Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 131/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR. 131/
Ședința publică din 05 iunie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Florinița Ciorăscu JUDECĂTOR 2: Mariana Stan
Judecător: - -
Grefier: -
Pe rol fiind pronunțarea asupra apelurilor civile declarate de pârâții: PRIMĂRIA MUNICIPIULUI și PRIMARUL MUNICIPIULUI, cu sediul în Pitești,-, județul A și de către reclamantele și, domiciliate în Pitești, cartier -, str.-, -.C,.8, județul A, împotriva sentinței civile nr.158 din 18 septembrie 2006, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-, venite spre rejudecare.
Apelurile sunt scutite de la plata taxei judiciare de timbru și timbru judiciar.
Grefierul de ședință învederează instanței că la dosarul cauzei s-au depus concluzii scrise formulate de către intervenientul.
Curtea constată că dezbaterile asupra cauzei au avut loc în ședința publică din data de 29 mai 2008, în încheierea din această dată fiind consemnate susținerile părților, care face parte integrantă din prezenta decizie, iar în urma deliberării s-a pronunțat următoarea soluție.
CURTEA:
Deliberând, în condițiile art.256 Cod procedură civilă, asupra apelului civil de față, a reținut următoarele:
Prin contestația înregistrată la data de 29 iunie 2005, pe rolul Tribunalului Argeș, petentele - și au solicitat să se constate nulitatea absolută a Dispoziției nr.2364 din 2 iunie 2005, emisă de Primarul Municipiul Pitești, ca fiind nelegală și lipsită de temei și să se restabilească dreptul de proprietate la despăgubirile solicitate pentru imobilul expropriat.
În motivarea contestației s-a arătat că, mandatara lui -, a notificat în baza Legii nr.10/2001, în vederea obținerii de despăgubiri bănești pentru imobilul expropriat din - B nr.8, pe Primăria Municipiului Pitești reprezentată de Primar și în mod nelegal a fost respinsă cererea prin care se solicitau despăgubiri bănești pentru terenul de 852. și construcție în suprafață de 380. reținându-se că nu are calitate de persoană îndreptățită a solicita despăgubiri.
S-a arătat că autorul imobilului din- din Municipiul Pitești a fost bunicul lor patern, iar notificarea făcută de, ca mandatară a sorei sale -, s-a făcut în baza certificatului de moștenitor nr.174/15 septembrie 1999 și mandatului din 7 iulie 2001.
S- mai susținut că acest mandat a fost confirmat prin declarația nr.1700/18 aprilie 2003, dată la notariat de către reclamanta -, situație pentru care se solicită anularea dispoziției dată de Primar și constatarea că acestea sunt îndreptățite la despăgubiri bănești pentru construcția în suprafață de 380. și la despăgubiri în echivalent pentru terenul în suprafață de 820. expropriat prin Decretul nr.441/1963 și pentru 668 preluați fără titlu.
Prin întâmpinarea formulată la data de 28 noiembrie 2005, pârâtul a solicitat respingerea acțiunii introdusă de cele două reclamante, pentru considerentul că numita nu are calitate de persoană îndreptățită a solicita despăgubiri întrucât a renunțat la succesiune.
La data de 16 februarie 2006 a formulat cerere de intervenție în interes propriu numitul, prin care a solicitat să se constate că reclamantele sunt îndreptățite la retrocedarea terenului doar în suprafață de 720 din suprafața totală expropriată de 820, deoarece diferența de 120 aparține autoarei sale, care a formulat notificare în baza Legii nr.10/2001 pentru obținerea despăgubirilor cuvenite pentru terenul în suprafață de 120, plus construcția ce a aparținut defunctei, potrivit actului dotal autentificat sub nr.940 din 28 aprilie 1936.
Prin încheierea din 13 martie 2006, instanța a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei -, invocată de pârâtă prin întâmpinare, pentru considerentul că potrivit certificatului de moștenitor nr.174 din 16 septembrie 1999, singura moștenitoare care a acceptat succesiunea defunctei și căreia i-a aparținut imobilul teren în suprafață de 852 este aceasta, deoarece ceilalți descendenți au renunțat la succesiune.
S-a reținut că - a mandatat-o pe sora sa să notifice în numele său pe pârâta Primăria Municipiului Pitești în vederea obținerii despăgubirilor bănești pentru imobilul expropriat, situație ce rezultă din conținutul declarației autentificată la 18 aprilie 2003.
Prin aceeași încheiere a fost admisă în principiu cererea de intervenție formulată de.
Prin sentința civilă nr.158 din 18 septembrie 2006, Tribunalul Argeșa admis acțiunea și a anulat Dispoziția nr.2364 din 2 iunie 2005 emisă de Primar, constatând că cele două reclamante sunt îndreptățite de a solicita despăgubiri prin echivalent pentru terenul în suprafață de 852 situat în Pitești, - B nr.8 și construcții în suprafață de 380 edificate pe acest teren și în prezent demolate.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că, prin dispoziția nr.2364 din 2 iunie 2005, Primarul Municipiului Pitești a respins notificarea formulată de, cu motivarea că aceasta nu are calitatea de persoană îndreptățită, pentru că notificatoarea a renunțat la succesiunea mamei sale, coproprietara imobilului, alături de, și.
Tribunalul a reținut că, prin expertiza tehnică efectuată în cauză, s-a identificat terenul preluat cu titlu și fără titlu de la autorii reclamantelor și s-a concluzionat că este afectat de construcții, spații verzi, alei de acces, parcare, trotuare și o parte din carosabilul străzii - B, situație în care reclamantele sunt îndreptățite la despăgubiri pentru suprafața totală de 1520
Reclamantele, însă, au solicitat despăgubiri doar pentru suprafața de 852 și construcții.
În ceea ce privește cererea de intervenție în interes propriu, formulată de, tribunalul a reținut că, prin notificarea înregistrată sub nr.252/2002, numita, moștenitoarea defunctei, a cerut despăgubiri pentru același imobil care a făcut obiectul notificării reclamantelor, fără a se face dovada că în terenul ce a rămas în succesiunea defunctei este inclus și cel solicitat de reclamante și că s-au solicitat măsuri reparatorii prin notificare.
Prima instanță, prin dispoziția contestată, a soluționat doar notificarea reclamantelor, nu și pe cea formulată de, cu care intervenientul se află în indiviziune.
Împotriva acestei sentințe au formulat apel, în termen legal, atât cele două reclamante, cât și pârâții.
Reclamantele au susținut că sentința este corectă, cu excepția unei greșeli materiale ce urmează fi corectată de instanța de apel, respectiv să se hotărască îndreptățirea lor la despăgubiri prin echivalent pentru încă o suprafață de 548. teren ce reprezintă diferența dintre suprafața totală deținută ca proprietate de autorul lor, de 1.520. din care se scade suprafața de 120. cuvenită moștenitorilor lui și cei 852 acordați prin sentința apelată.
Apelanții-pârâți au susținut că sentința este nelegală și netemeinică pentru că în mod greșit, instanța de fond a respins excepția lipsei calității procesuale active a lui -, invocată de aceștia prin întâmpinarea depusă, întrucât aceasta nu a avut notificare, documentul avut în vedere de prima instanță neputând fi considerat un mandat dat de aceasta către pentru a formula notificare.
S-a mai susținut că reclamanta nu are calitate de persoană îndreptățită de a solicita despăgubiri, în condițiile în care aceasta este renunțătoare la succesiune.
La data de 17 ianuarie 2007 a formulat cerere de intervenție numitul -. în interesul apelanților Primăria și Primarul Municipiului Pitești, prin care a solicitat admiterea acestui apel, desființarea sentinței și respingerea contestației formulată de către reclamante, cerere la care au fost atașate cu borderou mai multe acte ce se regăsesc la filele 206-215 și care a fost admisă în principiu.
Curtea de APEL PITEȘTI, prin decizia nr.37/A din 7 februarie 2007, a admis apelul declarat de Primăria Municipiului Pitești și Primarul Municipiului Pitești, a schimbat sentința atacată, în sensul că a respins contestația formulată de reclamante împotriva dispoziției nr.2364 din 2 iunie 2005, emisă de primarul Municipiului Pitești și a respins apelul formulat de reclamante împotriva aceleiași sentințe.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de apel a reținut, că în mod greșit tribunalul, prin încheierea din 13 martie 2006, a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei -, cu motivarea că aceasta a dovedit că a acceptat succesiunea defunctei și că ar fi mandatat-o pe sora ei, să notifice în numele său pe pârâta Primăria municipiului Pitești.
Mandatul și declarația avute în vedere de instanța de fond nu întrunesc cerințele prevăzute de lege pentru a fi considerate mandat, iar, pe de altă parte, nu s-a avut în vedere că notificarea a fost făcută de în nume propriu, deși era renunțătoare la succesiunea lui.
-, deși este singura acceptantă a succesiunii lui, nu a formulat notificare în condițiile Legii nr. 10/2001.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs, în termen legal, reclamantele, invocând dispozițiile art.304 pct.7 și 9 Cod procedură civilă, prin care au arătat că instanța de apel a încălcat dispozițiile legale referitoare la mandat, care este un contract consensual, nesolemn, expres sau tacit, făcând confuzie cu mandatul judiciar.
În ceea ce privește constatările instanței de apel că a renunțat la succesiunea mamei sale, recurentele au arătat că nu există declarație expresă de renunțare la succesiune, iar certificatul de moștenitor nu s-a făcut pentru rezolvarea problemelor succesorale ale defunctei, ci numai pentru rezolvarea certificatului de proprietate privind acțiunile pe care defuncta le avea la Oltenia.
Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția Civilă și de Proprietate Intelectuală, prin decizia nr.7532 din 7 noiembrie 2007, a admis recursul declarat de reclamante, a casat decizia atacată și a trimis cauza aceleiași instanțe pentru rejudecarea apelului declarat de pârâții Primăria Municipiului Pitești și Primarul Municipiului Pitești, menținându-se restul dispozițiilor sentinței.
În adoptarea acestei soluții, instanța de recurs a reținut că otrivit p. art.4 2 din Legea nr.10/2001, de prevederile acestei legi beneficiază și moștenitorii legali sau testamentari ai persoanei fizice îndreptățite, iar potrivit 3 al aceluiași articol, succesibilii care, după data de 6 martie 1945, nu au acceptat moștenirea sunt repuși de drept în termenul de acceptare a succesiunii pentru bunurile care fac obiectul legii. Cererea de restituire are valoare de acceptare a succesiunii pentru bunurile a căror restituire se solicită.
Prin urmare, Legea nr.10/2001 înlătură de la beneficiul măsurilor reparatorii doar pe moștenitorii renunțători, nu și pe moștenitorii neacceptanți ai succesiunii.
La dosar se află certificatul de moștenitor nr.174/16 septembrie 1999, eliberat de, în care se menționează că - este moștenitoare în cotă de 1/1 a defunctei sale mame, renunțători la succesiune fiind:, și Angliei, în certificat nu este menționat actul de renunțare la succesiune.
Curtea a mai reținut că la dosar se mai află, însă, și declarația autentificată la același birou notarial la data de 12 decembrie 1996, prin care, și au arătat că "nu au făcut nici un act de acceptare forțată, tacită sau expresă a succesiunii defunctei -, față de a cărei succesiune înțelegem să rămânem străini, în calitate de fii ai defunctei".
În ceea ce privește această declarație, s-a constatat că nu este un act de renunțare la succesiune care să producă efectele prevăzute de art.696 din Codul civil, ci de precizare că nu s-au făcut acte de acceptare în termenul prevăzut de lege.
Renunțarea la succesiune este un act juridic solemn. Ea trebuie să rezulte dintr-o declarație făcută expres, iar nerespectarea condiției de formă atrage după sine nulitatea renunțării, cu consecința subzistenței dreptului de opțiune.Înscrierea în registrul special este o condiție de publicitate care nu afectează valabilitatea actului de renunțare, însă declarația neînscrisă nu este opozabilă terților.
S-a reținut că, față de conținutul declarației date la 12 decembrie 1996 și de împrejurarea că certificatul de moștenitor nu precizează în baza cărei declarații notarul a făcut mențiunea că recurenta este renunțătoare la moștenire, se impunea ca instanța de apel să verifice dacă aceasta a dat o declarație expresă de renunțare la succesiune, înregistrată în registrul special, opozabila terților. Stabilirea acestei împrejurări este necesară întrucât în lipsa unei declarații de renunțare, dată în sensul textelor citate, cererea de acordare a măsurilor reparatorii are valoare de acceptare a moștenirii, față de prevederile art.4 3 din Legea nr.10/2001, prin care succesibilii care nu au acceptat moștenirea au fost repuși de drept în termenul de acceptare pentru bunurile care fac obiectul acestei legi.
În ceea ce privește critica referitoare la valabilitatea mandatului pe care - l-a dat reclamantei, s-a constatat că indiferent de forma în care acesta ar fi fost încheiat, notificarea a fost făcută de în nume propriu și nu în calitate de mandatar al surorii sale.
În rejudecare, cu respectarea prevederilor art.315 Cod procedură civilă, instanța de trimitere a suplimentat probatoriul și a constatat următoarele:
S- reținut de către instanța de recurs cu autoritate de lucru judecat că reclamanta a formulat notificarea în nume propriu și nu în calitate de mandatar al surorii sale, -.
Cum aceasta din urmă nu a înțeles să uzeze de prevederile art.4 2 și 3 din Legea nr.10/2001, nu a fost repusă în termenul de acceptare a succesiunii prin formularea notificării pentru bunurile ce fac obiectul acestei legi speciale.
Întrucât reclamanta -, deși a acceptat succesiunea autorilor, nu a înțeles să formuleze notificare, în nume propriu sau prin mandatar, nu este persoană îndreptățită la măsuri reparatorii în sensul art.3 din Legea nr.10/2001, prin urmare acțiunea sa este privită ca neîntemeiată și va fi respinsă ca atare, deoarece nu s-a conformat dispozițiilor acestei legi.
Sub acest aspect, apelul formulat de Municipiul Pitești, prin primar, este fondat și va fi admis ca atare, în temeiul art.296 Cod procedură civilă, cu consecința schimbării sentinței în parte în sensul respingerii acțiunii formulate de reclamanta -.
Apelul pârâtului este însă nefondat în ceea ce o privește pe reclamanta.
Potrivit art.4 2 din Legea nr.10/2001, de prevederile acestei legi beneficiază și moștenitorii legali sau testamentari ai persoanei fizice îndreptățite. 3 al aceluiași articol statuează că succesibilii care după data de 6 martie 1945 nu au acceptat moștenirea, sunt repuși de drept în termenul de acceptare a moștenirii pentru bunurile ce fac obiectul acestei legi. Cererea de restituire are valoare de acceptare a succesiunii pentru bunurile a căror restituire se solicită în temeiul legii în discuție.
Așa cum a statuat practica judiciară în materie, prin Legea nr.10/2001 au fost înlăturați de la beneficiul măsurilor reparatorii doar moștenirii renunțători, nu și cei neacceptanți ai succesiunii.
Deși în certificatul de moștenitor nr.174 din 16 septembrie 1999, eliberat de, este menționată ca moștenitoare cu cota de 1/1 a autoarei, doar -, ca renunțători la succesiune fiind, și, nu este precizat actul în baza căruia aceștia au renunțat la succesiune.
Urmare demersurilor făcute, s-a constatat că în dosarul ce privește dezbaterea succesiunii defuncților și nu se află declarații de renunțare la succesiune date în termenul de opțiune succesorală, notarul public care deține spre arhivare aceste documente a confirmat prin adresa nr.347/20.05.2008 că o declarație autentică de renunțare la succesiunea autoarei nu se regăsește înregistrată în registrul special de renunțare la succesiune (94 dosar).
Cum din cele ce preced și în raport și de statuările deciziei de casare, se constată că reclamanta-apelantă nu a dat o declarație expresă de renunțare la succesiune care să fie opozabilă terților și a formulat notificare în nume propriu cu respectarea prevederilor art.4 din Legea nr.10/2001, este persoană îndreptățită la despăgubiri în sensul art.3 din aceeași lege, așa cum de altfel în mod legal a reținut și prima instanță prin sentința civilă nr.158/18 septembrie 2006.
Sub acest aspect, apelul pârâtului este privit ca nefondat și va fi respins ca atare, în temeiul art.296 Cod procedură civilă.
Se impune însă a fi analizat și apelul acestei reclamante pentru că altfel nu are logică admiterea recursului acesteia și statuările privind eventuala calitate de succesoare a reclamantei în raport de existența sau inexistența declarației exprese de renunțare la succesiune, întrucât in primul ciclu procesual, urmare a admiterii apelului municipiului, prin primar, a fost respinsă contestația și reținându-se că aceasta nu este persoană îndreptățită în înțelesul legii speciale la măsuri reparatorii.
Instanța de fond a reținut că reclamanta este îndreptățită la despăgubiri în echivalent doar pentru terenul de 852. situat în Pitești, - B nr.8 și construcțiile în suprafață de 380. edificate pe acest teren, în prezent demolate, deși din probele administrate a rezultat cu certitudine că autorii au deținut în acest loc o suprafață totală de 1520.
Din această suprafață, 120. au aparținut autoarei, care a dobândit terenul prin actul dotal autentificat sub nr.940/28.03.1936 și excede analizei de față.
Deși prin notificare s-a solicitat o suprafață mai mică, între vecinătățile indicate și din actele de proprietate și probele administrate a rezultat o suprafață mult mai mare, în raport și de caracterul reparator al legii, se impune admiterea apelului reclamantei în sensul schimbării în parte a sentinței și a constatării îndreptățirii acesteia la despăgubiri în echivalent și pentru suprafață de 548. ce a fost preluată abuziv.
Celelalte mențiuni ale sentinței urmează a menținute.
Văzând cererea apelantei-reclamante, prevederile art.274 Cod procedură civilă, urmează a fi obligată partea căzută în pretențiuni, respectiv - la cheltuieli de judecată în cuantum de 100 lei, conform înscrisurilor de la filele 69, 70 dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul formulat de reclamanta, domiciliată în Pitești, cartier -, str.-, -.1,.C,.8, județul și de pârâții PRIMĂRIA MUNICIPIULUI și PRIMARUL MUNICIPIULUI, cu sediul în Pitești,-, județul A, împotriva sentinței civile nr.158 din 18 septembrie 2006, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-, intimați fiind intervenienții GH., domiciliat în Pitești, str.-,.50-51,.B,.6, județul A și, domiciliat în Pitești,-,.2,.A,.1, județul
Schimbă în parte sentința, în sensul că se va constata îndreptățirea reclamantei la despăgubiri în echivalent și pentru suprafața de 548 și se va respinge acțiunea formulată de reclamanta.
Menține în rest sentința.
Respinge apelul formulat de reclamanta, domiciliată în Pitești, cartier -, str.-, -.1,.C,.8, județul
Obligă pe apelanta-reclamantă - la cheltuieli de judecată către apelanta, în sumă de 100 lei.
Cu drept de recurs, în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 5 iunie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
,
Grefier,
Red.
Tehnored.
10 ex./18.06.2008
Jud.fond:
Președinte:Florinița CiorăscuJudecători:Florinița Ciorăscu, Mariana Stan
