Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 122/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ Nr.122
Ședința publică din 15 mai 2008
PREȘEDINTE: Florin Șuiu
JUDECĂTOR: G -
GREFIER: - -
S-a luat în examinare apelul declarat de pârâții PRIMARUL COMUNEI și COMUNA împotriva sentinței civile nr.1167/18.10.2007 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr- în contradictoriu cu reclamanta prin mandatar, având ca obiect Legea nr.10/2001.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă avocat în reprezentarea pârâților apelanți, lipsă fiind reclamanta intimată.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, se constată că mandatarul reclamantei nu a răspuns la adresa comunicată acestuia de către instanță la termenul anterior de judecată.
Nemaifiind cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în susținerea apelului.
Reprezentanta apelanților solicită admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței în sensul respingerii acțiunii și exonerarea pârâților de la plata cheltuielilor de judecată; cu cheltuieli de judecată în primă instanță și apel. Depune copia chitanței nr.26/7.02.2008 privind onorariul de avocat.
CURTEA
Deliberând, reține următoarele:
Prin sentința civilă nr.1167/18.10.2007 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr- a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanta prin mandatar în contradictoriu cu pârâta Comuna.
În consecință, a fost anulată dispoziția nr.715/15.03.2007 emisă de Primăria comunei și a fost obligată pârâta să emită o nouă dispoziție cu respectarea procedurii speciale prevăzute de Legea nr.10/2001 republicată.
Pentru a dispune astfel, instanța a avut în vedere că reclamanta a solicitat modificarea în tot a dispoziției nr.715/15.032.2007 emisă de Primarul comunei prin care a fost respinsă notificarea nr.165/11.02.2002 și obligarea la emiterea unei noi dispoziții prin care să se dispună restituirea în natură a imobilelor situate în, înscrise în CF 3472 cu nr.top.869/b și CF 1386, nr.top. 870/9-1.
În motivare au invocat că imobilele au fost abuziv preluate în baza Decretului nr. 223/1974, reclamanta fiind deposedată și, deci, persoană îndreptățită în sensul Legii nr.10/2001, iar solicitarea sa de restituire în natură a fost nelegal respinsă.
Din analiza probatoriului administrat, instanța a reținut că prin dispoziția atacată a fost respinsă notificarea reclamantei care a solicitat restituirea în natură imobilelor identificate în CF 3742 nr. top 869/b și CF nr. 1386 nr. top 870 cu motivarea că reclamanta nu a depus la dosarul administrativ actele de identitate, nu a făcut dovada dacă a primit despăgubiri pentru imobilele preluate de la Statul, iar preluarea imobilului nu a fost abuzivă.
Din examinarea colilor de carte funciarăin extensoa rezultat că imobilele solicitate au fost preluate cu titlu de expropriere în temeiul Decretului 223/1974 de la reclamantă prin Decizia nr. 941 din 29.12.1981 emisă de Consiliul Popular al județului
Pentru construcții și anexe gospodărești s-au achitat despăgubiri în sumă de 11.715,35 lei, iar terenul trecut în proprietatea statului fără despăgubiri.
Din împuternicirea tradusă și legalizată instanța a reținut datele de identitate ale reclamantei, ea fiind persoana de la care s-a preluat imobilul.
Art. 5 din Legea nr. 10/2001 exceptează de la restituirea în natură sau măsuri reparatorii în echivalent persoanele care au primit despăgubiri potrivit acordurilor internaționale încheiate cu țările enumerate în anexa 1, care nu cuprinde un astfel de acord încheiat de România cu ia în probleme financiare în suspensie.
În acest context, în mod nelegal, pârâta a reținut în motivele care au stat la baza respingerii notificării faptul că reclamanta nu a făcut dovada dacă a primit sau nu despăgubiri de la Statul.
De altfel, conform declarației autentificate, reclamanta a declarat pe propria răspundere că nu a beneficiat de nici un fel de despăgubiri în România sau în străinătate.
Hotărârea Guvernului nr. 250/07.03.2007 definește Decretul nr.223/1974 ca un act de preluare abuzivă.
În consecință, instanța a dispus conform celor mai sus arătate.
Împotriva sentinței au declarat apel pârâții, care au criticat-o pentru netemeinicie și nelegalitate, solicitând schimbarea acesteia în sensul respingerii acțiunii.
În motivare au invocat greșita respingere a excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Primăria comunei.
Cu privire la fondul cauzei, s-a invocat greșita reținere a caracterului abuziv al preluării, față de dispozițiile art.1.4 lit.B alin.2 din nr.HG498/2003 în vigoare la data emiterii dispoziției.
Au mai criticat reținerea de către instanță a identității dintre persoana de la care imobilele au fost preluate și reclamantă, actele depuse în cauză fiind insuficiente; mai mult, declarația pe proprie răspundere privitoare la neacordarea de despăgubiri de către Statul nu a fost dată de reclamantă personal, ci prin mandatar.
Pe cale de note de ședință, reclamanta prin mandatar a solicitat respingerea apelului.
Examinând apelul prin prisma criticilor formulate și în baza art.295 alin.1 Cod procedură civilă, față de probele administrate și de dispozițiile legale ce vor fi mai jos arătate, instanța reține următoarele:
Atât notificarea vizând imobilele cât și cererea de chemare în judecată și precizările ulterioare au fost formulate prin mandatarul (filele 2, 11, 12, 25, 37, 100 dosar fond); la fel, corespondența vizând notificarea s-a derulat între pârâți și mandatarul reclamantei.
În cursul procedurii administrative, pârâții au solicitat mandatarului să completeze dosarul notificării inclusiv cu certificatul de naștere al reclamantei, cu copie de pe buletin și de pe certificatul de căsătorie al acesteia (fila 58 dosar fond).
Aspectele vizând nedovedirea identității dintre persoana de la care imobilele au fost preluate și persoana care a sesizat instanța de judecată au fost invocate de pârâți și prin apărările formulate în cauză (filele 31, 32 dosar fond).
Din conținutul dispozițiilor art.22.1 din nr.HG498/2003 de aprobare a Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001 (în vigoare la data emiterii dispoziției contestate), rezultă că dovada calității de persoană îndreptățită se face cu acte de proprietate și acte de stare civilă. Acestea trebuie să facă dovada deplină a identității dintre persoana afirmativ îndreptățită și persoana de la care imobilul a fost preluat.
În esență, dispozițiile sus-menționate au fost preluate și de art.23.1 din nr.HG250/2007 act normativ ce asigură în prezent aplicarea unitară a Legii nr.10/2001.
Nici în cadrul procedurii administrative și nici în fața primei instanțe nu au fost prezentate acte de stare civilă în sensul Legii nr. 119/1996 (de naștere sau căsătorie).
Nu pot fi reținute ca întemeiate susținerile mandatarului reclamantei potrivit cu care împuternicirea dată de aceasta pentru a fi reprezentată ar fi suficientă pentru a se face dovada identității (filele 7, 101 dosar fond); la fel, nici declarația dată de reclamantă pe proprie răspundere (dar prin mandatar) (fila 67 dosar fond) nu se constituie în dovadă în sensul art.1169 Cod civil.
În aplicarea dispozițiilor art.129 cod civil referitoare la rolul activ al judecătorului și dat fiind caracterul devolutiv al apelului, văzând și obligația instanței de aflare a adevărului, Curtea a procedat la citarea mandatarului reclamantei cu mențiunea de a depune acte doveditoare (fila 20 dosar) și a și efectuat o adresă în acest sens (fila 22 dosar), la două termene de judecată consecutive, fără ca persoana obligată în acest sens să se conformeze.
În consecință, instanța va aprecia că în cauză nu s-a făcut dovada identității între persoana care a solicitat restituirea în natură a imobilelor și a sesizat instanța și cea de la care imobilele au fost preluate, astfel că, văzând că examinarea celorlalte critici ale apelanților este inutilă, în baza dispozițiilor art.296 Cod procedură civilă, instanța va dmite apelul declarat de Primarul Comunei și Comuna împotriva sentinței civile nr.1167/18.10.2007 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr- în contradictoriu cu reclamanta prin mandatar, va schimba în tot sentința apelată și, în rejudecare, va respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamantă.
În baza art.274 Cod procedură civilă, va obliga reclamanta la plata către pârâți a sumei de 2700 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în primă instanță și în apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de PRIMARUL COMUNEI și COMUNA, cu sediul în, jud.A, împotriva sentinței civile nr.1167/18.10.2007 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr- în contradictoriu cu reclamanta prin mandatar, A, Bd.-, nr.33-35,.32, jud.
Schimbă în tot sentința apelată și, în rejudecare, respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamantă.
Obligă reclamanta la plata către pârâți a sumei de 2700 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în primă instanță și în apel.
Definitivă.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 15 mai 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - G - - -
Red./23.05.2008
Tehnored. /5 ex./26.05.2008
Prima instanță:
Președinte:Florin ȘuiuJudecători:Florin Șuiu, Gheorghe Oberșterescu
