Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 126/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.126/
Ședința publică de la 27 Iunie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Anica Ioan
JUDECĂTOR 2: Simona Bacșin
Grefier - - -
-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-
La ordine fiind soluționarea apelului declarat de pârâtul SC, cu sediul în G,str.- nr.132,împotriva sentinței civile nr.1606 din 29 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Galați,în contradictoriu cu intimatul pârât CONSILIUL LOCAL G,intimata reclamantă, și intimații intervenienți ). ), având ca obiect
legea 10/2001.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 26 iunie 2008 și s-au consemnat în încheierea din acea zi,când,instanța având nevoie de timp pentru deliberare,a amânat pronunțarea cauzei la data de 27 iunie 2008,când a pronunțat prezenta.
CURTEA
Asupra apelului civil de față:
Din actele și lucrările dosarului rezultă următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1606/29.10.2008 Tribunalul Galați a admis acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâta Șantierul Naval G SA; Consiliul local și intervenienții, și
obligat pârâta SC SA G să lase în proprietate și pașnică folosință suprafața de 2280. teren situat in G,str. -. - în incinta,conform raportului de expertiză întocmit de expert,raport ce face parte din hotărâre.
Pentru a se pronunța astfel prima instanță a reținut că prin cererea formulată reclamanta a solicitat restituirea imobilului situat in G str. -. - în suprafață de 2280.
În motivarea acțiunii a arătat că părinții săi și au avut în proprietatea lor teren și casă, dobândit prin act de vânzare-cumpărare nr. 376/14.02.1947, autentificat la Tribunalul sectia 1, înregistrat în vechile registre în G,- (vechi număr 71) care le-a fost luat de către stat fără acte în preajma anilor 1952.
La data când statul a preluat acest teren împrejmuit, pe acest teren se afla o casă de locuit cu magazie care de-a lungul timpului s-a deteriorat.
Prin notificarea 3364/2001,adresată Primăriei Mun.G reclamanta a solicitat aplicarea Legii 10/2001 și restituirea terenului care era liber de orice construcție și identificat ca fiind terenul de sport din preajma străzii - - de astăzi.
După multe memorii, Primăria Gaî nștiințat-o prin adresa 14650/20.02.2006, că notificarea a fost îndreptată către SC Naval SA, societate care deține în prezent terenul. Societatea a confirmat primirea notificării, dar sub pretextul că nu poate identifica terenul, i-a cerut să depună la dosar actele în baza cărora această societate ar fi primit terenul de la Primărie.
În dovedirea acțiunii s-a folosit de proba cu înscrisuri și expertiza tehnică topometrică.
Pârâta a solicitat respingerea acțiunii așa cum a fost formulată motivat de faptul că societatea pârâtă este titularul dreptului de proprietate asupra unui imobil în suprafață de 15.814,97. (15814,97. teren, 1312,60. suprafață construită) situat în strada -, nr. 1, conform certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului seria - nr. 3755/27.10.1997, documentației topografice pentru înscrierea în cartea funciară provizorie- nr. cadastral 13 296 și încheierii nr. 9235/7.09.2004 emisă de Judecătoria Galați.
Dreptul de proprietate al societății asupra imobilului a fost constituit având în vedere prevederile Legii nr. 15/1990 conform HG nr. 834/1991, societatea fiind constituită conform HG nr. 320/27.04.1991 și privatizată în integralitate înainte de apariția Legii nr. 10/2001, conform actelor anexe pe care le-a anexat.
În urma constituirii dreptului de proprietate asupra terenului, valoarea terenului a fost introdusă în capitalul social al societății, pentru această valoare emițându-se acțiuni în proprietatea exclusivă a FPS care au fost apoi vândute acționarului majoritar NV în cele două etape în anul 1999 - 2000, conform actului adițional la statutul societății autentificat sub nr. 670/1.05.1998 și menționat în registrul comerțului sub nr. 62270/30.04.1998 pe care îl depune în probatoriu.
Având în vedere că societatea pârâtă îndeplinește condițiile prevăzute în art. 29 din Legea nr. 10/2001 fiind privatizată la data apariției legii, că proprietatea asupra imobilului ce face obiectul prezentei cauze a fost dobândită cu îndeplinirea formalităților prevăzute de legislația în vigoare (Legea nr. 15/1990, Legea nr. 18/1991, HG nr. 834/1991) înainte de apariția Legii nr. 10/2001 exista prezumția de bună-credință a societății și deci este îndreptățită să pretindă protecție conform art. 45 din Legea nr. 10/2001 și art. 1169 și 1899 Cod civil.
Tribunalul a reținut că acțiunea este fondată,pentru următoarele considerente:
Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa doar pentru cauza de utilitate publică stipulează primul Protocol la Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale.
În practica sa Curtea de la Strasbourg a apreciat că terenurile ce aparțin persoanelor juridice pot fi restituite.
În speță, imobilul poate fi restituit în natură existând hotărâri de speță ale CEDO în acest sens.
De altfel, statul a preluat terenul abuziv apoi prin Decizia nr. 466/16.09.1970 a Consiliului Popular al Județului Gaf ost transmis din administrarea Comitetului executiv al Consiliului popular înadministrareaȘantierului Naval G pentru amplasarea bazei sportive.
Terenul este liber de construcții de interes public, din cercetarea la fața locului s-a constatat că există doar improvizații de pot fi ușor demontabile. Activitatea sportivă a pârâtei se poate desfășura și în alt perimetru.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta susținând următoarele motive:
Deși raportul de expertiză a concluzionat că nu întreg terenul ce face obiectul cauzei se află în proprietatea și posesia sa, instanța obligat pârâta la întreaga suprafață de 2280.
La dosar nu există nici o dovadă că preluarea terenului s-a făcut abuziv din partea statului,că terenul din str. - - este același teren cu cel din-,că a avut loc o renumerotare a imobilelor din str. - M și că nr. 57 devenit nr.71.
Nu exisă la dosar nici planul de situație din anul 1938 care a stat la baza întocmirii expertizei tehnice in cauză.
A mai criticat sentința și sub aspectul soluționării excepției prematurității acțiunii și a lipsei calității procesuale pasive in ceea ce privește emiterea deciziei de restituire și necesitatea introducerii in cauză a AVAS, cereri care au fost respinse.
A mai susținut apelanta că societatea este privatizată integral și că terenurile aflate in patrimoniul său sunt proprietatea sa,iar potrivit clauzelor contractului de vânzare -cumpărare de acțiuni nr. 119/25.03.1999 încheiat cu Fondul proprietății de Stat,Statul Român a garantat că societatea deține în proprietate terenul aflat în patrimoniul său astfel că reclamanta este îndreptățită la despăgubiri în condițiile art. 29 alin 3 din lege.
Pe de altă parte instanța nu a anulat titlul său de proprietate și în mod greșit a apreciat că terenul este liber de construcții de interes public atâta vreme cât din adresa primăriei depusă la dosar rezultă că pe terenul limitrof proprietății pârâtei se află conductele aeriene de fluide termice ce aparțin SC G,lucru ce a fost evidențiat și în raportul de expertiză.
Față de aceste argumente pârâta a solicitat admiterea apelului și respingerea pretențiilor reclamantei.
In apel s-a administrat proba cu acte,cu martori și s-a răspuns la obiecțiunile pârâtei împotriva raportului de expertiză efectuat la fond.
Apelul de față nu poate fi primit.
Cu privire la criticile pe excepție,Curtea reține că apelanta a renunțat la excepția prematurității acțiunii reclamanților sens în care instanța nu o va mai analiza.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei,aceasta a susținut că este o societate privatizată integral înainte de apariția legii,fiind aplicabile dispoz. art.29 și că nu are calitatea de persoană deținătoare pentru a răspunde la notificare privind restituirea în natură.
Este adevărată susținerea pârâtei că aceasta era privatizată integral la data apariției legii 10/2001,însă acest fapt nu atrage aplicarea automată a dispoz. art. 29 din Legea 10/2001.
acestui text de lege este condiționată de îndeplinirea cumulativă a două condiții:preluarea proprietății cu titlu valabil și faptul existenței în patrimoniul unei societăți privatizate cu respectarea condițiilor legale.
Aceste condiții -deși nu mai sunt prevăzute în mod expres în forma actuală a art. 29 -rezultă din raportarea acestui text la art.7 alin 1 din același act normativ,care consacră regula restituirii în natură a imobilelor ce fac obiectul legii 10/2001, excepțiile privind restituirea prin echivalent fiind limitativ prevăzute și de strictă interpretare,cât și din raportarea la reglementările referitoare la proprietate, cuprinse înConvențiapentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și în protocoalele adiționale la această convenție, ratificate de România prin Legeanr. 30/1994, cu modificările ulterioare, precum și soluțiile jurisprudențiale ale Curții Europene ale Drepturilor Omului.
În acest sens prezintă relevanță deosebită respectarea exigențelor art. 1 din Primul protocol adițional la Convenție, potrivit căruia:
"Art. 1. - Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi privat de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și principiile generale de drept internațional.
Dispozițiile precedente nu aduc atingere dreptului pe care îl au statele de a pune în vigoare legi pe care le consideră necesare pentru a reglementa folosința bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor sau altor contribuții ori amenzi.".
În speță,imobilul a trecut in mod abuziv la stat nefăcându-se dovada că ar exista vreun titlu in baza căruia a fost preluat. Potrivit Normelor Metodologice nr.250/2007 de aplicare a Legii Nr.10/2001,în cazul în care pentru imobilul respectiv nu se poate face dovada formală a preluării de către stat,faptul că imobilul se regăsește în patrimoniul statului constituie o prezumție relativă de preluare abuzivă;
Așadar, în sensul art.1 al protocolului 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și raportat la principiul legii speciale în materia restituirii proprietăților preluate abuziv,în prezenta speță se poate dispune restituirea în natură a imobilului,în condițiile în care acesta a fost preluat abuziv de către autoritățile vremii și nu este afectat nici unui scop de utilitate publică. Nefiind îndeplinită prima condiție, procedura aplicării măsurilor reparatorii este guvernată de dispoz. Art.21 după modificările aduse de Legii 247/2005,deoarece art.27 este de strictă interpretare.
În ceea ce privește calitatea de persoană deținătoare, pârâta are această calitate deoarece deține terenul -conform susținerilor sale -in baza unui titlu de proprietate.
Or, potrivit Normelor Metodologice de aplicare a Legii 10/2001 - unitate deținătoare este fie entitatea cu personalitate juridică care exercită, în numele statului, dreptul de proprietate publică sau privată cu privire la un bun ce face obiectul legii (minister, primărie, instituția prefectului sau orice altă instituție publică), fie entitatea cu personalitate juridică care are înregistrat în patrimoniul său, indiferent de titlul cu care a fost înregistrat bunul care face obiectul legii (regii autonome, societăți/companii naționale și societăți comerciale cu capital de stat, organizații cooperatiste);
De altfel,deși în instanță s-a apărat invocând această excepție în procedura prealabilă promovării acțiunii s-a comportat ca o persoană deținătoare deoarece fiind sesizată cu notificarea privind restituirea in natură a imobilului,pârâta nu a înaintat-o instituției pe care o considera competentă în aos oluționa, ci a păstrat-o și a solicitat reclamantei suplimentarea probelor ce vizau fondul blocând astfel demersurile reclamantei.
Mai mult decât atât,nici în instanță nu a chemat în garanție instituția implicată în privatizare.
Simpla afirmație că ar fi necesară chemarea în garanție a AVAS,făcută în cadrul obiecțiunilor contra raportului de expertiză nu reprezintă o cerere de sesizare a instanței.
În apelul său pârâta a mai criticat sentința și sub aspectul încălcării art. 45 din lege, deoarece fără a se anula titlul său de proprietate s-a dispus restituirea în natură și nici nu s-a reținut incidența art. 18 lit.c din aceeași lege.
În cauză nu sunt aplicabile nici unul dintre aceste texte de lege. Art.45 se referă la acte juridice care au ca obiect active și nu acțiuni,cum este cazul de față,pârâta cumpărând acțiuni,aspect ce rezultă din contractul de vânzare-cumpărare.
Art. 18 lit.c nu este aplicabil pentru că în cauză terenul ce face obiectul litigiului nu a fost înstrăinat,ci se află în patrimoniul pârâtei.
Pe fondul cauzei apelanta a susținut că nu s-a identificat nici corespondența nr. străzii Mului nici că terenul revendicat este același cu terenul deținut de pârâtă. Cu privire la nr. imobilului din actul de vânzare cumpărare din 1947 reiese că imobilul se afla la nr. 57. Din declarația de stabilire a impozitului întocmită in anul 1952 reiese că imobilul figurează la nr.71.
Pârâta nu a făcut nici o dovadă că ar fi vorba de două imobile diferite.
De asemenea, din raportul de expertiză întocmit în cauză rezultă că imobilul revendicat apare în planul de situație al orașului din anul 1938 și a putut fi astfel identificat vechiul amplasament conform dimensiunilor laturilor și împrejmuirilor din actul de vânzare cumpărare.
Susținerea pârâtei că imobilul nu a fost corect identificat nu este reală cum nu este reală nici susținerea că în raport s-a concluzionat că doar o parte din teren,respectiv suprafața de 832,90.se află în folosința sa. În realitate din schița anexă la raportul de expertiză rezultă că întreaga suprafață se află în patrimoniul pârâtei iar suprafața de 832,90. poate fi restituită pe vechiul amplasament, restul suprapunându-se parțial cu suprafața de joc a și cu o mare parte din tribună formată din gradenele pârâtei.
Cu privire la funcționalitatea terenului,din cercetarea la fața locului reiese că stadionul este în stare degradabilă și de nefolosit iar amenajările sunt demontabile.
Curtea constată că,potrivit raportului de expertiză terenul revendicat(atât vechiul amplasament cât și cele două variante propuse) este străbătut de conducte aeriene de termoficare ce aparțin SC G SA ce alimentează Zona PT CFR 1 și PT CFR 2.
Pârâta nu a criticat sentința în apelul său pentru acest lucru,ci a susținut că acestea străbat un teren învecinat,astfel că instanța nu poate interveni din oficiu în sensul schimbării hotărârii.
Pentru toate aceste considerente Curtea va respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de pârâtul SC, cu sediul în G,str.- nr.132,împotriva sentinței civile nr.1606 din 29 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Galați,în contradictoriu cu intimatul pârât CONSILIUL LOCAL G,intimata reclamantă, și intimații intervenienți ). ), având ca obiect
legea 10/2001.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 27 Iunie 2008.
Pentru jud.-, JUDECĂTOR,
aflată în CO,conform - -
disp.art.261 al.2,pr.civ.
PREȘEDINTE,
GREFIER
- -
: - -/04.07.2008
: /07.07.2008
10 ex.
FOND:
Com.8 ex.
Președinte:Anica IoanJudecători:Anica Ioan, Simona Bacșin
