Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 133/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 133/
Ședința publică de la 23 Aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Anica Ioan
JUDECĂTOR 2: Luminita Cristea
Grefier - -
-.-.-.-.-.-.-.-.-
Pentru astăzi fiind amânată soluționarea apelului civil declarat de reclamantul, cu domiciliul în G,-, -.1,.7 împotriva sentinței civile nr.1450 din 17 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul civil nr-.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 15.04.2009, când, instanța având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 23.04.2009, când,
CURTEA
Asupra apelului civil de față:
Din actele și lucrările dosarului rezultă următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1450/17.11.2008 Tribunalul Galația respins acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu Primăria Municipiului G ca nefondată.
Pentru a se pronunța astfel prima instanță a reținut că reclamantul a solicitat
anularea dispoziției nr. 3911/SR/31.05.2006 emisă de Primăria Municipiului și restituirea suprafeței de 321,48 mp. situată în G- și despăgubiri pentru construcția ce a fost demolată arătând că prin notificarea nr. 3625/23.04.2001 a solicitat măsuri reparatorii pentru imobilul rămas de pe urma bunicului a cărui moștenitor este.
Prin dispoziția nr. 3911/2006 emisă de Primăria Municipiului G s-a propus acordarea de despăgubiri în condițiile Legii nr. Nr.10/2001 deoarece terenul nu poate fi restituit în natură, fiind afectat de lucrări de sistematizare.
În motivarea acțiunii reclamantul a susținut că pe teren se află în prezent garaje care pot fi demolate astfel că terenul poate fi restituit in natură pe vechiul amplasament.
Parata a solicitat respingerea acțiunii cu motivarea că prin notificare reclamantul a solicitat restituirea în natură a terenului și nu un alt teren în compensare.
Instanța a reținut din raportul de expertiză efectuat în cauză că vechiul amplasament al imobilului nu a putut fi identificat cu precizie deoarece strada a fost desființată în totalitate prin lucrări de construcție de blocuri și prin lucrări de sistematizare.
Pe baza unui plan de situație din anul 1962 s-a stabilit zona în care se afla amplasat imobilul situat în str. - -, zonă afectată în totalitate de construcții edificate. S-a concluzionat că în acea zonă nu există nici un teren liber de construcții pentru a putea fi restituit în natură.
În acest context prima instanță a apreciat că soluția propusă de către Primăria Municipiului G prin dispoziția emisă este conformă cu prevederile Titlului VII din Legea nr. 247/2005, în sensul acordării de despăgubiri.
De asemenea a mai reținut prima instanță că motivele invocate de către reclamant nu pot fi primite atâta timp cât acesta nu poate dovedi nelegalitatea dispoziției contestate, Primăria acordând o măsură reparatorie legală și confirmată și de expertiza dispusă în cauză.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul susținând că în mod greșit prima instanță a reținut că nu a solicitat un teren în compensare (în eventualitatea în care terenul pe care îl revendică nu se poate restitui pe vechiul amplasament) sau să fie despăgubit așa cum prevede legea.
Din raportul de expertiză efectuat in cauză nu rezultă în mod clar unde este imobilul și asta se datorează faptului că nu deține acte care să identifice hotarele, aceste documente le deține Primăria și deși le-a solicitat nu le-a pus la dispoziția instanței.
A mai susținut apelantul că instanța calificat acțiunea ca fiind contestație la executare și a respins-o ca nefondată, omițând că acțiunea cuprinde 3 capete de cerere, că a dispus efectuarea unei expertize tehnice pentru identificarea unui teren de pe lista afișată de Primărie cu terenuri propuse pentru acordarea în compensare, ocazie cu care chiar expertul a arătat că a solicitat ca o variantă și compensarea cu un alt teren.
Dacă cererea ar fi fost interpretată corect s-ar fi acordat teren în compensare, așa cum rezultă și din cele două rapoarte de expertize efectuate.
A mai invocat reclamantul în apelul său că dosarul a fost judecat în fond de un judecător iar hotărârea pronunțată de un alt judecător și totodată i s-a încălcat dreptul la apărare deoarece i s-a respins o cerere de amânare deși avocatul ales nu s-a putut prezenta fiind internat în spital.
In concluzie apelantul a solicitat admiterea apelului și a acțiunii în sensul de a obliga Primăria Municipiului G de a respecta dreptul solicitat prin atribuirea în echivalent a unui teren.
Intimata prin întâmpinarea depusă a cerut respingerea apelului ca nefondat deoarece la critica privind acordarea unui teren în compensare nu au fost probate motive de nelegalitate.
In ceea ce privește raportul de expertiză reclamantul nu și-a dovedit acțiunea în sensul că, potrivit art. 1069 Cod de procedură civilă era sarcina sa de a depune acte: planuri, schițe, pentru ca expertul să poată identifica imobilul revendicat și nu sarcina Primăriei așa cum pretinde reclamantul.
Referitor la denumirea acțiunii drept contestație la executare, o astfel de exprimare s-a folosit doar o singură dată în cuprinsul sentinței și critica aceasta nu poate fi primită ca motiv de apel.
Apelul declarat urmează a fi admis deși nu toate criticile sunt întemeiate.
Sub aspect procedural Curtea constată că motivele invocate de către reclamant nu sunt întemeiate deoarece din actele dosarului rezultă că dezbaterile în fond din data de 12.11.2008 au avut loc în fața aceluiași judecător care a pronunțat și sentința de fond, fiind respectat art. 256 alin.1 cod procedură civilă; dreptul la apărare nu a fost încălcat în condițiile în care cererea de amânare din 12.11.2008 nu a fost dovedită cu actul medical nici în momentul solicitării și nici chiar în apel și în condițiile în care, potrivit art. 156 Cod procedură civilă instanța a amânat pronunțarea în vederea depunerii concluziilor scrise; mențiunea acțiunii drept contestație la executare este o evidentă eroare materială strecurată în dispozitivul dactilografiat al hotărârii ce poate fi îndreptată pe calea prevăzută de art. 281 Cod procedură civilă și nu aduce nici o vătămare reclamantului în condițiile în care instanța a analizat și s-a pronunțat în funcție de obiectul judecății dedus judecății. Și care a constat in acțiunea împotriva dispoziției Primăriei la Legea nr. 10/2001.
Pe fond criticile sunt întemeiate.
În condițiile în care chiar Primăria prin dispoziția emisă a identificat terenul reclamantului ca fiind ocupat și imposibil de restituit în natură și în condițiile în care prin acțiunea formulată reclamantul a solicitat în subsidiar un alt teren în compensare. Soluția primei instanțe de respingere a acțiunii este nelegală, deoarece, potrivit art.1 alin.2 din Legea Nr.10/2001 modificată măsurile reparatorii în echivalent vor consta în compensare cu alte bunuri, sau servicii oferite în echivalent, cu acordul persoanei îndreptățite, sau despăgubiri acordate în condițiile prevederilor speciale.
Așadar are prioritate acordul persoanei îndreptățite și măsura compensării cu alte bunuri înaintea măsurii despăgubirilor.
Față de aceste dispoziții legale cât și față de concluzii raportului de expertiză efectuat în primă instanță de expert din care rezultă că suprafața revendicată echivalează cu 3215 în T 130 P 471/1 Curtea va admite apelul declarat de reclamant și va schimba sentința în sensul admiterii acțiunii anulării dispoziției Primăriei Municipiului G și acordării în compensare a suprafeței de 3215m.teren p. în /471/1 extravilan iar pentru construcția demolată urmând a se constata dreptul reclamantului la despăgubiri civile actualizate la zi.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelulcivil declarat de reclamantul, cu domiciliul în G,-, -.1,.7 împotriva sentinței civile nr.1450 din 17 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul civil nr-.
Schimbă-n tot sentința civilă nr.1450/2008 a Tribunalului Galați și-n rejudecare:
Admite contestația.
Anulează Dispoziția 2911/SR/2006 a Primarului G și dispune acordarea de teren în compensare, teren în suprafață de 3215 mp. situat în T 130 P 471/1 - extravilan G astfel cum a fost identificat de expert.
Dispune restituirea despăgubirilor primite cu ocazia exproprierii, despăgubiri actualizate conform Legii 10/2001.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 23.04.2009.
Președinte, Judecător,
- -
Grefier,
- -
Red.AI-22.05.2009
Dact.MH-22.05.2009/4 ex.
Fond:
Președinte:Anica IoanJudecători:Anica Ioan, Luminita Cristea
