Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 129/2009. Curtea de Apel Pitesti

Operator date 3918

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL PITEȘTI

SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR. 129/

Ședința publică din 21 Octombrie 2009

Curtea compusă din:

PREȘEDINTE: Irina Tănase JUDECĂTOR 2: Lică Togan

Judecător: - -

Grefier: - -

S-au luat în examinare, pentru pronunțare, apelurile declarate de pârâții PRIMARUL MUNICIPIULUI PITEȘTI cu sediul în P,-, județul și de DIRECȚIA APELOR A-VEDEA, cu sediul în P,--8, județul A, împotriva sentinței civile nr. 79 din 16 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.

Apelurile sunt scutite de plata taxei de timbru.

Dezbaterile asupra cauzei au avut loc în ședința publică din 14 octombrie 2009, iar discuțiile de la acea dată au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta decizie.

Pronunțarea a fost amânată pentru astăzi când s-a dat următoarea soluție.

CURTEA

Asupra apelurilor civile de față:

Constată că, la data de 24.04.2008, reclamantul a solicitat anularea Dispoziției cu nr.2078/27.03.2008, emisă de Primarul Municipiului P și acordarea de despăgubiri bănești pentru imobilul expropriat, compus din terenul de 285.p și construcțiile în suprafață de 49,56.p, situat în P,-, județul

În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat faptul că prin Decretul nr.16/1969 s-a dispus exproprierea sa din imobilul mai sus descris, în vederea executării lucrărilor de amenajare a lacului de acumulare, casa fiind demolată.

După apariția Legii nr.10/2001, reclamantul a formulat notificare prin care a cerut să i se acorde despăgubiri în valoare de 70.000 lei, întrucât restituirea în natură nu mai este posibilă, terenul fiind situat în cuveta lacului de acumulare.

Prin decizia nr.76/19.04.2006, Direcția Apelor A - Vedea a admis cererea reclamantului, dar numai pentru suprafața de 235,44. deoarece pentru diferența de 49,46. s-a considerat că a fost despăgubit cu un apartament.

Ulterior, prin Dispoziția nr.2078/27.03.2008, fără să se țină seama de decizia Direcției Apelor A, Primarul Municipiului Par espins în totalitate cererea reclamantului, motivând că nu s-au depus dovezi privind dreptul de proprietate al acestuia asupra imobilului și documente care să ateste preluarea abuzivă de către stat.

Reclamantul a mai arătat că nu a primit nicio despăgubire pentru imobilul expropriat, iar apartamentul atribuit l-a cumpărat potrivit contractului de vânzare - cumpărare cu nr.39587/30.03.1994, încheiat cu A

Prin întâmpinarea de la filele 29-30, semnată de către Primarul Municipiului P, s-a solicitat respingerea acțiunii, argumentându-se că reclamantul nu a atașat notificării înscrisuri care să confirme calitatea sa de proprietar al imobilului și decretul de expropriere.

Tribunalul Argeș, prin sentința civilă nr.79/16.04.2009, a admis în parte acțiunea reclamantului, a anulat Dispoziția nr.2078/2008, emisă de Primarul Municipiului P și a constatat că reclamantul este îndreptățit la acordarea de măsuri reparatorii în echivalent, în condițiile Legii nr.10/2001, pentru imobilul expropriat, ce a fost situat în Municipiul P,-, județul A, compus din teren de 285. și dintr-o construcție în suprafață de 49,56.

Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut următoarele:

Prin Dispoziția nr.2078/27.03.2008, Primarul Municipiului Par espins cererea reclamantului (notificată prin intermediul executorului judecătoresc) privind acordarea de despăgubiri bănești sau orice fel de despăgubiri, motivând că "nu au fost depuse dovezi ale dreptului de proprietate asupra imobilului ce face obiectul solicitării (compus din terenul de 285. și construcții în suprafață de 49,56. situat în -, P), precum și documentele care să ateste preluarea abuzivă a terenului în proprietatea statului" (fila 20).

În anexa Decretului de expropriere nr.16/1969, reclamantul este evidențiat cu imobilul amplasat în-, P, județul A, alcătuit din terenul de 285. și din construcțiile în suprafață de 49,56. ( filele 10-11).

Printr-o deciziei anterioară, emisă la data de 19.04.2006, pârâta Direcția Apelor A - Vedea a admis solicitarea reclamantului, doar pentru suprafața de 235,44. (ce reprezintă diferența dintre terenul de 285. și de 49,56. pentru care acesta a fost despăgubit, conform recunoașterii sale), filele 17 și 18.

La dosarul cauzei nu există dovezi din care să rezulte că până în prezent reclamantul a primit despăgubiri pentru suprafața de 49,56.

Așadar, instanța a constatat că reclamantul este îndreptățit la acordarea de măsuri reparatorii pentru întreaga suprafață de 285. precum și pentru construcțiile în suprafață de 49,56.p, exproprierea atestând totodată și existența în patrimoniul acestuia a imobilelor respective.

Instanța nu s-a pronunțat și asupra cuantumului despăgubirilor, deoarece determinarea acestora, după intrarea în vigoare a Legii nr.247/2005, se realizează după finalizarea procedurii reglementate de titlul VII din acest act normativ. După finalizarea raportului de evaluare, comisia centrală va emite decizia referitoare la despăgubiri, act ce poate fi atacat în justiție, potrivit Legii nr.554/2004.

Împotriva acestei sentințe au formulat apel în termen legal, Primarul Municipiului P și Direcția Apelor A - Vedea.

Prin apelul său, Primarul Municipiului Pac riticat sentința pentru netemeinicie arătând, în esență, că prima instanță nu a ținut cont de actele de la dosar, respectiv adresele emise de apelant și de către Administrația Națională "Apele Române" din care rezultă că nu pot fi acordate măsuri reparatorii pentru construcție, deoarece autorul reclamantului și-a exprimat acordul pentru demolarea construcțiilor și a solicitat un apartament.

S-a arătat că prin Decizia nr.76/19.04.2006 s-a soluționat deja notificarea reclamantului de către Direcția Apelor A - Vedea în sensul acordării despăgubirilor în echivalent pentru terenul de 235,44, ce reprezintă diferența rezultată prin scăderea suprafeței de 49,56. reprezentând construcția.

Referitor la notificarea soluționată de apelant s-a arătat că, deși i s-au făcut adrese, reclamantul nu a depus actele necesare până la data emiterii dispoziției atacate, iar susținerile acestuia făcute cu ocazia soluționării fondului sunt nedovedite.

S-a mai arătat că, deși s-au administrat probe în cauză, respectiv acte, interogatoriu și expertiză, instanța nu a ținut cont de acele probe ce provin de la Direcția Apelor A Vedea, inclusiv Decizia nr.76/19.04.2006 emisă de aceasta și prin care s-a soluționat notificarea reclamantului.

Prin apelul său, Direcția Apelor A Vedea a criticat sentința în sensul că aceasta nu a ținut cont de Decizia nr.76/19.04.2009, emisă de apelantă, prin care s-au acordat despăgubiri pentru 235,44. teren și nici de procesul verbal nr.3477/03.03.2006, din care rezultă recunoașterea reclamantului că a primit un apartament pentru casa demolată.

Ambele apeluri sunt fondate.

Deși s-a reținut corect că, prin Decretul nr.16/1969 s-a preluat de la reclamant, prin expropriere, terenul în suprafață de 285. și construcția în suprafață de 49,56. soluția instanței de fond nu a ținut cont de Decizia nr.76/19.04.2006, emisă de Direcția Apelor A Vedea, prin care s-au acordat despăgubiri în echivalent, reclamantului, pentru terenul de 235,44. ce face parte din același teren de 285. solicitat și prin notificarea soluționată prin Dispoziția nr.2078/27.03.2008.

Or, este evident că, dacă prin Dispoziția nr.76/2006 s-au acordat despăgubiri pentru suprafața de 235,44. contestatorul este îndreptățit, în baza art.9, 10 și 11 din Legea nr.10/2001, modificată, să primească despăgubiri și pentru diferența de teren, până la cea expropriată de 285. respectiv pentru 49,56.

Această suprafață de 49,56. este chiar terenul pe care s-a aflat casa expropriată de la contestator în anul 1969.

De asemenea, contestatorul este îndreptățit în temeiul acelorași texte de lege să primească despăgubiri în echivalent și pentru construcția în suprafață de 49,56. expropriată prin același Decret nr.16/1969 și pentru care nu s-a făcut dovada certă că s-au acordat despăgubiri, respectiv un apartament, tribunalul reținând corect că, potrivit contractului de vânzare-cumpărare nr.39587/30.03.1994, reclamantul a cumpărat apartamentul atribuit.

Față de aceste considerente, curtea, în baza art.296 Cod procedură civilă, va admite ambele apeluri și va schimba în parte sentința, în sensul că va constata că reclamantul este îndreptățit la măsuri reparatorii în echivalent pentru restul de teren în suprafață de 49,56. și pentru construcția în suprafață de 49,56. menținându-se în rest sentința apelată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite apelurile formulate de pârâții PRIMARUL MUNICIPIULUI PITEȘTI, cu sediul în P,-, județul și DIRECȚIA APELOR A - VEDEA, cu sediul în P,--8, județul A, împotriva sentinței civile nr.79 din 16.04.2009, pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr-, intimat-reclamant fiind, domiciliat în P, cartier, bloc 39,.E,.6, județul

Schimbă în parte sentința, în sensul că se constată că reclamantul este îndreptățit la măsuri reparatorii pentru terenul în suprafață de 49,56. și construcția în suprafață de 49,56.

Definitivă.

Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică, azi, 21 octombrie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.

,

Grefier,

Red.

Tehnored.

Ex.7/29.10.2009.

Jud.fond:.

Președinte:Irina Tănase
Judecători:Irina Tănase, Lică Togan

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 129/2009. Curtea de Apel Pitesti