Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 126/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr.126
Ședința publică de la 09 aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Paraschiva Belulescu
JUDECĂTOR 2: Mariana Mudava
Grefier: - - - -
*****
Pe rol, rezultatul dezbaterilor din ședința publică din data 02 aprilie 2009 privind judecarea apelului declarat de reclamanta, domiciliată în C,-, județul D și intervenienta, domiciliată în C, str. F, cartier, nr.10, - 8,.1,.3, județul D, împotriva sentinței civile nr.392din 09 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți Primăria comunei, Primarul comunei, județul D, SC SA, cu sediul în C,-, județul D, Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, cu sediul în B, sector 1,--11, Statul Român prin Ministerul Finanțelor, cu sediul în B, sector 5,- și Direcția Generală Drumuri și Poduri, cu sediul în C, str. - nr.179 A, județul D și intimații intervenienți --, domiciliată în B, sector 3, nr.97-19,.63,.2,.535 și, domiciliat în C, cart., - 60,.12, având ca obiect Legea nr.10/2001.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat instanței că ersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din 02 aprilie 2009, care face parte integrantă din prezenta decizie, și când instanța, față de complexitatea actelor și lucrărilor de la dosar, având nevoie de timp pentru deliberări, a amânat pronunțarea pentru data de azi, 09 aprilie 2009.
CURTEA
Asupra apelului de față;
Prin acțiunea înregistrată la data de 15.06.2004, și precizată la 22.02.2006, (fila 390 - dos-) și cererea de intervenție precizată (fila 182 -dos -), reclamanta, respectiv intervenienta, au chemat în judecată pe pârâții SC SA, Primarul com. i de, Primăria i de, AVAS B, Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, solicitând să li se restituie în natură moara situată în com. i de cu cele două corpuri anexă în folosință, terenurile de 3500 mp. și 1 ha, situat înspre nord, a instalațiilor aferente morii, să le fie plătită contravaloarea unei prese de fabricat ulei marca, și a vaporului marca, care nu mai există fizic. Au mai solicitat obligarea pârâtelor SC SA și Primăria i de, la plata daunelor cominatorii de 50 lei/zi de întârziere pentru neîndeplinirea obligațiilor prevăzute de art. 23 din Legea 10/2001.
În motivare reclamanta a arătat că este moștenitoarea bunicului său, proprietarul imobilului și a bunurilor menționate, din comuna i de, jud. După apariția Legii 10/2001 mama sa a formulat trei notificări către Primăria i de prin intermediul executorului judecătoresc, solicitând restituirea în natură a imobilului ce a fost naționalizat în baza Legii 119/11 iunie 1948. Moara există și se află în administrarea SC SA care în mod nejustificat a refuzat să răspundă la notificările depuse. A doua notificare se referă la restituirea în natură a terenului din punctul "Ograda" cu lungimea de 165 și lățimea de 105 și a terenului din același punct cu aceleași dimensiuni, situate în și a construcției cameră de zid și alta de scândură. A treia notificare se referă la restituirea în natură a unei prese pentru fabricat uleiul și a combinei care au fost instalate în moară.
Intervenienta a arătat că este fiica lui, fiul lui și a formulat notificare în luna septembrie 2001, în temeiul art.21 Legea 10/2001.
Prin sentința civilă nr. 368 din 3 aprilie 2007 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul cu nr. -, s-a admis în parte cererea precizată formulată de reclamanta și cererea de intervenție principală formulată de intervenienta, în contradictoriu cu SC SA.
A fost obligată pârâta SC SA să restituie în natură imobilul moară situat în com. i de, jud.D, imobil identificat în raportul de expertiză întocmit de exp..
A fost respinsă acțiunea și cererea de intervenție principală față de Statul Român prin Ministerul Finanțelor, AVAS B, Primăria i de, Primarul com. i de, Direcția de Drumuri și Poduri
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul a reținut că reclamanta și intervenienta au făcut dovada calității de persoane îndreptățite, cât și a existenței în patrimoniul autorului lor, a dreptului de proprietate asupra morii din comuna i de, preluată abuziv, prin naționalizare, în temeiul Legii 119/1948. Pentru teren, presa de ulei și vapor cererile au fost apreciate nefondate.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, au declarat apel reclamanta și intervenienta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Apelantele au criticat soluția primei instanțe în ceea ce privește restituirea terenului, cererea de acordare a măsurilor reparatorii pentru presa de ulei marca și locomobila marca, precum și faptul că prima instanță a lăsat nesoluționat capătul de cerere privind stabilirea cotelor părți ideale în care reclamanta și intervenienta urmează a beneficia de măsurile reparatorii stabilite de instanță.
Prin decizia civilă nr. 814 din 16 octombrie 2007, pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA, în dosarul nr. -, a fost admis apelul declarat de reclamanta și intervenienta. A fost desființată sentința civilă și trimisă cauza spre rejudecare la aceeași instanță. Curtea reținut că, prin cererea formulată de reclamantă și intervenientă la dat de 15.03.2005, acestea au solicitat în mod expres, la pct.3, stabilirea cotelor succesorale în raport de care urmează a beneficia de măsurile reparatorii, în natură sau prin echivalent, acordate de către instanță. Această solicitare nu a fost însă avută în vedere de către prima instanță, care nu s-a considerat investită cu o astfel de cerere, și a lăsat-o nesoluționată.
S-a apreciat că nepronunțarea instanței asupra tuturor cererilor cu care a fost investită echivalează cu o necercetare completă a fondului cauzei, și impune, din perspectiva art. 297, alin.1, Cod pr. civ. desființarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță în vederea soluționării integrale a tuturor cererilor formulate de părți.
S-a considerat, de asemenea, că se impune ca instanța de trimitere să stabilească, în raport de dispozițiile art. 4, din Legea 10/2001, așa cum a fost modificat prin Legea 247/2005, cotele părți ideale în care urmează a se stabili dreptul de proprietate al reclamantei și intervenientei, potrivit dreptului comun, ținând cont de clasa succesorală din care fac parte, și având în vedere, totodată, și împrejurarea, dovedită în cauză, că pentru același bun imobil a fost formulată notificare, în termen legal, și de către alți pretinși moștenitori ai aceluiași autor. În acest sens, s-a prevăzut că este necesar a se lămuri, dacă a fost soluționată în termenul de 60 zile prevăzut de art. 25, alin.1, din Legea 10/2001 modificată, cererea formulată de și, în calitate de moștenitori ai autorului, înregistrată sub nr. 262/N/2002 (fila 47, dosar nr. 2393/2004 a Tribunalului Dolj ), iar în caz afirmativ, modul de rezolvare a notificării, urmând a se pune în discuția părților oportunitatea introducerii în cauză și a acestor persoane, întrucât numai în contradictoriu cu toate persoanele care au solicitat măsuri reparatorii pentru același bun imobil, în calitate de succesori ai aceluiași autor, se poate da o rezolvare justă petitului din precizarea la acțiune, fondat pe dispozițiile art.4 din Legea 10/2001 modificată.
Primind dosarul tribunalul l-a înregistrat sub nr- și, în raport de dispozițiile deciziei de desființare, a pus în discuția părților necesitarea întregirii cadrului procesual.
Reclamanta și intervenientă s-au opus introducerii în cauză a altor persoane care au formulat notificare pentru aceleași bunuri.
În vederea respectării dispozițiilor deciziei de desființare, dar și în concordanță cu dispoziția art. 4 din Legea nr.10/2001 republicată, instanța a citat în cauză, în calitate de intervenienți principali, pe și.
a au învederat instanței că sunt descendenți de gradul II ai autorului (nepoți de fiu) și că, în această calitate, au uzat de procedura prealabilă administrativă, reglementată de Legea nr.10/2001, solicitând să li se stabilească calitatea de persoane îndreptățite și respectiv să se dispună restituirea în natură a imobilului notificat.
Prin sentința civilă nr. 392 din 9 decembrie 2008 Tribunalul Dolja admis în parte acțiunea precizată formulată de reclamanta, și cererile de intervenție principale formulate de intervenientele și --, în contradictoriu cu.
S-a respins cererea de intervenție principală formulată de intervenientul.
A fost obligată pârâta SC SA să restituie reclamantei și intervenientelor și, în natură și în cote egale de 1/3 pentru fiecare parte, imobilul moară situat în comuna i de, județul D, imobil identificat în raportul de expertiză întocmit de expertul.
S-a respins acțiunea principală și cererile de intervenție în interes propriu formulate de intervenientele și, față de pârâții Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, AVAS B, Primăria și Primarul comunei i de și Direcția Generală de Drumuri și Poduri
Instanța a reținut că autorul, a avut în proprietate imobilul moară, situat în comuna i de, ce a fost naționalizat potrivit actelor depuse la dosarul cauzei, în temeiul Legii nr.119/1949. Potrivit actului normativ de preluare erau supuse naționalizării și trecerii în proprietatea administrațiilor locale, morile sistematice având cel puțin un valț dublu și o capacitate teoretică de măcinare de maxim un vagon /24 ore. În cauză s-a făcut dovada, prin probatoriul administrat, că imobilul moară, aparținând autorului, a fost moară țărănească și nu sistematică, exceptată de la naționalizare conform art. 50 din Legea nr.119/1948.
În ceea ce privește persoanele îndreptățite la restituire după autorul (moștenitori care au formulat notificare) s-a reținut că acestea sunt reclamanta și intervenientele și --, în calitate de descendente de gradul II ale autorului .
Intervenientul nu are vocație succesorală concretă, neacceptând succesiunea ascendentului său de gradul I, în patrimoniul căruia se afla deja cota succesorală legală de pe urma defunctului. Prin urmare, acesta nu justifică calitatea de persoană îndreptățită în sensul impus de dispozițiile art. 1, 2 raportat la art. 4 din Legea nr.10/2001.
S-a mai reținut că adresele emise de către pârâta C nu îndeplinesc cerințele impuse de lege și nu echivalează cu soluționarea notificărilor, fiecare din părțile de mai fiind în măsură să solicite soluționarea în fond de către instanță drepturilor pretinse.
Împotriva sentinței au declarat apel reclamanta și intervenienta, solicitând schimbarea în parte a sentinței.
În motivarea apelului au fost formulate următoarele critici:
- întinderea drepturilor succesorale care revin părților a fost stabilită greșit, întrucât imobilul în litigiu a fost cumpărat de autorul în timpul căsătoriei cu (bunica maternă a reclamantei). Astfel fiind 1/2 din acest imobil a aparținut soției autorului, a cărei unică moștenitoare prin retransmitere este reclamanta. Intervenientele au un drept asupra bunului numai după autorul;
- tribunalul nu s-a pronunțat cu privire la restituirea în natură a terenului în suprafață de 1180 mp. aflat sub moară, plus curtea morii, plus 10.000 mp. situați spre nord față de terenul morii;
- nu s-au acordat despăgubiri bănești, în cuantumul solicitat, pentru presa de fabricat ulei și vaporul (locomobila), deși nu rezultă din raportul de expertiză că aceste bunuri au fost înlocuite, casate sau distruse;
- greșit au fost introduși în cauză în calitate de intervenienți și. intervenienți au formulat notificare iar SC SA le-a răspuns prin adresa nr.162 din 12 iulie 2002 în sensul că nu și-au îndeplinit obligația de a depune acte doveditoare. Această adresă nu a fost contestată de intimații intervenienți, în termenul de 30 zile reglementat de art. 4 alin.1 din Legea nr. 10/2001, la Secția civilă a Tribunalului Dolj. Astfel fiind, intimații sunt decăzuți din dreptul de a mai ataca această decizie. Aceiași intimați nu și-au îndeplinit obligația de a depune acte doveditoare ale dreptului de proprietate în termenul legal de 24 de luni prevăzut de lege. Intervenienta nu a făcut dovada calității de moștenitor prin depunerea la dosar a unui certificat eliberat de un notar public.
- cererea de recuzare formulată la 22 sept. 2008 trebuia admisă. S-a susținut de către apelante că judecătorul recuzat a avut un interes în judecarea pricinii, întrucât a făcut numai greșeli profesionale în această cauză, a fost părtinitor, și-a spus părerea cu privire la pricina ce se judecă, a avut o atitudine necorespun-zătoare față de reclamantă și apărătorul acesteia, a întârziat nejustificat soluționarea cauzei și, în final, a pronunțat o hotărâre nelegală și netemeinică.
Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului. Intimata a susținut că până la data introducerii sale în cauză notificarea pe care a formulat-o în temeiul Legii nr.10/2001 nu era soluționată de către pârâtă. Astfel fiind a apreciat că este greșită susținerea potrivit căreia aceasta avea obligația de a contesta adresa pe care a primit-o de la SC SA; că neprocedând astfel a pierdut dreptul de a se adresa instanței pentru valorificarea drepturilor sale.
În ce privește cotele stabilite de instanță intimata a precizat că regimul comunității de bunuri introdus de art. 30 din Codul familiei a produs efecte juridice începând cu data de 4 ianuarie 1954. Până la această dată regimul de drept comun a fost regimul separației de bunuri sau de patrimonii. În conformitate cu aceasta se prezumă că bunul imobil moară dobândit de autorul în anul 1942 este proprietatea sa exclusivă.
Instanța, din oficiu, prin încheiere de ședință a dispus conceptarea corectă în cauză a Primăriei și a Primarului comunei, în loc de Primăria i de și Primarul comunei i de, întrucât denumirea corectă a unității administrativ-teritoriale este (nu i de ).
Analizând criticile formulate Curtea apreciază apelul întemeiat în parte, respectiv în ce privește terenul aferent morii și cotele ce se cuvin moștenitorilor.
Obiectul litigiului, conform acțiunii, îl constituie restituirea unui mori situată în comuna, a terenului aferent acesteia, a unei suprafețe de 1 ha. teren situată în partea de nord a terenului aferent morii, precum și a unei prese de fabricat uleiul și a unui vapor (combină).
Tribunalul a constatat că moara în litigiu a fost o moară țărănească și nu una sistematică situație în care era exceptată de la naționalizare. Astfel fiind s-a dispus restituirea morii în natură, ca fiind preluată fără titlu valabil. Referitor la teren tribunalul a reținut că acesta a fost restituit moștenitorilor autorului în procedura legilor fondului funciar, iardiferența de teren nu este aferentă morii, fiind ocupată de DN 722, bloc de locuințe, zonă de protecție și alee acces blocuri.
Din modul de redactare a dispozitivului sentinței nu se poate concluziona dacă prin denumirea genericămoarătribunalul a avut în vedere atât construcțiile existente cât și terenul aferent. Identificarea imobilului s-a făcut de către instanță numai prin trimitere la raportul de expertiză întocmit de expertul. Față de conținutul dispozitivului sentinței cât și de aspectul că în considerente se arată că o parte din teren a fost restituit pe calea legilor fondului funciar iar diferența nu este aferentă morii, instanța apreciază că tribunalul nu a avut în vedere în dispozitivul hotărârii terenul aferent morii, și deci nu a dispus restituirea acestuia odată cu construcția ce are destinația de moară.
Analizând probatoriul sub acest aspect, al terenului aferent morii, se constată că se impune restituirea suprafeței de 3465 mp. teren, astfel cum aceasta a fost individualizată, la cererea instanței de fond, prin raportul de expertiză întocmit de expertul (care a arătat că a avut în vedere documentația topo folosită în 1994 de SC SA pentru obținerea certificatului de atestare a dreptului de proprietate). Acest teren a aparținut autorului comun; este terenaferentmorii și este necesar pentru buna exploatare a construcției moară și a construcțiilor anexă la aceasta.
Suprafața terenului a fost stabilită de expert făcându-se trimitere la actul de vânzare cumpărare din 2 octombrie 1942 autentificat de Tribunalul Dolj sub nr. 2534 din 3 oct. 1942, act în care sunt menționate 2 suprafețe de teren învecinate pe lungime, lungi de 165 și late de 10,5.
Având în vedere actul pe baza căruia s-a realizat individualizarea terenului aferent morii se constată că acest teren este cel solicitat prin notificarea nr. 33 N/2002 de (mama reclamantei - decedată în anul 2004). Este singura notificare prin care autoarea reclamantei a solicitat restituirea în natură, în temeiul Legii nr. 10/2001, a unei suprafețe de terenindividualizatăprin dimensiuni și prin menționarea actului ce face dovada dreptului de proprietate al autorului.
Autoarea reclamantei a mai formulat 2 notificări la Legea nr. 10/2001, invocate de reclamantă. Astfel prin notificarea nr. 61/N/2002 a solicitat restituirea în natură a unei prese pentru fabricat ulei și a unui vapor (combină). Prin cea de-a treia notificare, înregistrată sub nr.1102/N/2001, a solicitat restituirea în natură a morii șia terenului aferentacesteia, situate în comuna i de. În susținerea dreptului de proprietate pentru terenul aferent morii, prin notificare, nu a fost indicat vreun act anume.
Având în vedere faptul că autorul a cumpărat moara la 2 octombrie 1942 de la, act intitulat tranzacție și autentificat sub nr. 2536 din 3 oct. 1942 de Tribunalul Dolj (în care însă nu se face nici o vorbire despre terenul aferent morii) și că la aceeași dată între aceleași părți a intervenit actul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 2534 pentru cele două suprafețe de teren lungi de 165 și late de 10,5, Curtea apreciază că terenul aferent morii este cel menționat în actul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2534/1942. Același act a fost avut în vedere și de expertul atunci când a procedat la identificarea terenului aferent morii.
Cea de-a doua critică întemeiată din apel este cea care vizează cotele succesorale ce revin părților.
Esențiale sub acest aspect sunt: momentul dobândirii bunului, faptul că autorul a decedat în anul 1967 (deci după intrarea în vigoare a Codului familiei), precum și aspectul că a venit la succesiunea lui, în calitate de soție supraviețuitoare (aceasta încetând din viață în anul 1977).
Prin art. 5 din Decretul nr. 32/1954 s-a instituit o prezumție decomunitatepentru bunurile dobândite în timpul căsătoriei, indiferent dacă această dobândire a avut loc anterior intrării în vigoare a Codului familiei. Astfel fiind, intimatei îi revenea sarcina de a dovedi, prin utilizarea oricărui mijloc de probă, că imobilul aflat în litigiu, moară și teren aferent (care a fost dobândit de în timpul căsătoriei acestuia cu, în anul 1942) a fost bunul propriu al autorului. Dispozițiile art. 5 din decretul nr. 32/1954 au avut menirea de a reglementa situațiile tranzitorii.
Întrucât în cauză intimata nu a făcut dovada faptului că moara și terenul aferent, achiziționate de în anul 1942 (dată la care era căsătorit cu ) constituie bun propriu al acestuia, se impune a fi recalculate cotele care revin părților din aceste bunuri. Astfel, nefiind înlăturată prezumția de comunitate, rezultă că a avut o cotă de 1/2 din imobil, cotă care a fost culeasă de soția supraviețuitoare (1/4) iar restul de 3/4 a revenit descendenților. Cota soției supraviețuitoare plus dreptul propriu al acesteia au fost culese de singura fiică, (mama reclamantei).
Dintre descendenți autorului, pe calea Legii nr. 10/2001 au formulat notificare (fiică), (nepoată după fiul ), și (nepoți după fiul ). Tribunalul a reținut dreptul la măsuri reparatorii pentru - (fiica lui ), și. Referitor la descendentul s-a reținut că a renunțat la succesiunea autorului său, situație în care nu este îndreptățit la măsuri reparatorii pe calea Legii nr.10/2001. nu a declarat apel împotriva sentinței.
Recalculând cotele rezultă o cotă de 18/24 pentru reclamantă (1/2 plus 1/8 din bun după și 3/24 după ) și cote de câte 3/24 pentru fiecare dintre interveniente.
Restul criticilor din apel sunt neîntemeiate.
Pentru suprafața de 1 ha teren solicitată distinct prin acțiune se constată că nu a fost formulată notificare în temeiul Legii nr. 10/2001. Astfel fiind, instanța nu poate analiza cererea de restituire a acestui teren, formulată pentru prima dată prin acțiune, deci cu nesocotirea procedurii reglementată de Legea nr. 10/2001. În apel se mai face vorbire despre o suprafață de 1180 mp. precum și despre o suprafață de 2700 mp. suprafețe care însă nu fac obiectul litigiului, întrucât nu au fost solicitate prin cererea de chemare în judecată, astfel cum aceasta a fost precizată.
În ce privește pe intimata, Curtea apreciază că în mod corect tribunalul a soluționat pe fond și notificarea acesteia formulată în temeiul Legii nr.10/2001 pentru imobilul moară aflat în litigiu. Adresa nr. 1164 din 12 iulie 2002 emisă de SC SA, față de conținutul său (i s-a adus la cunoștință intimatei faptul că imobilul este proprietatea de drept a acestei unități și că intimata nu a depus acte doveditoare ale dreptului de proprietate), nu poate fi considerată că a rezolvat notificarea (în sensul respingerii acesteia), situație în care trebuia asimilată unei dispoziții și, deci, contestată în termenul reglementat de art. 24 din Legea nr. 10/2001). Astfel fiind, în mod corect tribunalul a analizat pe fond pretenția intimatei din notificare, în condițiile în care viza același imobil solicitat prin acțiune de către apelanta reclamantă.
Cererea de restituire în natură a presei pentru ulei și a vaporului (combină) nu poate fi încuviințată. Aceste bunuri nu au fost găsite de expertul cu ocazia efectuării raportului de expertiză (expertiza a avut printre obiective și identificarea tuturor bunurilor care au fost preluate cu ocazia naționalizării morii și să precizeze dacă mai existau la data dobândirii morii de către SC SA). Astfel fiind sarcina probei (în sensul că bunurile mai există și deci, potrivit art.6 alin.2 din Legea nr.10/2001 pot fi restituite) a revenit reclamantei, probă care însă nu a fost făcută. Dimpotrivă prin acțiunea s-a precizat că aceste bunuri nu mai există fizic.
Critica referitoare la greșita respingere a cererii de recuzare este nefondată. Observându-se actele dosarului, Curtea apreciază că nu se poate reține ca fiind întemeiate motivele de recuzare astfel cum acestea au fost formulate prin cererea de recuzare (filele 97-99 din dosarul de fond, rejudecare).
În temeiul art. 296 Cod pr. civilă;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de reclamanta, domiciliată în C,-, județul D și intervenienta, domiciliată în C, str. F, cartier, nr.10, - 8,.1,.3, județul D, împotriva sentinței civile nr.392din 09 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți Primăria comunei, Primarul comunei, județul D, SC SA C, cu sediul în C,-, județul D, Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, cu sediul în B, sector 1,--11, Statul Român prin Ministerul Finanțelor, cu sediul în B, sector 5,- și Direcția Generală Drumuri și Poduri C, cu sediul în C, str. - nr.179 A, județul D și intimații intervenienți --, domiciliată în B, sector 3, nr.97-19,.63,.2,.535 și, domiciliat în C, cart., - 60,.12.
Schimbă în parte sentința în sensul că restituie în natură reclamantei și intervenientelor și și terenul aferent morii, în suprafață de 3465 mp. individualizat conform schiței întocmită de expertul, aflată la fila 241 din dosarul nr. 2393/civ/2004 al Tribunalului Dolj, respectiv situat în comuna, învecinat la cu (50 ), la cu (50 ), la cu livadă de pruni (70 ) și la cu drum comunal (70 )).
Cotele ce revin părților din imobilul restituit (moară și teren) sunt de 18/24 pentru reclamantă și câte 3/24 pentru fiecare intervenientă.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică de la 09 aprilie 2009.
Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - - |
Red.
Tehn.2ex/22.04.2009
Președinte:Paraschiva BelulescuJudecători:Paraschiva Belulescu, Mariana Mudava
