Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 128/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- Legea 10/2001
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA NR. 128
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE - 2009
PREȘEDINTE: Plăcintă Dochița
JUDECĂTOR 2: Andrieș Catrinel
GREFIER: - -
Pe rol, pronunțarea asupra apelului formulat de reclamanții, cu domiciliul în loc. Tîrgu, str. - -,. 1,. 15, județul N și, domiciliată în B, sector 3,-, - 12,. 1,.3,. 9- prin procurator, împotriva sentinței civile nr.985/30.04.2009 a Tribunalului Suceava - Secția Civilă (dosar nr-), pârâte intimate fiind Primăria municipiului Cîmpulung M - prin Primar și Prefectura Județului
Dezbaterile asupra apelului de față au avut loc în ședința publică din 21 octombrie 2009, susținerile și concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, redactată separat, care face parte integrantă din prezenta decizie și când instanța, având nevoie de mai mult timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea la data de astăzi, 28 octombrie 2009.
După deliberare,
CURTEA
Asupra cauzei civile de față, constată:
Prin cererea adresată Tribunalului Suceava la data de 19.09.2005, înregistrată sub nr. 3783/C/05 (nr. nou, 1422/86/09), reclamanții și au solicitat obligarea pârâtelor Prefectura Județului S și Primăria Municipiului Cîmpulung M la emiterea dispoziției de restituire a terenului de 2551 mp, situat în municipiul Cîmpulung M,- sau acordarea de despăgubiri bănești, în cuantum de 1.500.000.000 lei (Rol).
În motivarea cererii, reclamanții au arătat că s-au adresat cu notificare prim-pârâtei încă de la 7.02.2002, însă până în prezent aceasta nu a fost soluționată. Imobilul solicitat a aparținut autorilor lor, -, și, a fost preluat abuziv de Stat prin decizia nr.594/1967, iar în prezent este ocupat de construcția unei societăți comerciale privatizate.
Prin sentința civilă nr. 799/18.10.2005, Tribunalul Suceavaa admis cererea și a obligat Primăria municipiului Cîmpulung M să emită reclamanților dispoziție cu ofertă de acordare a despăgubirilor, în condițiile dispozițiilor art. 24 și 36 din Legea 10/2001.
Apelul declarat de pârâtă a fost respins de Curtea de APEL SUCEAVA prin decizia civilă nr. 125/21.06.2006, cu aceeași motivare.
Investită cu soluționarea recursului declarat de Municipiul Cîmpulung M prin Primar, Înalta Curte de Casație și Justiție l-a admis prin decizia nr.10000/6.12.2006, a casat ambele hotărâri pronunțate în cauză și a trimis dosarul primei instanțe spre rejudecare, reținând incidența dispozițiilor art. 304 pct. 5 raportat la art. 258 și 265 Cod procedură civilă.
Reinvestit astfel, Tribunalul Suceava prin sentința civilă nr. 851/12.06.2007 a respins cererea, pentru lipsa calității procesuale pasive a pârâților. Prima instanță a reținut că terenul în discuție este evidențiat în patrimoniul " " Cîmpulung M, iar în astfel de situații oferta de despăgubire se face de către instituția care a efectuat privatizarea - în prezent Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, conform dispozițiilor art. 1 (2)1din Legea 247/2005.
Apelul declarat de reclamanți împotriva acestei sentințe a fost admis de Curtea de APEL SUCEAVA prin decizia civilă nr. 283/2.10.2007, sentința desființată, iar cauza trimisă spre rejudecare primei instanțe.
Instanța de apel a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 36 al. 2 din Legea 10/2001, în forma în vigoare la momentul formulării notificării, în condițiile în care persoana îndreptățită solicita acordarea de despăgubiri, aceasta se adresa prefecturii în a cărei rază teritorială se afla imobilul preluat abuziv.
În speță este pusă în discuție ipoteza în care lipsește răspunsul autorității notificate, iar lipsa acestui răspuns echivalează cu un refuz al acesteia, ceea ce justifică acțiunea reclamanților de cenzurare a acestei atitudini, încât este justificată chemarea pârâtelor în proces. Mai mult, din încheierea de dezbateri rezultă că excepția reținută nu a fost pusă în discuția părților.
În rejudecare, Tribunalul Suceava prin sentința civilă nr.985/30.04.2009 a respins acțiunea ca nefondată, reținând că reclamanții nu au respectat dispozițiile art. 36 alin. 2 raportat la art. 21 alin. 4 din Legea 10/2001 (în numerotarea de la data notificării), cererea expediată prin poștă neputând fi asimilată notificării comunicate prin executorul judecătoresc, iar cea comunicată conform cerințelor legii, la 25.08.2005, este tardivă.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel în termen legal reclamanții, criticând-o pentru interpretarea și aplicarea greșită a legii. Au arătat că au notificat prefectura S la data de 7.02.2002, notificarea lor fiind înregistrată la această instituție sub nr. 375/12.02.2002 și nerezolvată ulterior; că în ciclurile procesuale anterioare toate instanțele de judecată, inclusiv Înalta Curte de Casație și Justiție au considerat notificarea lor perfect valabilă, reținând spiritul, iar nu litera legii.
Analizând sentința atacată prin prisma criticilor formulate de reclamanți, în raport de lucrările dosarului, Curtea va admite apelul pentru următoarele considerente:
Prima instanță și-a întemeiat hotărârea pronunțată pe dispozițiile de excepție prevăzute de art. 102 alin. 2 Cod procedură civilă, potrivit cărora, "în cazurile anume prevăzute de lege, sesizarea instanței se poate face numai după îndeplinirea unei proceduri prealabile, în condițiile stabilite de acea lege", reținând că are natura unei astfel de proceduri și aceea declanșată prin notificarea formulată de persoana ce se consideră îndreptățită, conform dispozițiilor art. 36 raportat la art. 21 din Legea 10/2001.
Cu toate acestea, cererea a fost respinsă pe fond.
În mod evident, procedura instituită prin dispozițiile Legii 10/2001 menționate este una prealabila, obligatorie și se demarează prin comunicarea notificării.
În conformitate cu dispozițiile art. 21 din lege (nr. 22 în forma actuală), notificarea va fi comunicată prin executorul judecătoresc de pe lângă judecătoria în a cărei circumscripție teritorială se află imobilul solicitat, care o va înregistra și comunica persoanei notificate în termen de 7 zile de la data înregistrării.
Notificarea astfel înregistrată face dovada deplină în fața oricăror autorități, persoane fizice sau juridice, a respectării termenului prevăzut de lege, chiar dacă a fost adresată altei unități decât cea care deține imobilul.
Legea nu prevede în mod expres sancțiunea nerespectării acestei dispoziții, ci faptul că nerespectarea termenului de notificare atrage pierderea dreptului de a solicita în justiție acordarea măsurilor reparatorii. Mai mult, venind în sprijinul efortului instanțelor de interpretare și aplicarea unitară a legii, legiuitorul, prin art. 22.1 din nr.HG 250/2007, privind normele metodologice de aplicare a Legii 10/2001, a precizat (cu privire la dispozițiile art. 22) că prevalează principiul realizării dreptului în raport de cel al respectării procedurii, exemplificând două cazuri de neregularități privind comunicarea și, respectiv, conținutul notificării.
Termenul legal de depunere a notificărilor a expirat la de 14.02.2002.
În speță, reclamanții s-au adresat Prefecturii Județului S la data de 7.02.2002 prin scrisoare recomandată,cererea lor, având cuprinsul unei notificări, fiind înregistrată la această instituție sub nr. 375/P/12.02.2002.
La solicitarea instanței, cu adresa nr. 9912/12.06.2006, Prefectul Județului Sac omunicat că prin adresa nr. 375/P/2002 cererea i-a fost restituită petentului "pentru a se conforma dispozițiilor art. 21 și art. 36 din Legea 10/200", anume, pentru a-i fi recomunicată prin intermediul executorului judecătoresc.
Pârâta nu a specificat data restituirii și nici nu a produs dovezi privind comunicarea adresei, încât susținerea reclamanților că nu au primit vreun răspuns până la data sesizării instanței, în anul 2005, nu a fost combătută prin probă contrară, cum în mod just au sesizat reclamanții.
În perioada 1.09.2005 - 30.04.2009, în derularea procesului civil, niciuna dintre instanțe nu a reținut această "neregularitate"a procedurii prealabile.
Dimpotrivă, prin prima decizie pronunțată în cauză, nr. 125/21.06.2006, Curtea a reținut că "din analiza prevederilor art. 21 din Legea nr. 10/2001 nu rezultă că nerespectarea dispozițiilor privind conținutul sau actele anexate la notificare nu atrage nulitatea sau nesoluționarea notificării", iar prin cea de-a doua decizie, nr. 283/2.10.2007, menținută în recurs de Înalta Curte de Casație și Justiție, s-a reținut că acțiunea reclamanților este justificată de lipsa răspunsului unității notificate, echivalând cu un refuz al acesteia, supus cenzurii instanței de judecată.
Cum neobservarea acestor aspecte atrage incidența în cauză a dispozițiilor art. 297 Cod procedură civilă, Curtea,
În numele Legii,
DECIDE:
Admite apelul formulat de reclamanții, cu domiciliul în loc. Tîrgu, str. - -,. 1,. 15, județul N și, domiciliată în B, sector 3,-, - 12,. 1,.3,. 9- prin procurator, împotriva sentinței civile nr.985/30.04.2009 a Tribunalului Suceava - Secția Civilă (dosar nr-), pârâte intimate fiind Primăria municipiului Cîmpulung M - prin Primar și Prefectura Județului
Desființează sentința civilă nr. 985 din 30 aprilie 2009 a Tribunalului Suceava și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 28 octombrie 2009.
Președinte, Judecător, Grefier,
Red.
Tehnored./13.11.2009
Nr.ex.7
Jud.fond: -
Președinte:Plăcintă DochițaJudecători:Plăcintă Dochița, Andrieș Catrinel
