Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 130/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - Legea 10/2001 -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.130
Ședința publică din 4 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Dumitraș Daniela JUDECĂTOR 2: Frunză Sanda
Grefier - -
Pe rol, judecarea apelului declarat de pârâta, domiciliată în A I, nr. 2,. 280 9,.5, județul A, și adresă de comunicare a actelor de procedură la Cabinet avocat, din T,-,.15, județul T, împotriva sentinței civile nr. 1088 din 12 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Suceava.
La apelul nominal făcut în ședință publică lipsește pârâta apelantă, avocatul acesteia, reprezentantul pârâtei intimate Primăria Municipiului R prin Primar cât și reclamanții intimați și și apărătorul ales al acestora avocat.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, instanța, având în vedre lipsa părților, lasă cauza pentru o nouă strigare, la sfârșitul ședinței de judecată.
La reluarea cauzei se prezintă consilier juridic, pentru pârâta intimată Primăria municipiului R, lipsind în continuare pârâta apelantă, reclamanții intimați cât și avocații acestora.
Instanța constată comunicat prin fax și atașat la dosar răspuns la întâmpinare, formulat de pârâta apelantă.
Reprezentanta pârâtei intimate Primăria Municipiului R arată că nu solicită amânarea cauzei pentru a studia răspunsul formulat de apelantă la întâmpinare. Din punctul său de vedere cauza se află în stare de judecată. Apelanta, care niciodată nu s-a prezentat în instanță a solicitat judecata în lipsă.
Instanța, verificând înscrisurile dosarului, constată că avocații și nu au împuternicire de reprezentare a pârâtei apelante, respectiv a reclamanților intimați, și văzând că nu mai sunt alte cereri de formulat, constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul în susținerea apelului.
Consilier juridic, pentru pârâta intimată Primăria Municipiului R prin Primar, arată că își menține poziția exprimată și în scris, prin întâmpinarea depusă la dosar, în sensul admiterii apelului formulat de pârâta, casării hotărârii Tribunalului Suceava și menținerii Dispoziției primarului nr.1497/15.12.2008 ca legală și temeinică. Mai arată că reclamanții intimați nu au făcut dovada calității de proprietar, întrucât actul de partaj voluntar de care se prevalează intimații nu are forma autentică solicitată de lege și a fost încheiat ulterior notificării.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
CURTEA
Asupra apelului de față, constată:
Prin cererea adresată Tribunalului Suceava și înregistrată sub nr. 551/86/23.01.2009, precizată ulterior, reclamanții și în contradictoriu cu pârâții Primăria Municipiului R prin primar și au solicitat anularea dispoziției nr. 1497 din 15.12.2008 a primarului municipiului R de restituire în natură a cotei indivize de 5/16 părți din imobilul casă și teren înscris în nr. 9320 R, situat administrativ în R-, în ce privește retrocedarea cotei de 5/16 părți indivize din acel imobil și în favoarea secund pârâtei.
În motivare au arătat că dispoziția menționată este nelegală în ce privește art. 1 prin care s-a dispus restituirea în natură a cotei indivize indicate și în favoarea secund pârâtei deoarece aceasta nu a formulat notificare în baza Legii 10/2001, notificarea fiind formulată numai de reclamanți cărora le profita cota persoanelor îndreptățite care nu au depus notificări, conform art. 21 din Legea 10/2001.
În drept au invocat dispozițiile art. 4 alin. 4 și art. 21 din Legea 10/2001.
Pârâta Primăria municipiului Raf ormulat întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii ca nefondată și menținerea dispoziției primarului nr. 1497/15.12.2008 ca legală și temeinică.
Pârâta a formulat întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii.
Prin sentința civilă nr.1088 din 12.05.2009 a Tribunalului Suceavas -a anulat în parte dispoziția nr. 1497/15.12.2008 emisă de Primarul municipiului R cu privire la restituirea în natură a cotei indivize din imobilul casă și teren înscris în nr. 9320, situat în municipiul R,- în favoarea pârâtei .
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că, prin notificarea nr. 20/4.02.2002 reclamanții și solicitat în temeiul Legii 10/2001 restituirea în natură a cotei de 5/16 din imobilul situat în municipiul R,-, casă și anexe cu terenul aferent înscris în nr. 9320 R, cotă preluată de Statul Român în baza Decretului nr. 257/1989.
Prin dispoziția Primarului municipiului R nr. 376/28.10.2002 cererea a fost respinsă, reținându-se că reclamanții nu fac dovada proprietății asupra cotei de 5/16 părți indivize, cotă care a fost proprietatea numiților și anterior preluată de către stat.
Prin sentința civilă nr. 747 din 21.11.2002 a Tribunalului Suceavas -a respins acțiunea reclamanților din prezenta cauză prin care aceștia au solicitat obligarea pârâtului municipiului R să le restituie în natură cota de 5/16 din imobilul situat în R, înscris în nr. 9320.
Prin sentința civilă nr. 133/25.02.2003 a Tribunalului Suceavas -a admis acțiunea reclamanților prin care aceștia au solicitat anularea dispoziției nr. 376/28.10.2002.
a formulat în acea cauză cerere de intervenție care, de asemenea, a fost admisă. În consecință s-a desființat dispoziția și s-a dispus restituirea în natură a cotei de 5/16 din imobil către reclamanta. Contestația formulată de a fost respinsă ca inadmisibilă.
Cele două dosare au fost conexate în apel iar prin decizia civilă nr. 207/19.09.2008 a Curții de Apel Suceavas -a admis apelul reclamanților, s-a schimbat în totalitate sentința civilă nr.747/21.11.2002 și s-a admis acțiunea în sensul că Municipiul Raf ost obligat să restituie reclamanților, în natură cota indiviză de 5/16 din imobilul înscris în nr. 9320 S-a menținut în totalitate sentința civilă nr. 133/25.02.2003.
Recursurile declarate de reclamanți și de pârâtul Municipiul R au fost respinse ca nefondate prin decizia civilă nr. 4234/25.08.2007, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția Civilă și de Proprietate intelectuală.
În baza acestor hotărâri, prin dispoziția Primarului municipiului R nr. 1497/15-12-2008 s-a dispus restituirea în natură a cotei indivize de 5/16 din imobilul casă și teren înscris în nr. 9320 situat în municipiul R,- în favoarea reclamanților și, respectiv pârâtei.
S-a reținut că, potrivit art. 22 alin. 1 din Legea 10/2001, persoana îndreptățită va notifica în termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a legii persoana juridică deținătoare, solicitând restituirea în natură a imobilului, nerespectarea termenului prevăzut pentru trimiterea notificării atrăgând pierderea dreptului de a solicita în justiție măsuri reparatorii în natură sau prin echivalent, potrivit al. 5. Al. 3 al aceluiași articol stabilește că notificarea urmează a fi comunicată prin executor care o va înregistra și o va comunica persoanei notificate în termen de 7 zile de la înregistrare, iar al. 4 că notificarea înregistrată face dovada deplină în fața oricăror autorități, persoane fizice sau juridice, a respectării termenului prevăzut de al. 1 chiar dacă a fost adresată altei unități decât cea care deține imobilul.
Termenul de formulare a notificării s- împlinit la 14.02.2002, fiind un termen de decădere, potrivit art. 22 al. 5 din Legea 10/2001 așa încât pârâta este decăzută din dreptul de a solicita despăgubiri.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta.
În motivare a arătat că, anterior preluării de către Statul Român a cotei de 5/16 din imobilul situat în R,-, proprietari ai acestei cote părți erau ea cu cota de 3/16 și defunctul său tată, cu cota de 2/16 din imobil.
Ulterior adoptării legii 10/2001 au fost demarate de către reclamanta în numele și pentru ea procedurile în vederea valorificării dreptului de proprietate asupra imobilului.
Procura autentificată sub nr. 3244/2.08.2002 prin care a împuternicit-o pe reclamantă pentru a demara și a continua procedurile în baza Legii 10/2001 a fost ulterior revocată.
A fost revocat, de asemenea, și actul de partaj voluntar sub semnătură privată privind tocmai cota parte din imobilul ce formează obiectul restituirii.
Așa fiind, susținerile reclamanților cu privire la faptul că ea nu a formulat notificare în temeiul dispozițiilor art. 21 din Legea 10/2001 nu corespund realității. Mai mult, a avut și calitatea de intervenientă în interes propriu în dosarul în care Primarul municipiului Raf ost obligat la emiterea unei noi decizii prin care să dispună restituirea cotei de 5/16 din imobil în natură.
Prin întâmpinarea formulată în cauză pârâtul Municipiul Ras olicitat admiterea apelului pe considerentul că singura persoană îndreptățită a solicita restituirea în natură a imobilului este apelanta, care deținea cota de 2/16 părți indivize din imobil conform deciziei civile nr. 257/1989 și cota de 3/16 părți indivize în calitate de moștenitoare după mama sa.
În ce privește partajul voluntar a arătat că acesta nu este în formă autentică, nefiind opozabil părților.
Cererea de intervenție a apelantei a îndreptățit includerea în dispoziția nr. 1497/15.12.2008.
Prin întâmpinarea depusă la dosar la termenul din 6.10.2009, reclamanții intimați au invocat excepția nulității apelului. În motivarea excepției au arătat că, potrivit art. 282 Cod procedură civilă curtea de apel soluționează apelurile formulate împotriva sentințelor pronunțate de tribunal în condițiile în care această instanță a fost investită cu soluționarea acestei căi de atac, ceea ce nu este cazul în speță întrucât apelul a fost depus la Tribunalul Suceava potrivit art. 288 pct. 2 Cod procedură civilă fără a solicita investirea instanței competente să-l soluționeze.
În ce privește fondul cauzei au arătat că apelul este neîntemeiat întrucât apelanta nu a formulat notificare pentru retrocedarea cotei de 5/16 părți indivize din imobil.
Cu privire la excepția nulității apelului apelanta și-a precizat poziția prin răspunsul la întâmpinare formulat la termenul din 4.11.2009 solicitând respingerea acesteia pe considerentul că sunt incidente dispozițiile art. 288 alin. 2 și 3 Cod procedură civilă.
Examinând excepția invocată, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată, urmând a fi respinsă ca atare.
Potrivit ar. 288 alin. 2 Cod procedură civilă, apelul se depune la instanța a cărei hotărâre se atacă, sub sancțiunea nulității. Potrivit alineatului următor al aceluiași articol, președintele va înainta instanței de apel dosarul, împreună cu apelurile făcute, numai după împlinirea termenului de apel pentru toate părțile.
Cum apelanta formulat cererea de apel și a depus- la instanța care a soluționat fondul cauzei cu respectarea dispozițiilor legale mai sus menționate și cum aceste dispoziții nu impun investirea expresă a instanței superioare prin cerere, excepția este neîntemeiată. Faptul că din eroare s- solicitat Tribunalului Suceava admiterea apelului nu are relevanță, fiind evidentă greșeală materială.
Examinând apelul declarat, prin prisma motivelor invocate Curtea constată că acesta este neîntemeiat.
Prin decizia civilă nr. 207 din 19.09.2006 a Curții de Apel Suceavas -a admis apelul reclamanților și împotriva sentinței civile nr. 747 din 21.11.2002 a Tribunalului Suceava, s-a schimbat în totalitate sentința apelată și în consecință s-a admis acțiunea reclamanților, Municipiul R fiind obligat să restituie acestora în natură cota indiviză de 5/16 din imobilul în litigiu înscris în nr. 9320.
Prin aceeași decizie s-a respins ca nefondat apelul Municipiului R împotriva sentinței civile nr. 133 din 5.02.2003 a Judecătoriei Rădăuți.
Cele două dosare au fost conexate în apel.
Este real că apelanta din prezenta cauză a formulat cerere de intervenție în cauza ce a format obiectul dosarului nr.9815/2002 al Tribunalului Suceava, cerere de altfel admisă prin sentința civilă nr. 133 din 25.02.2003.
Este de reținut însă că prin această cerere a invocat existența partajului voluntar prin care a transmis cota sa parte din imobil în favoarea intimatei.
Hotărârea mai sus menționată nu a fost atacată sub aspectul modalității de soluționare a cererii de intervenție așa încât, intrând în puterea lucrului judecat, în baza ei, s-a emis dispoziția nr. 1497/15.12.2008 a Primarului municipiului
Prin această dispoziție, conform hotărârilor judecătorești s-a dispus restituirea în natură a cotei de 5/16 din imobilul casă și teren din nr. 9320 atât în favoarea reclamanților cât și a pârâtei.
Cum aceasta din urmă nu a formulat notificare în temeiul art. 22 din Legea 10/2001, includerea ei printre persoanele îndreptățite la restituirea imobilului este nelegală.
Apărările vizând dreptul apelantei de a beneficia de dispozițiile Legii 10/2001 în calitate de proprietar la data preluării, susținute de altfel și de Municipiul nu mai pot fi analizate în acest context având în vedere hotărârile judecătorești mai sus amintite și împrejurarea că apelanta nu a formulat notificare.
Partajul voluntar invocat în cuprinsul cererii de intervenție fost avut în vedere la soluționarea cauzei ce a format obiectul dosarului nr. 9815/2002 Tribunalului Suceava iar revocarea lui ulterioară nu produce efecte sub aspectul includerii apelantei în dispoziția de restituire imobilului în litigiu.
Prin procura dată reclamantei la 2.08.2002, revocată ulterior, pârâta o împuternicea să o reprezinte în fața organelor competente însă această procură a fost emisă ulterior expirării termenului prevăzut de art. 22 alin. 1 din Legea 10/2001. Mai mult, această procură cuprindea mențiunea expresă că pârâta renunța la măsurile reparatorii la care era îndreptățită chiar în favoarea reclamantei.
Față de cele arătate, văzând și dispozițiile art. 296 Cod procedură civilă,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge excepția nulității apelului invocată de reclamanții intimați și.
Respinge apelul declarat de pârâta, domiciliată în A I, nr. 2,. 280 9,.5, județul A, cu adresă de comunicare a actelor de procedură la Cabinet avocat, din T,-,.15, județul T, împotriva sentinței civile nr. 1088 din 12 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Suceava, ca nefondat.
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 4 noiembrie 2009.
Președinte, Judecător, Grefier,
Red.
Tehnored./17.11.2009.
Nr. ex.6
Jud.fond:
Președinte:Dumitraș DanielaJudecători:Dumitraș Daniela, Frunză Sanda
