Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 13/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 13
Ședința publică de la 15 Ianuarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Dan Spânu
JUDECĂTOR 2: Gabriela Ionescu
GREFIER: - - -
*****
Pe rol, judecarea apelului declarat de reclamantul, cu domiciliul în C,., str. -, - 16,. 1,. 1,. 3, jud. D, împotriva sentinței civile nr. 224 din 03 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosar nr-, în contradictoriu cu pârâtul intimat MUNICIPIUL C - PRIN PRIMAR, având ca obiect legea 10/2001.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns apelantul reclamant personal și asistat de avocat și consilier juridic reprezentând intimatul pârât Municipiul C prin Primar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care;
Avocat pentru a apelantul reclamant a solicitat efectuarea unui supliment la raportul de expertiză întocmit la instanța de fond prin care să se delimiteze și individualizeze prin dimensiuni și vecinătăți suprafața ocupată de betonată și de spațiul, potrivit motivelor de apel.
Cererea de probatorii a fost pusă în discuție.
Consilier juridic a susținut că având în vedere că la dosarul cauzei există o hotărâre definitivă și irevocabilă potrivit cu care terenul este ocupat de detalii de sistematizare, se opune cererii de probatorii.
Avocat a arătat că obiectivul se referă la o suprafață despre care se susține că este ocupată de spațiu, dar din punctul său de vedere este liberă de construcții.
Instanța a respins cererea privind efectuarea unui supliment la raportul de expertiză, formulată de apelantul reclamant, prin apărător, considerând că expertiza efectuată este suficientă, fiind lămurită cu privire la starea de fapt.
Nemaifiind excepții de invocat, probe de administrat, alte cereri de formulat, instanța constatând cauza în stare de judecată a acordat cuvântul asupra apelului.
Avocat pentru apelantul reclamant a solicitat admiterea apelului, modificarea parțială a sentinței pronunțată de instanța de fond în sensul admiterii contestației și restituirii în natură a unei dintre suprafețele solicitate, respectiv suprafața S1 așa cum este individualizată în raportul de expertiză efectuat la instanța de fond.
A susținut că instanța de fond a respins contestația reținând că din raportul de expertiză efectuat în cauză rezultă că o parte din terenul expropriat ar fi ocupat de strada - și de trotuarul aferent, iar restul ar fi situat între blocuri și ar avea destinația de spațiu, iar în ceea ce privește suprafața cu destinația de spațiu a apreciat că nu poate fi considerat teren liber în sensul art. 11 alin. 3 din Legea 10/2001 fiind necesară pentru buna utilizare ansamblului rezidențial construit în zonă în anii 1980.
Această stare de fapt nu poate fi reținută întrucât terenul contestat este situat la o distanță de 60 de blocurile construite, caz în care, consideră că nu se înscrie în suprafața necesară pentru utilizarea ansamblului rezidențial și care ar avea o oarecare utilitate pentru beneficiarii construcțiilor.
În ceea ce privește aprecierea că terenul rămas liber nu poate fi restituit în natură deoarece nu ar avea o valoare economică de sine stătătoare, a susținut că suprafața de teren are aproximativ 200. și va valoarea terenurilor din acea zonă nu mai este vorba de o lipsă de valoare.
A susținut de asemenea că terenul rămas liber este ocupat numai de partea terminală a aleii, aproximativ 2 și ar putea fi ușor deviată pe o lungime de numai câțiva metri, caz în care ar putea fi menținută.
Cu cheltuieli de judecată.
Consilier juridi pentru intimatul pârât Municipiul C prin Primar a solicitat respingerea apelului, menținerea ca temeinică și legală a sentinței pronunțată de instanța de fond, având în vedere că terenul este ocupat de utilități publice, astfel că apelantul reclamant poate beneficia de măsuri reparatorii.
Avocat arătat că apelantul reclamant și-a restrâns pretențiile, în sensul că solicită restituirea în natură a suprafeței S1.
CURTEA
Asupra apelului civil de față:
Pe rolul Tribunalului Dolja fost înregistrată la data de 10.05.2007, contestația formulată de reclamantul -. împotriva deciziei nr.11155/2007, emisă de către Primarul Mun.
În motivarea contestației s-a arătat că Primăria C nu a respectat prevederile Legii nr.10/2001, nu a acordat terenul în natură, dacă este liber și nu a acordat măsuri reparatorii prin plata sub forma bănească, așa cum prevede Legea nr.10/2001.
Reclamantul a depus în copie dispoziția nr.11155/2007, dispoziția nr. 5642/2002, sentința civilă nr.162/2004 a Tribunalului Dolj, dec. civ. nr.1355/2005 a Curții de APEL CRAIOVA, decizia nr. 10525/2005 a ICCJ, adresa CEDO.
La data de 26.09.2007, reclamantul și-a precizat contestația.
Tribunalul Dolj, prin sentința civilă nr. 224 din 03.09.2008, a respins contestația precizată formulată de către GH., în contradictoriu cu intimatul MUNICIPIUL C, prin PRIMAR.
Pentru a pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
Prin decizia nr. 11155/2007, emisă de Primarul Mun. C, contestată în prezenta cauza, s-a respins solicitarea reclamantului de a se restitui în natură terenul din C,-, deoarece este afectat de lucrări de investiții și a fost propusă acordarea de despăgubiri în condițiile Legii nr.10/2001 pentru teren și construcția care se afla pe acesta.
Prin precizarea la contestație din 26.09.2007 și din 03.09.2008, reclamantul a stabilit că în principal solicită restituirea terenului în natură, iar în caz de imposibilitate acordarea de despăgubiri, conform Legii nr. 10/2001. Așadar, față de aceste precizări, instanța a avut în vedere aceste petite conform principiului disponibilității.
Din expertiza topo efectuată în cauză (47), a rezultat că pe terenul care i-a fost expropriat reclamantului în 1980 se află în prezent strada -, trotuare și alei de acces la ansamblurile de locuințe construite în anii 1980. Porțiunea S1 de 86,37 mp identificată de expert în spațiul dintre blocuri nu poate fi considerată de instanță ca teren liber, deoarece este un spațiu între aleile de acces la blocuri și nu are o suprafață care să prezinte valoare economică de sine stătătoare.
În acest sens, instanța a avut în vedere practica constantă a ICCJ (dec. nr.12/05.01.2006) care a arătat că "în cazul în care lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ocupă funcțional întreg terenul afectat" măsurile reparatorii se stabilesc în echivalent pentru întregul imobil.
Art. 11 alin. (3) din Legea nr.10/2001, care prevede restituirea în natură a părții de teren rămasă liberă când lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ocupă terenul parțial și măsuri reparatorii prin echivalent pentru partea ocupată de construcții noi și pentru cea necesară bunei utilizări, se interpretează în sensul că formulările de "funcțional" și de "necesară în vederea bunei utilizări" sunt practic echivalente ca premisă terminologică.
Rațiunea acestor reglementări rezidă din situația că, în covârșitoarea majoritate a cazurilor, lucrările efectuate nu au ocupat în întregime terenul expropriat, deoarece normele edilitare, indiferent de natura construcției sau a amenajării, se opun în principiu la un coeficient de ocupare a terenului de 100% nu construcții.
În cuprinsul noțiunilor echivalente arătate se includ astfel acele părți din terenul expropriat care, nefiind situate sub construcții, sunt necesare pentru buna utilizare a construcțiilor, ținând de standardul obligatoriu sau, cel puțin, obișnuit pentru destinația construcțiilor, fără a reprezenta o facilitate sau un avantaj suplimentar.
Prin prisma acestei situații de fapt este de observat că în cauza de față, terenul în litigiu face parte structural din perimetrul unui ansamblu rezidențial construit cu respectarea normelor urbanistice, în anii 80, fiind afectat de strada -, trotuare si de aleile pietonale. Așadar, instanța a apreciat că întreg terenul care i-a fost expropriat reclamantului este afectat fie de construcții, fie de amenajări de utilitate publică ale localităților urbane, (a ansamblului rezidențial realizat in anii 80), deci nu se încadrează ca teren liber, nici măcar parțial. Prin urmare, instanța a apreciat că reclamantul se regăsește în situația subsidiară prev. de art.11 alin.3, când măsurile reparatorii se stabilesc prin echivalent conform Legii nr.10/2001.
Cum prin decizia nr. 11155/2007, emisă de Primarul Mun. C s-a stabilit aceeași imposibilitate de restituire în natură a terenului în litigiu, cu justificarea că terenul este ocupat cu amenajări și construcții de utilitate publică, instanța a observat că petitul subsidiar al reclamantului, astfel cum îl solicită în precizări, respectiv obligarea la despăgubiri în condițiile Legii nr. 10/2001 este rămas fără obiect, deoarece i-a fost recunoscut deja acest drept.
În ce privește solicitarea inițială a reclamantului de acordare de despăgubiri bănești, instanța a observat că acest petit nu a mai fost menținut prin precizările exprese din 26.09.2007 si 3.09.2008, nefiind așadar investită cu soluționarea unui astfel de petit. Pe de alta parte, modalitatea de acordare a măsurilor reparatorii este un atribut al statului, în care acesta are marja de apreciere, pe care a și aplicat-o când legiuitorul a suprimat din lege această modalitate în bani și a înlocuit-o cu alte forme de despăgubire.
Față de argumentele arătate, stabilind că terenul în cauză nu poate fi restituit în natura nici total, dar nici parțial, că dreptul reclamantului la acordarea de măsuri reparatorii în condițiile Legii nr.10/2001 i-a fost deja stabilit prin decizia atacată, instanța a apreciat că decizia nr.11155/2007, emisă de Primarul Mun. C este legală și în consecință a respins contestația precizată, ca nefondată.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Acesta critică soluția instanței de fond, arătând că în mod greșit instanța a apreciat că suprafața de teren - spațiu nu constituie teren liber în înțelesul art. 11 din Lg. 10/2001, deoarece acest teren nu este necesar pentru buna utilizare a noilor construcții, așa cum prevede legea, sau se află la o distanță mare de blocurile construite pe terenurile expropriate și de asemenea, betonată nu este necesară exclusiv accesului locatarilor deoarece mai sunt și alte alei la acel bloc.
Apelantul mai arată că în mod greșit instanța a reținut că terenul în litigiu nu are valoare economică, având în vedere că pe piața liberă valoare este de 50.000 EURO.
Apelul este neîntemeiat.
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului rezultă că -. a formulat contestație împotriva deciziei nr. 11155/2007, emisă de Primarul Mun. C, prin care i s-a respins cererea de restituire în natură, potrivit notificării nr. 59N/2001, pentru imobilul compus din construcție și teren în suprafață de 550mp, situat în C,-, cu motivarea că acest teren este afectat de lucrări de investiții, iar imobil a fost demolat în anul 1981, propunându-se acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent, sub forma despăgubirilor bănești.
În urma probelor administrate în cauză, instanța a reținut că reclamantul este persoană îndreptățită la măsuri reparatorii, potrivit art. 3 din Lg. 10/2001, deoarece prin Decretul 308/1980 i-a fost expropriat imobilul teren și construcție, imobil ce fusese cumpărat la 13.07.1967, imobilul intrând în categoria de imobile preluate în mod abuziv, potrivit art. 2 din Lg. 10/2001.
Din raportul de expertiză topo efectuat în cauză, instanța de fond a reținut în mod corect că pe terenul expropriat există locuințe construite în anul 1980, se află în prezent strada -, trotuare și alei de acces la aceste locuințe.
În acest sens, din suprafața de 550mp solicitată a fi restituită în natură și expropriată, expertiza a identificat o suprafață de 86,37mp ca spațiu, o altă suprafață de 155,68mp ca trotuar și alee betonată parc, o altă suprafață de 329,07mp care constituie strada -, iar o altă suprafață de 4,88mp ca trotuar.
În consecință, având în vedere concluziile raportului de expertiză, rezultă că, în cauză, nu pot fi aplicate dispoz. art. 11 alin.2 din Lg. 10/2001, în sensul că în cazul în care construcțiile expropriate au fost demolate, dar nu s-au executat lucrări pentru care s-a dispus exproprierea, terenul liber se restituie în natură.
De asemenea, așa cum rezultă din dispoz. art. 11 alin.3 din Lg. 10/2001, terenul rămas neocupat de construcții și amenajări de utilitate publică nu este liber în sensul legii, deoarece, potrivit art. 11 alin.4, lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ocupă funcțional întregul teren afectat.
În consecință, soluția instanței de fond de respingere a contestației prin care s-a solicitat restituirea în natură a terenului, este legală și temeinică, instanța de fond a dat o interpretare corectă dispozițiilor legale prevăzute în Lg. 10/2001, aplicabile speței, iar interpretarea pe care apelantul o dă acestor dispoziții legale este cea care depășește cadrul legal.
Nu poate fi luată în calcul, așa cum susține apelantul, împrejurarea că locatarii blocurilor mai au și alte alei de acces sau că betonată ocupă o mică porțiune din terenul solicitat sau că valoarea de piață a terenul este mare.
Urmează deci, având în vedere aceste considerente și în baza art. 296 Cod pr. civ. să se respingă ca nefondat apelul declarat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de reclamantul, cu domiciliul în C,., str. -, - 16,. 1,. 1,. 3, jud. D, împotriva sentinței civile nr. 224 din 03 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosar nr-, în contradictoriu cu intimatul pârât MUNICIPIUL C - PRIN PRIMAR.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 15 Ianuarie 2009.
Președinte, Judecător,
Grefier,
Red. jud.
Tehn.
4 ex./28.01.2009
Președinte:Dan SpânuJudecători:Dan Spânu, Gabriela Ionescu
