Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 131/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE
DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE
CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZI CIVILĂ NR. 131/
Ședința publică din 22 octombrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Florinița Ciorăscu judecător
JUDECĂTOR 2: Corina Pincu Ifrim
Grefier: - -
S-a luat în examinare, pentru soluționare, apelul civil declarat de pârâtul PRIMARUL COMUNEI, județul A, împotriva sentinței civile nr.62 din 23 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-, intimată fiind, domiciliată în comuna nr.9, județul
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns: consilier juridic pentru apelantul-pârât, în baza împuternicirii de reprezentare emisă de Colegiul Consilierilor Juridici D și intimata-reclamantă, asistată de avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr.142/2009, emisă de Baroul Argeș -Cabinet individual.
Procedura, legal îndeplinită.
Apelul este scutit de plata taxelor judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Părțile prezente precizează pe rând că nu mai au cereri de formulat în cauză.
Curtea constată apelul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra lui.
Consilier juridic, având cuvântul pentru apelantul-pârât susține oral apelul așa cum a fost motivat în scris, solicitând admiterea lui și pe fond respingerea acțiunii.
Consideră că, în mod greșit, instanța reținut că pârâtul nu a făcut dovada că a comunicat dispoziția de respingere a notificării prin care s-a solicitat acordarea de despăgubiri. La dosarul cauzei se află confirmarea de primire cu care se face dovada că această dispoziție a fost comunicată intimatei-reclamante, care avea termen de 30 de zile pentru a formula contestație. După cum se știe, în materia construcțiilor, în baza Legii 10/2001, dreptul de proprietate trebuie dovedit cu înscrisuri. Apelantul a făcut dovada că intimata nu avusese autorizație de construcție, iar pe fond nu s-a făcut dovada că s-a demolat construcția în mod abuziv. Și din referatul Consiliului Popular Județean, din 1987, rezultă că s-a aplicat, pe lângă amendă administrativă pentru lucrările efectuate fără autorizație de construcție și demolarea scheletului de lemn al acoperișului. Consideră că pretențiile reclamantei nu sunt justificate întrucât demolarea unui schelet de lemn construit fără autorizație nu face obiectul Legii 10/2001.
Avocat, având cuvântul pentru intimata-reclamantă solicită respingerea apelului ca nefondat, fără cheltuieli de judecată.
Prima critică, referitoare la necontestarea în termen de 30 de zile a dispoziției prin care s-a respins cererea reclamantei de acordare a despăgubirilor nu poate fi primită de instanță, având în vedere că la dosar este depusă o confirmare care poartă o semnătură indescifrabilă, iar la calitatea primitorului este aceea de chiriaș. Sub acest aspect, consideră că, în mod corect, instanța de fond a respins excepția.
Nici pe fond apelul nu este fondat. Se susține că s-a dispus demolarea structurii edificate fără autorizație de construcție. La fila 20 este depus referatul Serviciului al Consiliului Popular Județean A, în care se prezintă situația exactă a construcției și propunerea de a se elibera autorizația pentru continuarea lucrărilor. În anul 1973 proprietarii construcției au fost amendați și au fost somați să obțină autorizația. S-a obținut autorizația iar construcția a stagnat o vreme. În anul 1987 s-au reluat lucrările de construcție pe vechea autorizație și au început acoperirea imobilului. Demolarea a fost dispusă în mod abuziv și a fost absolut nelegală. Eventual, se putea demola doar scheletul acoperișului nu și parterul care fusese edificat cu autorizație.
CURTEA
Deliberând, în condițiile art.256 Cod procedură civilă, asupra apelului civil de față, a reținut următoarele:
La data de 26 septembrie 2008 reclamanta a formulat plângere împotriva dispoziției nr.58 din 20 februarie 2006 Primarului Comunei, solicitând anularea acestei dispoziții, constatarea de către instanță că reclamanta are dreptul la despăgubiri în echivalent bănesc, obligarea primarului de a da dispoziție prin care să i se acorde despăgubirile și, de asemenea, obligarea acestuia la câte 30 lei daune cominatorii pentru fiecare zi de întârziere, cu cheltuieli de judecată, cu motivarea că în anul 1970 început construirea unei case în comuna nr.10, județul A, împreună cu soțul său, casă care în anul 1987, în urma unei dispoziții ale organelor locale ale puterii și administrației de stat, a fost demolată abuziv sub pretextul inexistenței autorizației de construcție.
Prin întâmpinare, pârâtul Primarul Comunei a arătat că reclamanta nu se încadrează în dispozițiile art.2 din Legea nr.10/2001, întrucât s-a procedat la demolarea imobilului casă pentru lipsa autorizației de construcție, așa cum rezultă din adeverința nr.794/02.04.2002, procesul-verbal încheiat la data de 19.05.1987 și decizia nr.24/1987 a Consiliului Popular, iar până la acest moment reclamanta nu a contestat decizia primarului, atitudinea sa valorând achiesare.
Tribunalul Argeș, prin sentința civilă nr.62 din 23 martie 2009, dmis acțiunea formulată de reclamantă și a onstatat că aceasta este îndreptățită la despăgubiri, în condițiile legii speciale, pentru imobilul casă situat în nr.10, județul A, reținând în esență că, soțul contestatoarei, a obținut în anul 1968 o autorizație de construcție pentru executarea unei locuințe formate din parter și etaj însă în anul 1971, lucrările au fost întrerupte la stadiul parter, placă de beton, întrucât coproprietarul a fost arestat pentru delapidare, iar prin sentința civilă nr.3961/29.06.1977, definitivă, imobilul casă a fost atribuit soției sale, reclamantei din prezenta cauză.
După punerea în libertate, a continuat lucrările de construcție cu acoperișul, fără să fi solicitat reactualizarea autorizației inițiale, fiind sancționat cu amenda de 2.000 lei, conform procesului-verbal din 19.05.1987 și, în consecință, s-a dispus demolarea scheletului de lemn al acoperișului.
Tribunalul a concluzionat că locuința formată din parter și etaj (incluzând cel puțin placa) avea la momentul 1987 eliberată autorizație de construcție, pentru parter și etaj care trebuia să cuprindă și acoperișul, chiar dacă nu se menționa expres despre acesta, singurul aspect susceptibil de interpretare ar fi fost cel în legătură cu acoperișul, restul imobilului fiind construit în condiții de respectare a normei legale astfel că, demolarea imobilului casă, proprietatea reclamantei și a soțului acesteia (în prezent decedat), a fost abuzivă, prezenta cerere încadrându-se în dispozițiile art.2 din Legea nr.10/2001.
În legătură cu necontestarea în termen de 30 zile a deciziei prin care reclamantei i s-a respins cererea de acordare de despăgubiri pentru imobilul casă demolat abuziv, în speță decizia nr.58/20.02.2006, instanța de fond a constatat că pârâta nu a făcut dovada că aceasta a fost comunicată reclamantei. Astfel, din confirmarea de primire existentă la fila 17, dosar, nu a rezultat dacă această comunicare a privit chiar decizia în speță, întrucât nu există nicio mențiune pe cuponul de confirmare referitoare la înscrisul comunicat.
În ceea ce privește cererile reclamantei de obligare a primarului de a da dispoziție prin care să i se acorde despăgubirile și, de asemenea, obligarea acestuia la câte 30 lei daune cominatorii pentru fiecare zi de întârziere, tribunalul a constatat că acestea sunt premature în raport de dispozițiile art.28 din Legea nr.10/2001, potrivit cu care, prin analogie, primarul trebuie să emită dispoziție de despăgubiri în termen de 60 zile de la data prezentei. Pe cale de consecință, sub acest aspect, cererea a fost respinsă.
Cu privire la cheltuielile pe care reclamanta le-a efectuat cu prezentul proces, în baza art.274 Cod procedură civilă instanța a respins și acest capăt de cerere, pentru lipsa dovezilor în acest sens.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel pârâtul Primarul Comunei, pe care a criticat-o pentru netemeinicie și nelegalitate, invocând următoarele motive:
În leg tură cu necontestarea în termenul legal de 30 zile a dispozi iei men ionate mai sus, se susține că instanța în mod eronat și interpret nd gre it a constatat faptul că pârâta nu a cut dovada că această dispozi ie a fost comunicată reclamantei, întrucât rezultă cert din confirmarea de primire din data de 03.03.2006 că reclamanta a primit și dispozi ia de respingere, în această confirmare fiind eviden iată adresa nr.1289 din 28.02.2006. Prin această adresă i-a fost naintată reclamantei dispozi ia nr.58/20.02.2006 emisă de Primarul comunei prin care a fost respinsă notificarea reclamantei.
Potrivit dispozițiilor Legii nr.554/2004 și raportat la prevederile art.137 alin.1 Cod procedură civilă, instan a trebuia să analizeze temeinic acest aspect și să dea prioritate excep iei cu caracter peremptoriu, situa ie ce face astfel imposibilă analiza fondului cauzei.
II. Pe fondul cauzei, se susține că solu ia instan ei este gre ită deoarece ra ionamentul cut porne te de la o premisă falsă.
Problema de drept pusă în discu ie este aceea dacă Legea nr.10/2001 statuează n mod derogatoriu de la dreptul comun, că imobilul construc ie demolat ca urmare a faptului că a fost construită fără autoriza ie legală de construc ie, încât demolarea imobilului nu s-a cut în mod abuziv, aceasta fiind una dintre condițiile imperative ale Legii nr.10/2001.
Se susține că din procesul-verbal de contraven ie nr.2/173 din 05.05.1973 rezultă cert că a pus în execu ie " construcție una casă de locuit personală" fără a avea autoriza ie de construcție și implicit a fost propusă oprirea lucr rilor în scopul ob inerii de autoriza ie de construc ie, fapt sanc ionat de prevederile Decretelor nr.545/1958 și 144/1958, unde demolarea construcției s-a cut în baza unor norme legale la aceea vreme, ntemeiate astfel pe o situa ie de drept.
De asemenea, se arată de către apelant, și în baza procesului-verbal din 19.05.1987 contravenientul men ionat mai sus a recunoscut abaterile ite de la legisla ia în vigoare și actele normative, acesta fiind de acord cu demolarea lucr rilor de construcție executate fără autoriza ie de construcție, aspecte pe care contravenientul nu le-a contestat și a fost de acord cu măsurile întreprinse de tre autorit ăț ile competente, fapt confirmat prin semn tura acestuia.
Apelantul susține că instan a de fond nu a cut o analiză judicioasă a materialului probator administrat în cauză și nu a aplicat în mod corespunz tor dispozițiile imperative ale Legii nr.10/2001, neexistând motive pentru anularea dispozi iei în cauză emisă de Primarul comunei.
Apelul este fondat pentru considerentele ce vor fi expuse:
Prin prima critică, se susține că în mod greșit instanța de fond a soluționat excepția privind tardivitatea contestației, reținând că pârâta nu a cut dovada că această dispozi ie a fost comunicată contestatoarei, deși din înscrisurile din dosar rezultă o altă situație de fapt. Această critică este fondată pentru considerentele ce vor fi expuse.
Potrivit art.26 alin.3 din Legea nr.10/2001, termenul în care persoana îndreptățită poate ataca în justiție dispoziția prevăzută de art.25 alin.1 din același act normativ, este de 30 zile de la comunicarea acesteia. Este un termen de decădere, nefiind susceptibil de întrerupere.
În speță, în mod necontestat, dispoziția ce formează obiectul pricinii de față i-a fost comunicată petentei, conform confirmării de primire de la fila 17, la data de 03.03.2006. Pe acest formular, se menționează numărul documentului comunicat, respectiv 1289/28.02.2006, care este, conform înscrisului de la fila 16, adresa prin care Primăria comunei, înaintează intimatei dispoziția nr.58/2006. Rezultă cu certitudine că la data de 03.03.2006, conform confirmării de primire, contestatoarei i-a fost comunicată adresa nr.1289/28.02.2006, cu următorul conținut: "alăturat vă înaintăm dispoziția nr. 58 din 20.02.2006, emisă de primarul comunei ".
În raport de data comunicării dispoziției, respectiv 03.03.2006, formularea contestației la data de 26.09.2008, apare cu evidență ca fiind făcută cu depășirea termenului de 30 de zile prevăzut de legiuitor.
Potrivit dispozițiilor art.137 alin.1 Cod procedură civilă, instan a trebuia să analizeze temeinic acest aspect și să dea prioritate excep iei cu caracter peremptoriu.
Față de considerentele mai sus expuse, apelul este fondat și va fi admis, potrivit dispozițiilor art.296 Cod procedură civilă, cu consecința schimbării sentinței instanței de fond în sensul respingerii contestației ca tardiv formulate.
Raportat la soluția pronunțată, nu se mai impune analizarea celei de-a doua critici formulate prin motivele de apel, deoarece vizează aspecte de fond ce nu mai pot fi cercetate ca urmare a soluționării cauzei prin admiterea excepției tardivității.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de pârâtul PRIMARUL COMUNEI, cu domiciliul în comuna, județul A, împotriva sentinței civile nr.62 din 23 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-, intimată fiind reclamanta, domiciliată în comuna nr.9, județul
Schimbă sentința în sensul că respinge contestația ca tardiv formulată.
Cu drept de recurs, în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 22 octombrie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
Președinte, Judecător,
- - - ---
Grefier,
Red.
Tehnored.
6 ex./17.11.2009
Jud. fond:
Președinte:Florinița CiorăscuJudecători:Florinița Ciorăscu, Corina Pincu Ifrim
