat.
În condițiile în care respectivul apartament a fost înstrăinat paratei, instanța menținând contractul de vânzare-cumpărare încheiat între parate, instanța a reținut incidența în speță a dispozițiilor 18 lit. c din Legea nr. 10 / 2001 republicată.
În ceea ce privește critica adusă de reclamanta dispoziției din decizia contestata care prevede ca restituirea în natura a apartamentelor nr. 2, 3, 6 si 8 din imobilul în litigiu să se facă necondiționat de restituirea valorii actualizate a despăgubirilor primite în baza Legii nr. 10/2001 ca urmare a compensării acestor sume, instanța a apreciat că nu este fondata, având în vedere dispozițiile art. 20 alin. 1 și 2 din Legea nr. 10/2001 și art. 22 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005.
Așadar legea instituie o procedură specială de stabilire a cuantumului sumelor datorate reciproc de părți și determină în mod expres care este organul abilitat respectiv Comisia Centrala pentru Stabilirea Despăgubirilor astfel încât instanța in lipsa datelor necesare rezultate in urma parcurgerii etapelor procedurii prevăzute de lege, nu putea dispune compensarea obligațiilor reciproce drept pentru care cererea reclamantei vizând acest aspect a fost respinsă.
Pentru aceste motive, instanța a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta.
Prin încheierea pronunțată în 10 aprilie 2007 în camera de consiliu, Tribunalul Brașova admis cererea de îndreptare a erorii materiale strecurată în dispozitivul sentinței civile nr. 11/s/2008 în sensul că se va menționa la alin.2 adresa corectă a imobilului ca fiind- în loc de- cum s-a consemnat.
Împotriva sentinței și a încheierii menționate au formulat apel contestatoarea și intimatele SC""SRL B și continuat de moștenitoarea sa, parte care a formulat și cerere de aderare la apelul contestatoarei.
În dezvoltarea motivelor de apel împotriva sentinței civile nr. 11/s/2008, contestatoarea arată că, înstrăinarea apartamentului nr. 1 din imobilul situat în B,-, înscris în CF nr. 59 B, la, sub nr. top 4955/2/1 a avut loc ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001 ceea ce atrage incidența art. 3 din titlul I al Legii nr. 247/2005, fiind un caz special de nulitate și prin urmare nu se analizează încălcarea legilor în vigoare la data înstrăinării și nici buna credință a cumpărătorului ci sunt aplicabile dispozițiile art. 44 din.OG nr, 40/1999.
O altă critică se referă la faptul că, instanța reținând că notificatoarea a înțeles să solicite despăgubiri, a ignorat dispozițiile art. 7 din Legea nr. 10/2001, care prevăd că imobilele preluate în mod abuziv se restituie în natură.
Ultima critică se referă la faptul că instanța de fond în mod greșit a admis cererea intimatei de acordare a cheltuielilor de judecată în fond, întrucât acțiunea a fost admisă doar în parte iar cheltuielile de judecată trebuiau compensate.
De asemenea se arată că, instanța trebuia să constate culpa procesuală și în sarcina intimatei Primăria Municipiului
Pentru aceste considerente se solicită schimbarea în parte a sentinței și admiterea în totalitate a contestației și a acțiunii din dosarul conex.
În dezvoltarea motivelor de apel împotriva sentinței civile nr. 11/s/2008 și a încheierii din 10.04.2008, intimata SC""SRL B, solicită înlăturarea dispoziției privind constatarea nevalabilității titlului statului și respingerea cererii de îndreptare a erorii materiale.
Se arată că deși cererea introductivă este intitulată "contestație" ea este de fapt o acțiune în revendicare motiv pentru care se arată că instanța de judecată este limitată numai la analiza deciziei în raport cu dispozițiile Legii nr. 10/2001, orice alte aspecte excedând codului procesual.
În dezvoltarea motivelor de apel împotriva încheierii din 10.04.2008 pronunțată în ședința camerei de consiliu, intimata solicită respingerea cererii de îndreptare a erorii materiale, întrucât instanța a dispus în conformitate cu cele solicitate de contestatoare.
Prin cererea de aderare la apelul contestatoarei, intimata solicită schimbarea în parte a sentinței în sensul respingerii în totalitate a acțiunii.
În dezvoltarea motivelor de apel, se arată că imobilul din care face parte apartamentul apelantei a fost deținut de stat în baza unui titlu valabil întrucât Decretul nr. 92/1950 trebuie interpretat în raport de persoana căreia măsura i-a fost aplicată și nu în raport de bunul însuși. În acest context contestatoarea nu a invocat apărări și nu a propus în vederea administrării nici o probă în baza căreia instanța să constate că măsura naționalizării a fost una abuzivă, titlul statului fiind valabil în raport de dispozițiile legilor speciale de la data aplicării măsurii naționalizării.
De asemenea, se arată că în condițiile în care persoana îndreptățită a solicitat exclusiv despăgubiri bănești, este evident că nu a înțeles să conteste valabilitatea titlului statului român.
Ultima critică se referă la faptul că, contestatoarea a solicitat prin notificarea formulată plata restului de despăgubiri datorate potrivit Legii nr. 10/2001, neformulându-se nici o cerere privind restituirea în natură a imobilului.
În atare situație, notificarea formulată în temeiul Legii nr. 10/2001 urma să primească aceiași soluție indiferent dacă acest contract ar fi fost sau nu desființat, astfel că la încheierea actului de înstrăinare nu a fost încălcată nici o dispoziție imperativă a legilor în vigoare la data întocmirii actului, astfel încât convenția nu este afectată de nici o cauză de nulitate.
Prin întâmpinarea formulată în cauză de contestatoarea se invocă tardivitatea apelului intimatei SC""SRL B și al apelului declarat de împotriva încheierii pronunțată în ședința camerei de consiliu din data de 10.04.2008.
Pe fond se solicită respingerea apelurilor ca fiind nefondate, instanța de fond reținând corect caracterul abuziv al preluării imobilului de către stat.
Prin întâmpinarea formulată în cauză de se solicită se solicită respingerea apelului reclamantei și admiterea apelului SC""SRL B, pe aceleași considerente susținute în cererea de aderare la apel.
Examinând sentința civilă și încheierea din 10.04.2008 în raport cu motivele apelurilor curtea reține următoarele:
În baza art. 137 (1) Cod procedură civilă, instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte cercetarea în fond a pricinii.
Asupra excepției tardivității apelurilor declarate de SC""SRL B și împotriva încheierii pronunțate în camera de consiliu din 10.04.2008, curtea s-a pronunțat prin respingerea excepției, conform celor consemnate în practicaua prezentei decizii.
Prin aceiași încheiere din 07.10.2008, curtea s-a pronunțat și asupra excepției tardivității apelului declarat de SC""SRL B împotriva sentinței civile nr. 11/s/2008 constatând tardivitatea apelului având în vedere prevederile art. 284 alin. 1 coroborat cu art. 103 alin. 1 Cod procedură civilă, data comunicării hotărârii apelate (27 martie 2008) și data promovării apelului (29 aprilie2008).
Analizând apelurile formulate împotriva încheierii pronunțată în camera de consiliu la data de 10.04.2008, curtea reține că apelurile intimatelor SC""SRL și continuat de moștenitoarea acesteia sunt nefondate întrucât contestatoarea în cursul soluționării pricinii a precizat petitul 1 al acțiunii introductive în sensul că solicită constatarea nevalabilității titlului statului cu privire la imobilul situat în B,- înscris în CF nr. 59 B (fila 258), astfel că, instanța a dispus în conformitate cu obiectul dedus judecății de către contestatoare.
Nefondat este și apelul contestatoarei pentru următoarele considerente:
Critica contestatoarei în sensul că, instanța de fond nu trebuia să analizeze încălcarea legilor în vigoare la data înstrăinării imobilului și nici buna credință ci trebuia să aplice prevederile art. 44 din nr.OUG 40/1999 incident în cauză, ca fiind un caz special de nulitate absolută, este înlăturată de curte pe considerentul că prima instanță a analizat corect aceste aspecte întrucât a fost sesizată în acest sens prin cererea de constatare a nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare din dosarul conexat, întemeiată pe dispozițiile art. 948 și 698 Cod civil, art. 46 alin. 4 (actualmente art. 45 alin. 4) din Legea nr. 10/2001, republicată și pe reglementările speciale ale Legii nr. 247/2005.
Corect a reținut prima instanță neaplicarea în cauză a prevederilor art. 44 din nr.OUG 40/1999, întrucât indisponibilizarea care are drept scop primordial îndeplinirea obligației de restituire în natură către adevăratul proprietar operează numai în cazul când persoana îndreptățită formulează notificare de restituire în natură a imobilului.
Ori, în speță, contestatoarea nu a formulat nici o notificare pentru restituirea în natură a imobilului, cu doar pentru "plata restului despăgubirilor" primite inițial în baza Legii nr. 112/1995 și nici nu și-a manifestat în timp intenția de a revendica imobilul sau de a încunoștința chiriașii de intenția de a-și redobândi imobilul.
De asemenea, instanța de fond nu a ignorat prevederile art. 7(1) din Legea nr. 10/2001, întrucât norma prevăzută de acest text de lege consacră principiul restituirii în natură numai acolo unde această măsură este cerută și este posibilă și nu în cazul când nu s-a cerut restituirea în natură iar măsura nu este posibilă, imobilul fiind înstrăinat, cum este cazul în speță.
Prin urmare, pentru aceste considerente și pentru cele reținute de prima instanță, curtea constată că nu a existat nici o cauză de nulitate a contractului de vânzare-cumpărare, anterioară sau concomitentă momentului încheierii actului.
Ultima critică a apelantei contestatoare este înlăturată de curte pe considerentul că aceasta a căzut în prezenții prin faptul că acțiunea a fost admisă în parte, fiind aplicate corect prevederile art. 274 Cod procedură civilă, deoarece, prevederile art. 276 Cod procedură civilă nu sunt obligatorii fiind lăsată la aprecierea instanței posibilitatea compensării cheltuielilor de judecată.
De altfel, având în vedere că instanța de apel urmează a constata ca fondată cererea de aderare la apel și în consecință va respinge acțiunea, nu mai are relevanță analiza cheltuielilor de judecată și respectiv a culpei procesuale.
Prin urmare, cererea de aderare la apelul reclamantei contestatoare formulată de intimata continuată de moștenitoarea acesteia va fi admisă pentru următoarele considerente:
În speță contestatoarea a formulat contestație împotriva deciziei emisă de intimată în baza Legii nr. 10/2001.
Potrivit principiului disponibilității, instanța de judecată este limitată numai la analiza deciziei atacate în raport cu dispozițiile Legii nr. 10/2001, orice alte aspecte, cum este constatarea nevalabilității titlului statului român, excede cadrului procesual pe care acest act normativ îl prevede prin instituția contestației reglementată de art. 26 alin. 3 din lege.
Prin urmare, reținând principiul disponibilității în cadrul contestației împotriva deciziei emisă în baza Legii nr. 10/2001, ca urmare a solicitării notificatoarei, nu pot fi admise argumente de fapt și de drept în afara cadrului juridic creat prin procedura administrativă finalizată prin emiterea deciziei sau dispoziției.
Instanța de fond trebuia să analizeze contestația în raport de conținutul notificării și de actele doveditoare depuse în faza necontencioasă a procedurii prevăzute de Legea nr. 10/2001, neputând să analizeze chestiuni legate de nevalabilitatea titlului statului, chestiune ce nu a fost solicitată prin notificarea formulată sau printr-o acțiune separată.
Pentru aceste considerente, reținând că cererea de aderare la apel este o cerere incidentală și nu accesorie, nepunându-se problema dependenței aderării la apel d e soarta apelului principal, curtea va admite cererea de aderare la apelul contestatoarei.
Pentru aceleași considerente, curtea înlătură autoritatea de lucru judecat invocată de apelanta contestatoare la dezbaterea pe fond a apelurilor pentru Municipiul B cu privire la acest petit pentru că nu a promovat calea de atac, precum și pentru faptul că s-a declarat apel cu privire la această chestiune, iar calitatea părților este dată de interesul acestora în cauză.
Pentru motivele mai sus reținute, în baza art. 296 Cod procedură civilă, curtea va respinge ca nefondat apelul declarat de contestatoarea împotriva sentinței civile nr. 11/s/2008 pronunțată de Tribunalul Brașov și ca tardiv apelul declarat de SC""SRL B împotriva aceleiași sentințe.
Va respinge apelurile declarate de intimatele C""SRL B și continuat de moștenitoarea sa împotriva încheierii pronunțate în camera de consiliu la data de 10 aprilie 2008 de Tribunalul Brașov.
Va admite cererea de aderare la apelul contestatoarei, formulată de continuat de moștenitoarea acesteia urmând a schimba în parte sentința civilă apelată în sensul că va respinge acțiunea formulată de contestatoare cu privire la constatarea nevalabilității titlului statului român cu privire la imobilul situat în B,-.
Va păstra celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
Reținându-se culpa procesuală în sarcina contestatoarei, în baza art. 274 Cod procedură civilă, va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 1190 lei către intimata.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de contestatoarea împotriva sentinței civile nr. 11/s/24.01.2008 pronunțată de Tribunalul Brașov.
Respinge ca tardiv formulat apelul declarat de intimata SC""SRL rașov împotriva aceleiași sentințe.
Respinge apelurile declarate de intimatele SC""SRL B și prin moștenitoarea sa împotriva încheierii pronunțată în camera de consiliu la data de 10 aprilie 2008 Tribunalului Brașov în dosarul civil nr-.
Admite cererea de aderare la apelul formulat de către prin moștenitoarea sa, împotriva sentinței civile nr. 11/s/2008 pronunțată de Tribunalul Brașov, pe care o schimbă în parte în sensul că respinge acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâții SC""SRL B și.
celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
Obligă pe apelanta contestatoare să plătească intimatei în calitate de moștenitoare a intimatei apelante suma de 1190 lei reprezentând cheltuieli de judecată în apel.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi 21.10.2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Grefier șef sectie, |
Red. -/20.11.2008
Dact. /25.11.2008
Jud. fond:
Președinte:Dorina RizeaJudecători:Dorina Rizea, Mihail Lohănel
