Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 125/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 125
Ședința publică de la 20 Martie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Paula Păun
JUDECĂTOR 2: Dan Spânu
Grefier - -
Pe rol judecarea apelului declarat de apelanta pârâtă PRIMĂRIA MUNICIPIULUI S împotriva sentinței civile nr. 1107 din 14 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant, domiciliat în S,-, -.1,. 18, jud. O având ca obiect legea 10/2001.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns consilier juridic pentru apelanta pârâtă PRIMĂRIA MUNICIPIULUI S și avocat V pentru intimatul reclamant.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează depunerea prin serviciul arhivă a întâmpinării formulate de intimatul reclamant, după care;
Reprezentantul apelantei pârâte a învederat instanței că nu solicită acordarea unui termen pentru a observa întâmpinarea formulată de intimatul reclamant.
Instanța constatând că nu mai sunt cereri de formulat și excepții de invocat, a apreciat cauza în stare de soluționare și a acordat cuvântul asupra apelului de față.
Consilier juridic, pentru apelanta pârâtă PRIMĂRIA MUNICIPIULUI S, a arătat că sentința apelată conține grave erori de interpretare a actelor și probelor din dosar.
A susținut că în considerentele sentinței apelate se face vorbire de evaluarea cotei de din teren și de din casă, deși prin dispoziția Primarului Municipiului S nr. 1693/2007 s-a dispus acordarea de măsuri reparatorii în echivalent bănesc pentru din imobilul teren și construcție situat în S,-.
De asemenea apreciază că o altă eroare a instanței de fond este aceea cum că instituția pe care o reprezintă nu s-ar fi conformat dispozitivului sentinței civile nr. 684/2002.
Cu privire la inadmisibilitatea capătului de cerere privind necompetența instanței de a stabili cuantumul măsurilor reparatorii după intrarea în vigoare a Legii 247/2005, a arătat că spețele și considerentele invocate de instanță nu sunt aplicabile în prezenta cauză. A precizat că nu suntem în cazul refuzului unei autorități de a emite o dispoziție care să conțină acest cuantum, fondul litigiului constituindu-l legalitatea emiterii sau neemiterii unei noi dispoziții de acordare de măsuri reparatorii prin echivalent.
A susținut că prezenta cerere de chemare în judecată este inadmisibilă având în vedere că ea aduce în discuție o solicitare a reclamantului referitoare la cota de din imobilul teren și construcție situat în S,-, solicitare care a fost rezolvată prin emiterea Dispoziției Primarului Municipiului S nr. 625/21.05.2002, în vigoare la această dată.
Față de cele susținute, a solicitat admiterea apelului, schimbarea sentinței iar pe fond respingerea acțiunii formulate de reclamant ca neîntemeiată.
Avocat V, pentru intimatul reclamant, a arătat că Primăria a emis dispoziție pentru cota de din imobil.
Cu privire la cota de 3/4 a precizat că reclamantul s-a judecat din mai 2002 până în martie 2006, când prin decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție, s-a admis recursul Primăriei S, s-a casat sentința Tribunalului Olt și pe fond s-a respins contestația formulată de reclamant, cu motivarea că în cauză există autoritate de lucru judecat.
Ca urmare a acestei decizii s-a solicitat Primăriei S emiterea unei dispoziții de acordare de despăgubiri pentru cota de din imobil, contestație ce a fost respinsă fără a se aminti de motivarea instanței supreme.
Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut că este vorba de același imobil, cu aceiași moștenitori, fără a menționa cotele, neputând să existe o sentință de restituire în natură, deoarece s-ar ajunge la o situație aberantă: pentru același bun să existe două modalități de restituire, una de acordare de despăgubiri pentru cota de și una de restituire în natură pentru cota de .
A solicitat respingerea apelului, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra apelului civil de față:
La data de 22 mai 2007, s-a înregistrat pe rolul Tribunalului O l t, acțiunea civilă promovată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâtul Municipiul S, prin primar.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că Primarul Municipiului S refuză emiterea dispoziției de acordare a despăgubirilor pentru cota de din imobilul situat în localitatea S,-, județul
A arătat că, deși prin sentința civilă nr.684, pronunțată la data de 17 mai 2002, de Tribunalul O l t, s-a dispus obligarea Primăriei Municipiului S să emită dispoziție de restituire prin echivalent bănesc a imobilului situat în localitatea S,-, județul O, cu toate acestea autoritatea competentă a refuzat în mod nejustificat să dea curs respectivei sentințe.
Prin adresa nr.6454/27 martie 2007, Primăria Saj ustificat refuzul său de emitere a dispoziției de restituire prin echivalent motivând faptul că prin decizia nr.2901/17 martie 2006, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, contestația promovată împotriva dispoziției primarului cu nr.625/2002 a fost respinsă.
Prin urmare, reclamantul a arătat că pârâta refuză să dea curs sentinței nr.684/2002, invocând decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție, ori această decizie nu justifică refuzul pârâtei, ci din contră confirmă dreptul reclamantului la despăgubiri pentru imobilul situat în localitatea S,-, județul
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a arătat că dispoziția nr.625/2002, emisă de Primarul municipiului Saf ost atacată în instanță de reclamant, iar Înalta Curte de Casație și Justiție a respins contestația formulată de reclamant.
Prin această dispoziție primarul s-a pronunțat asupra cererii reclamantului de restituire în natură a imobilului individualizat în acțiune de reclamant.
Prin urmare, pârâtul solicită să se constate că acțiunea promovată de reclamant nu este admisibilă câtă vreme contestația reclamantului pentru valorificarea acelorași drepturi referitoare la imobil a fost respinsă cu caracter irevocabil.
Tribunalul O l t, prin sentința civilă nr. 1107 din 14.11.2007, a admis contestația formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâtul Municipiul S - prin primar.
A fost obligat pârâtul să emită dispoziție care să cuprindă ofertă de restituire prin echivalent bănesc în cuantum de 989.681,095 lei, pentru cota de din imobilul casă și teren în suprafață de 1089. situat în localitatea S,-, jud.
Pârâtul a fost obligat la plata, către reclamant, a sumei de 1500 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
Terenul în suprafață de 1089. și construcția ridicată pe acest teren, situat în localitatea S,-, județul Oaf ost proprietatea autoarei, în cotă de, autoare decedată la data de 18 septembrie 1971 și care a avut ca unic moștenitor pe autoarea, conform certificatului de moștenitor nr.708/17.10.1973 (fila 4 dosar nr.5691/2002 al Tribunalului Olt și fila 6 verso dosar fond).
Restul cotei de i-a aparținut autoarei, sora defunctei.
La decesul autoarei - 13.03.1996 a rămas ca moștenitor și reclamantul, conform certificatului de moștenitor emis sub nr.122/26 august 2002 (fila 15 dosar și fila 39 dosar nr.5691/2002).
Din cota de aparținând autoarei reclamantului îi revine, conform certificatului de calitate de moștenitor, cota de (fila 15 dosar).
Prin sentința civilă nr.684/17 mai 2002, sentință irevocabilă, s-a dispus emiterea unei dispoziții de restituire prin echivalent bănesc pentru întreg imobilul situat în localitatea S,-, județul
Autoritățile obligate la emiterea dispoziției nu au dat curs sentinței irevocabile, iar ulterior reclamantul împreună cu ceilalți moștenitori a sesizat instanțele de judecată solicitând emiterea unor noi dispoziții atât cu privire la cota de ce-i revenea ca moștenitor al autoarei cât și pentru la cota de ce-i revenea în proporție de de pe urma autoarei.
În privința cotei de ce i-a revenit în calitate de moștenitor al defunctei - mama reclamantului, s-a pronunțat sentința civilă nr.1369/12.12.2006, irevocabilă prin neapelare și prin care s-a dispus emiterea unei noi dispoziții care să prezinte ofertă de restituire a sumei de 371.178.000 lei contravaloarea cotei de din imobilul teren și a sumei de 18.250,15 lei contravaloarea cotei de 1/4 casă.
În executarea acestei sentințe s-a emis dispoziția nr.1693/2 martie 2007, prin care s-a dispus acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent în cuantumul sumei de 37.117,8 lei contravaloare teren și a sumei de 18.250,15 lei contravaloare casă.
Pentru restul cotei de s-a refuzat emiterea dispoziției de restituire în echivalent cu justificarea că pentru această cotă a existat o judecată irevocabilă soluționată prin decizia civilă nr.2901/17 martie 2006, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.
Tribunalul O l t, prin sentința civilă nr. 1107 din 14.11.2007, a admis contestația formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâtul Municipiul S - prin primar.
A fost pbligat pârâtul să emită dispoziție care să cuprindă ofertă de restituire prin echivalent bănesc în cuantum de 989.681,095 lei, pentru cota de din imobilul casă și teren în suprafață de 1089. situat în localitatea S,-, jud.O, precum și la plata către reclamant a sumei de 1500 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
Reclamantul, alături de ceilalți moștenitori, a sesizat instanțele de judecată solicitând atât restituirea în echivalent cât și restituirea în natură pentru cota de ce i-ar fi revenit de pe urma defunctei.
Ulterior cererea a vizat exclusiv restituirea în natură. (fila 13 verso dosar fond).
Întrucât prin sentința civilă nr.684/2002, irevocabilă, instanța a dispus emiterea unei dispoziții de restituire prin echivalent bănesc pentru întreg imobilul situat în localitatea S,-, județul O, Înalta Curte de Casație și Justiție a apreciat că sunt întrunite elementele puterii lucrului judecat și a respins contestația reclamantului promovată împotriva dispoziției nr.625/2002.
S-a reținut că prin dispoziția nr.625/2002 s-a refuzat restituirea în natură a cotei de din imobil.
S-a constatat că atâta vreme cât prin sentința civilă nr.684/2002 s-a dispus emiterea unei dispoziții de restituire în echivalent a întregului imobil, reclamantul nu mai este îndreptățit să pretindă restituirea aceluiași imobil fie chiar și în cotă de în natură, așa încât respingerea cererii acestuia de restituire în natură este legală și temeinică.
În raport de considerentele acestei decizii s-a constatat că Înalta Curtea avut în vedere temeinicia pretențiilor reclamantului cu privire la restituirea în natură și a reținut că ceea ce se opune restituirii în natură este tocmai sentința irevocabilă nr.684/2002 prin care s-a statuat că pentru întreg imobilul trebuie acordate despăgubiri bănești.
Prin urmare, refuzul autorităților competente de a emite dispoziție de restituire prin echivalent este lipsit de temeinicie.
Creanța moștenitorilor este certă și exigibilă căci sentința civilă nr.684/2002 nu a fost desființată prin nici o procedură judiciară și cu toate acestea nu a fost nici executată.
În prezenta cauză nu pot fi reținute elementele puterii de lucru judecat căci acțiunea reclamantului se îndreaptă împotriva refuzului autorităților de a executa obligațiile ce le revine prin sentința civilă nr.684/2002.
Procedura executării silite reglementată în Cartea V a Codului d e Procedură Civilă nu reprezintă pentru reclamant o procedură reală și utilă de natură a asigura realizarea creanței al cărei titular este în temeiul sentinței civile nr.684/2002, căci refuzul autorităților de a da curs acestei sentințe a fost explicit menționat în adresa nr.6454/27.03.2007 (fila 10 dosar fond).
Prin urmare, pretențiile reclamantului de a se dispune obligarea pârâtului la emiterea unei noi dispoziții dar pentru cota de sunt pe deplin justificate în măsura în care deși este beneficiarul unei sentințe ce statuează dreptul său la despăgubiri încă din anul 2002, nici în prezent creanța sa nu a fost satisfăcută.
Pentru evaluarea cotei de din imobilele casă și teren s-a dispus efectuarea unei expertize construcții și a unei expertize topografice.
Conform rapoartelor de expertize, ale căror concluzii nu au fost contestate de nici una dintre părți cota de din teren are valoarea de 929.439,82, iar cota de din construcție are valoarea de 60.241,275 lei.
Apărările potrivit cărora instanța nu mai este competentă să dispună în privința cuantumului despăgubirilor după intrarea în vigoare alegiinr.247/2005, nu pot fi reținute.
Procedura reglementată de titlul VII din Legea nr.247/2005 este aplicabilă conform art.16 din lege ulterior emiterii deciziilor sau dispozițiilor de unitățile investite cu soluționarea notificărilor - a se vedea în acest sens decizia civilă nr.973/5.02.2007 și decizia nr.1685/22.02.2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
De altfel, pentru reclamant, ca și pentru ceilalți moștenitori ce au adresat notificare în termen, aplicarea procedurii administrative reglementată de Legea nr.247/2005 în sensul de a fi stabilit cuantumul despăgubirilor de autoritățile individualizate în acest act normativ, nu ar reprezenta decât o prelungire nejustificată a realizării creanței lui.
S-a reținut că pentru refuzul de a da curs sentinței civile nr.684/2002 entitatea în sarcina căreia au fost statuate obligațiile cu privire la despăgubirea prin echivalent bănesc nu există nici o justificare legitimă.
Prin urmare a pretinde reclamantului ca pentru cuantumul despăgubirilor să urmeze procedura administrativă reglementată de dispozițiile Legii nr.247/2005 valorează a-i impune acestuia o sarcină vădit disproporționată, cu consecința încasării sumelor ce i se cuvin la o dată care nu poate fi nici măcar determinabilă și cu atât mai puțin determinată.
Având în vedere considerentele de fapt și de drept mai sus expuse s-a constatat că acțiunea în obligație de a face promovată de reclamant este întemeiată.
Împotriva acestei decizii a formulat apel Primăria Municipiului S arătând că sentința apelată conține erori de interpretare a actelor și lucrărilor din dosar în sensul că considerentele instanței de evaluarea cotei de din teren și din casă și acordarea acestor despăgubiri către reclamant ar reprezenta o îmbogățire fără justă cauză a reclamantului.
De asemenea se critică împrejurarea că instanța de fond în mod greșit a reținut că Primăria nu s-a conformat dispozitivului sentinței civile 684/2002, iar în privința necompetenței instanței de a stabili măsurile reparatorii după intrarea în vigoare a legii 247/2005 considerentele instanței nu sunt aplicabile în speța dedusă judecăți.
Cu privire la obiectul litigiului apelanta susține că reclamantul aduce în discuție o solicitare a acestuia referitoare la cota de din imobil teren și construcție, situată în S-, solicitare ce a fost rezolvată însă prin dispoziția primarului Mun. S nr. 625/21 mai 2002.
Apelul este neîntemeiat.
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului rezultă că prin cele două notificări din 19 iulie 2001 și 12 februarie 2002 reclamantul împreună cu mama sa au solicitat restituirea în natură sau acordarea de despăgubiri în cotele de și din imobilul situat în S-.
Pentru cota de care se cuvenea reclamantului în calitate de moștenitor al autoarei care este mama sa, s-a emis dispoziția cu nr. 1693 din 2 martie 2007 privind oferta de despăgubiri pentru cota de din imobil, teren și casă.
Pentru cota de din același imobil moștenită de la autoarea care este mamei sale, s-au refuzat măsurile reparatorii de către primărie care a reținut în mod greșit că pentru această cotă există o decizie irevocabilă cu nr. 2901 din 17 martie 2006 pronunțată de ICCJ.
În raport însă de considerentele deciziei se constată că ICCJ a reținut că nu este posibilă restituirea în natură pentru cota de atâta timp cât prin sent6.civ. 684/2002 irevocabilă, s-a statuat că pe întreg imobilul trebuie acordate despăgubiri bănești.
În consecință reclamantul este îndreptățit la despăgubiri pentru cota de din imobil, astfel că prin aceasta nu are loc o îmbogățire fără just temei, iar refuzul autorității competente de a emite dispoziție de restituire prin echivalent nu are temei legal.
Având în vedere aceste considerente, soluția instanței de fond este temeinică și legală, reclamantul fiind îndreptățit la măsuri în echivalent pentru cota de din imobilul construcție și teren situată în S- jud. O, urmând ca apelul să fie respins ca nefundat în baza art. 296 cod pr. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de apelanta pârâtă PRIMĂRIA MUNICIPIULUI S împotriva sentinței civile nr. 1107 din 14 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul O l t, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant, domiciliat în S,-, -.1,. 18, jud.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 20 Martie 2008.
Președinte, Judecător,
- - - -
Grefier,
- -
Red. jud. -
Tehn.
4 ex./1.04.2008
Președinte:Paula PăunJudecători:Paula Păun, Dan Spânu
