Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 13/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
- ROMANIA -
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
DOSAR NR-
Format vechi nr.3373/CIV/2005
SECȚIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia civilă nr. 13/
Ședința publică din data de 02 iunie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Petre Magdalena
JUDECĂTOR 2: Bodea Adela Cosmina
GREFIER - -
Pe rol fiind pronunțarea asupra cererilor de apel formulate de apelantul-contestator împotriva sentinței civile nr. 429 din 06.05.2005 pronunțată de Tribunalul București - Secția a Va Civilă și de apelanta-intervenientă împotriva încheierii de ședință din data 25.03.2005 pronunțate în dosarul nr.2445/2004 de către Tribunalul - B Secția a Va Civilă, în contradictoriu cu intimatul Primarul - al Municipiului B - având ca obiect "contestație Legea nr.10/2001".
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică de la data de 19 mai 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie, când Curtea, pentru a da posibilitate apelantei-interveniente de a formula și prezenta la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de 26 mai 2009, apoi, având nevoie de timp pentru a delibera, văzând dispozițiile art. 260 alin.(1) Cod proc. civ. a amânat pronunțarea pentru azi, 02 iunie 2009, când a decis următoarele:
CURTEA,
Prin contestația înregistrată la data de 13.10.2004 pe rolul Tribunalului București - Secția a V-a Civilă sub nr.2445/2004, a solicitat anularea Dispoziției nr.3301/10.09.2004 emisă de Primarul - al Municipiului B și, în consecință, restituirea în natură a imobilului situat în B, Calea nr.390, sector 5, format din teren și construcții aferente.
La data de 12.11.2004 a formulat o cerere de intervenție în interes propriu solicitând constatarea nulității absolute a dispoziției nr.3301 din 10.09.2004 și a Dispoziției nr.696 din 11.12.2002 emise de intimatul Primarul - al Municipiului B, obligarea intimatului să emită o dispoziție prin care să respecte art.4 al.1 din Legea nr.10/2001 și principiul unanimității în soluționarea celor două notificări conexate, să se constate că este proprietara imobilului situat în B, Calea nr.390, sector 5 și să se dispună obligarea intimatului la restituirea în deplină proprietate și posesie a imobilului notificat.
Prin sentința civilă nr.429/6.05.2005, Tribunalul Bucureștia respins contestația formulată de, precum și cererea de intervenție formulată de.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut că prin notificarea nr.1176/6.08.2001, comunicată Primăriei Municipiului B prin BEJ, a solicitat în temeiul dispozițiilor art.36 din Legea nr.10/2001 acordarea de despăgubiri bănești pentru imobilul situat în B, Calea nr.390, sector 5 și pentru terenul aferent acestei construcții.
Prin dispoziția nr.3301/10.09.2004 a Primarului - al Municipiului B, notificarea a fost respinsă ca nedovedită, reținându-se că solicitantul nu a făcut dovada dreptului de proprietate și nici a calității de persoană îndreptățită. Acesta a invocat calitatea de moștenitor al persoanei de la care a fost preluat imobilul, respectiv autoarea sa, calitate dovedită cu testamentul autentificat sub nr.2499/20.07.1999. Întrucât aceste înscrisuri au fost anexate notificării, tribunalul a considerat că s-a făcut dovada calității de moștenitor, astfel cum prevede art.4 al.2 și 3 și art.22 din Legea nr.10/2001.
În ceea ce privește dovada dreptului de proprietate asupra imobilului notificat, s-a considerat că această cerință nu a fost respectată, fiind depusă la dosar doar o copie necertificată a autorizației de construcție nr.31712/29.03.1946 și schițele anexe, care nu sunt însă titlu de proprietate. Nu s-a depus la dosar titlul de proprietate al autoarei contestatorului asupra terenului pe care a fost edificată construcția. Deși intervenienta a depus la dosarul cauzei contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.36330/16.12.1942 de Tribunalul Ilfov - Secția notariat, prin care soții și au dobândit dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 550. situat în B, Calea nr.390 și a casei de locuit situată pe acesta, acest înscris nu a fost avut în vedere de tribunal, drept dovadă a proprietății, deoarece a fost depus cu nerespectarea termenului prevăzut de art.22 din Legea nr.10/2001.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel la data de 24.05.2005 intervenienta, iar la 21.07.2005 contestatorul, înregistrate pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII-a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale la data de 01.09.2005 sub nr-.
Prin motivele de apel formulate la 11.10.2005 de apelantul-contestator se solicită admiterea apelului, desființarea hotărârii Tribunalului București în sensul admiterii contestației, anularea dispoziției nr.3301/10.09.2004 și restituirea în natură a imobilului din B, Calea nr.390, sector 5.
Susține apelantul că a făcut atât dovada calității de persoană îndreptățită la restituire, fiind instituit legatar universal de către sora sa, prin testamentul autentificat sub nr.2499/20.07.1999, prin care i-a fost lăsată întreaga avere mobilă și imobilă. În plus, s-a făcut și dovada proprietății prin autorizația de construire din anul 1946 și din cele 5 planuri anexe. Dovada asupra proprietății terenului s-a făcut prin actul de vânzare-cumpărare autentificat depus la dosar de intervenienta și de care înțelege să se folosească.
Prin motivele de apel formulate la data de 7.11.2005, apelanta-intervenientă a solicitat, în prealabil, suspendarea judecății dosarului până la soluționarea pricinii ce formează obiect al dosarului nr.2625/2005 pe rolul Judecătoriei Câmpulung N. județ A, prin care a solicitat anularea testamentului nr.2499/1999 prin care sa l-a instituit moștenitor pe fratele său. Se precizează că în acest testament există mențiunea "nu are moștenitori rezervatari", însă intervenienta este unica nepoată de fiu predecedat. sa se afla internată într-un spital cămin unde a și decedat, nu avea discernământ, astfel că actul întocmit de aceasta este nul.
Precizează apelanta-intervenientă că Primăria Municipiului Bag reșit atunci când a soluționat dosarele formate în urma notificărilor în mod separat, încălcând art.1 lit.b cap.I din Legea nr.10/2001.
Menționează apelanta și faptul că a contestat în instanță dispoziția dată de Primarul - al Municipiului B asupra notificării sale, cauza fiind înregistrată în prezent pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI în apel.
La termenul de judecată din data de 15.11.2005, Curtea de APEL BUCUREȘTIa dispus suspendarea cauzei în temeiul art.244 pct.1 Cod pr.civilă, până la soluționarea irevocabilă a dosarului nr.2625/2005, aflat pe rolul Judecătoriei Câmpulung N.
La data de 20.11.2007, judecata a fost redeschisă, dovedindu-se că acțiunea în nulitatea testamentului a fost respinsă prin sentința civilă nr.1020/01.06.2005 pronunțată de Judecătoriei Câmpulung N. A în dosarul nr.2625/2005, rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr.448/19.09.2007 dată de Curtea de Apel Pitești.
În probațiune, instanța de apel a încuviințat părților proba cu înscrisuri și proba cu expertiza tehnică în specialitatea topografie și respectiv construcții civile.
Raportul de expertiză tehnică topografică întocmit de expert a fost depus la dosar la data de 29.05.2008.
Raportul de expertiză tehnică în construcții a fost întocmit de expert și depus la dosar la 25.02.2009, iar răspunsul la obiecțiuni a fost atașat cauzei 07.05.2009.
Examinând motivele de apel față de hotărârea atacată, verificând stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță, astfel cum dispune art.295 Cod pr.civilă, Curtea constată apelurile fondate pentru următoarele considerente:
Obiectul litigiului de față îl constituie o contestație formulată în temeiul dispozițiilor legii nr.10/2001 împotriva dispoziției nr. 3301/10.09.2004 emisă de Primarul - al Municipiului B prin care a fost respinsă notificarea nr.1176/6.08.2001 formulată de prin intermediul Bej, pentru restituirea prin echivalent bănesc a imobilului situat în B, Calea nr.390, sector 5.
Motivul respingerii notificării a fost acela al nedovedirii dreptului de proprietate și a calității de persoană îndreptățită la restituirea prin măsuri reparatorii a acestui imobil. Prima instanță a considerat corectă această modalitate de soluționare a notificării, constatând că nu a fost respectat termenul prevăzut de art.22 din Legea nr.10/2001, în forma în vigoare la data respectivă, care condiționa depunerea actelor doveditoare în termenul limitativ prevăzut în acest sens.
Față de reglementarea actuală a acestui text (devenit art.23 la republicarea legii în 2005), Curtea constată că este eronată soluția de respingere ca nedovedită a calității de persoană îndreptățită la restituirea imobilului și respectiv a dreptului de proprietate asupra acestuia.
Prin urmare, aceste acte doveditoare pot fi depuse până la soluționarea notificării, însă nu există argumente juridice pentru a refuza părții prezentarea actelor doveditoare inclusiv în cursul soluționării contestației formulată împotriva dispoziției primarului. O soluție contrară ar însemna încălcarea dreptului persoanei îndreptățite la acces liber în instanță și la dovedirea pretenției cu care aceasta a fost investită.
Ori, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat subnr.36330/16.12.1942 de Tribunalul Ilfov - Secția Notariat, soții și au dobândit dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 550. situat în B, Calea nr.390 și a casei de locuit situată pe acesta.
Prin testamentul autentificat sub nr.2499/20.07.1999, a instituit legatar universal pe fratele său.
Pentru a verifica cine poate pretinde transmiterea calității de proprietar asupra acestui imobil, instanța are a verifica transmiterile succesorale de la cei doi soți către moștenitorii lor.
Ori, a decedat la data de 27.09.1971, fiind emis certificatul de moștenitor nr.29/26.03.2002 de către BNP, prin care moștenirea este declarată legală, succesor fiind soția care culege o cotă indiviză de din masa succesorală și fiul, decedat la data de 27.04.1999, care culege o cotă indiviză de din masa succesorală.
În urma decesului fiului, moștenitor este declarată fiica, conform certificatului de calitate de moștenitor legal nr.138/15.07.1999 emis de BNP.
La decesul, survenit la data de 27.11.1999, BNP declară moștenirea legală și eliberează certificatul de moștenitor nr.44/3.07.2002 prin care întreaga moștenire este culeasă de, în calitate de nepoată de fiu predecedat.
Așadar, la decesul bunicului, în 1971, soția supraviețuitoare a cules o cotă de din jumătatea bunurilor comune, adică o cotă de 1/8 din întregul imobil, iar fiul o cotă de din jumătatea bunurilor supuse succesiunii, adică 3/8 din întregul imobil. Prin urmare, soția supraviețuitoare avea o cotă de 5/8 din întregul imobil, iar fiul 3/8, pe care le culege nepoata, prin reprezentare în locul tatălui său predecedat.
La decesul fostei proprietare, cele 5/8 din imobil pe care le putea pretinde au fost transmise atât prin moștenire legală, conform certificatului de moștenitor legal emis în favoarea nepoatei, cât și prin testamentul autentificat în favoarea fratelui decedatei. Cum testamentul a vizat întreaga masa succesorală a defunctei, el este supus reducțiunii, pentru că a încălcat rezerva succesorală a copilului instituită de art.841 Cod civil. Așadar, putea dispune prin testament numai de cota de din bunurile sale, cealaltă cotă constituind rezervă succesorală.
Prin urmare, imobilul se putea transmite pe cale testamentară numai într-o cotă de 5/16, o cotă egală de 5/16 constituind rezerva succesorală cuvenită nepoatei. Aceasta din urmă adiționează la această cotă și partea de 6/16 pe care a cules-o prin reprezentarea tatălui său la moștenirea bunicului, astfel încât i se cuvine o cotă totală de 11/16 din masa succesorală.
Curtea constată așadar că atât apelantul-contestator, cât și apelanta intervenientă dovedesc calitatea de persoane îndreptățite prin aceea că sunt moștenitori testamentar și, respectiv legal, ai foștilor proprietari ai imobilului notificat, fiind deplin aplicabile dispozițiile art. 4 alin. 1 din Legea nr. 10/2001 care prevăd că în cazul în care restituirea este cerută de mai multe persoane îndreptățite coproprietare ale bunului imobil solicitat, dreptul de proprietate se constată sau se stabilește în cote-părți ideale, potrivit dreptului comun.
Cum însă notificările formulate de aceștia în temeiul Legii nr.10/2001 nu au fost soluționate împreună de către persoana juridică notificată, Primăria Municipiului B, iar cele două dispoziții emise sub nr.3301/10.09.2007 și, respectiv nr.696/11.12.2002, au fost atacate în instanță de persoanele ce au formulat notificările, fără a se dispune judecarea lor împreună, în acest stadiu procesual se va analiza numai contestația formulată de, însă se va ținea seama și de faptul că o altă moștenitoare a pretins restituirea imobilului, fără însă a se putea dispune măsuri reparatorii către aceasta astfel cum a solicitat prin petitele cererii de intervenție.
Față de notificarea formulată de, înregistrată sub nr.874/9.03.2001, Curtea notează că aceasta a fost respinsă ca nedovedită prin Dispoziția nr.696/11.12.2002 emisă de Primarul - al Municipiului Contestația promovată a fost respinsă ca nefondată prin sentința civilă nr.337/11.04.2003 dată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă în dosarul nr.187/2003, iar prin decizia civilă nr.31/14.01.2004 pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a IV-a Civilă în dosarul nr.1736/2003 a fost admis apelul declarat de, iar sentința primei instanțe a fost schimbată în sensul că acțiunea în revendicare formulată de a fost respinsă pentru lipsa legitimării procesuale active.
În considerentele acestei decizii de apel s-a arătat că moștenirea defunctei a fost acceptată și de fratele ei, care a formulat notificare în temeiul Legii nr.10/2001, astfel încât, reclamanta în cauza respectivă nu este singura care pretinde restituirea imobilului, iar încălcarea regulilor unanimității revendicării face inadmisibilă cererea acesteia.
Cele două hotărâri judecătorești au fost casate, iar în rejudecare s-a pronunțat sentința civilă nr.635/10.05.2006 de către Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, precum și decizia civilă nr.580 A/27.09.2007 de către Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a III-a Civilă, prin care s-a dispus anularea Dispoziției nr.696/2002, iar intimatul Primarul - al Municipiului Baf ost obligat să soluționeze printr-o singură dispoziție notificările formulate de și numitul.
Prin decizia nr.4191/23.06.2008, Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția Civilă și de Proprietate Intelectuală a admis recursul formulat de împotriva deciziei de apel menționată anterior, a modificat în parte decizia nr.580A/27.09.2007, în sensul că a obligat intimatul Primarul - al Municipiului B să se pronunțe prin dispoziție motivată asupra notificării formulate numai de.
Față de modul în care s-a soluționat irevocabil contestația formulată de împotriva dispoziției emisă de Primarul - al Municipiului B prin care i s-a respins notificarea, Curtea constată că în litigiul de față nu poate proceda în aceeași manieră, adică de a dispune restituirea bunului către contestator, ceea ce presupune că ulterior, persoana juridică obligată la restituire va analiza cotele părți de proprietate a celor doi moștenitori. Argumente în sensul stabilirii întinderii dreptului celor doi moștenitori sunt faptul că cele două notificări vizează același imobil și nu pot fi soluționate fără a se ține seama una de cealaltă, dispozițiile exprese ale legii de restituire și, nu în ultimul rând, faptul că instanța a fost investită cu o cerere de stabilire a dreptului de către intervenientă.
Urmează așadar, a se admite contestația formulată de, a se anula dispoziția nr.3301/10.09.2004 emisă de intimatul Primarul - al Municipiului B și a se constata că intervenienta are vocație la restituirea unei cote de 11/16 din imobilul notificat, iar contestatorul la restituirea imobilului într-o cotă de 5/16.
Cât privește însă modalitatea de restituire, ca și dispoziție efectivă de restituire în cauza de față, Curtea se va pronunța numai asupra cererii formulată în acest sens de către contestator, limitându-se a se constata numai cota ideală de proprietate la care are vocație de restituire intervenienta. Măsurile concrete de restituire ce i se cuvin acesteia din urmă au făcut obiectul dosarelor menționate anterior, iar prin decizia irevocabilă a Înaltei Curți de Casație și Justiție revine Primarului - sarcina de a emite o dispoziție motivată asupra notificării pe care a formulat-
Trebuie precizat că imobilul notificat se impune a fi restituit în natură însă acest aspect comportă discuții, pe de o parte referitoare la întinderea imobilului ce a aparținut autorilor celor două părți, iar pe de altă parte referitor la posesia actuală a imobilului.
În legătură cu primul aspect, Curtea reține opiniile diferite ale celor două părți îndreptățite la restituire. Apelantul-contestator a susținut că a contribuit efectiv la ridicarea imobilului, fiind mandatat de soțul surorii sale, să construiască clădirea. Susținerea este dovedită prin copia carnetului de muncă al acestui apelant unde, la poziția 1 respectiv 5, este menționat ca angajator, fiind angajat pe post de contabil în perioada 10.01.1940-15.10.1942 și respectiv 28.04.1947-01.10.1948.
Este afirmat și dovedit faptul că imobilul construcție a fost edificat pe terenul aparținând proprietarilor și în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.36330/16.12.1942 de Tribunalul Ilfov - Secția Notariat, obiectul proprietății fiind un teren de 550. și o casă din paiantă. În baza autorizației de construire nr.31712/29.03.1946, s-a procedat la edificarea unui corp de clădire format din parter și două etaje. În anexele acestei autorizații este menționată suprafața terenului ca fiind 487,3. iar suprafața construcției este determinată în raport de volumul în metri cubi ai fiecărui nivel.
Așadar, Curtea consideră că imobilul foștilor proprietari supus restituirii este acest teren de 550. care la măsurătorile efectuate de expertul tehnic topograf este identificat ca având o suprafață totală formată din: suprafață spațiu - 90,5. suprafață aferentă unui corp de clădire - 143,7. suprafață aferentă următorului corp de clădire - 219,7. și suprafața unei curți în spate de 54,1.
Construcția supusă restituirii este așa numitul corp A edificat pe terenul în suprafață de 143,7. fiind dovedit că numai acest corp a fost edificat în baza autorizației de construire menționată ulterior.
Cât privește corpul numit corp B, edificat pe terenul de 219,7. Curtea consideră că acesta nu a aparținut foștilor proprietari și, prin urmare, excede procedurilor de restituire în cauza de față. Despre acest corp de clădire apelantul-contestator a susținut că nu a fost ridicat de autorii săi, ci de Banca de Stat a Populare Române, în timp ce apelanta-contestatoare a susținut permanent că și acesta a fost construit de soții.
Despre faptul edificării acestui corp B de alte persoane decât soții se vorbește în adresa nr.-/2.08.1951 prin care Banca Populară Română - Serviciul Întreținere Investiții aduce la cunoștința Sfatului Popular al - Direcția Urbanistică faptul că imobilul din B, Calea nr.390, preluat de bancă pentru a fi transformat într-o sucursală de raion a băncii, a suferit reparațiuni capitale în baza autorizației nr.1/R/1951 atât în interior cât și în exterior, clădirea fiind la data preluării nefinisată, la roșu. În această înștiințare se vorbește de toate modificările interioare de compartimentare și extindere făcute de investitorul, pentru ca imobilul să corespundă scopului căruia i-a fost destinat.
Așadar, această construcție de extindere, definită atât de părți cât și de expertul topograf și de expertul în construcții civile, ca fiind corpul B, nu a fost ridicată de soții și nu a fost preluată de la aceștia.
Față de această situație de fapt, urmează a se dispune măsura restituirii în natură, în cotele definite anterior, a acelui teren aferent corpului A cât și a terenului din fața acestuia, liber de construcții, precum și a corpului A de construcție, temeiul juridic fiind art. 1 alin. 1, art. 7 alin. 1 și 2 coroborat cu art. 9 din Legea nr. 10/2001 republicată, nefiind incident niciunul din cazurile care permit restituirea numai prin echivalent, cu referire expresă la art. 18 lit. b și c din aceeași lege.
Restituirea în natură este posibilă și din punct de vedere al posesiei actuale a imobilului, fiind dovedit că nici un spațiu din această construcție nu a fost transmis de Primăria Municipiului B în baza Legii nr.112/1995 sau a altei legi care permitea vânzarea către chiriașii care ocupă spațiile în baza contractelor de închiriere.
În acest sens sunt mențiunile din adresa nr.1574/28.05.2001 eliberată de SC SA, fiind enumerați titularii contractelor de închiriere.
Cât privește însă corpul B de construcție și terenul aferent acestuia, măsurile reparatorii nu mai pot fi restituire în natură, fiind inacceptabil a se pretinde restituirea în această formă, în proprietate și posesie, a unui teren pe care se găsește edificată o construcție ce aparține unui terț. Pe cale de consecință, aceste suprafețe de teren (cea pe care este edificată corpul B și terenul liber de construcție din spatele acestuia) vor fi restituite către persoanele îndreptățite sub forma măsurilor reparatorii în echivalent, conform art.10 alin. 2 din Legea nr. 10/2001 republicată.
Pentru aceste considerente, Curtea va admite apelurile, în temeiul art.296 Cod pr.civilă și va schimba în tot sentința atacată în sensul celor arătate mai sus.
În temeiul art.274 Cod pr.civilă, Curtea va obliga intimata Primăria Municipiului B, care se găsește în culpă procesuală, să plătească apelantului-contestator cheltuieli de judecată avansate în apel în sumă de 1504,70 lei, reprezentând onorariu de expert.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de apelanta-intervenientă, cu domiciliul ales la mandatar în B,-, -.1,.4,.118, sector 4, împotriva încheierii de ședință din data 25.03.2005 pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă în dosarul nr.2445/2004.
Schimbă în tot încheierea atacată în sensul că admite în parte cererea de intervenție formulată de.
Admite apelul declarat de apelantul-contestator, domiciliat în Câmpulung,-,.3,.A,.1,.3, județul A, împotriva sentinței civile nr.429 din 06.05.2005 pronunțate în dosarul nr.2445/2004 de Tribunalul - B Secția a Va Civilă, în contradictoriu cu intimatul Primarul - al Municipiului B, cu sediul în B,-, sector 5.
Schimbă în tot sentința atacată în sensul că:
Admite contestația formulată de.
Anulează dispoziția nr.3301/10.09.2004 emisă de intimata Primăria Municipiului
Constată că intervenienta și contestatorul au calitatea de persoane îndreptățite la restituirea imobilului situat în B, Calea nr.390, sector 5, în temeiul Legii nr.10/2001, intervenienta având vocație la restituirea unei cote de 11/16 din imobil, iar contestatorul la o cotă de 5/16 din imobil.
Obligă intimata Primăria Municipiului B să restituire în natură contestatorului și în deplină proprietate și posesie cota de 5/16 din imobilul situat în B, Calea nr.390, sector 5, format din teren în suprafață de 234,20. identificat prin punctele 4-6-7-12-17-20-2-3-5 în raportul de expertiză întocmit de expert și construcția edificată pe acesta, identificată drept corp A în raportul de expertiză întocmit de expert.
Obligă intimata Primăria Municipiului B să emită o dispoziție prin care să propună contestatorului măsuri reparatorii prin echivalent pentru imobilul în litigiu format din teren de 273,8, identificat prin punctele 12-10-11-13-14-15-17-12 în raportul de expertiză întocmit de expert, corespunzător cotei de 5/16 din proprietate.
Omologhează rapoartele de expertiză întocmite de expertul topograf și expertul în construcții civile.
Respinge celelalte pretenții ale intervenientei.
Obligă intimata Primăria Municipiului B să plătească apelantului-contestator cheltuieli de judecată în valoarea de 1504,70 lei, reprezentând onorarii de expert.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 02.06.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
- - - - -
GREFIER
- -
Red.
Dact.LG/5 ex./10.07.2009
Jud.fond:
Președinte:Petre MagdalenaJudecători:Petre Magdalena, Bodea Adela Cosmina
