Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 126/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
- Secția Civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie
DECIZIA CIVILĂ NR.126/ApDosar nr.-
Ședința publică din data de:-22 Octombrie 2008
PREȘEDINTE: Carmen Maria Tică- - -- JUDECĂTOR 2: Camelia Juravschi
-- -- președinte secție civilă
--- grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelului declarat de pârâtulOrașul prin Primar, împotriva Sentinței civile nr.198/F din data de 2 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul civil nr.-, având ca obiect "Legea nr.10/2001".
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedură îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 16 octombrie 2008, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate prin încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta decizie.
Pentru a da posibilitatea părților de a depune concluzii scrise, instanța a amânat pronunțarea pentru astăzi, 22 octombrie 2008.
Față de actele, lucrările și probele dosarului, instanța, în urma deliberării, a pronunțat hotărârea de mai jos:
CURTEA:
Asupra apelului civil de față:
Constată că, prin cererea de chemare în judecată, înregistrată la Tribunalul Brașov sub nr-, reclamantul a solicitat, în contradictoriu cu intimatele Comisia Locală de Aplicare a Legii nr.2. Comisia Județeană B de Aplicare a Legii nr.2. și instituția Prefectului, ca prin sentința ce se va pronunța a se constata nulitatea absolută a Dispoziției 3/10.01.2007, obligarea pârâtelor la emiterea titlurilor de proprietate pentru terenul de 14,34 ha, înscris în CF 9188, top.1794, CF 7760, nr.top.3979/1, 1792/1, 1791/3, 1799/1/a, obligarea pârâtelor la punerea în posesie asupra terenului pe vechiul amplasament și nulitatea absolută a tuturor titlurilor de proprietate și de punere în posesie a altor persoane, emise după depunerea notificării.
În subsidiar, reclamantul a solicitat obligarea pârâtelor la emiterea titlului pentru suprafața de 4,31 ha și punerea în posesie cu această suprafață, validată prin Hotărârea nr.180/2005 și emiterea titlurilor pentru restul suprafeței de 10,04 ha, trecută în anexa 39.
Prin Sentința civilă nr.346/28.05.2007, Tribunalul Brașova respins contestația formulată de contestatorul.
Prin Decizia civilă nr.175/04.12.2007, Curtea de Apel Brașova admis apelul declarat de contestatorul împotriva Sentinței civile nr.346/2007 a Tribunalului Brașov, pe care a desființat-o și a trimis cauza spre rejudecare Tribunalului Brașov.
Prin Sentința civilă nr.198/02.06.2008, Tribunalul Brașova luat act de renunțarea contestatorului la judecarea acțiunii civile formulate în contradictoriu cu intimații Comisia Județeană B de Aplicare a Legii nr.2. Comisia Locală de Aplicare a Legii nr.2. Prefectul Județului B și Primăria Orașului, a admis contestația formulată de contestatorul în contradictoriu cu intimatul Orașul prin Primar și, în consecință, a constatat nulitatea Dispoziției nr.3/10.01.2007 emisă de intimat.
A obligat intimatul Orașul prin Primar să plătească contestatorului suma de 4570 lei, reprezentând cheltuieli de judecată în toate instanțele.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 3.04.1998 contestatorul a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate asupra unui teren agricol în suprafață de 20 ha.
Prin cererea înregistrată la data de 9.12.1998 contestatorul a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate asupra unui teren agricol în suprafață de 20 ha, depunând copia unui contract de vânzare-cumpărare încheiat între vânzătoarea și cumpărătorul și alte înscrisuri.
Prin notificarea înregistrată sub nr. 246/12.11.2001 la. G, contestatorul s-a adresat Primăriei, solicitând restituirea terenului agricol în suprafață de 10 ha, care a aparținut antecesorului său, anexând certificat de moștenitor după acesta și acte de stare civilă.
De asemenea, între contestator și Primăria s-a purtat de-a lungul timpului corespondență cu privire la solicitarea acestuia, depunerea actelor doveditoare, revenirile acestuia cu noi cereri pentru restituirea terenului etc. astfel cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar în prima fază a ciclului procesual.
Prin Dispoziția nr. 3/10.01.2007 emisă de Primarul Orașului în calitate de reprezentant legal al unității administrativ-teritoriale s-a dispus respingerea notificării depuse prin executorul judecătoresc sub nr. 246/12.11.2001, cu privire la restituirea terenului agricol în suprafață de 10 ha, cu motivarea că, potrivit prevederilor art. 8 alin. 1 din Legea nr. 10/2001, cu modificările și completările ulterioare, acest teren nu intră sub incidența acestui act normativ, regimul juridic al acestuia fiind reglementat de Legea fondului funciar nr. 2. republicată și de Legea nr. 1/2000.
S-a reținut că cererea dedusă judecății este întemeiată pe motivarea potrivit căreia intimatul Orașul a procedat în mod greșit la soluționarea cererii în temeiul Legii nr. 10/2001, în condițiile în care repetatele sale cereri de restituire au fost formulate în baza legilor fondului funciar.
Critica este întemeiată.
Astfel după cum a arătat contestatorul în cuprinsul cererilor formulate, terenul asupra căruia solicită a i se reconstitui dreptul de proprietate, prin succesiune după autorul său, este un teren agricol, după cum rezultă atât din actul translativ de proprietate prin care autorul său a dobândit acest teren cât și din mențiunile din cartea funciară.
Art. 8 alin. 1 din Legea nr. 10/2001 republicată prevede că nu intră sub incidența acestei legi terenurile situate în extravilanul localităților la data preluării abuzive sau la data notificării, precum și cele al căror regim juridic este reglementat prin Legea fondului funciar nr. 2. republicată, cu modificările și completările ulterioare, și prin Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 2. și ale Legii nr. 169/1997, cu modificările și completările ulterioare.
Legea nr. 10/2001 și respectiv legile fondului funciar au domenii de aplicare diferite și de asemenea prevăd proceduri de restituire diferite cu privire la imobilele ce fac obiectul celor două categorii de acte normative de reparație, astfel încât aplicarea lor concomitentă cu privire la același imobil este exclusă, încadrarea unui imobil în una sau alta dintre categoriile de imobile ce fac obiectul Legii nr. 10/2001 și respectiv al legilor fondului funciar excluzând aplicarea normelor juridice care reglementează cealaltă categorie de imobile.
Astfel, pentru a se putea emite o decizie sau o dispoziție întemeiată pe prevederile Legii nr. 10/2001, este în primul rând necesar ca imobilul solicitat a se restitui să facă obiectul acestui act normativ, respectiv să se încadreze într-una din categoriile de imobile prevăzute de art. 2 alin. 1 lit. a-i, tot Legea nr. 10/2001 excluzând în mod expres din obiectul ei de reglementare, prin art. 8 alin. 1, imobilele care fac obiectul legilor fondului funciar, acolo enumerate.
În consecință, intimatul a procedat în mod greșit emițând, în soluționarea cererii contestatorului, o dispoziție de primar conform art. 21 alin. 1, art. 25 alin. 1 din Legea nr. 10/2001 și art. 68 alin. 2, art. 71 din Legea nr. 215/2001, în condițiile în care imobilul solicitat nu face obiectul Legii nr. 10/2001, iar cererea nu trebuia soluționată în conformitate cu procedura și de către autoritatea prevăzute de acest act normativ.
Apărarea intimatului în sensul că a procedat în această modalitate datorită faptului că notificatorul a formulat cererea de restituire prin intermediul executorului judecătoresc, iar această procedură este specifică Legii nr. 10/2001, nu poate fi primită, având în vedere că nu aceasta este criteriul după care se determină natura și regimul juridic al cererii, ci obiectul la care aceasta se referă, respectiv categoria în care se încadrează imobilul, iar intimatul, în calitatea sa de persoană juridică investită de lege cu soluționarea unor astfel de cereri, beneficiind de personal de specialitate juridică, avea obligația să califice în mod corect cererea petentului, în baza actelor doveditoare de puse de acesta.
Mai mult, notificarea pe care intimatul a respins-o a fost formulată în anul 2001, iar până la momentul emiterii deciziei toată corespondența purtată între părți și toate solicitările de restituire formulate de contestator s-au referit la restituirea imobilului în baza legilor fondului funciar, nepunându-se nici un moment problema că imobilul ar face obiectul Legii nr.10/2001.
În raport cu cele ce preced, rezultă că dispoziția atacată a fost emisă cu încălcarea dispozițiilor imperative ale Legii nr. 10/2001, care exclud din domeniul lor de reglementare imobilele care fac obiectul legilor fondului funciar.
Împotriva sentinței, a declarat apel intimatul Orașul prin Primar, solicitând schimbarea în tot a acesteia, în sensul respingerii contestației.
În dezvoltarea motivelor de apel se arată că în mod greșit prima instanță a reținut culpa procesuală a intimatului prin soluționarea cererii în temeiul Legii nr.10/2001.
Astfel, se arată că emiterea titlurilor de proprietate în baza dispozițiilor legilor fondului funciar se face doar după stabilirea amplasamentului și întocmirea procesului verbal și în cauză, contestatorul a refuzat să își dea acordul în acest sens.
Totodată, se critică dispoziția de obligare a intimatei la plata cheltuielilor de judecată, motivat de lipsa culpei în tergiversarea soluționării cauzei.
Analizând sentința în raport cu actele, lucrările dosarului și cu motivele de apel, Curtea reține următoarele:
Întrucât notificarea formulată de contestator, înregistrată sub nr.246/2001, prin care se solicită restituirea unui teren agricol, constituie o revenire la cererile adresate în baza Legii nr.167/1997 și nu o notificare în baza Legii nr.10/2001. În mod greșit a procedat intimata, soluționând cererea contestatorului în temeiul art.21, alin.1, art.25, alin.1 din Legea nr.10/2001 prin dispoziție, în condițiile în care imobilul solicitat nu face obiectul Legii nr.10/2001.
Prima instanță a reținut corect starea de fapt a cauzei și a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor legale incidente, pronunțând o hotărâre legală și temeinică.
Pentru aceste considerente, în baza art.296 Cod procedură civilă, Curtea va respinge apelul declarat de apelantul Orașul prin Primar împotriva Sentinței nr.198/2008 a Tribunalului Brașov.
În baza art.274 Cod procedură civilă, reținând culpa procesuală a apelantului, instanța îl va obliga la plata cheltuielilor de judecată în apel, în cuantum de 1785 lei, reprezentând onorariu de avocat.
Pentru aceste motive,
În Numele Legii,
DECIDE:
Respinge apelul declarat de apelantulOrașul prin Primar, împotriva Sentinței civile nr.198/02.06.2008 a Tribunalului Brașov.
Obligă apelantul Orașul prin Primar la plata către intimatul contestator, a cheltuielilor de judecată, în cuantum de 1785 lei.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 22 octombrie 2008.
Președinte, JUDECĂTOR 3: Alina
- - - - -
Grefier,
-
Red.:-/25.11.2008
Dact.:-/ 8 ex./04.12.2008
Jud.fond:-
Președinte:Carmen Maria TicăJudecători:Carmen Maria Tică, Camelia Juravschi, Alina
