Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 131/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 131/
Ședința publică din 11 mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Vanghelița Tase
JUDECĂTOR 2: Mihaela Popoacă
Grefier - -
S-a luat în examinare apelul civil formulat de apelanții pârâți PRIMARUL MUNICIPIULUI C, MUNICIPIUL C PRIN PRIMAR și CONSILIUL LOCAL, cu sediul în C,- în contradictoriu cu intimatul reclamant, domiciliat în,-, județul C, împotriva sentinței civile 1566 din 9.12.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța - secția civilă - în dosarul nr-, având ca obiect contestație în temeiul Legii 10/2001.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă apelanții pârâți Primarul municipiului C, Municipiul C prin Primar și Consiliul Local C reprezentați de d-na avocat în baza delegației din 8.04.2009 de substituire a d-nei avocat și intimatul reclamant asistat de d-na avocat potrivit împuternicirii avocațiale AV nr. 64169/8.05.2009.
Procedura este legal îndeplinită, în conf. cu disp.art. 87 și urm. Cod pr. civilă.
După referatul grefierului de ședință;
Avocatul intimatului reclamant depune întâmpinare, cu mențiunea că a înmânat un exemplar avocatului apelanților pârâți, iar acesta din urmă nu solicită amânarea cauzei pentru comunicarea întâmpinării întrucât a luat cunoștință de conținutul acesteia.
Reținând că părțile nu mai au cereri prealabile de formulat ori înscrisuri de depus la dosar, instanța, fiind lămurită asupra cauzei, în temeiul art. 150 Cod pr. civilă declară dezbaterile închise, constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra apelului.
Având cuvântul pentru apelanții pârâți, avocatul acestora solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat și obligarea intimatului reclamant la plata cheltuielilor de judecată.
Susține în esență că nu se poate dispune restituirea în natură a unei cote ideale dintr-un bun, tocmai pentru că nu se cunoaște care este partea din bun, privit în materialitatea sa, asupra căruia reclamantul deține un drept de proprietate. Noțiunea de restituire presupune un bun bine individualizat, obligația fiind una de a face. În plus, individualizarea părții din imobil ce corespunde cotei de 3/16, pretinsă de reclamant, nu s-a individualizat prin nici un mijloc de probă.
Sub un alt aspect, stabilirea părții din imobil în concret nu se poate realiza efectiv în faza de executare a hotărârii judecătorești, instanța de judecată fiind obligată să individualizeze bunul sau să identifice toate criteriile de individualizare a acestuia.
Pentru intimatul reclamant, avocatul acestuia având cuvântul pune concluzii de respingere a apelului ca nefondat și menținerea hotărârii pronunțate de instanța de fond.
Cota indiviză preluată de stat este clar identificată prin decizia de preluare în proprietatea statului, nefiind necesară efectuarea unei expertize. De altfel, nu există nicio reglementare în sensul că nu se poate restitui o cotă indiviză.
Cu privire la punerea în executare a hotărârii, în fapt cota indiviză se află în posesia reclamantului și a surorii sale, ceea ce exclude necesitatea punerii în executare a hotărârii, sora reclamantului achitând chirie pentru această cotă parte din imobil.
Nu solicită cheltuieli de judecată.
Instanța rămâne în pronunțare asupra apelului.
CURTEA
Asupra apelului de față;
Prin cererea adresată Tribunalului Constanța la 2.05.2008, înregistrată sub nr-, reclamantul a chemat în judecată pe pârâții Primarul Municipiului C, Municipiul C prin Primar și Consiliul Local C, solicitând obligarea pârâților la restituirea și lăsarea în deplină proprietate și netulburată posesie a cotei indivize de 3/16 din imobilul situat în C,-, compus din suprafața utilă totală de 80,00 mp, un beci în suprafață de 10,14 mp împrejmuit cu soclu de zidărie și lemn pe o lungime de 47,80 ml.
S-a solicitat, în subsidiar, ca în măsura în care nu este posibilă restituirea în natură, pârâtul Primarul municipiului C să fie obligat la emiterea dispoziției care să cuprindă oferta de despăgubiri; cu cheltuielile de judecată ocazionate de acest proces.
În considerente s-a arătat că reclamantul are calitatea de persoană îndreptățită în conformitate cu art. 3 lit. a din Legea nr. 10/2001, formulând notificare înregistrată la Primăria C sub nr. 733/09.08.2001 privind restituirea în natură a imobilului menționat.
S-a arătat că deși art. 23 alin. 1 din Legea nr. 10/2001 prevede un termen de 60 de zile de emitere a unei dispoziții motivate asupra cererilor depuse, calculat de la data depunerii notificării, această solicitare nu a fost încă soluționată.
Reclamantul a menționat că în baza autorizației de lucrări nr. 4240/1960 și 60247/1965 a Sfatului Popular C, părinții săi - și - au edificat construcția situată în C,-, compusă din trei camere, hol, baie, verandă, bucătărie, magazie și beci.
La data de 25.06.1980 a decedat tatăl reclamantului, rămânând ca moștenitori, conform certificatului de moștenitor nr. 317/16.04.1981, mama reclamantului, sora lui și reclamantul,.
Prin decizia nr. 85/01.03.1989 a fostului Consiliu Popular al Jud. C, a fost preluată fără plată în proprietatea statului, conform art. 1 din Decretul nr. 409/1995, art. 2 alin. 2 și art. 4 din Decretul nr. 223/1974, cota de 3/16 din acest imobil, care a fost transmisă în administrarea
Măsura a fost dispusă ca urmare a faptului că potrivit adresei nr. 8202/1988 a Ministerului d e Interne, reclamantul a fost plecat în interes de serviciu în anul 1984 în afara României și a refuzat înapoierea în țară.
S-a apreciat că măsura de preluare a fost generată de prevederea din Decretul nr. 223/1974 potrivit căreia în construcțiile și terenurile pot fi deținute în proprietate doar de către persoanele fizice care au domiciliul în țară, fapt care contrazicea însăși Constituția din anul 1965, care nu permitea discriminări între cetățenii statului.
Preluarea a fost realizată, așadar, susține reclamantul, cu titlu de sancțiune, motiv pentru care poate fi încadrată în categoria preluărilor abuzive.
S-a arătat, totodată, că această decizie nu a putut fi contestată datorită necomunicării.
Reclamantul a mai menționat că în acest caz, conduita imputabilă a persoanei notificate care, din neglijență sau rea voință, refuză să răspundă la notificarea făcută de persoana îndreptățită, deschide dreptul acesteia din urmă la justiție.
La termenul din 7.10.2008 au fost depuse de către Primăria C - Direcția Administrație Publică Locală istoricul de rol fiscal pentru imobilul în litigiu și situația juridică.
Soluționând pe fond cauza, Tribunalul Constanțaa pronunțat sentința civilă nr. 1599 din 9.12.2008, prin care a admis acțiunea reclamantului în contradictoriu cu pârâții Primarul Municipiului C, Municipiul C prin Primar și Consiliul Local
Au fost obligați pârâții la restituirea în natură a cotei indivize de 3/16 din imobilul situat în C,-, compus din suprafața utilă totală de 80,00. un beci în suprafață utilă de 10,14. împrejmuit cu soclu de zidărie și lemn în lungime de 97,80. astfel cum a fost identificată prin decizia nr. 85/ 1989 fostului Consiliu Popula al Județului
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că în baza deciziei nr. 85/1989 s-a preluat fără plată în proprietatea statului cota indiviză din imobilul în litigiu, constând în suprafața utilă de 80. un beci în suprafață de 10,14. împrejmuit cu soclu de zidărie și lemn pe o lungime de 47,80. întrucât titularul dreptului de proprietate asupra acestei cote - reclamantul - a fost plecat peste granițele țării în interes de serviciu în anul 1984 și a refuzat înapoierea.
Preluarea în patrimoniul statului a cotei-părți din imobilul mai sus menționat s-a făcut în baza Decretului 223/1974, care a fost considerată de către instanță, fiind incidente dispozițiile Legii 10/2001.
S-a mai reținut că reclamantul a făcut dovada calității de persoană îndreptățită la măsurile reparatorii prevăzute de Legea 10/2001, fapt pentru care pârâții au fost obligați la restituirea în natură a cotei indivize de 3/16 din imobilul situat în C,-, județul
În termen legal, împotriva sentinței civile nr. 1566 din 9.12.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța au declarat apel pârâții Primarul Municipiului C, Municipiul C prin Primar și Consiliul Local C, ca fiind nelegală și netemeinică pentru următoarele:
Motivează apelul arătând că instanța nu poate dispune restituirea în natură a unui imobil în lipsa unei individualizări a acestuia. Ori, în speță, reclamantul a investit instanța cu o cerere de restituire a unei cote ideale de 3/16 din imobil.
Din punct de vedere juridic, apelanții susțin că este imposibilă restituirea în natură a unei cote ideale dintr-un bun, întrucât nu se cunoaște partea din imobil, privit în materialitatea sa, asupra căruia reclamantul deține un drept de proprietate.
Noțiunea de "restituire în natură" presupune un bun bine individualizat în materialitatea sa. În această situație, operațiunea de predare - primire nu se poate realiza asupra unei cote ideale dintr-un drept de proprietate. În plus, individualizarea părții din imobil ce corespunde cotei de 3/16 pretinse de către reclamant nu s-a realizat prin nici un mijloc de probă administrat în cauză.
De asemenea, stabilirea părții din imobil ce trebuie restituită reclamantului, nu se poate realiza în faza de executare a hotărârii judecătorești, astfel încât nu sunt incidente dispozițiile art. 3712Cod pr. civilă.
Pentru cele menționate mai sus, apelanții au solicitat admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței apelate, în sensul respingerii acțiunii ca nefondată.
Analizând sentința apelată în baza motivelor de apel formulate, Curtea constată că apelul este nefondat pentru următoarele:
În baza dispozițiilor art. 21 din Legea 10/2001 reclamantul a declanșat procedura necontencioasă, notificând prin în baza notificării nr. 733/2001 Primăria Municipiului C, prin care a solicitat restituirea în natură a cotei de 3/16 din imobilul situat în C,-, județul C, compus din suprafață utilă totală de 80. un beci în suprafață de 10,14. împrejmuit cu soclu de zidărie și lemn în lungime de 47,80.
În subsidiar, a solicitat acordarea de despăgubiri în cazul în care restituirea în natură nu este posibilă.
Odată cu notificarea au fost depuse actele doveditoare: act de proprietate, certificat de moștenitor nr. 317/16.04.1981 emis de fostul notariat de Stat Județean C, decizia nr. 85 din 1.03.1989 de trecere fără plată în proprietatea statului a cotei indivize de 3/16 din imobilul mai sus menționat.
Întrucât de la data formulării notificării au trecut aproape 7 ani, iar unitatea deținătoare nu a emis decizie sau dispoziție motivată, reclamantul s-a adresat Tribunalului Constanța pentru soluționarea cererii de restituire în natură a cotei-părți de 3/16 din imobil.
Soluționând cererea, Tribunalul Constanțaa admis acțiunea și a dispus restituirea cotei ideale de 3/16 din imobil, cu motivarea că reclamantul a făcut dovada proprietății, a calității de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii.
Împotriva soluției de admitere apelanții pârâți au declarat apel, susținând că nu este posibilă restituirea unei cote ideale dintr-un imobil întrucât nu sunt incidente dispozițiile Legii nr. 10/2001, susținere care nu este fondată în raport de dispozițiile art. 4 din Legea 10/2001.
Conform dispozițiilor art. 4 din Legea nr. 10/2001 și ale art. 4 al.1 din HG250/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii 10/2001, în cazul în care restituirea este cerută de mai multe persoane îndreptățite, care invocă un titlu de proprietate ce atestă existența unei coproprietăți la data preluării abuzive, se va emite o decizie de restituire în care se vor consemna cotele ideale prevăzute în titlul de proprietate invocat. Ulterior emiterii deciziei de restituire, coproprietarii pot ieși din indiviziune pe calea dreptului comun.
Prin urmare, după recunoașterea dreptului reclamantului de a i se restitui în natură cota de 3/16 din imobil, iar nu prin echivalent, oricare dintre coproprietarii imobilului pot solicita sistarea stării de indiviziune, prin atribuirea în natură unuia din proprietari sau partajarea în natură avându-se în vedere criteriile reglementate de dispozițiile art. 6739Cod pr. civilă.
În concluzie, în mod corect instanța a dispus restituirea în natură a cotei ideale de 3/16 din imobilul situat în C,-, compus din suprafața utilă de 80. un beci în suprafață utilă de 10,14. împrejmuit cu soclu de zidărie și lemn în lungime de 47,80. astfel cum a fost identificată prin decizia nr. 85/1989 a fostului Consiliu Popular al Județului
În atare situație, este înlăturată ca nefondată și susținerea apelanților că această cotă de 3/16 nu a fost identificată în materialitatea sa.
Cu privire la punerea în executare a hotărârii pentru care apelanții susțin că nu se poate executa, se constată că reclamantul se află în posesia cotei indivize, ceea ce exclude punerea în executare a acesteia.
Pentru considerentele expuse, Curtea în baza art. 296 Cod pr. civilă va respinge ca nefondat apelul.
Urmează a lua act că intimatul reclamant nu a solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul civil formulat de apelanții pârâți PRIMARUL MUNICIPIULUI C, MUNICIPIUL C PRIN PRIMAR și CONSILIUL LOCAL, cu sediul în C,- în contradictoriu cu intimatul reclamant, domiciliat în,-, județul C, împotriva sentinței civile 1566 din 9.12.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța - secția civilă - în dosarul nr-, ca nefondat.
Ia act că nu se solicită cheltuieli de judecată de către intimat.
Definitivă.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 11 mai 2009.
Președinte, Judecător,
- - Grefier, - -
- -
Jud.fond
Red.dec.jud.
3.06.2009
Dact.gref.
6 ex./3.06.2009
Președinte:Vanghelița TaseJudecători:Vanghelița Tase, Mihaela Popoacă
