Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 128/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-- 12.03.2009
DECIZIA CIVILĂ NR. 128/
Ședința publică din 20 mai 2009
PREȘEDINTE: Rujița Rambu
JUDECĂTOR: G -
GREFIER: - -
S-a luat în examinare spre rejudecare apelul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 1077/PI/15.05.2007, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâții Primarul Comunei, Consiliul Local și Ministerul Economiei și Finanțelor, prin DGFP T, având ca obiect Legea nr. 10/2001.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 13 mai 2009, când pronunțarea a fost amânată pentru termenul de astăzi. În termenul de pronunțare, reclamantul apelant a depus la dosar concluzii scrise, prin registratura instanței.
CURTEA
Deliberând asupra apelului, constată:
Prin sentința civilă nr. 1077/15.05.2007, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, Tribunalul Timișa admis acțiunea formulată și precizată de reclamantul împotriva pârâților Primarul Comunei și Ministerul Finanțelor Publice.
A dispus anularea dispoziției nr. 509/12.12.2003 și a obligat pârâtul Primarul Comunei să statueze asupra notificării nr.486/24.24.07.2001 în coordonatele art.20 alin.2 teza 1, 3, 4 și 5 din Lg. nr.10/2001 pentru construcții și terenul aferent reprezentat de nr. top.486/c/1 în suprafață de 1000 mp. conform raportului de expertiză, ce face parte integrantă sub aspectul dezmembrării terenului din sentință, și ale art.1 alin.1 și art.7 alin.1 din Lg. nr.10/2001, pentru nr. top.486/c/2 în suprafață de 1935 mp. susceptibil de restituire în natură conform aceluiași raport de expertiză pentru alternativa în care imobilul a fost preluat fără titlu valabil, sau ale art.2 din Titlul II al nr.OUG184/2002, așa cum a fost aprobată prin Lg. nr.48/2004, pentru ipoteza că imobilul a fost preluat cu titlu valabil, constatând că reclamantul legitimează vocația la măsurile reparatorii instituite de Legea nr.10/2001, în condițiile art.4 din lege.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că potrivit CF nr.5063, antecesoarea reclamantului, a fost proprietara tabulară a imobilului evidențiat sub nr. top.486/c, constând în casă, curte și grădină în suprafață de 2935 mp, imobil ce a fost preluat de Statul Român în baza Decretului nr.223/1974.
În condițiile Legii nr.10/2001, reclamantul, în calitate de fiu al fostei proprietare tabulare, a formulat notificare în vederea restituirii imobilului.
Prin dispoziția nr.509/12.12.2003, Primarul Comunei a respins notificarea.
Tribunalul a apreciat că imobilul spre a cărui restituire tinde reclamantul face obiect al Lg. nr.10/2001, încadrându-se sferei de reglementare a art.2 din lege.
Cum însă imobilul-casă a fost înstrăinat în temeiul Lg. nr.112/2005, pentru acesta și pentru terenul aferent casei, în suprafață de 1000 mp. având nr. top. 486/c/1, potrivit raportului de expertiză efectuat în cauză, aplicabile pentru repararea prejudiciului cauzat reclamantului, devin prevederile art.20 alin.2 teza 1, art.3, 4 și 5 din Lg. nr.10/2001 republicată respectiv de despăgubiri potrivit Titlului VII din Lg. nr.247/2005, având în vedere că nu s-a solicitat compensarea cu alte bunuri ca măsură reparatorie prin echivalent.
Cât privește suprafața de teren ce excede terenului aferent construcției, având, conform aceluiași raport de expertiză efectuat în cauză, nr. top.486/c/2, de 1935 mp. tribunalul a conchis că pârâtul urmează a se pronunța prin aceeași dispoziție motivată asupra acesteia, după verificarea valabilității titlului statului.
Împotriva sentinței civile nr. 1077/15.05.2007 a Tribunalului Timiș au declarat apel reclamantul și pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor.
În motivarea apelului său, reclamantul a susținut că în mod greșit prima instanță a obligat primarul să soluționeze printr-o nouă dispoziție notificarea, să se pronunțe asupra valabilității titlului statului și, după caz, să restituie terenul fie în proprietate, fie în folosință specială, conform nr.OUG 184/2002.
Instanța investită cu contestația în baza Legii nr. 10/2001 este chemată să analizeze notificarea sub toate aspectele, fiind abilitată să dispună restituirea în natură prin însăși sentința pe care o pronunță. Dacă se reține că numai primarul este îndreptățit să soluționeze notificarea în fond, instanța trebuie să stabilească în mod neechivoc măsurile reparatorii care se cuvin.
Pe de altă parte, a susținut că restituirea terenului în proprietatea sa nu este condiționată de constatarea nevalabilității titlului statului.
În motivarea cererii de apel a pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor s-a susținut că hotărârea atacată este nelegală raportat la pronunțarea hotărârii în contradictoriu cu Ministerul Economiei și Finanțelor, instituție ce nu are calitate procesuală pasivă în dosar, pe considerentul că se solicită anularea dispoziției nr. 509/2003, act care nu a fost emis de către instituția respectivă, ci de Primăria, care are calitate procesuală pasivă în dosar.
Prin decizia civilă nr. 464/25.10.2007, Curtea de APEL TIMIȘOARAa respins apelul declarat de reclamantul.
A admis apelul declarat de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor împotriva sentinței civile nr. 1077/15.05.2007, pe care a schimbat-o în parte, în sensul că a respins contestația formulată de reclamant împotriva pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor, pentru lipsa calității procesuale pasive.
A menținut celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
Împotriva deciziei civile nr. 464/25.10.2007 a Curții de APEL TIMIȘOARAa declarat recurs reclamantul.
Prin decizia civilă nr. 4132/19.06.2008, pronunțată în dosarul nr. 11084/2007, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul declarat de reclamantul împotriva deciziei civile nr. 464/25.10.2007 a Curții de APEL TIMIȘOARA, pe care a casat-o în parte și a trimis cauza pentru rejudecarea apelului declarat de reclamant la Curtea de APEL TIMIȘOARA.
A menținut dispozițiile deciziei recurate în privința admiterii apelului pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor.
Instanța supremă a reținut că, potrivit dispozițiilor Legii nr. 10/2001, pe calea controlului judiciar, instanțele judecătorești nu se limitează numai la verificarea legalității deciziei emise de unitatea deținătoare, ci au plenitudinea de competență pentru verificarea calității notificatorului de persoană îndreptățită, regimul juridic al imobilelor a căror restituire se solicită, existența și întinderea dreptului de proprietate, precum și natura măsurilor reparatorii ce se pot acorda persoanei îndreptățite, respectiv restituirea în natură a imobilelor solicitate sau acordarea de măsuri reparatorii în echivalent.
În speță, prima instanță a stabilit calitatea de persoană îndreptățită la restituire a reclamantului, ca moștenitor al mamei sale, potrivit art. 3 (1) coroborat cu art. 4 (2) din Legea nr. 10/2001, dreptul de proprietate al autoarei reclamantului asupra imobilului a cărui retrocedare a fost solicitată și întinderea dreptului, precum și regimul juridic al imobilului în litigiu, care a fost preluat de Statul Român în baza Decretului nr. 223/1974, ca fiind supus dispozițiilor Legii nr. 10/2001, fără însă să stabilească natura măsurilor reparatorii la care este îndreptățit reclamantul.
De asemenea, instanța de apel nici nu a analizat motivul de apel privind faptul că nu s-a restituit în natură terenul în suprafață de 1935. ce excede terenului aferent construcțiilor, de 1.000. acesta din urmă fiind înstrăinat în temeiul Legii nr. 112/1995.
Cauza a fost din nou înregistrată la Curtea de APEL TIMIȘOARA, pentru rejudecarea apelului reclamantului, sub nr-.
Examinând hotărârea atacată (sentința civilă nr. 1077 din 15.05.2007 a Tribunalului Timiș ) în raport cu motivele invocate de reclamant, cu decizia de casare a Înaltei Curți de Casație și Justiție și cu probatoriul administrat în cauză, Curtea constată că apelul reclamantului este întemeiat, urmând a fi admis pentru considerentele care vor fi prezentate în continuare.
În această fază a rejudecării apelului reclamantului nu se mai pune în discuție calitatea sa de persoană îndreptățită la măsurile reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001, întrucât s-a stabilit irevocabil că are această calitate, ca moștenitor al mamei sale, fosta proprietară a imobilului înscris în CF nr. 5063, nr. top. 486/c, preluat de stat în baza Decretului nr. 223/1974.
Instanța de apel, conform dispozițiilor obligatorii ale deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție, trebuie să stabilească natura măsurilor reparatorii la care are dreptul reclamantul în raport cu dispozițiile Legii nr. 10/2001 și cu regimul juridic actual al imobilului.
Unul dintre principiile care guvernează modul de aplicare a Legii nr. 10/2001 este principiul prevalenței restituirii în natură a imobilelor.
De altfel, legea prevede expres prin art. 1 alin.1, art. 7 și art. 9 că imobilele care intră în sfera sa de aplicare se restituie în natură.
Numai în măsura în care restituirea în natură nu este posibilă, se vor acorda alte măsuri reparatorii.
Imobilul în litigiu, înscris în CF nr. 5063, nr. top. 486/c, este compus din casă, curte și grădină cu teren în suprafață de 2935.
Construcția (casa) a fost cumpărată de pârâții chiriași în baza Legii nr. 112/1995, însă terenul a rămas în continuare în proprietatea Statului Român.
Reclamantul a solicitat restituirea în natură a terenului liber de construcții și despăgubiri pentru construcții și restul de teren.
Încă din faza judecării cauzei în primă instanță s-a administrat proba cu expertiză, care a fost efectuată de către experta.
Prin raportul de expertiză (filele 63-76 din dosarul de fond), aceasta a concluzionat că din suprafața totală a terenului de 2935. 1000. reprezintă terenul aferent locuinței vândute în baza Legii nr. 112/1995, iar suprafața de 1935. excede terenului aferent construcției, fiind liberă de orice detalii de sistematizare (fila 65).
Mai precizează experta că pentru acest teren Primăria a propus un plan urbanistic zonal care prevede parcelarea în vederea concesionării.
Prin urmare, acest teren de 1935. delimitat și identificat de expertă prin nr. topografic nou 486/c/2, care excede terenului aferent construcției vândute în baza Legii nr. 112/1995 și este liber de construcții și de orice detalii de sistematizare, poate fi restituit în natură reclamantului.
Întrucât însă reclamantul nu este cetățean român, ci, nu poate obține acest teren în proprietate, ci cu un drept de folosință special, conform art. 2 alin. 1 din Titlul II al nr.OUG 184/2002, drept care îi conferă însă drepturile și obligațiile conferite de lege proprietarului, cu excepția dreptului de dispoziție.
Conform alin. 4 din același text legal, dreptul de folosință special se poate converti, la cerere, în drept de proprietate, atunci când titularul dobândește cetățenia română.
Pentru construcții și pentru restul de teren de 1.000. reclamantul are dreptul la despăgubiri în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005, pârâtul Primarul Comunei având obligația de a face propunerea de despăgubiri, care ulterior va fi înaintată Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Față de aceste considerente, în baza art. 296 Cod procedură civilă, având în vedere și dispozițiile art. 1 alin. 1 și 2, art. 7 alin. 1 și art. 9 din Legea nr. 10/2001, precum și art. 16 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, Curtea va admite apelul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 1077/15.05.2007, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâții Primarul Comunei, Consiliul Local și Ministerul Economiei și Finanțelor, prin DGFP
Va schimba în parte sentința apelată, în sensul că va dispune restituirea în natură către reclamant, cu un drept de folosință special, a terenului în suprafață de 1935 mp, înscris în CF nr. 5063, identificat sub nr.top 486/C/2, conform raportului de expertiză întocmit de exp..
Va dispune întabularea dreptului de folosință special al reclamantului în CF nr. 5063 sub nr. top 486/c/2.
Va obliga pârâtul Primarul Comunei să facă propunerea de despăgubiri pentru construcție și terenul de 1000 mp din CF nr. 5063, nr. top 486/c/1.
Va menține dispozițiile sentinței apelate în privința anulării dispoziției nr. 509/12.12.2003, emisă de pârâtul primarul Comunei în baza Legii nr.10/2001.
Văzând că reclamantul nu a solicitat cheltuieli de judecată,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de reclamantul, cu domiciliul procedural ales în T, nr. 1,. 5, jud. T ( la Cabinet Av. ), împotriva sentinței civile nr. 1077/15.05.2007, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâții Primarul Comunei, Consiliul Local, ambii cu sediul în,-, jud. T, și Ministerul Economiei și Finanțelor, prin DGFP T, cu sediul în T,-, jud.
Schimbă în parte sentința apelată, în sensul că dispune restituirea în natură către reclamant, cu un drept de folosință special, a terenului în suprafață de 1935 mp, înscris în CF nr. 5063, identificat sub nr.top 486/C/2, conform raportului de expertiză întocmit de exp..
Dispune întabularea dreptului de folosință special al reclamantului în CF nr. 5063 sub nr. top 486/c/2.
Obligă pârâtul Primarul Comunei să facă propunerea de despăgubiri pentru construcție și terenul de 1000 mp din CF nr. 5063, nr. top 486/c/1.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 20.05.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR 2: Gheorghe Oberșterescu
- - G -
GREFIER,
- -
Se comunică:
- reclamantului apelant - procedural ales în T, nr. 1,. 5, jud. T ( la Cabinet Av. );
- pârâtului intimat Primarul Comunei -,-, jud. T;
- pârâtului intimat Consiliul Local -,-, jud. T;
- pârâtului intimat Ministerul Economiei și Finanțelor, prin DGFP T- T,-, jud.
Emis 4 com.
Primă instanță: Tribunalul Timiș
Judecător:
Red. - 02.06.2009;
Tehnored. - 12.06.2009; 6 ex.
Președinte:Rujița RambuJudecători:Rujița Rambu, Gheorghe Oberșterescu
