Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 127/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
- Secția Civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie
DECIZIA CIVILĂ NR.127/ApDosar nr.-
Ședința publică din data de:-22 Octombrie 2008
PREȘEDINTE: Carmen Maria Tică- - -- JUDECĂTOR 2: Camelia Juravschi
-- -- președinte secție
- - - grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelului declarat de reclamanta, împotriva Sentinței civile nr.225/F din data de 23 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul civil nr.-, având ca obiect "Legea nr.10/2001".
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedură îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în apel, în ședința publică din data de 16 octombrie 2008, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate prin încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta decizie.
Pentru a da posibilitatea părților de a depune concluzii scrise, instanța a amânat pronunțarea pentru astăzi, 22 octombrie 2008.
Față de actele, lucrările și probele administrate în cauză, coroborate cu motivele de apel invocate, instanța, în urma deliberării, a pronunțat hotărârea de mai jos:
CURTEA:
Deliberând asupra apelului civil de față:
Constată că, prin Sentința civilă nr.225/23.06.2008 a Tribunalului Brașov, s-a respins acțiunea civilă formulată de reclamanta, în contradictoriu cu pârâtul Municipiul B prin Primar.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
Se reține că pârâtul invocă în apărare, ca motivare a nepronunțării asupra notificării formulate de reclamantă, faptul că situația faptică și juridică a imobilului este insuficient lămurită, dat fiind caracterul insuficient și incomplet al actelor doveditoare.
Din economia Legii nr.10/2001 rezultă că, în vederea soluționării notificării, persoana care se consideră îndreptățită la restituirea unui bun care face obiectul acest act normativ, are obligația de a depune, odată cu notificarea sau ulterior, până la data soluționării acesteia, actele doveditoare în sprijinul cererii sale.
În speță, instanța de fond a apreciat că reclamanta nu a făcut aceste dovezi.
În ceea ce privește dovada calității de persoană îndreptățită, s-a reținut că reclamanta a susținut că este succesoarea defunctului, fără a preciza gradul de rudenie cu acesta.
Potrivit cererii înregistrate la Consiliul Local B sub nr.9829/17.02.2005 (fila 49 din dosarul de fond), reclamanta a susținut că acesta a fost bunicul său, după cum a arătat și în cererea înregistrată la primăria B sub nr.admin. 9031/7.03.2003 (fila 89 din dosarul de fond), în care a menționat, în plus, că acesta se numea.
Actele de stare civilă depuse de reclamantă și care se regăsesc în dosarul administrativ - fără ca reclamanta să fi susținut în instanță că a depus și alte acte în afară de acestea - se rezumă la certificatul de deces privind pe, decedat la data de 7.11.2983 (în traducere legalizată, fila 115 din dosarul de fond), certificatul de căsătorie dintre, născută, și - (fila 116 din dosarul de fond) și certificatul de deces privind pe, decedat la data de 10.04.1998 (fila 117 din dosarul de fond).
Din analiza acestor acte de stare civilă, instanța de fond a apreciat că nu rezultă care este legătura de rudenie dintre reclamantă și defuncții menționați mai sus, după cum nu rezultă nici care dintre aceștia ar fi fostul proprietar tabular al imobilului, care figurează în sub numele de, iar după susținerea reclamantei acesta ar mai purta și prenumele de.
În ceea ce privește dovada referitoare la modul de trecere al imobilului în proprietatea Statului, s-a reținut că, din cartea funciară, rezultă că imobilul a fost preluat de Stat în baza Decretului nr.92/1950, fiind incidente dispozițiile art.32, alin.1 din Decretul-Lege nr.115/1938, chiar dacă în anexa la Decretul nr.92/1950, respectiv în extrasul depus de reclamantă, nu figurează numele celui despre care susține că ar fi antecesorul său.
Dovada dreptului de proprietate a lui asupra cotei de 1/2 din imobil, la momentul preluării acesteia de către stat, rezultă de asemenea din evidențele reale imobiliare.
Instanța de fond a reținut de asemenea că, prin adresa nr.60694/13.08.2007 (fila 28 din dosarul de fond), pârâtul a solicitat reclamantei să completeze documentația cu o propunere de dezmembrare a imobilului, corespunzătoare părții din imobil care poate fi restituită în natură, întocmită potrivit prevederilor Legii nr.7/1996, avizată de Oficiul de cadastru și Publicitate Imobiliară B și însoțită de avizele beneficiarilor de rețele din zonă, însă lucrările extrajudiciare de expertiză întocmite de ing. nu poartă avizul sus-menționatei autorități și nici nu sunt însoțite de avizele beneficiarilor de rețele, astfel cum au fost solicitate, astfel că pârâtul nu este în măsură a-și îndeplini obligația de identificare corectă a imobilului solicitat, a vecinătăților acestuia și de a verifica destinația actuală a terenului și a suprafeței acestuia, pentru a nu afecta căile de acces (existența pe terenul respectiv a unor străzi, trotuare, parcări amenajate și altele asemenea), existența și utilizarea unor amenajări subterane: conducte de alimentare cu apă, gaze, petrol, electricitate de mare calibru, adăposturi militare și altele asemenea, obligație care îi incumbă potrivit prevederilor art.10.3 din Normele Metodologice de aplicare a Legii nr.10/2001, aprobate prin nr.HG250/2007.
În raport cu cele ce preced, rezultă că actele doveditoare, astfel cum acestea sunt definite de dispoziția legală citată mai sus, nu sunt complete, așa încât refuzul pârâtului de a soluționa notificarea exclusiv în baza înscrisurilor depuse până la formularea cererii de chemare în judecată nu are caracter abuziv, ci este justificat de necesitatea completării documentației, în sensul celor arătate.
Împotriva susmenționatei hotărâri, a declarat apel reclamanta.
În dezvoltarea motivelor de apel se arată că, prin Certificatul de calitate de moștenitor nr.11/17 februarie 2003, se atestă calitatea apelantei de succesor după proprietarul tabular anterior, în conformitate cu dispozițiile art.4, alin.2 din Legea nr.10/2001.
Certificatul de calitate de moștenitor a fost depus la entitatea deținătoare cu adresa înregistrată sub nr.9031 din 18 februarie 2003.
Pronunțând hotărârea, instanța a adăugat la lege, având în vedere că legea nu prevede condiția ca expertizele să fie vizate de Oficiul de Cadastru sau de oricare instituții, pentru ca notificarea să fie soluționată de către entitatea deținătoare.
Pe de altă parte, nu era obligația apelantei, ca persoană îndreptățită, să facă dovada rețetelor de utilități sau a altor servituți publice, care trec pe terenul în litigiu.
Pârâtul Municipiul Baf ormulat întâmpinare, solicitând respingerea apelului declarat.
Examinând sentința atacată, prin prisma motivelor de apel invocate de reclamantă, Curtea constată că apelul este fondat.
În alin.2 și alin.3 din Legea nr.10/2001, se stabilește o regulă derogatorie de la dreptul comun, dat fiind caracterul său reparatoriu, în legătură cu modalitatea de acceptare a succesiunii și a celor care au vocație succesorală.
Art.23.1 din Normele Metodologice de aplicare a Legii nr.10/2001, aprobate prin nr.HG250/2007, prevede că printre actele doveditoare se înțeleg și actele juridice care atestă calitatea de moștenitor, respectiv certificat de moștenitor sau de calitate de moștenitor, acte de stare civilă care atestă rudenia sau filiația cu titularul inițial al dreptului de proprietate, testament însoțit de certificatul de moștenitor sau de calitate de moștenitor.
Prin certificatul de calitate de moștenitor nr.11/2003, depus la entitatea deținătoare, cu adresa nr.9031/18 februarie 2003, existentă la dosarul cauzei (fila 89) și prin actele de stare civilă, apelanta reclamantă face dovada calității de persoană îndreptățită, în condițiile art.4, alin.2 raportat la art.23 din Legea nr.10/2001, cât și în conformitate cu dispozițiile art.23.1 din Normele Metodologice.
Având în vedere considerentele din hotărârea pronunțată de către instanța de fond, întemeiate pe lipsa calității de moștenitor al fostului proprietar, se constată că instanța nu a intrat în cercetarea fondului.
Pe de altă parte, la dosarul cauzei este depusă o expertiză extrajudiciară, care identifică în mod corect imobilul solicitat, vecinătățile acestuia, destinația actuală a terenului și a suprafeței acestuia, pentru a nu afecta căile de acces. Prin urmare, în soluționarea cererii reclamantei, era necesară administrarea tuturor dovezilor necesare, pentru individualizarea concretă a imobilului solicitat pentru restituire și stabilirea certă a situației juridice.
Constatând că instanța a soluționat cererea dedusă judecății, pe lipsa calității de moștenitor a fostului proprietar tabular și fără a lămuri pe deplin împrejurările de fapt ale cauzei, cu consecințe asupra aplicării corecte a legii, în temeiul art.296 Cod procedură civilă, apelul declarat de reclamantă, urmează a fi admis, cu consecința desființării sentinței și trimiterii spre rejudecare, în vederea completării probatoriului, pentru a stabili cu certitudine dacă există posibilitatea restituirii în natură a imobilului solicitat.
Pentru aceste considerente,
În Numele Legii,
DECIDE:
Admite apelul declarat de apelanta reclamantă, împotriva Sentinței civile nr.225/23.06.2008 a Tribunalului Brașov, pe care o desființează și, în consecință:
Trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 22.10.2008.
Președinte, JUDECĂTOR 3: Alina
- - - - -
Grefier,
-
Red.:-/05.11.2008
Dact.:-/6 ex./06.11.2008
Jud.fond:-
Președinte:Carmen Maria TicăJudecători:Carmen Maria Tică, Camelia Juravschi, Alina
