Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 122/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROM ÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CVILĂ NR.122
Ședința publică din 19 mai 2009
PREȘEDINTE: Claudia Rohnean
JUDECĂTOR 2: Maria Lăpădat
GREFIER: - -
S-au luat în examinare apelurile declarate de reclamantul și pârâtul Municipiul A, prin Primar, împotriva sentinței civile nr. 816/29 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-, având ca obiect Legea 10/2001.
La apelul nominal, lipsă părțile.
Procedura fără citarea părților.
Văzând că mersul dezbaterilor, precum și concluziile asupra apelurilor au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 12.05.2009, care face parte integrantă din prezenta decizie, când instanța a amânat pronunțarea la data de azi, instanța reține cauza spre soluționare.
CURTEA
Deliberând asupra apelurilor, constată următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată la ribunalul Arad, inițial la data de 03 noiembrie 2007, reclamantul, în contradictoriu cu pârâții Primarul Municipiului A și Primăria Municipiul A, a solicitat obligarea pârâților să predea reclamantului, cu titlu de restituire în echivalent, imobilele situate în A,- și nr. 4, compuse din intravilan cu casă, înscrise în CF 6346 și 6459, cu nr. top 35/b și 33.34/b, aflate în proprietatea Municipiului A, sub sancțiunea unor daune cominatorii de 100 ron/zi de întârziere; să se constate că imobilul înscris în CF 6346 cu nr. top 35/b este compus din intravilan, fără casă în suprafață de 1022 mp; să se constate că imobilul înscris în CF 6459 cu nr. top 33.34/a este compus numai din intravilan fără casă în suprafață de 720 mp; să se dispună Oficiului de cadastru și Publicitate Imobiliară A, efectuarea cuvenitelor mențiuni în cartea funciară, după rămânerea irevocabilă a sentinței, în sensul radierii celor două case înscrise în CF 6346 și 6459 și înscrierea dreptului de proprietate al reclamantei, cu titlu de restituire în echivalent, cu cheltuieli de judecată, în caz de opunere.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că antecesorii săi au notificat Municipiul A în baza Legii nr. 10/2001, pentru acordarea de despăgubiri pentru imobilul situat în A,-, înscris în CF nr. 5622 - A, compus din intravilan cu casă, cu nr.top 7800/1387/1,7801/1,1387/2 precum și a imobilului intravilan cu bloc de garsoniere, situat în-, înscris în aceeași carte funciară sub nr. top 7800/ 1387/2 și 7801/1387/1. Reclamantul a mai arătat că imobilul situat pe- i-a fost restituit în natură, însă pe imobilul situat pe-, se află construit un bloc de garsoniere,astfel că, pentru acest imobil, a solicitat inițial despăgubiri, că, deși au trecut peste 5 ani de la data depunerii notificării, pârâții nu i-au comunicat nici o ofertă de restituire în echivalent,astfel că prin cererea nr. -/12 mai 2006 solicitat pârâților atribuirea unui teren în zona Sânnicolau, dată de la care au trecut alte 6 luni fără a primi un răspuns. Reclamantul a mai apreciat că în cauza de față nu se poate reține aplicabilitatea legilor speciale în materia plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate abuziv, deoarece legea civilă nu retroactivează.
În drept, reclamantul a invocat art. 10 alin. 1, 2, 7 și 8, precum și art. 24 alin. 1 din Legea nr. 10/2001.
Prin sentința civilă nr. 1927/13.12.2006 pronunțată în dosarul susmenționat, Tribunalul Arada admis în parte acțiunea civilă exercitată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâtul Municipiul A reprezentat prin primar, având ca obiect obligație de a face, a obligat pârâtul Municipiul A, reprezentat prin primar, ca, la soluționarea notificării trimisă de antecesorii reclamantului, defuncții ( lleana) și, cu nr. 453/09.08.2001, prin executor judecătoresc, să emită în termen de 60 de zile de la rămânerea definitivă și irevocabilă a prezentei sentințe, o dispoziție motivată de acordare de măsurii reparatorii în echivalent, constând în bani sau alte bunuri la alegerea pârâtului, pentru imobilele preluate în mod abuziv de la antecesorul reclamantului, respectiv imobilul înscris în CF nr. 5622 - A, nr. top 7800/1387/2 și 7800/1387/1 - intravilan cu bloc garsoniere din A,-, în suprafață de 561.; respins, ca neîntemeiat, capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâtului la predarea către reclamant a imobilelor din A,- și nr. 4, compuse din intravilan cu casă, înscrise în CF nr. 6346 - A și nr. 6459 -A cu nr. top.35/b și respectiv 33.34/b, sub sancțiunea de daune cominatorii de 100 lei RON/zi de întârziere; respins, ca inadmisibile, capetele de cerere având ca obiect constatarea că imobilele de pe nr. top 35/b și respectiv 33.34/b sunt compuse numai din intravilan fără case, precum și capătul de cerere având ca obiect efectuarea mențiunilor în cartea funciară; respins acțiunea reclamantului formulată în contradictoriu cu Primăria Municipiului A, ca fiind împotriva unei persoane fără capacitate procesuală de folosință.
Împotriva acestei sentințe, a declarat apel reclamantul, solicitând modificarea ei, în sensul admiterii în integralitatea sa a petitului indicat în acțiunea introductivă de instanță, adică în sensul obligării pârâtului să predea reclamantului, cu titlu de restituire în echivalent imobilele situate în A,- și nr. 4, compuse din intravilan cu casă, înscrise în CF 6346 și 6459, cu nr. top 35/b și 33, 34/b, aflate în proprietatea Municipiului A, sub sancțiunea unor daune cominatorii de 100 RON/zi de întârziere, constatării că imobilul înscris în CF 6346 cu nr. top 35/b este compus numai din intravilan, fără casă, în suprafață de 1022 mp și imobilul înscris în CF 6459 cu nr. top 33,34/a este compus numai din intravilan, fără casă, în suprafață de 720 mp și al efectuării cuvenitelor mențiuni în cartea funciară după rămânerea irevocabilă a sentinței, în sensul radierii celor două case înscrise în CF 6346 și 6459 și al înscrierii dreptului de proprietate al reclamantei cu titlu de restituire în echivalent.
Prin decizia civilă nr. 126 din 15.- pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARA în dosar nr-, a fost admis apelul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr.1927 din 13.12.2006 pronunțată în dosar nr- de Tribunalul Arad -secția civilă, s-a desființat sentința civilă apelată și s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe, respectiv Tribunalului Arad -secția civilă.
În motivarea deciziei de casare cu trimitere pentru rejudecare se arată că, prin modul cum a pronunțat hotărârea, prima instanță a rezolvat procesul fără a intra în cercetarea fondului cauzei, fiind absolut necesar a se dispune efectuarea unei expertize tehnice pentru a se stabili suprafețele de teren, compunerea lor, valoarea de circulație a imobilului de restituit în echivalent.
În rejudecare, prin sentința civilă nr. 1356/22.11.2007 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-, s-a admis acțiunea civilă formulată și exercitată de reclamantul ; a fost obligat pârâtul Municipiul A, reprezentat prin primar, ca, în soluționarea notificării trimisă de antecesorii reclamantului, defuncții ( ) și Krmare, cu nr. 453/09.- prin executor judecătoresc, să emită în termen de 60 zile de la rămânerea irevocabilă a prezentei sentințe, a dispoziției motivată pentru acordarea de măsuri reparatorii în echivalent bănesc în favoarea reclamantului conform raportului de expertiză judiciară efectuată de expert tehnic judiciar - ing., expertiză care face parte integrală prezentei hotărâri, după cum urmează: -suma de 809.200 lei pentru imobilul înscris în CF nr. 5622 cu nr. top 7801/1387/1 și 7800/13872/2, teren în suprafață totală de 516 mp, situat în A,-; - 805.800 lei pentru imobilul înscris în CF nr.6346 A, cu nr. top35/b și CF nr.6459 A cu nr top 33.34/a, teren în suprafață totală de 1742 mp, situat în A, str. -. - - nr. 3 și 4; a fost obligat pârâtul să plătească reclamantului suma de 603,40 lei cheltuieli de judecată, reprezentând plata onorariului de expert.
Împotriva acestei hotărâri, au declarat apel, reclamantul și pârâtul Municipiul A, iar, prin decizia civilă din 23.06.2008 pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARA, s-a admis apelul declarat de Municipiul A, prin primar, împotriva sentinței civile nr. 1356/22.11.2007 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-, precum și apelul reclamantului, s-a desființat sentința apelată și s-a trimis cauza spre rejudecare Tribunalului Arad. În motivarea deciziei Curții de APEL TIMIȘOARA, se arată că Tribunalul Arad nu a analizat pe fond litigiul dedus judecății, deoarece sentința nu este motivată în fapt și în drept, că prima instanță nu a fost preocupată de soluționarea tuturor capetelor de cerere formulate de reclamant.
În rejudecare, prin sentința civilă nr. 816/29.10.2008, Tribunalul Arada admis acțiunea reclamantului, împotriva pârâtului Municipiul A, reprezentat prin Primar, și a obligat pe pârât să emită decizie prin care să acorde reclamantului măsuri reparatorii prin echivalent, constând în compensarea cu alte bunuri, respectiv, atribuirea în proprietate a terenurilor fără construcții, înscrise în CF 6346,cu nr. top 35/b, în suprafață de 1022 mp și CF 6459, cu nr. top 33.34/a, în suprafață de 720 mp. în baza ar. 10 ( 3), ( 10) din Legea nr. 10/2001, fiind respins petitul din acțiune privind daunele cominatorii și înscrierea dreptului de proprietate în cartea funciară.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că reclamantul a identificat terenurile înscrise în CF 6346 cu nr. top 35/b, în suprafață de 1022 mp și CF 6459 cu nr. top 33.34/a, în suprafață de 720 mp și a cerut Municipiului A să emită decizie prin care să-i acorde măsuri reparatorii prin echivalent, constând în compensarea cu alte bunuri, respectiv, atribuirea în proprietate a terenurilor identificate mai sus.
Din raportul de expertiză tehnică rezultă că pe terenul înscris în CF 5622, cu nr. top. 7800/1387/2 și 7801/1387/1, în suprafață totală de 516 mp, au fost identificate construcții autorizate cu nivel de înălțime, că valoarea de circulație este de 238.000 euro, respectiv, 809.200 lei.
Terenurile înscrise în CF 6346 cu nr. top 35/b, în suprafață de 1022 mp și CF 6459 cu nr. top 33.34/a, în suprafață de 720 mp, au valoarea de circulație de 237.000 euro, respectiv, 805.000 lei și pe aceste amplasamente au fost identificate garaje metalice, construcții provizorii. Potrivit avizelor și schițelor de la SC Distribuție, Compania de A SA și E On Gaz România, pe aceste terenuri nu există rețele de utilități publice care să împiedice atribuirea către reclamant. Având în vedere că valoarea de circulație a terenurilor cerute în compensare de reclamant este foarte apropiată de valoarea de circulație a terenului antecesorului reclamantului, că acest teren este ocupat de construcții autorizate, astfel că nu poate fi retrocedat în natură, prima instanță, în baza art. 10 aliniatul 2, 3 și 10 din Legea nr. 10/2001, rep. a admis acțiunea și a obligat pe pârât să emită decizie prin care să acorde reclamantului măsuri reparatorii prin echivalent, constând în compensarea cu alte bunuri, respectiv, atribuirea în proprietate a terenurilor fără construcții, înscrise în CF 6346,cu nr. top 35/b, în suprafață de 1022 mp și CF 6459, cu nr. top 33.34/a, în suprafață de 720 mp. Daunele cominatorii, ca mijloc de constrângere a pârâtului la executarea în natură a prestației, nu au temei legal în prezenta cauză, dar nici nu sunt justificate prin probe, iar reclamantul are la îndemână sistemul amenzilor civile, reglementat de art. 580/3 din Codul d e procedură civilă, pentru constrângerea pârâtului la îndeplinirea obligațiilor de a face.
Petitul privind înscrierea în cartea funciară a dreptului de proprietate asupra terenurilor cerute în compensare de reclamant a fost respins, ca prematur și nefondat, deoarece acest demers presupune, în prealabil, emiterea dispoziției, în baza Legii nr. 10/2001, de către pârât, după rămânerea irevocabilă a prezentei hotărâri.
Împotriva acestei hotărâri, au declarat apel, în termenul prevăzut de lege, atât reclamantul, cât și pârâtul Municipiul A, reprezentat prin Primar, cereri înregistrate la Curtea de APEL TIMIȘOARA la data de 13.01.2009.
Reclamantul a solicitat, prin cererea sa de apel, admiterea acțiunii sale în integralitatea sa, cu toate capetele de cerere formulate, respectiv și în ceea ce privește daunele cominatorii de 100 lei/zi de întârziere până la predarea imobilelor solicitate, precum și efectuarea cuvenitelor mențiuni în CF după rămânerea irevocabilă a sentinței ( filele 11-13).
În motivare, se arată că, fără stabilirea unei sancțiuni în sarcina pârâtului, nu ar exista posibilitatea punerii în executare de către reclamant a dispozitivului hotărârii primei instanțe.
Se invocă Decizia nr. XX a Înaltei Curți de Casație și Justiție și se arată că, în speță, notificarea reclamantului nu a fost soluționată, nefiind emisă dispoziția motivată la solicitarea sa de restituire din 2001 și până în prezent, astfel că reclamantul a formulat prezenta acțiune, indicând care bunuri aflate în proprietatea pârâtului pot fi acordate ca echivalent al imobilelor preluate abuziv de la antecesorul său, bunuri echivalente din punct de vedere valoric cu imobilele solicitate a fi restituite.
Se arată că spiritul și scopul Legii nr.10/2001 este acela de restituire integrală, în natură, cât mai mult cu putință, și se invocă Decizia CEDO pronunțată în cauza Tudor împotriva României, care statuează că, până în acest moment, Fondul Proprietatea nu funcționează într-o manieră susceptibilă de a acorda efectiv o despăgubire reclamantei pentru pierderea bunului său.
În drept, se invocă dispozițiile art. 282-284, art. 296 Cod procedură civilă, art. 10 alin.1, 2, 7 și 8, art. 24 alin. 1 din Legea nr. 10/2001.
Municipiul A, reprezentat prin Primar, a solicitat, prin cererea sa de apel, desființarea sentinței apelate și admiterea acțiunii în sensul obligării pârâtului Municipiul A, reprezentat prin Primar, la emiterea unei dispoziții motivate de acordare a unor măsuri reparatorii în echivalent, în favoarea reclamantului, în conformitate cu dispozițiile Legii nr.10/2001, respectiv acordarea unui teren în echivalent dintre cele care fac parte din inventarul bunurilor disponibile a fi acordate în compensare persoanelor îndreptățite sau acordarea de despăgubiri potrivit Titlului VII din Legea nr. 247/2005, pentru imobilul situat în A,-, înscris în CF 5622, cu nr.top 7800/1387/1 și 7800/1382/2.
Prin memoriul depus separat, au fost arătate motivele invocate în susținerea acestui apel ( filele 6-8), respectiv încălcarea prevederilor legale în vigoare.
Legea nr.10/2001 stabilește, printre principiile prevăzute în materia retrocedării imobilelor preluate abuziv în perioada comunistă, pe acela al restituirii în natură, însă aplicarea acestui principiu nu trebuie să împieteze asupra drepturilor altor persoane fizice sau juridice.
Potrivit pct. 1.7 din Cap. 2 al HG nr. 250/2007, entitatea obligată la restituire poate să ofere persoanei îndreptățite, prin compensare în echivalent, orice bunuri sau servicii disponibile, pe care le deține și care sunt acceptate de persoana îndreptățită.
Imobilul în litigiu nu este inclus în inventarul bunurilor imobile ce pot face obiectul restituirii în echivalent către foștii proprietari, inventar întocmit potrivit prevederilor legale, situație în care nu poate fi acordat reclamantei cu titlu de restituire în echivalent.
Din interpretarea acestui text de lege, precum și a dispozițiilor art. 26 alin. 1 din Legea nr. 10/2001, se apreciază că dreptul de a alege care bunuri se pot oferi în compensare, aparține deținătorului care soluționează notificarea și, în nici un caz, persoanei îndreptățite în sensul Legii nr.10/2001. O altă interpretare ar fi contrară legii și ar aduce atingere gravă și dreptului de proprietate privată, garantat de Constituția României, indiferent de titular.
Se invocă practica judiciară în materie, care este în sensul arătat și se arată că antecesoarea reclamantului și-a manifestat opțiunea de a primi în compensare teren în zona, conform inventatului întocmit de Municipiul A, dosarul urmând a fi soluționat în conformitate cu prevederile legale.
În drept, invocă dispozițiile art. 282 și urm. Cod procedură civilă, Legea nr. 10/2001 republicată.
Reclamantul a solicitat, prin întâmpinarea depusă, respingerea apelului declarat de Municipiul A, invocând, pe cale de excepție, nulitatea motivelor de apel depuse în numele Municipiului A, care nu sunt semnate de Primarul municipiului A, și nici nu poartă ștampila Municipiului A, contrar art. 287 alin. 1 pct. 5 Cod procedură civilă ( fila 21-22).
Pe fond, se solicită respingerea apelului, ca neîntemeiat, deoarece în acest moment, Primăria Municipiului A susține că nu mai deține bunuri care să poată fi oferite prin echivalent, procedând la dezafișarea inventarului la data de 25.02.2009, cu motivarea că lista bunurilor din inventar a fost deja epuizată. Aceste aspecte sunt contrazise de probele aflate la dosar, din care rezultă că Municipiul A mai deține în proprietatea sa privată bunuri libere și care pot face obiectul unor restituiri prin echivalent.
Se reiterează practica CEDO cu privire la nefuncționarea Fondului Proprietatea și se arată că imobilele solicitate în echivalent nu au fost revendicate de alte persoane în baza Legii nr.10/2001, iar pe teren nu există rețele de utilități publice care să împiedice restituirea acestora către apelant.
În drept, se invocă dispozițiile art. 282-284, art. 296 Cod procedură civilă, art. 10 alin.1, 2, 7 și 8, art. 24 alin. 1 din Legea nr. 10/2001.
Procedând la examinarea cu prioritate a excepției invocate de reclamant prin întâmpinare, respectiv cea a nulității motivelor de apel, în condițiile prevăzute de art. 137 alin. 1 Cod procedură civilă, Curtea constată că această excepție este neîntemeiată, urmând aor espinge, pentru următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art. 287 alin. 1 pct. 5 Cod procedură civilă, cererea de apel va cuprinde și semnătura apelantului, lipsa semnăturii putând fi complinită în condițiile art. 133 alin. 2 Cod procedură civilă.
Se impune a constata, față de tehnica legislativă folosită, faptul că aceste cerințe, precum și sancțiunea arătată, privesc doar cererea de apel, nu și înscrisul ce încorporează motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază apelul ( pct.3 din textul de lege arătat), înscris ce poate fi depus până la prima zi de înfățișare.
În speță, pârâtul Municipiului Aaf ormulat cerere de apel, prin reprezentant legal, Primarul municipiului A, fiind semnată și ștampilată de acesta, iar motivele de apel depuse în numele acelorași entități apar a fi semnate de persoane din cadrul compartimentului juridic al Primăriei, aspect necontestat.
Ca atare, având în vedere că, pe cererea de apel apare semnătura și ștampila pârâtului, respectiv a reprezentantului său legal, că în cuprinsul acestui înscris este exprimată poziția procesuală a părții, precum și față de dispozițiile art. 292 alin. 2 Cod procedură civilă, care prevăd limitele analizării sentinței atacate de către instanța de apel pentru situația nemotivării apelului, respectiv apărările invocate în fața primei instanțe, se impune a conchide că aplicarea sancțiunii cerute de reclamant pentru motivele de apel nu ar avea finalitatea juridică scontată, în condițiile în care, pe parcursul ciclurilor procesuale anterioare, poziția pârâtului a fost constantă, în sensul arătat și în cererea intitulată "motive de apel".
Conformându-se imperativului art. 292 alin. 2 Cod procedură civilă, este evident că instanța de apel va trebui să aibă în vedere aceste considerente, deja invocate în cauză în diversele stadii procesuale parcurse.
În ceea ce privește fondul cauzei, procedând la examinarea sentinței atacate, prin prisma motivelor invocate prin cele două cereri de apel, față de dispozițiile art. 21, 25 alin. 1 și 4 și art. 26 din Legea nr. 10/2001, art. 21.1 din HG nr. 250/2007 coroborate cu prevederile art. 282 și urm. proc.civ. Curtea de apel constată că apelul declarat de pârâtul Municipiul A este întemeiat, iar apelul reclamantului este neîntemeiat, pentru următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art.1 din Legea nr.10/2001, republicată, imobilele preluate abuziv în perioada de referință, se restituie de regulă, în natură. Dacă restituirea în natură nu este posibilă, se vor stabili măsuri reparatorii prin echivalent, care pot consta în compensare cu alte bunuri sau servicii oferite de entitatea investită cu soluționarea notificării, cu acordul persoanei îndreptățite, sau despăgubiri acordate în condițiile prevederilor speciale privind regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate abuziv.
Măsurile reparatorii în echivalent constând în compensare cu alte bunuri sau servicii, se acordă prin decizia, sau, după caz, dispoziție motivată a entității investite cu soluționarea notificării, iar despăgubirile bănești se propun a fi acordate prin actul de soluționare a procedurii administrative prevăzute de Legea nr.10/2001 republicată.
De asemenea, alin. 5 din art. 1 al Legii nr. 10/2001, republicată prevede că primarii sau conducătorii entităților investite cu soluționarea notificărilor au obligația să afișeze lunar la loc vizibil, un tabel care să cuprindă bunurile disponibile și/sau după caz, serviciile care pot fi acordate prin compensare.
În speță, reclamantul a solicitat acordarea, ca și măsură compensatorie în echivalent pentru imobilul preluat abuziv și care nu mai poate fi restituit în natură, compensarea cu imobilele identificate de el, ca fiind disponibile și aparținând unității notificate.
Din tehnica legislativă folosită coroborată cu prevederile art. 1.7 din Normele metodologice de aplicare unitară a Legi nr.10/2001 aprobate prin HG nr.250/2007, rezultă că unitatea notificată poate oferi prin compensare, orice bunuri sau servicii disponibile pe care le deține. De asemenea, se arată că este la aprecierea exclusivă a unității deținătoare componența listei cu bunuri ce pot face obiectul compensării, ea fiind singura abilitată în acest sens, astfel că instanța de judecată nu se poate substitui în prerogativa oferită de lege și să stabilească că un anumit bun poate fi oferit în compensare pentru imobilul preluat abuziv. Legea nr.10/2001 republicată și HG nr.250/2007 nu prevăd competențe în acest sens în favoarea instanțelor de judecată, astfel că unitatea deținătoare este singura abilitată de lege că întocmească lista bunurilor disponibile pentru a fi oferite în compensare.
În speță, intimatul Primarul municipiului Aaa rătat ce bunuri deține pentru oferirea în compensare pentru bunurile preluate abuziv de la antecesoarea reclamantului și care nu poate fi restituit în natură, procesul-verbal întocmit în acest sens fiind afișat într-un loc public, astfel că instanța de apel va respinge, ca neîntemeiată, solicitarea reclamantului de a i se acorda în compensare imobilul identificat de acesta.
Dacă reclamantul dorea ca bunurile cerute că-i fie atribuite în compensare, ca măsură reparatorie alternativă, trebuia să conteste actul administrativ arătat, în condițiile Legii nr. 554/2004 și, după includerea imobilelor solicitate pe lista bunurilor disponibile, să obțină măsura reparatorie solicitată.
Chiar și în situația în care s-ar admite că reclamantul poate proceda la identificarea unor bunuri aflate în patrimoniul unității notificate și să solicite, respectiv, să obțină alt bun, ca și măsură reparatorie în echivalent, se cuvine a face unele precizări.
Potrivit dispozițiilor art. 21 alin. 1 din Legea nr. 10/2001, imobilele preluate în mod abuziv, indiferent de destinație, care sunt deținute la data intrării în vigoare a legii de o regie autonomă, societate sau companie națională, o societate comercială la care statul sau o autoritate a administrației publice centrale sau locale este acționar ori asociat majoritar, de o organizație cooperatistă sau de orice altă persoană juridică de drept public, vor fi restituite persoanei îndreptățite, în natură, prin decizie sau, după caz, prin dispoziție motivată a organelor de conducere ale unității deținătoare.
Aliniatul 5 din articolul arătat instituie interdicția înstrăinării sau grevării sub orice formă a bunurilor notificate, potrivit prevederilor legii, sub sancțiunea nulității absolute, până la soluționarea procedurilor administrative și judiciare generate de prezenta lege.
Normele metodologice adoptate pentru aplicarea acestui text de lege reliefează semnificații juridice multiple, de care entitatea notificată, respectiv instanța de judecată investită cu soluționarea unei cereri întemeiată pe prevederile Legii nr.10/2001 trebuie să țină cont.
Unul dintre cele mai importante aspecte privește indisponibilizarea imobilelor restituibile pe calea prevăzută de lege cu privire la orice alte proceduri legale care tind să înstrăineze imobilul respectiv către alte persoane decât cele îndreptățite potrivit legii, indisponibilizare ce operează începând cu data de 14 februarie 2001, chiar dacă notificarea a fost făcută la o dată ulterioară, în scopul îndeplinirii cu prioritate a obligației de restituire în natură către adevăratul proprietar.
Ca atare, din interpretarea corelată a acestui text de lege cu dispozițiile art. 25 alin. 1 și 4 și art. 26 din lege, se impune a conchide că toate imobilele ce se încadrează în categoria imobilelor preluate în mod abuziv de stat, astfel cum această noțiune este definită de art. 2 din lege, sunt indisponibilizate de drept până la finalizarea procedurilor prevăzute de acest act normativ, indiferent dacă s-a formulat o cerere în procedura administrativă sau în fața instanței.
Legea nu distinge în sensul indisponibilizării imobilelor ce au fost notificate în termenul prevăzut de art. 22, astfel că nici interpretul legii nu trebuie să o facă.
Ca atare, se concluzionează că indisponibilizarea privește toate imobilele ce au intrat în patrimoniul statului în perioada de referință a legii, în vreuna dintre modalitățile enumerate la art. 2, cu privire la care nu se mai pot încheia acte de înstrăinare sau grevare.
Un argument în sprijinul acestei teorii îl constituie Decizia din 9 iunie 2008 Înaltei Curți de Casație și Justiție, din care rezultă admisibilitatea unei acțiuni în revendicare întemeiată pe dreptul comun în situația în care bunul se mai află în patrimoniul Statului.
În speță, ambele imobile cerute spre atribuire, ca măsură reparatorie în echivalent, intră sub incidența prevederilor Legii nr.10/2001 republicată, intrând în proprietatea Statului, prin moștenire și preluare, în anii 1964, 1978 ( imobilul înscris în CF nr.6346 A, nr.top 35/b, respectiv, prin cumpărare, în anul 1957, imobilul înscris în CF nr.6459 A, nr.top 33.34/a, încadrându-se la literele e și h ale art. 2 din Legea nr.10/2001 republicată.
În consecință, față de data și temeiul preluării în patrimoniul Statului rezultă cu îndestulătoare evidență, faptul că sunt indisponibilizate, neputând intra în categoria "bunurilor disponibile pentru atribuire" ca măsură reparatorie în echivalent, și deci, neputând fi admisă cererea reclamantului sub acest aspect.
Decizia Curții Europene a Drepturilor Omului invocată de reclamant nu poate înlătura caracterul imperativ al normelor precitate, în condițiile în care nu este exclusă soluționarea notificării sale prin atribuirea unui imobil în compensare, imobil care să nu fie afectat de indisponibilizarea arătată.
Având în vedere aceste considerente, poziția procesuală a pârâtului, precum și faptul că, în prezent, nu mai sunt bunuri disponibile pe lista întocmită de Primăria municipiului A, Curtea constată că acțiunea reclamantului este întemeiată doar în parte, urmând ca, în baza dispozițiilor art. 296 Cod procedură civilă, să fie admis apelul declarat de pârâtul Municipiul A prin primar, împotriva sentinței civile nr. 816/29.10.2008 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-, în contradictoriu cu reclamantul, cu consecința schimbării în parte a sentinței civile atacate, în sensul admiterii în parte a acțiunii civile formulată de reclamantul, urmând a obliga pârâtul Municipiul A, prin Primar, să emită decizie sau dispoziție motivată, prin care să acorde reclamantului măsuri reparatorii în echivalent, în condițiile Legii nr.10/2001 republicată, pentru imobilul situat în A,-, înscris în CF nr.5622, nr.top 7800/1387/1 și 7800/1387/2, respingând în rest acțiunea civilă.
În ceea ce privește apelul declarat de reclamantul, față de soluția pronunțată asupra petitului principal, instanța de apel constată că nu poate fi admis nici petitul subsidiar al înscrierii în CF a dreptului său de proprietate asupra imobilelor în litigiu, față de dispozițiile art. 22 din Legea nr.7/1996 republicată.
În ceea ce privește petitul privind acordarea de daune cominatorii de 100 lei/zi, de întârziere până la predarea imobilelor solicitate și acesta urmează a fi respins, ca neîntemeiat, ca o aplicație a principiului de drept unanim acceptat potrivit căruia accesoriul urmează soarta principalului.
Se constată că aceste daune au fost cerute până la predarea imobilelor cerute, și nu până la soluționarea notificării, astfel că, pentru considerentele deja expuse, și această cerere urmează a fi respinsă.
În consecință, față de considerentele expuse și de dispozițiile art.282 și urm. Cod procedură civilă, Curtea va respinge, ca neîntemeiat, apelul declarat de reclamantul împotriva aceleiași sentințe, în baza dispozițiilor art. 296 Cod procedură civilă.
În baza dispozițiilor art.274 și urm. Cod procedură civilă, nu vor fi acordate părților cheltuieli de judecată în apel, ca nesolicitate de acestea.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de pârâtul Municipiul A prin primar, împotriva sentinței civile nr.816/29.10.2008 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-, în contradictoriu cu reclamantul.
Schimbă în parte sentința civilă atacată în sensul că admite în parte acțiunea civilă formulată de reclamantul .
Obligă pârâtul Municipiul A, prin Primar, să emită decizie sau dispoziție motivată, prin care să acorde reclamantului măsuri reparatorii în echivalent, în condițiile Legii nr.10/2001 republicată, pentru imobilul situat în A,-, înscris în CF nr.5622, nr.top 7800/1387/1 și 7800/1387/2.
Respinge în rest acțiunea civilă.
Respinge apelul declarat de reclamantul împotriva aceleiași hotărâri.
Fără cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 19 mai 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR - - - -
GREFIER
- -
RED.CL/18.06.2009
DACT./19.06.2009
Tribunalul Arad -judecător
2 ex. - 2 com
Se comunică cu:
- A- str.-.- nr.4 B, jud.
Municipiul A prin Primar - A-B-dul nr.75, jud..
Președinte:Claudia RohneanJudecători:Claudia Rohnean, Maria Lăpădat
