Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 129/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECTIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 129
Ședința publică de la 17 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Cristiana Angelescu
JUDECĂTOR 2: Viorica Olariu
GREFIER: - -
S-a luat în examinare cererea de apel formulată de împotriva sentinței civile nr. 486 din 26 martie 2008 Tribunalului Iași.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat pentru apelantul,lipsă fiind reprezentanții intimaților Primarul Municipiului I,Consiliul Local I și SC " " SA
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că apelul este la primul termen de judecată,declarat în termen,motivat,se solicită judecarea cauzei și în lipsă.
Nemaifiind alte cereri de formulat,instanța consideră apelul în stare de judecată și dă cuvântul la dezbateri.
Avocat pentru apelantul având cuvântul,solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat pentru motivele invocate în cererea scrisă de apel,fără cheltuieli de judecată.
Declarându-se dezbaterile închise,după deliberare,
CURTEA DE APEL:
Asupra apelului civil de față;
Prin sentința civilă 486 din 26.03.2008 a Tribunalului Iașis -a respins contestația formulată de în contradictoriu cu Primarul Municipiului I, Consiliul Local I și
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că:
Prin adresa nr.39288 din 6.06.2006 Primarul Municipiului I comunică reclamantului faptul că cererile nr.91033/29.11.2005 și nr.91034/29.11.2005 au primit propuneri de respingere motivat de faptul că terenul solicitat se află în administrarea I care deține atestat al dreptului de proprietate asupra terenului și că nu s-a făcut dovada trecerii terenului în proprietatea statului.
Prin cererile nr.91033 și 91034 din 29.11.2005 reclamantul a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate în natură sau prin echivalent pentru proprietatea ce a aparținut bunicilor săi și din I,- și 20.
Astfel potrivit art.22 Legea 10/2001 modificată și republicată, persoana îndreptățită va notifica în termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a legii, persoana juridică deținătoare, solicitând restituirea în natură a imobilului, nerespectarea termenului de 6 luni atrage pierderea dreptului de a solicita în justiție măsuri reparatorii în natură sau prin echivalent.
Termenul de 6 luni prevăzut de art.22 din lege a fost prelungit succesiv cu 3 luni prin OUG109/2001 și OUG145/2001, astfel că termenul limită până la care se putea solicita acordarea măsurilor reparatorii prevăzute de Legea 10/2001 a fost 12.02.2002.
În speță, cererile formulate de reclamant la 29.11.2005 fiind formulate cu depășirea acestui termen, care este de decădere.
În ceea ce privește pârâții Consiliul Local I și I, raportat la decizia civilă 90 din 8.06.2007 a Curții de APEL IAȘI în sensul că obiectul pricinii de față îl reprezintă doar contestația formulată de reclamant în baza Legii 10/2001 împotriva măsurilor dispuse de Primarul Municipiului I cu privire la cererile nr.91033 și 91034 din 29.11.2005, tribunalul constată că acești pârâți nu au calitate procesuală pasivă, cererea formulată în contradictoriu cu aceștia urmând a fi respinsă pe acest considerent.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie motivat de faptul că instanța de fond nu a analizat în nici un fel susținerile sale cu privire la faptul că acțiunea sa are caracterul unei acțiuni în revendicare și că în mod greșit instanța de fond s-a pronunțat doar asupra termenului de decădere prevăzut de art.22 Legea 10/2001, fără a arăta motivele pe care se sprijină această hotărâre, interpretând astfel greșit actul juridic dedus judecății.
Apelul este nefondat.
Verificând actele și lucrările dosarului, instanța de apel reține că:
Prin acțiunea introductivă de instanță reclamantul a chemat în judecată pârâții Primarul Municipiului I, Consiliul Local I și I pentru a se dispune reconstituirea în natură a dreptului său de proprietate pentru imobilul din I,- și 20 sau prin echivalent, să se constate că aceste imobile au fost preluate în mod abuziv de stat fără titlu și că el este moștenitorul bunicilor săi și în conformitate cu dispozițiile Legii 247/2005.
Conform deciziei civile 90 din 8.06.2007 a Curții de APEL IAȘIs -a statuat că prin cererea introductivă, reclamantul a formulat contestație împotriva hotărârii nr.39288 din 6.06.2006 a Primăriei Municipiului I prin care i s-a comunicat soluția de respingere a cererilor înregistrate sub nr.91033 și 91034 din 29.11.2005 și că potrivit precizărilor făcute de reclamant la instanța de fond, temeiul de drept al acțiunii îl reprezintă dispozițiile Legii 10/2001, dispunând trimiterea cauzei spre rejudecare în fond Tribunalului Iași.
Potrivit art.315 Cod procedură civilă în caz de casare, hotărârile instanței de recurs asupra problemelor de drept dezlegate precum și asupra necesității administrării de probe sunt obligatorii pentru judecătorii fondului.
Prin urmare, decizia Curții fiind irevocabilă, în mod legal tribunalul a constatat ca fiind investit în rejudecare, doar cu contestația formulată de reclamant în baza Legii 10/2001 împotriva măsurilor dispuse de Primarul Municipiului I cu privire la cererile înregistrate sub nr.91033 și 91034 din 29.11.2005 privind restituirea sau acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent pentru proprietatea autorilor săi situată în I,-, 20.
Astfel, prin adresa nr.39288 din 6.06.2006 a Primăriei Municipiului I, ca răspuns la soluționarea cererilor nr.91033 și 91034 din 29.11.2005 formulate de reclamant se comunică acestuia că propunerile de soluționare a acestor cereri au fost de respingere a cererilor privind reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de teren situată în I,- motivat de faptul că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de Legea 18/1991, terenul nu se află în administrarea Consiliului local ci al I care are atestat dreptul de proprietate asupra terenului și nu se face dovada trecerii terenului în proprietatea statului.
Prin cererile înregistrate sub nr.91033 și 91034 din 29.11.2005 adresate Primarului Municipiului I, rezultă că reclamantul a solicitat reconstituirea dreptului său de proprietate sau echivalent, conform Legii 247/2005 pentru imobilele situate în I,- și 20 ce a aparținut bunicilor săi și.
Legea 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției aduce o serie de modificări și completări Legii 10/2001, evidențiate prin Titlul Aceste modificări nu se referă însă la art.22 din Legea 10/2001 care prevede obligativitatea adresării notificării în termenul prelungit până la 12 luni, respectiv până la data de 14.02.2002.
Termenul de decădere instituit prin dispozițiile art.22 din Legea 10/2001 modificată și completată, nu a fost modificat prin Legea 247/2005 și ca atare nu poate fi vorba de o repunere în termen.
Potrivit art.22 din Legea 10/2001 nerespectarea termenului prevăzut pentru formularea notificării atrage pierderea dreptului de a solicita în justiție măsuri reparatorii în natură sau prin echivalent.
Termenul de 12 luni prevăzut de art.22 din Legea 10/2001 este unul de decădere, iar nu de prescripție, astfel încât nu este susceptibil de întrerupere, suspendare sau repunere în termen.
Rațiunea pentru care a fost instituit ca fiind termen de decădere rezultă din dorința legiuitorului de a dinamiza procedurile de punere în aplicare și finalizare a operațiunilor de retrocedare în natură sau prin echivalent a bunurilor trecute în proprietatea statului sau preluate în orice mod de acesta.
În speță, cererile reclamantului prin care a solicitat reconstituirea dreptului său de proprietate sau echivalentul pentru proprietatea ce a aparținut bunicilor săi, situată în I,- și 20 au fost formulate și adresate Primarului Municipiului I la data de29.11.2005, cu mult peste termenul prevăzut expres de art.22 din Legea 10/2001, așa cum corect a reținut și instanța de fond.
Susținerile apelantului că instanța de fond nu a avut în vedere că acțiunea pe care el a formulat-o este o acțiune în revendicare, nu sunt întemeiate, având în vedere limitele investirii instanței de fond în rejudecarea cauzei dispuse prin decizia civilă 90 din 8.06.2007 a Curții de APEL IAȘI și care a fost obligatorie pentru judecătorii fondului.
Pentru toate aceste considerente, raportate la motivele de apel invocate și care nu sunt fondate, în conformitate cu dispozițiile art.296 Cod procedură civilă urmează a se respinge apelul formulat de împotriva sentinței civile nr.486 din 26.03.2008 a Tribunalului Iași, pe care o va păstra.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Respinge apelul formulat de împotriva sentinței civile 486 din 26.03.2008 a Tribunalului Iași, pe care o păstrează.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 17.09.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
Grefier,
Red.
Tehnored.
Tribunalul Iași:
-
06.2008.-
2 ex.-
Președinte:Cristiana AngelescuJudecători:Cristiana Angelescu, Viorica Olariu
