Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 126/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale,
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 126/A/2009
Ședința publică din 16 aprilie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Ana Ionescu
JUDECĂTOR 2: Andrea Chiș
GREFIER: - -
S-a luat în examinare, în vederea pronunțării, apelul declarat de pârâtul Primarul municipiului C-N împotriva sentinței civile nr.579 din 30 octombrie 2008 a Tribunalului Cluj, pronunțată în dosarul nr-, privind și pe intimații reclamanți și, având ca obiect plângere la Legea nr.10/2001.
dezbaterilor și concluziile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 6 aprilie 2009, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 579 din 30 octombrie 2008 Tribunalului Cluj, fost admisă acțiunea civilă formulată de reclamanții, și, împotriva pârâtului Primarul Municipiului C- și în consecință, a fost anulată în parte Dispoziția de propunere privind acordarea de despăgubiri nr. 3897 din 28.02.2007 emisă de pârât.
Prin aceeași sentință s-a dispus restituirea în natură, în favoarea reclamanților și, a suprafeței de teren de 350. din imobilul situat în mun. C-N,-, înscris în CF nr. 20063 C, nr. top 21372, astfel cum aceasta a fost identificată prin raportul de expertiză întocmit în cauză de expert și a fost stabilit dreptul reclamanților la despăgubiri în sumă de 327.921 Euro, având în vedere despăgubirile primite la expropriere, achitate în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate abuziv, Titlul VII din Legea nr. 247/2005, pentru diferența de teren în suprafață de 449. ce nu poate fi restituită în natură și pentru construcțiile demolate, din imobilul identificat mai sus.
A fost obligat pârâtul să plătească în favoarea reclamanților suma de 2.040 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul reținut că, prin Dispoziția nr. 3897 din 28.02.2007, dată în soluționarea notificării înregistrată sub nr. 2082 din 08.11.2001 la BEJ, ce a format obiectul dosarului intern 2211, s-a propus acordarea în favoarea reclamanților de despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv - Titlul VII din Legea 247/2005, având în vedere despăgubirile primite la expropriere, pentru imobilul revendicat situat în-.
În considerentele dispoziției s-a reținut că imobilul din litigiu înscris în CF nr. 20063 C, nr. top 21372 constituit proprietatea tabulară a antecesorilor reclamanților, că acesta a trecut în proprietatea statului în baza decretului de expropriere nr. 363/1978 de la, construcția a fost demolată, iar terenul este situat în zonă sistematizată, fiind realizate obiectivele pentru care s-a dispus exproprierea.
Din economia dispozițiilor art. 1 alin. 2, art. 10 alin. 1 și art. 11 din Legea 10/2001 republicată reiese faptul că în ceea ce privește acordarea măsurilor reparatorii pentru imobilele preluate în mod abuziv, se acordă prevalență principiului restituirii în natură și doar în măsura în care acest lucru nu este posibil se acordă măsuri reparatorii prin echivalent.
În ceea ce privește caracterul de teren liber al imobilului în litigiu în cauză s-a dispus efectuarea unei expertize tehnice judiciare topografie de către expert din concluziile căreia reiese faptul că suprafața de 779 mp din litigiu având o suprafață reală de 767 mp se prezintă astfel: suprafața de 350 mp compusă din terenul aferent garajelor de 280 mp și căile de acces la acestea în suprafață de 142 mp, ce poate fi restituită în natură și, respectiv, suprafața de 417 mp ocupată de blocul R5, nr. 5, spații verzi, alei și căi de acces.
Prin urmare raportat la concluziile raportului de expertiză, tribunalul a apreciat că în conformitate cu dispozițiile mai sus menționate se poate restitui în natură în favoarea reclamanților terenuri în suprafață de 350 mp acesta fiind ocupat în prezent de construcții fără caracter definitiv.
În ceea ce privește cuantumul despăgubirilor astfel cum reiese din raportul de expertiză întocmit de expert evaluator, valoarea actuală de circulație a părții de teren ce nu poate fi restituit în natură se ridică la suma de 296.340 Euro, iar a construcției demolate, evaluată în baza actelor de la dosar și a situației de carte funciară, se ridică la suma de 31.581 Euro.
Prin urmare cuantumul total al despăgubirilor pentru partea din imobil ce nu poate fi restituită în natură reprezentând teren ocupat de blocul de locuință și construcțiile demolate, este de - Euro, a fost achitată în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv - Titlul VII din Legea 247/2005, din care s-a scăzut valoarea actualizată a despăgubirilor primite cu ocazia exproprierii.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel în termenul legal pârâtul Primarul mun. C-N, solicitând modificarea sentinței atacate, în sensul respingerii acțiunii.
În motivarea apelului, pârâtul a arătat că instanța de fond a dispus în mod greșit restituirea în natură a suprafeței de 350 mp teren, deoarece pe această suprafață este amplasată o platformă betonată, realizată din construcția blocului, cu destinația de parcări, astfel că, obiectivul pentru care a fost expropriat terenul a fost realizat.
În al doilea rând, cuantumul despăgubirilor este mult prea mare, raportat la faptul că, construcția era o casă compusă dintr-o cameră, bucătărie și dependințe, care nu beneficiat de dotări conform cerințelor actuale, iar valoarea terenului este mult prea mare în raport cu prețurile practicate pentru terenurile tranzacționate în zonă și în raport de faptul că, valoarea acestuia s-a stabilit prin comparare cu terenuri libere de construcții, în condițiile în care terenul este ocupat la această dată.
Pârâtul a mai arătat că, la pronunțarea acestei sentințe, au fost încălcate și disp. art. 16 alin. 2 din Titlul VII din Legea nr. 247/2005, potrivit cărora, regimul de stabilire și plată a despăgubirilor cade în sarcina Comisiei centrale pentru stabilirea despăgubirilor, singura în măsură să exprime un punct de vedere autorizat în acest sens.
Prin întâmpinarea depusă, intimații s-au opus admiterii apelului, arătând că restituirea în natură a suprafeței de 350 mp, în legătură cu care s- stabilit că nu este afectată de detalii de sistematizare sau amenajări de utilitate publică și că garajele sunt construcții provizorii, se încadrează în cerințele art.10 alin. 4 din Legea nr.10/2001.
În legătură cu stabilirea și cuantumul despăgubirilor, intimații au arătat că în raport cu practica CEDO, este necesar ca aceste despăgubiri să fie menționate și sub aspectul cuantumului, pentru ca soluționarea notificării să fie una efectivă.
Examinând apelul declarat, prin prisma motivelor invocate, curtea apreciază că apelul este nefondat și, în consecință, în baza art. 296 alin. 1 Cod proc.civ. urmează să-l respingă pentru următoarele considerente:
Imobilul înscris în CF nr. 20063 C, nr. top 21372 fost proprietatea antecesorilor reclamanților și trecut în proprietatea Statului Român în baza decretului de expropriere nr. 363/1978, în vederea construirii unor blocuri de locuințe. Construcțiile existente pe acest teren au fost demolate.
Expertiza topografică efectuată în cauză de expert stabilit că din suprafața totală reală terenului de 767 mp, suprafața de 417 mp este ocupată de blocul R 5 nr.5, spații verzi și căi de acces, iar suprafață de 350 mp, este ocupată de garaje și căi de acces la acestea.
Potrivit Normelor metodologice de aplicare Legii nr.10/2001, principiul care guvernează modul de soluționare notificărilor este restituirea în natură. Raportat la acest principiu, susținerea apelantului că restituirea în natură suprafeței de 350 mp s-a dispus în mod greșit, pentru că imobilul a fost afectat în întregime scopului pentru care fost expropriat, este nefondată. Aceasta, pentru că, art. 10 alin. 4 din Legea nr.10/2001 prevede că se restituie în natură inclusiv terenurile fără construcții afectate de lucrări de interes public aprobate și neexecutate, cu atât mai mult, terenurile neafectate de asemenea lucrări.
Actele depuse la dosarul cauzei în apel, contractele închiriere și autorizațiile de construire, confirmă faptul că terenul este ocupat de garaje, construcții demontabile. Or, în accepțiunea legii, art.1 alin.1, art. 10 alin. 1 și art. 11 din Legea nr.10/2001, terenurile ocupate cu asemenea construcții, trebuie restituite în natură.
Apelul pârâtului este nefondat și în ceea ce privește stabilirea și cuantumul despăgubirilor. Stabilirea cuantumului echivalentului bănesc al despăgubirilor la care sunt îndreptățiți reclamanții este necesară, raportat la necesitatea soluționării cauzei într-un termen rezonabil și printr-o singură cerere adresată justiției.
Stabilirea cuantumului despăgubirilor bănești, chiar de instanța de judecată sesizată cu o plângere împotriva deciziei sau dispoziției de soluționare notificării, duce la eliminarea dublei proceduri administrative și jurisdicționale instituită prin titlul VII al Legii nr. 247/2005. În acest sens s-a pronunțat și Curtea Europeană în cauza Flaimblat contra României, cu referire la o posibilă încălcare a disp. art. 6 alin. 1 din convenție, în cazul unei soluții contrare.
În ce privește cuantumul despăgubirilor, actele depuse la dosarul cauzei dovedesc componența construcției din 2 camere. bucătărie, antreu, instalație electrică și încălzire cu gaz. construcției de la fila 34 și 129 se coroborează cu fișa imobilului de la fila 33, în sensul că suprafața locuibilă este de 34,91 mp, suprafață care rezultă și din cumulul suprafeței celor două camere, fapt ce contrazice susținerile apelantului cu privire la componența construcției.
În ce privește calculul valorii terenului, apelantul a susținut că este mult prea mare în raport cu prețurile aplicate pentru terenurile tranzacționate în zonă, fără dovedi prin vreun mijloc susținerile sale, susțineri care sunt însă contrazise de expertiza tehnică efectuată într-o altă cauză și depusă la dosar (18-24), din care rezultă că, valoarea terenurilor din aceeași zonă a fost aproximativ egală cu valoarea terenului stabilită în prezenta cauză.
Urmare respingerii apelului, în baza art. 274 Cod proc.civ. apelantul va fi obligat plătească intimaților și - suma de 2000 lei, cheltuieli de judecată în apel, reprezentând onorariu avocat, conform chitanțelor de la 22 și 23.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de pârâtul PRIMARUL MUNICIPIULUI C- împotriva sentinței civile nr.579 din 30 octombrie 2008 Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Obligă pe apelant să plătească intimaților și - suma de 2000 lei, cheltuieli de judecată în apel.
Decizia este definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Dată și pronunțată în ședința publică din 16 aprilie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
- - - - - -
pensionată, semnează
grefier șef secție civilă
Red. IA dact. GC
5 ex/5.05.2009
Jud.primă instanță:
Președinte:Ana IonescuJudecători:Ana Ionescu, Andrea Chiș
