Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 13/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA NR.13
Ședința publică de la 14 Ianuarie 2008
PREȘEDINTE: Marin Covei
JUDECĂTOR 2: Maria Cumpănașu
Grefier: - - - -
Pe rol, judecarea apelurilor declarate de reclamanții pârâți moștenitori C, pârâta reclamantă SOCIETATEA COOPERATIVĂ DE CONSUM D, pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE D PENTRU STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, împotriva sentinței civile nr. 447 din 18 mai 2007 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, având ca obiect Legea 10/2001.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns apelanții reclamanți moștenitori personal și asistați de avocații și, C, fiind reprezentați de aceiași avocați, apelanta pârâtă reclamantă SOCIETATEA COOPERATIVĂ DE CONSUM D, prin consilier juridic și apelanta pârâtă DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE D PENTRU STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, prin consilier juridic.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care;
Avocat C-tin pentru apelanții reclamanți moștenitori, a reiterat cererea formulată la termenul din data de 12.11.2007, prin care a solicitat să se ia act că înțelegea să se micșoreze doar câtimea suprafeței de teren a cărei restituire s-a solicitat, la suprafața de 2955 mp, suprafață situată în C str. - nr. 33 fost 31, menținând în rest solicitările formulate. A depus în acest sens un înscris și o copie după Hotărârea privind transmiterea unui imobil către Uniunea regională a Cooperativei de Consum C, emisă de Consiliul de Miniștri al Populare Române.
Instanța, constatând că nu mai sunt cereri de formulat și excepții de invocat, a apreciat cauza în stare de soluționare și a acordat cuvântul pe fond, părților.
Avocat C-tin pentru apelanții reclamanți moștenitori a solicitat admiterea apelului, schimbarea sentinței, în sensul admiterii cererii de restituire în natură a suprafeței de 2955 mp.
Avocat pentru apelanții reclamanți moștenitori, arată faptul că regimul juridic atât al construcțiilor cât și al terenului în suprafață de 6123 mp ce au făcut obiectul contestației este același, întrucât ambele au trecut în folosința Uniunii Regionale a Cooperativelor de Consum - antecesoarea pârâtei D, în baza nr.1821 din 12.12.1959.
Avocat, pentru apelanții reclamanți moștenitori, lasă la aprecierea instanței cererea cu privire la chemarea în garanției formulată de SC D împotriva Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor.
Consilier juridic, pentru apelanta pârâtă, a solicitat admiterea apelului și schimbarea sentinței, în sensul respingerii cererii de chemare în garanție formulată de SC D împotriva Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor.
Consilier juridic pentru apelanta pârâtă reclamantă SOCIETATEA COOPERATIVĂ DE CONSUM D, a solicitat admiterea apelului și schimbarea sentinței, în sensul respingerii contestației reclamanților privind restituirea în natură a imobilului.
În ceea ce privește apelul apelanților reclamanți C, și, consilier juridic, pentru apelanta pârâtă reclamantă SOCIETATEA COOPERATIVĂ DE CONSUM D, a solicitat respingerea apelului declarat de aceștia, ca nefondat, având în vedere considerentele expuse în întâmpinarea depusă la dosar.
În ceea ce privește apelul DIRECȚIEI GENERALE A FINANȚELOR PUBLICE D PNTRU STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, a solicitat respingerea apelului, ca nefondat.
Cu privire la apelul formulat de reclamanta pârâtă a solicitat respingerea ca nefondat, menținerea sentinței ca temeinică și legală, iar cu privire la apelul DIRECȚIEI GENERALE A FINANȚELOR PUBLICE D PENTRU STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR a lăsat la aprecierea instanței, soluția ce se va pronunța.
În subsidiar, consilier juridic pentru apelanta pârâtă reclamantă SOCIETATEA COOPERATIVĂ DE CONSUM D, a solicitat ca, în situația în care s-ar dispune restituirea în natură către reclamanți a construcțiilor cumpărate, să fie obligat Statul Român, de la care a cumpărat, să le fie restituită contravaloarea reactualizată a prețului plătit, conform dispoziției de plată nr.336/05.11.1960.
CURTEA
Asupra apelului civil de față;
La data de 02.07.2001 reclamanții, și, în calitate de moștenitori ai defunctului escu D, în termen legal au formulat contestație împotriva Deciziei nr.26/30.05.2001, emisă de D, prin care le-a fost respinsă cererea de restituire în natură a imobilului, situat în C,-, jud. D, imobil compus din 8 camere și teren aferent în suprafață de 11.200 mp. în temeiul prevederilor art.1 și art.2 lit.h din Legea nr.10/2001, solicitând admiterea contestației, anularea deciziei contestate și restituirea în natură a imobilului.
În motivarea contestației reclamanții au arătat că în anul 1926, autorul lor, Sac umpărat imobilul în litigiu de la numita -, prin contractul de vânzare - cumpărare, autentificat sub nr.2839/19.07.1926. Ulterior, imobilul a fost trecut în proprietatea statului, fără titlu, prin încălcarea prevederilor art.1 și 2 din Decretul nr.92/1950.
Prin nr.1821/12.12.1959, imobilul a trecut în proprietatea Oltenia, a cărei succesoare este pârâta D, care a emis Decizia nr.26/30.05.2001, a cărei anulare se cere.
Reclamanții au depus la dosarul cauzei notificarea nr.1208/N/2001, Decizia nr.26/31.05.2001, actul de vânzare - cumpărare nr.2576/19.07.1926. certificatul de moștenitor nr.53/04.06.2001, acte de stare civilă, certificate de deces, certificat de moștenitor nr.116/18.12.2000, copie a notificării adresată Primăriei C, privind imobilul din str. - -.
Prin întâmpinare, pârâta D, a arătat că imobilul revendicat de reclamanți a fost cumpărat în anul 1961, cu suma de 39340 lei, ce a fost virată cu dispoziția de plată nr.336/05.11.1960 și de la acea dată s-au făcut amenajări, adăugiri, consolidări și îmbunătățiri utile, care depășesc suma de 2 miliarde lei.
Pârâta a depus la dosar procesul verbal de predare primire din 27.03.1961, adresa nr.8811/13.07.2000 emisă de C, anexă la Decretul nr.92/1950 și nr.1821/22 decembrie 1959.
Prin decizia civilă nr.76/18.03.2002, pronunțată de Tribunalul Dolj - secția civilă, s-a admis acțiunea, s-a anulat Decizia nr.26/31.05.2001, emisă de A fost obligată pârâta să restituie reclamanților imobilul situat în C,- și a respins acțiunea față de statul român.
Curtea de APEL CRAIOVA, prin decizia civilă nr.69/22.05.2002 a respins ca nefondat apelul declarat de
Prin decizia civilă nr.7096/15.12.2005, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - secția civilă, s-a admis recursul declarat de pârâta D, s-a casat decizia și s-a trimis cauza pentru rejudecarea apelului, reținându-se că pentru individualizarea obiectului contestației se impunea efectuarea unei expertize tehnice.
În rejudecare Curtea de APEL CRAIOVA, prin decizia civilă nr.3049/08.12.2005, pronunțată în dosarul nr.4625/civ/2005 a admis apelul, a desființat sentința civilă nr.76/18.03.2002, pronunțată de Tribunalul Dolj și a trimis pentru judecarea pe fond a cauzei.
Instanța de apel a reținut că prima instanță nu a administrat probatorii pentru individualizarea imobilului sub aspectele menționate în decizia de casare și acest fapt echivalează cu necercetarea fondului cauzei, fiind incidente dispozițiile art.297, alin.1 Cod procedură civilă.
În rejudecare, pârâta a formulat o nouă întâmpinare, solicitând respingerea cererii de restituire în natură a imobilului compus din teren și construcții, situat în C,- (fost 33), pe motiv că la data cumpărării imobilului, a fost de bună credință, vânzarea fiind făcută conform legislației în vigoare la acea dată.
A mai susținut că a efectuat modificări și îmbunătățiri la imobilele cumpărate în anul 1959, transformându-le în imobile noi și totodată a construit și alte imobile, astfel că, fiind incidente dispozițiile art.18 și 19 din Legea nr.10/2001, nu mai este posibilă restituirea în natură a imobilului.
O altă susținere a pârâtei este în sensul că reclamanții nu și-au dovedit calitatea procesuală activă, respectiv aceea că fiecare în parte este moștenitor acceptant al defunctului S.
Pe cale reconvențională, în subsidiar, pârâta a solicitat obligarea reclamanților la plata contravalorii îmbunătățirilor aduse la construcțiile inițiale și a construcțiilor noi edificate, și instituirea unui drept de retenție asupra imobilului din litigiu până la îndeplinirea acestor obligații.
Pârâta a precizat ulterior că valoarea construcțiilor edificate de D se ridică la suma de 31.682,54 lei, iar valoarea modificărilor la construcțiile inițiale și lucrărilor efectuate pentru aducerea la starea inițială a clădirii, la suma totală de 9938,137 lei, potrivit unui raport de expertiză efectuat de expertul, în luna mai 2000.
În final, pârâta a formulat o cerere de chemare în garanție a statului român, solicitând în ipoteza în care se va dispune restituirea în natură a imobilului în litigiu, să se dispună și obligarea statului român la restituirea prețului, plătit cu dispoziția de plată nr.336/05.11.1960, actualizat la valoarea corespunzătoare în prezent.
La dosarul cauzei s-au depus: proces verbal de evaluare din 28.10.1960, dispoziția de plată nr.336/05.11.1960.
Statul român prin DGFP Das olicitat respingerea acțiunii formulate de reclamanți ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă deoarece statul nu este deținător al imobilului în litigiu, în sensul art.23 din Legea nr.10/2001. S-a invocat de asemenea că reclamanții nu și-au dovedit calitatea procesuală activă, în sensul că nu au făcut dovada că fiecare în parte este moștenitor acceptant al defunctului S. Mai mult decât atât Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit prin decizia nr.7096/15.12.2005, că reclamanții nu au făcut dovada că există identitate între imobilul descris în titlul de proprietate, C naționalizat și C existent în prezent.
Față de cererea de chemare în garanție formulată de pârâtă, statul român prin DGFP Daf ormulat întâmpinare solicitând respingerea ca inadmisibilă deoarece aceasta nu s-a depus odată cu întâmpinarea sau C mai târziu la prima zi de înfățișare, astfel cum se prevede în art. 61 Cod procedură civilă și totodată nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.119 Cod procedură civilă. Pe fond, s-a solicitat respingerea cererii întrucât actul de vânzare - cumpărare, în temeiul căruia a dobândit pârâta construcțiile, în litigiu nu a fost anulat. Cât privește cuantumul pretențiilor pârâtei, s-a invocat inopozabilitatea raportului de expertiză întocmit de către expertul.
În cauză, având în vedere îndrumările deciziei pronunțată de instanța de apel, s-a dispus efectuarea unei expertize tehnice și o cercetare la fața locului, având ca scop identificarea imobilului în litigiu.
Tribunalul Dolj, prin sentința civilă nr.447/18.05.2007, pronunțată în dosarul nr- (Număr în format vechi 1013/civ/2006), a admis în parte contestația formulată de reclamanții moștenitori C, și, cererea de chemare în garanție și cererea reconvențională formulat de pârâta D, în contradictoriu cu pârâtul Statul Român - Ministerul Economiei și Finanțelor.
A anulat decizia nr.26/31.05.2001 emisă de D și a dispus restituirea în natură a imobilului situat în C,-, jud. D, compus din construcțiile C1, C2, C3, C4, C5, C6, C7 identificate în schița anexă a raportului de expertiză întocmit de expert. și care face parte integrantă din prezent hotărâre.
A admis cererea de chemare în garanție precizată și a obligat Staul Român prin Ministerul Finanțelor și Economiei, la plata către pârâtă a sumei de 39340 lei reactualizată.
A disjuns cererea reconvențională formulată de pârâtă și a acordat termen în vederea soluționării la 15.06.2007.
Pentru a pronunța această sentință tribunalul a reținut că reclamanții au făcut dovada, cu certificatele de moștenitor prezentate, că sunt moștenitorii defunctului S.
Cu actul de vânzare - cumpărare nr.2576/19.07.1926 reclamanții au dovedit de asemenea că autorul lor a dobândit în proprietate imobilul situat în C,- și 25 compus din teren în suprafață de 11200 mp. și construcții. Respectiv un corp de casă din zid cu 8 camere și săli, acoperit cu tablă, 4 bucătării din scânduri acoperite cu tablă, un corp de case supuse dărâmării, o gheretă din lemne și tencuită cu pământ, una latrina de zid acoperită cu țiglă.
Acest imobil, situat în C, str.- - nr. 31 (actual nr.33) a făcut obiectul Decretului nr.92/1950, autorul reclamanților figurând la poziția 238 din anexa la acest decret, așa încât este probată în cauză și preluarea de către stat în mod abuziv a imobilului.
În temeiul nr.1821/12.12.1959, terenul, în suprafață de 6.123 mp. a trecut din administrarea comitetului executiv al sfatului popular al orașului C, în folosință fără termen Uniunii Regionale a cooperativelor de consum C, iar construcțiile situate pe acest teren s-au trecut cu plată, din proprietatea statului, în proprietatea aceleiași uniuni.
Prețul acestor construcții, astfel cum reiese din dispoziția de plată nr.336/05.11.1959 a fost de 39.340 lei.
În prezent, așa cum s-a stabilit prin expertiza efectuată în cauză de expert, construcțiile ce fac obiectul notificării formulate de către reclamanți sunt deținute de pârâtă, care invocă un drept de proprietate dobândit în anul 1960.
Instanța apreciat că nu se poate reține, în cauză, că trecerea chiar cu plată în proprietatea acestei unități are valoarea unui act de vânzare - cumpărare care poate fi opus în mod valabil adevăratului proprietar.
Pârâta are în raport cu reclamanții calitatea de unitate deținătoare în sensul art.20 din Legea nr.10/2001 și prin urmare trebuie să restituie acestora construcțiile în litigiu, individualizate în schița anexă la raportul de expertiză, întocmit de expert (corpurile C1, C2, C3, C4, C5, C6, C7.), neputându-le opune un veritabil drept de proprietate.
Cât privește însă terenurile pe care sunt amplasate aceste construcții, din cuprinsul nr.1821/1959 reiese că a rămas în administrarea unității administrative locale și a fost solicitat prin notificarea adresată Primăriei C, astfel că nu putea face obiectul restituirii în natură de către D, care a dobândit numai construcțiile edificate pe acesta.
Cu privire la cererea de chemare în garanție a statului român, instanța a apreciat că aceasta fiind formulată la data de 09.06.2006, îndeplinește condițiile de admisibilitate prevăzute de lege, fiind nefondată excepția invocată prin întâmpinare de statul român prin DGFP Pe fond, având în vedre modul în care s-au transmis construcțiile preluate de la autorul reclamanților și faptul că pentru acestea s-a achitat, la data predării primirii, în anul 1960 o sumă de 39340 lei, instanța a apreciat că față de soluția dată contestației, se impune admiterea cererii de chemare în garanție formulată de pârâtă și obligarea statului român să restituie acesteia suma menționată, reactualizată.
Cât privește cererea reconvențională formulată de pârâtă, prin care solicită de la contestatori plata contravalorii îmbunătățirilor efectuate la clădirile revendicate, precum și a celorlalte construcții edificate pe același teren, instanța a apreciat că nu este în stare de soluționare și a dispus disjungerea.
Împotriva acestei sentinței civile au formulat apel reclamanții pârâți C, pârâta reclamantă Societatea de Consum D și pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice D pentru Statul Român, prin Ministerul Economiei și Finanțelor.
Reclamanții pârâți au arătat că deși s-a făcut dovada în sensul că atât construcțiile cât și terenul aferent acestora, în suprafață de 6123 mp, ce au făcut obiectul contestației au trecut în folosința Uniunii Regionale a Cooperativelor de Consum - antecesoarea pârâtei D, în baza nr.1821/12.12.1959, fără nici un temei legal nu s-a dispus restituirea în natură și a acestui teren.
În mod greșit s-a apreciat de instanță că terenul a rămas în administrarea unității administrative locale, întrucât prin expertiza efectuată în cauză s-a stabilit că acesta este deținut de către pârâtă.
Prin apelul formulat pârâta Dac riticat pentru nelegalitate și netemeinicie sentința susținând că în mod greșit s-a dispus restituirea în natură către reclamanți a construcțiilor deoarece aceștia nu au făcut dovada proprietății. Prin actul de vânzare - cumpărare nr.2576/1926, autorul reclamanților a cumpărat un singur corp de clădire din zidărie, constând în casă de locuit cu 8 camere, iar restul anexelor din scândură nu au putut fi identificate prin raportul de expertiză efectuată în cauză.
De altfel, prin notificare reclamanții au solicitat restituirea în natură a imobilului (corp clădire) compus din 8 camere nu și celorlalte construcții anexe.
A mai arătat pârâta SC D că fiind proprietara construcțiilor în litigiu, pe care le-a dobândit prin cumpărare, potrivit nr.1821/1959 și pentru care a achitat prețul, cu dispoziția de plată nr.336/05.11.1960, înstrăinarea făcându-se cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare la acea dată, reclamanții sunt îndreptățiți la măsuri reparatorii în echivalent și nu la restituirea în natură, cum greșit a dispus tribunalul.
Pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice D pentru Staul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor a susținut, în apel, că în mod greșit instanța de fond a admis cererea de chemare în garanție, formulată de pârâtă deoarece nu a fost depusă odată cu întâmpinare și nici până la prima zi de înfățișare conform prevederilor art.61 alin.1 din Codul d e procedură civilă, și că în mod greșit a fost obligat Statul Român la plata sumei de bani achitată ca preț de către pârâtă deoarece actul de vânzare - cumpărare nu a fost anulat.
Apelul formulat de reclamanți este întemeiat și urmează a fi admis pentru următoarele considerente:
Reclamanții, și, în calitate de moștenitori ai autorului S, prin notificarea înregistrată sub nr.19/N/23 mai 2001, la BEJ, adresată Primarului Municipiului C, au solicitat restituirea în natură a imobilului situat în C,-, fostă -.
Potrivit notificării, aflată la fila 54 în dosar, imobilul solicitat a fi restituit în natură se compune dintr-un corp de case din zidărie cu 8 camere și săli la fiecare două camere, anexe, un garaj din zidărie și terenul aferent în suprafață de 2955 mp. Pentru restul terenului, în suprafață de 11.200 mp. care se află în prezent în incinta din C, reclamanții au solicitat prin aceiași notificare măsuri reparatorii în echivalent.
Prin Dispoziția nr.6668/16.07.2003, aflată la fila 59 în dosar, Primarul Municipiului Caî naintat către D spre competentă soluționare, notificărea formulată de reclamanți pentru imobilul situat în C- (fostă-, fostă ), compus din construcție și teren aferent în suprafață de 2955 mp.
În motivarea dispoziției se arată că D este persoana juridică deținătoare a imobilului notificat, conform adresei nr.88/07.02.2002 a D, Decretului nr.1821/1959 și adresei nr.1038/2002 a
Reclamanții au făcut dovada cu actele depuse în dosar că sunt moștenitorii autorului S, că acesta a avut în proprietate imobilul notificat care a trecut în proprietatea statului în baza Decretului nr.92/1950.
În baza nr.1821/22.12.1959, terenul, în suprafață de 6.123 mp. a trecut, fără plată, din administrarea comitetului executiv al sfatului popular al orașului C în folosință fără termen a Uniunii Regionale a Coop. de consum C, antecesoarea pârâtei.
Terenul ce face obiectul notificării formulate de reclamanți este deținut, în prezent, de pârâtă așa cum rezultă din expertiza întocmită de expert topo.
Potrivit concluziilor acestui raport de expertiză, terenul notificat, a fost identificat în baza probelor administrate, ca fiind situat în-, deținut de pârâtă, este în suprafață de 2955 mp. și are ca vecinătăți: N- 32,45 ml, str.- -; E- 93,95 ml, prop. și; S- 32,80 ml, stadionul; V- 88,50 ml, prop. și.
În considerarea celor prezentate se constată că reclamanții au făcut dovada calității de persoane îndreptățite, potrivit prevederilor art. 4 alin.2 din Legea nr.10/2001 că autorul lor a fost proprietarul imobilului notificat și că acesta a fost preluat în mod abuziv în baza Decretului nr.92/1950, conform art.2, li.a din același act normativ.
Așa fiind, în temeiul art.296 Cod procedură civilă urmează a fi admis apelul formulat de reclamanți, schimbată sentința, în sensul că se dispune restituirea în natură, către aceștia, și a terenului în suprafață de 2955 mp. situat în C,-, identificat prin raportul de expertiză, efectuată în cauză de expert topo, care face parte integrantă din prezenta decizie civilă.
Vor fi menținute restul dispozițiilor sentinței.
Apelul formulat de pârâta D este neîntemeiat.
Dovada dreptului de proprietate, cu privire la imobilele notificate de reclamanți care au fost proprietatea autorului S și care au trecut în proprietatea statului, prin naționalizare s-a făcut în cauză cu declarația aflată la filele 49-52 în dosar.
Potrivit acestui act, au fost naționalizată suprafața de 14.780 mp. teren proprietatea autorului reclamanților, situat în C și construcțiile amplasate pe acest teren.
Prin notificarea nr.19/N/2001, reclamanții au solicitat restituirea în natură a terenului cât și a construcțiilor preluate în mod abuziv de la autorul lor și deținute în prezent de pârâtă, așa încât critica formulată de pârâtă sub acest aspect este neîntemeiată.
Trecerea cu plată a imobilului, notificat de reclamanți, în patrimoniul pârâtei nu are valoarea unui contract de vânzare - cumpărare și deci nu poate fi opus în mod valabil proprietarului.
Așa cum corect a reținut și instanța de fond, pârâta are în raport de reclamanți calitatea de unitate deținătoare, în sensul art.20 din Legea nr.10/2001 și în consecință se impune restituirea în natură a imobilului notificat.
Apelul formulat de Direcția Generală a Finanțelor Publice D, pentru Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor va fi respins deoarece cererea de chemare în garanție a fost formulată în termen, iar pentru construcțiile pe care le-a primit în patrimoniu, foste proprietatea autorului reclamanților, pârâta a achitat suma de 39.340 lei.
Pentru aceste considerente apelurile declarate de pârâta reclamantă SOCIETATEA COOPERATIVĂ DE CONSUM D, și pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE D PENTRU STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, urmează a fi respinse.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de reclamanții pârâți moștenitori C, împotriva sentinței civile nr. 447 din 18 mai 2007 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâta reclamantă SOCIETATEA COOPERATIVĂ DE CONSUM D, pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE D PENTRU STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR
Schimbă sentința în sensul că dispune restituirea în natură a terenului în suprafață de 2955 mp. identificată conform raportului de expertiză, întocmit de expert topo, care face parte integrantă din prezenta decizie civilă.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Respinge apelurile declarate de pârâta reclamantă SOCIETATEA COOPERATIVĂ DE CONSUM D, și pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE D PENTRU STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, împotriva sentinței civile nr. 447 din 18 mai 2007 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 14 Ianuarie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - - |
Red.-
Tehn.9 ex
18.01.2008
Președinte:Marin CoveiJudecători:Marin Covei, Maria Cumpănașu
