Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 125/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(2823/2008)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.125
Ședința publică de la 23 februarie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Doina Anghel
JUDECĂTOR 2: Fănica Pena
GREFIER - -
* * * * * * * * * * * * *
Pe rol pronunțarea asupra cererilor de apel formulate de apelanta - reclamantă, precum și de apelantul - pârât MUNICIPIUL B prin PRIMAR GENERAL, împotriva sentinței civile nr.1475/02.10.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, în dosarul nr-.
are ca obiect - Legea nr.10/2001.
Dezbaterile în fond și susținerile orale ale părților au avut loc în ședința publică din data de 16 februarie 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când Curtea - pentru a da posibilitate părților să depună note scrise, a amânat pronunțarea cauzei la data de 23 februarie 2009, când a decis următoarele:
CURTEA
Asupra apelurilor civile de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.1475/02.10.2008, Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă a admis acțiunea precizată formulată de reclamanta, în contradictoriu cu pârâtul MUNICIPIUL B prin PRIMAR GENERAL, a obligat pârâtul să emită dispoziție motivată prin care să restituie reclamantei terenul în suprafață de 200,21 mp situat în B,-, sector 1 (din suprafața totală de 415,1 mp din măsurători), precum și construcțiile situate la aceeași adresă, respectiv apartamentul nr.2, compus din două camere, la subsol (locatar familia G), apartamentul nr.2 compus din două camere, la parter, în suprafață de 37,3 mp (locatar familia ), apartamentul nr.2 compus din trei camere, la mansardă, în suprafață de 24,4 mp și garajul de la subsol în suprafață de 17,1 mp, astfel cum sunt identificate în raportul de expertiză construcții nr.7494/2007 întocmit de expertul G și în completările la acest raport (filele 205, 239 și 258 din dosar) și a luat act că nu solicită cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că în speță este cert dovedit că autoarea reclamantei și-a îndeplinit obligația impusă de Legea nr.10/2001, aceea de a notifica unitatea deținătoare în vederea obținerii de măsuri reparatorii pentru imobilul litigios, notificarea de acordare a măsurilor reparatorii fiind formulată cu respectarea termenului prevăzut de art.46 alin.3 din Legea nr.10/2001.
De asemenea, este cert dovedit că reclamanta a acționat în scopul de a obține un răspuns al unității deținătoare - Primăria Municipiului B, la notificarea formulată, însă cu toate aceste demersuri, unitatea deținătoare nu a soluționat notificarea formulată de reclamantă, lăsând să treacă nejustificat circa 7 ani de la înregistrare.
Absența răspunsului persoanei juridice deținătoare are valoarea unui refuz de acordare a măsurilor reparatorii solicitate, iar acest refuz trebuie cenzurat de instanță, întrucât procedura de restituire prevăzută de Legea nr.10/2001 este subsumată exercitării unui drept subiectiv civil, astfel că dacă este temporizată deschide celui vătămat accesul la jurisdicția civilă pentru a fi finalizată.
A considera că acțiunea în justiție formulată de persoanele îndreptățite pentru a obține măsurile reparatorii prevăzute de Legea nr.10/2001 ar fi inadmisibilă în condițiile în care unitatea deținătoare nu le-a rezolvat în termenul legal notificarea, înseamnă nu doar nesocotirea caracterului reparatoriu al Legii nr.10/2001, dar și obstrucționarea persoanelor îndreptățite la redobândirea drepturilor recunoscute de lege, impunându-le să aștepte în mod nelimitat un răspuns și, să fie practic, la discreția persoanelor juridice deținătoare, ceea ce echivalează cu o îngrădire a liberului acces la justiție, garantat atât de art.21 din Constituția României, cât și de art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Tribunalul a constatat că primăria avea obligativitatea de a se pronunța asupra fondului cererii formulate, respectiv, avea obligativitatea de a analiza actele depuse și de a se pronunța în ce măsură se justifică restituirea în natură sau acordarea de despăgubiri prin echivalent asupra terenului și asupra construcției situat în B,-, sector 1.
Tribunalul a reținut că din probele administrate în cauză rezultă că o parte din imobilul construcție este liber în sens juridic, fiind deținut în prezent cu contract de închiriere iar o altă parte a imobilului construcție este reprezentat de apartamentele care deja se află în proprietatea actualei reclamante cu excepția apartamentului nr.1 de la parter aflat în proprietatea numiților -Lisa și.
În consecință, în raport de considerentele arătate în cele ce preced, tribunalul a admis contestația și a obligat pârâtul MUNICIPIUL B să emită dispoziție motivată prin care să restituie reclamantei terenul în suprafață de 200,21 mp situat în B,-, sector 1 (din suprafața totală de 415,1 mp din măsurători), precum și construcțiile situate la aceeași adresă, respectiv apartamentul nr.2, compus din două camere, la subsol (locatar familia G), apartamentul nr.2 compus din două camere, la parter, în suprafață de 37,3 mp (locatar familia ), apartamentul nr.2 compus din trei camere, la mansardă, în suprafață de 24,4 mp și garajul de la subsol în suprafață de 17,1 mp, astfel cum sunt identificate în raportul de expertiză construcții nr.7494/2007 întocmit de expertul G și în completările la acest raport (filele 205, 239 și 258 din dosar).
Împotriva acestei sentințe au formulat apel reclamanta, criticând-o pe motive de nelegalitate și netemeinicie, respectiv instanța a dat ce nu s-a cerut deoarece prin cererea de chemare în judecată și prin precizarea făcută în cauză a precizat că cererea de chemare în judecată este o contestație împotriva refuzului tacit de restituire în natură și instanța a dispus obligarea la emiterea unei decizii deși recunoscând existența dreptului subiectiv, recunoștea implicit și dreptul valorificării pe cale de acțiune, astfel că restul de teren aferent imobilului preluat abuziv și care nu a fost vândut în temeiul Legii nr.112/1995 este de 226,01 mp din acte, respectiv 200,21 mp din măsurători și pârâtul MUNICIPIUL B prin PRIMAR GENERAL, care a arătat că imobilul a fost preluat cu titlu valabil și termenul de 60 de zile prevăzut de Legea nr.10/2001 permitea soluționarea cererii după depășirea lui, deoarece nu îi aparține culpa în nerespectarea termenului, iar persoana îndreptățită nu a făcut dovada existenței unui prejudiciu.
Prin întâmpinarea depusă la 19.05.2008 reclamanta a solicitat respingerea apelului declarat de pârât, apreciind că imobilul a fost luat în stăpânire fără un titlu valabil, iar cu privire la soluționarea notificării a arătat că aceasta a fost depusă cu toate actele aferente, astfel că soluția pronunțată de instanță este corectă sub acest aspect.
Verificând legalitatea sentinței apelate, în raport de criticile formulate și de materialul probator administrat în cauză, Curtea a constatat că apelurile sunt nefondate și în baza art.296 Cod procedură civilă, le-a respins pentru următoarele considerente:
Cererea introductivă de instanță promovată de reclamanta are ca obiect obligarea pârâtului să restituie și să lase în deplină proprietate și posesie imobilul situat în B,-, sector 1, compus din parter, subsol, garaj și cota de 50% din terenul în suprafață totală de 440,90 mp, cu motivarea că imobilul a fost dobândit în anul 1942 și a intrat în mod abuziv în proprietatea statului.
Reclamanta a arătat că a formulat notificare în baza Legii nr.10/2001, nr.1828/30.07.2001, comunicată prin intermediul executorului judecătoresc și deși a respectat cerințele imperative ale legii până la data formulării acțiunii - 19.02.2007 - nu a primit un răspuns din partea pârâtului.
În dovedirea acțiunii reclamanta a depus copie după notificarea formulată în temeiul Legii nr.10/2001, titlul de proprietate reprezentat de actul de vânzare - cumpărare încheiat la 28.02.1942, acte de stare civilă prin care face dovada că este moștenitoarea autorilor săi, a solicitat și instanța i-a încuviințat efectuarea unei expertize având ca obiect evaluarea imobilului din litigiu, identificarea imobilului, laturile și vecinătățile, conform schiței cadastrale, concluziile expertului fiind consemnate și atașate la filele 205 - 210 din dosarul de fond.
În mod corect instanța fondului a reținut că apelanta - reclamantă a făcut dovada că a respectat cerințele imperative ale Legii nr.10/2001, notificând în termenul legal unitatea deținătoare, în condițiile art.46 alin.3 din lege.
Cum notificarea a fost formulată la 30.07.2001, așa cum rezultă din fila 4 a dosarului de fond și până la data promovării acțiunii - 19.02.2007 - reclamanta nu a primit un răspuns din partea intimatului, în mod corect s-a adresat instanței.
Absența răspunsului apelantului - pârât a fost apreciată în mod corect de instanță ca un refuz de soluționare a notificării formulată la 30.07.2001 - fila 4 dosar fond și acțiunea în justiție promovată de apelantă își găsește temeiul în atitudinea pârâtului.
Din coroborarea dispozițiilor art.23 și 25 din Legea nr.10/2001 rezultă că soluționarea cererii trebuie făcută până la expirarea termenului de 60 zile de la data notificării.
Din interpretarea literală a dispozițiilor art.25 din Legea nr.10/2001, în forma actuală, rezultă în mod imperativ că notificarea adresată de persoana îndreptățită unității deținătoare a imobilului, trebuie rezolvată în termen de 60 de zile de la înregistrare sau de la data depunerii actelor doveditoare ale proprietății în raport de care s-a formulat cererea.
Contrar susținerilor apelantului - pârât, termenul prevăzut de lege nu este un termen de recomandare, ci un termen obligatoriu în care să se răspundă pretențiilor persoanei îndreptățite, termen rezonabil pentru a se face o verificare a cererii în raport de înscrisurile depuse în susținerea acesteia.
Deși invocă dispozițiile art.22 (art.23 în actuala formă a legii) privind actele care pot servi drept mijloc de probă a proprietății reclamantei, apelantul - pârât nu formulează în concret nicio susținere în legătură cu incidența acestui text pentru modul de calcul al termenului de soluționare a notificării. Cu alte cuvinte, nu rezultă din niciun înscris depus la dosar că reclamanta a întârziat depunerea actelor doveditoare ale dreptului său de proprietate, pentru care a solicitat restituirea în natură a imobilului, o asemenea perioadă de timp, de aproximativ 6 ani, care să justifice nesoluționarea notificării până în prezent.
Această durată depășește cu mult noțiunea de "termen rezonabil" în rezolvarea unei petiții, așa încât reclamanta este pe deplin îndreptățită să obțină o hotărâre judecătorească care să rezolve pretențiile sale, lăsate nesoluționate din cauza atitudinii culpabile a pârâtului.
Prejudiciul suportat de apelanta - reclamantă constă tocmai în faptul că aceasta a promovat o cerere prin care a intenționat să obțină restituirea în natură a imobilului preluat abuziv de către stat, pasivitatea nejustificată a unității deținătoare reprezentând, în realitate, un refuz de soluționare a acestei cereri. Ca urmare, o îndelungată perioadă de timp, reclamanta, deși a depus în termen notificarea, s-a aflat în situația de a nu își putea valorifica în modalitatea prevăzută de lege, pretențiile sale legate de imobilul preluat abuziv de către stat.
Nu este necesară nicio dovadă suplimentară a atitudinii pârâtului în legătură cu neîndeplinirea obligației stabilite în sarcina sa prin lege, de emitere a unei dispoziții motivate pentru soluționarea notificării, într-un termen de 60 de zile calculat de la data înregistrării sau de la data depunerii actelor doveditoare. În acest ultim sens, nu rezultă nicio încunoștințare a reclamantei din partea pârâtului, privind completarea actelor de proprietate, care, de altfel, sunt suficiente pentru dovedirea dreptului pretins.
Criticile apelantului - pârât sunt neîntemeiate, așa încât apelul declarat de acesta va fi respins ca nefondat, în condițiile art.296 Cod procedură civilă.
Reclamanta a invocat în sprijinul apelului declarat dispozițiile alin.2 al art.2 din Legea nr.10/2001, în prezent abrogate prin Legea nr.1/2009.
Curtea a constatat că instanța fondului a obligat în mod corect pârâtul să răspundă notificării formulate, celălalt temei juridic invocat de apelantă, respectiv dispozițiile art.1 din Legea nr.554/2004 atrăgând competența instanței de contencios administrativ, abilitată să soluționeze anularea actului cu respectarea procedurii prealabile prevăzute de art.7 din lege.
Analizând sentința apelată se poate reține că o parte din imobilul construcție este liber în sens juridic, fiind deținut cu contract de închiriere, iar o altă parte se află deja în proprietatea actualei reclamante, cu excepția apartamentului nr.1 de la parter.
Articolul 2 lit.h și j stabilește obligația restituirii imobilelor preluate de stat cu titlu valabil sau fără titlu valabil, astfel că instanța fondului a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art.7 alin.1 și art.9 din Legea nr.10/2001.
Autoarea apelantei - reclamante și-a îndeplinit obligația de a notifica unitatea deținătoare solicitând restituirea în natură, pârâtul avea obligația de a analiza în ce măsură se justifică restituirea în natură sau acordarea de despăgubiri prin echivalent asupra terenului și construcției situată în-.
Nu se poate reține critica reclamantei că instanța a dat ce nu s-a cerut odată cu soluționarea cererii instanța a respectat dispozițiile art.1, art.7 și 9 din Legea nr.10/2001.
Cum apelanta - reclamantă este unica moștenitoare în urma decesului autorilor săi, și, conform certificatelor de moștenitor nr.661/1991 și nr.607/1988, în mod corect instanța a reținut că autorii reclamantei au deținut în proprietate imobilul în litigiu, imobil format din teren și construcție și există obligația unității deținătoare să soluționeze notificarea formulată de parte.
Pentru aceste considerente, Curtea a respins cele două apeluri ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate apelurile formulate de apelanta - reclamantă, cu domiciliul ales la avocat, în B,-, sector 1 și în B,-, sector 1 și de apelantul - pârât MUNICIPIUL B prin PRIMAR GENERAL, cu sediul în B,-, sector 5, împotriva sentinței civile nr.1475/02.10.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 23.02.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
- - - -
GREFIER
- -
Red.
.
5 ex./26.03.2008
TB-4 -
Președinte:Doina AnghelJudecători:Doina Anghel, Fănica Pena
