Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 125/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE NR.125
Ședința publică de la 09 aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Dan Spînu
JUDECĂTOR 2: Gabriela Ionescu
Grefier: - - -
*****
Pe rol, judecarea apelului formulat de pârâtul PRIMARUL ORAȘULUI B, cu domiciliul în B, str. -, nr. 14, județul O împotriva sentinței civile nr. 40 de la 20 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Olt - Secția Civilă în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă cu domiciliul în Sf.G,-,. 34,. C,. 1, jud. C, având ca obiect legea 10/2001.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat reprezentând intimata reclamantă, lipsind apelantul pârât PRIMARUL ORAȘULUI
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care avocat pentru intimata reclamantă a depus la dosarul cauzei împuternicire avocațială nr. - seria - O din 12.03.2009 și chitanță privind achitare onorariu avocat. La interpelarea instanței, a învederat că nu există un act autentic de donație.
Nemaifiind excepții de invocat, probe de administrat, alte cereri de formulat, constatând cauza în stare de soluționare, curtea a acordat cuvântul asupra apelului.
Avocat pentru intimata reclamantă a pus concluzii de respingere a apelului.
A susținut că apelanta face o interpretare greșită a art. 23 din Legea 10/2001 care precizează că actele doveditoare ale dreptului de proprietate ori după caz, ale calității de asociat sau acționar al persoanei juridice, precum și în cazul moștenitorilor, cele care atestă această calitate și, după caz înscrisurile care descriu construcția demolată și orice alte înscrisuri necesare evaluării pretențiilor de restituire pot fi depuse până la data soluționării notificării. Textul de lege precizează exact ce acte pot fi depuse până la data soluționării notificării, iar partea pe care o reprezintă a respectat întocmai dispozițiile legale, actele depuse până la data soluționării notificării, respectiv actul de partaj din 28.08.1952 și acte de stare civilă, făcând dovada clară a dreptului de proprietate al autoarei sale asupra imobilului solicitat, a descrierii imobilului și făcând dovada calității sale de moștenitoare.
A mai arătat în ce privește susținerile apelantei cu privire la faptul că actele de preluare abuzivă depuse de către partea pe care o reprezintă nu ar reprezenta o dovadă în acest sens și că ar trebui mai întâi să se fi constatat nulitatea donației printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, sunt nefondate. Preluarea abuzivă s-a realizat prin intermediul unei donații care însă nu s-a încheiat în formă autentică, se încadrează în prevederile art. 2 alin. 1 lit.c din 10/2001.
Cu privire la obligarea la plata cheltuielilor de judecată a arătat că acestea se justifică întrucât potrivit art. 274 alin. 1 Cod procedură civilă partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuieli de judecată și deoarece acțiunea a fost admisă de către instanță, în mod normal pârâta este cea obligată să plătească cheltuieli de judecată. A depus concluzii scrise.
S-a solicitat acordarea cheltuielilor de judecată în apel.
CURTEA:
Asupra apelului civil de față:
Prin acțiunea înregistrată la data de 28.08.2008 reclamanta a solicitat să se anuleze dispoziția nr. 1716/09.05.2008 emisă de Primarul Orașului B, prin care i-a fost respinsă cererea ce a format obiectul notificării nr. 91/N/2001; să se constate că imobilul situat în B, str. - nr. 16, devenit ulterior nr. 12, fost preluat abuziv de statul român de la antecesoarea sa,; să se dispună, în principal, ca pârâta să-i ofere în compensare alte bunuri sau servicii pentru imobilul menționat anterior; în subsidiar, obligarea pârâtei să transmită dosarul notificării la Comisia Centrală în vederea stabilirii despăgubirilor ce se cuvin ca măsură reparatorie prin echivalent, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că a formulat notificare în baza legii 10/2001, solicitând măsuri reparatorii pentru imobilul aflat în B,-, devenit ulterior nr. 12, compus din clădire din cărămidă cu 5 camere, pivniță și dependințe cu teren aferent în suprafață de 600 mp, suprafață care este în realitate de 947 mp, ce a aparținut mamei sale,.
S-a mai arătat că în prezent construcțiile preluate au fost demolate, iar pe teren a fost construită o clădire ce reprezintă sediul Primăriei
Reclamanta a arătat că nu a putut să facă dovada preluării abuzive în timpul procedurii administrative, deoarece abia după emiterea dispoziției de respingere a notificării, Direcția Județeană Oa A rhivelor Naționale i-a comunicat documentele ce dovedesc caracterul abuziv al preluării imobilului.
S-a arătat că imobilul a fost preluat în temeiul unor acte premergătoare unei donații către stat, care nu s-a materializat într-un act autentic, iar în speță sunt incidente prevederile art. 2 lit. c) din legea nr. 10/2001.
La termenul din 16.09.2008 reclamanta a depus precizare a acțiunii solicitând obligarea pârâtei înaintarea dosarului către Comisia Centrală în termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii pronunțate, sub sancțiunea de daune cominatorii de 1000 lei/zi de întârziere.
Prin sentința civilă nr.40 din 20 ianuarie 2009, pronunțată în dosar nr-, Tribunalul Olta admis acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâta Primăria orașului B prin Primarul Orașului
A anulat dispoziția nr. 1716/09.05.2008 și a constatat incidente dispozițiile art. 2 alin. 1 lit. c) din legea nr. 10/2001.
A obligat pârâta să ofere bunuri sau servicii în compensare cu acordul reclamantei sau despăgubiri în condițiile prevederilor speciale privind regimul stabilirii și plății de despăgubiri aferente imobilelor preluate abuziv și să înainteze dosarul la Comisia Centrală pentru stabilirea despăgubirilor în 30 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii, sub sancțiunea de daune cominatorii de 1000 lei/ zi. precum și la 3380 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, Tribunalul a reținut că reclamanta este fiica numitei - proprietara imobilului situat in oraș B str. - nr. l2 jud.O, constând in teren de 947. cu imobil, și că aceste bunuri au fost preluate in mod abuziv de către stat sub forma unei donații efectuată de autoare, neîncheiată în formă autentică, situație care se încadrează în dispoz. art. 2 alin. l lit. c din legea l0/200l, la categoria imobile preluate în mod abuziv.
Reclamanta a formulat notificarea nr. 9l/N/200l către Primăria orașului B, solicitând despăgubiri pentru fostul imobil preluat în mod abuziv, la care s-a răspuns prin decizia l7l6/9.05.2008, în sensul că s-a respins cererea cu motivarea că nu s-a făcut dovada preluării abuzive de către stat, deși autoritatea respectivă avea posibilitatea legală să solicite orice dovadă necesară pentru lămurirea situației imobilului, lucru pe care nu l-a efectuat.
Din concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză, s-a reținut că terenul de 947. nu este liber de construcții, pe acesta fiind construite o parte din clădirea Primăriei B, și o parte din clădirea Bibliotecii orășenești " ", astfel că restituirea în natură nu este posibilă. S-a concluzionat că reclamanta beneficiază de măsurile reparatorii prin echivalent ce pot consta în compensare cu alte bunuri sau servicii oferite în echivalent in entitatea investită cu soluționarea notificării, cu acordul persoanei îndreptățite sau despăgubiri acordate în condițiile prevederilor speciale privind regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta, motivând că a fost greșit obligată la plata cheltuielilor de judecată, deoarece până la data soluționării notificării reclamanta nu a depus actele necesare, prevăzute de lege. Apelanta a arătat că reclamanta nu a respectat dispozițiile art. 23 din Legea 10/2001, potrivit cărora este decăzută din dreptul de a mai depune acte după data emiterii dispoziției.
S-a arătat că nu sunt incidente dispozițiile art. 2 lit. c( din legea 10/2001, deoarece era necesara ca donația să fie anulată printr-o hotărâre judecătorească.
S-a criticat obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, arătându-se că nu trebuia să se aplice dispoz. art. 274 c cât timp primăria a soluționat notificarea pe baza actelor ce i-au fost depuse de reclamantă.
Apelul este fondat și urmează a fi admis pentru următoarele considerente.
Potrivit art. 292 și urm., apelul este o cale devolutivă de atac, ce duce la rejudecarea pricinii în fond, instanța urmând să statueze atât în fapt, cât și în drept. Efectul devolutiv este limitat de apelant prin criticile pe care le formulează, astfel că judecarea apelului este guvernată de regula " tantum devolutum quantum apellatum", ceea ce presupune că instanța se raportează numai la cererea de apel și la întâmpinarea intimatului.
Aplicând această regulă în speță, se constată că deși hotărârea primei instanțe stabilește mai multe drepturi ale reclamantei opozabile pârâtei, aceasta din urmă a criticat numai o parte din ele. Astfel, prima instanță a stabilit că sunt incidente în drept dispozițiile art. 2 alin. 1 lit. c) din legea 10/2001, a stabilit îndreptățirea reclamantei la măsuri reparatorii prin echivalent, fie sub forma compensării, fie a despăgubirilor, a obligat pârâta la plata de daune cominatorii pe zi de întârziere și la plata cheltuielilor de judecată.
Pârâta nu a criticat obligarea sa la plata de daune cominatorii și nici faptul că instanța stabilit în sarcina sa o obligație alternativă. Aceste aspecte ale sentinței, nefiind chestiuni care atrag incidența unor motive de nulitate de ordine publică și nefiind criticate, nu vor putea face obiectul apelului, deși soluția aleasă de tribunal pentru stabilirea măsurilor reparatorii nu este în interesul părților.
Obligația impusă unei părți printr-o hotărâre judecătorească trebuie să fie clară și precisă pentru a putea fi pusă în executare benevol sau silit. Tribunalul a ales soluția de a stabili o obligație alternativă, lăsând la latitudinea pârâtei modalitatea în care va stabili măsurile reparatorii.
Prin acest mod de soluționare se aduce atingere drepturilor reclamantei, căreia i s-a stabilit doar un drept generic, practic fiind copiat de către prima instanță textul legii speciale reparatorii. Cum pârâta nu a criticat iar reclamanta nu a înțeles să formuleze apel, este inadmisibil a se schimba soluția sub acest aspect.
Cu privire la aplicabilitatea dispozițiilor art. 2 lit. c) din legea 10/2001, instanța de apel poate aduce modificări sentinței pentru că, pe de o parte, în criticile apelantei se arată că aceste dispoziții nu pot constitui temeiul pretențiilor reclamantei, iar, pe de altă parte, stabilirea normei legale incidente este atributul instanței și poate fi modificată în căile de atac.
Potrivit art. 2 lit. c) din legea 10/2001 constitui imobile preluate abuziv imobilele donate statului în baza Decretului 410/1948, a Decretului 479/1954, prin acte neîncheiate în formă autentică, precum și imobilele donate statului încheiate în formă autentică, în acest din urmă caz dacă s-a admis acțiunea în anularea sau constatarea nulității donației.
În speță, între autoarea reclamantei și reprezentanții statului sau a unei persoane juridice nu s-a încheiat niciun contract de donație, nefiind incidentă nici una din cele două ipoteze avute în vedre de textul arătat.
Promovarea unei acțiuni în anularea sau constatarea nulității donației era necesară doar dacă se încheia un contract de donație supus regulilor prev. de art 813 civ. în formă autentică. În condițiile în care un astfel de contract nu a fost încheiat, este nefondată susținerea apelantului în sensul că reclamanta nu este persoană îndreptățită pentru că nu a cerut în justiție desființarea contractului.
Așa cum rezultă din actele depuse la dosar, au fost îndeplinite formalități în vederea încheierii unui contract de donație, fiind obținută autorizația pentru donare nr. 103/1963, însă un astfel de contract nu s-a finalizat, imobilul fiind preluat abuziv de stat în fapt, iar nu în temeiul unei donații.
Art. 2 lit. h) din legea 10/2001, constituie imobile preluate abuziv de stat și care fac obiectul legii reparatorii, orice imobile preluate fără titlu valabil sau fără respectarea dispozițiilor legale în vigoare la data preluării, precum și cele preluate fără temei legal prin acte de dispoziție ale organelor locale ale puterii de stat.
În această categorie se include și imobilul în litigiu, deoarece preluarea în fapt a fost făcută, dar fără a exista un act juridic care să justifice preluarea.
Prin urmare, este greșită indicarea de către tribunal a temeiului de drept al acțiunii, dispozițiile incidente fiind cele ale art. 2 lit. h) din legea 10/2001.
Sunt fondate criticile privind obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Dispozițiile art. 274 dispun ca partea care cade în pretenții să fie obligată la plata cheltuielilor avansate pe timpul procesului de partea adversă, însă, în situația în care se atacă un act emis de o autoritate după parcurgerea unei proceduri administrative, textul își găsește nuanțări.
Contestația promovată de reclamantă a fost îndreptată împotriva unei dispoziții emise de pârâtă, în condițiile art. 22-24 din lege, pe baza actelor depuse de reclamantă. Potrivit art. 23, reclamanta avea obligația de a depune pârâtei, într-un anumit termen toate actele doveditoare ale calității sale de persoană îndreptățită, ale dreptului de proprietate deținut anterior preluării și ale modalității de preluare de către stat. Până la data soluționării notificării, reclamanta depusese doar acte de stare civilă și un act de partaj, care făcea dovada titlului autoarei asupra unui teren. Actele privind formalitățile de donare a imobilului au fost obținute ulterior datei de 9.05.2008, și depuse în apel, astfel că nu se poate imputa pârâtei că a soluționat nefavorabil notificarea, cât timp nu ave ala dispoziție toate actele.
În atare condiții, actul contestat de reclamantă a fost emis de unitatea notificată pe baza unui probatoriu incomplet, iar dovedirea susținerilor reclamantei în fața instanței nu justifică aplicarea dispozițiilor art. 274.c, care au fost greșit interpretate de tribunal.
Potrivit art. 296 se va admite apelul, se va schimba în parte sentința și se va înlătura obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, precum și mențiunea referitoare la aplicabilitatea în speță a dispoz art. 2 lit. c) din legea 10/2001.
Se vor menține restul dispozițiilor sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de pârâtul PRIMARUL ORAȘULUI B, cu domiciliul în B, str. -, nr. 14, județul O împotriva sentinței civile nr. 40 de la 20 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Olt - Secția Civilă în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă cu domiciliul în Sf.G,-,. 34,. C,. 1, jud. C, având ca obiect legea 10/2001.
Schimbă în parte sentința, în sensul că respinge cererea privind obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Înlătură mențiunile privind incidența dispozițiilor art.2 alin.1 lit.c din Legea 10/2001.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 09 aprilie 2009.
Președinte, Judecător,
- - - -
Grefier,
- -
Red./tehnored. jud.-
4ex/13.04.2008
Jud. fond
Președinte:Dan SpînuJudecători:Dan Spînu, Gabriela Ionescu
