Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 137/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECTIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 137
Ședința publică de la 09 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Georgeta Protea
JUDECĂTOR 2: Mona Maria Pivniceru
Grefier: - -
S-a luat în examinare cererea de apel formulată de - împotriva sentinței civile nr. 527 din 30.03.2009 a Tribunalului Iași.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat pentru apelantul și consilier juridic pentru intimata Universitatea
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că pricina este la al treilea termen de judecată.
Avocat solicită refacerea expertizei având în vedere că există contradicții între rezultatul din raportul de expertiză și situația de fapt din teren, situație ce a fost sesizată de reprezentantul primăriei și de reprezentanții bisericii ce arată că nici o suprafață de teren nu se află în posesia lor.
Precizează că este ridicat un gard drept, universitatea are un plan de amplasament efectuat de un inginer din care rezultă că există o graniță pe o linie frântă, planul a fost copiat de expert, nu a afectat suprafața de teren menționată în decizie, iar nu a fost de acord.
Solicită admiterea unei expertize de identificare a terenului, a se stabili suprafețele ce se află în posesia universității ce sunt libere și care pot fi restituite. Nu s-a făcut această expertiză, nu s-au dovedit toate suprafețele pe care le deține universitatea, dacă pot sau nu să fie restituite.
Referitor la probele solicitate, reprezentantul intimatei arată că se opune admiterii expertizei, la instanța de fond s-a dispus efectuarea unei expertize topo pentru identificarea terenului, expertul a stabilit și a identificat acest teren, nu poate fi restituit în natură, reclamantul nu a avut obiecțiuni la raportul de expertiză pe care și l-a însușit.
În ceea ce privește evaluarea terenului, se opune admiterii acestei probe, prin modificările Legii nr. 10/2001 prin Legea nr. 247/2005 s-a stabilit o cale administrativă de reglementare a situației, comisiei pentru stabilirea despăgubirilor îi revine atributul de a emite dispoziția referitoare la despăgubiri.
Referitor la solicitarea de a se efectua o expertiză de identificare a suprafețelor libere, arată că legea obligă unitatea deținătoare, în măsura posibilităților, să compenseze. Universitatea nu dispune de bunuri și servicii, a propus acordarea de despăgubiri, cererea formulată de partea adversă depășește cadrul legal.
Interpelat, cu privire la cele două planuri de amplasament de la filele 17-18 doar apel, apărătorul apelantului arată că a formulat o adresă către intimată, a primit acele planuri identice. Nu cunoaște de ce, la instanța de fond, nu a fost prezentat înscrisul de la universitate și reclamantului. Planul de amplasament de la fila 18 emană de la universitate și planul de amplasament din 1918, de asemenea.
Consilier juridic arată că reclamantul a invocat faptul că actul a fost ascuns dar acesta nu este un înscris nou. În cazul în care comisia locală de aplicare a Legii nr. 10/2001 emite o decizie cu privire la soluționarea unui dosar, este nevoie ca specialistul să identifice terenul pentru a vedea care este suprafața exactă, care sunt limitele. Este un act întocmit de salariatul Universității I, cel din anul 1918 nu este întocmit de el.
Instanța, având în vedere că aceste înscrisuri au fost avute în vedere la efectuarea expertizei la instanța de fond, nu s-au formulat obiecțiuni și nu s-a adus nici un element nou, respinge proba solicitată privind identificarea terenului.
În ceea ce privește cererea de evaluare a terenului, instanța respinge proba, în conformitate cu dispozițiile din capitolul V titlul VII din Legea nr. 247/2005 ca neutilă cauzei și cea de identificare a terenurilor ce ar putea fi oferite în compensare.
, apărătorul apelantului și reprezentantul intimatei arată că nu mai au alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată pricina în stare de judecată și acordă cuvântul părților la dezbateri.
Avocat arată că nu mai poate pune concluzii cu privire la apel.
Consilier juridic solicită respingerea apelului, menținerea hotărârii instanței de fond.
Declarându-se dezbaterile închise, după deliberare:
CURTEA DE APEL:
Asupra apelului civil de față;
Reclamantul - a chemat în judecată pârâta Universitatea " " I, solicitând, ca în contradictoriu cu aceasta să se dispună anularea parțială a Deciziei nr. 9/ 30.07.2008 emisă de pârâtă și obligarea acesteia la restituirea în natură a terenului liber - pe vechiul amplasament - și, pentru diferența de suprafață, obligarea la retrocedarea unui teren în echivalent valoric pe alt amplasament.
Motivând cererea, reclamantul a arătat că, prin notificarea nr. 2334/N/29.05.2001 solicitat restituirea în natură a imobilului compus din trei corpuri de case din cărămidă (17 camere și 19 dependințe) și teren în suprafață de 5000. situat în municipiul I,-.
Prin decizia atacată, pârâta Universitatea " " I, a respins cererea de restituire în natură a terenului în suprafață de 2673,62. și p. a propus acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale, deși, conform art. 1 din legea nr. 10/2001, imobilele preluate în mod abuziv de către stat se restituie în natură iar, în cauză, în urma probelor administrate, se va constata că o mare parte din teren care este neconstruit, poate fi restituit în natură.
În drept, reclamantul își întemeiază cererea pe dispozițiile legii nr. 10/ 2001.
Tribunalul Iași, prin sentința civilă nr. 527 din 30.03.2004, a respins contestația formulată de - reținând că, prin Decizia nr. 9/ 30.07.21009 emisă de pârâtă, a fost soluționată notificarea înregistrată sub nr. 2334/ N/ 29.05.2001, formulată de reclamantul -, (prin care a solicitat restituirea în natură a imobilului compus din trei corpuri de case în prezent demolate și teren în suprafață de 5000. p., situat în I,- ) în sensul respingerii cererii de restituire în natură a terenului în suprafață de 2673,82. situat p. în I,-, motivat de faptul că acesta este ocupat de construcții (o parte din construcția corpului B al Universității " ").
Prin decizia de respingere a notificării, pârâta recunoaște calitatea de persoană îndreptățită a reclamantului - așa cum este definită de disp. art. 3 alin. 1 litera "a" din legea 10/2001 - la acordarea de măsuri reparatorii, dar nu constând în restituirea în natură a terenului în suprafață de 2673,82. p., ci prin echivalent, sub formă de despăgubiri în baza legii speciale.
Expertiza tehnică topografică, efectuată în cauză, a evidențiat faptul că terenul a cărui retrocedare se solicită, nu poate fi restituit în natură fiind afectat de detalii de sistematizare ( corpuri de clădiri și utilități ale Universității).
În ce privește obiecțiunile formulate de reclamant la raportul de expertiză, acestea au fost respinse, motivat de faptul că instanța nu a admis obiectivul contestat, (stabilirea de către expert dacă în posesia universității se află teren care se poate acorda în compensație în echivalent valoric) apreciind că este atributul entității deținătoare a imobilului, și nu a expertului, să stabilească măsurile reparatorii care pot fi acordate - potrivit art. 1 alin. 2 din legea 10/2001 - în cazul imposibilității restituirii în natură a imobilelor.
De altfel, pârâta, în calitate de unitate deținătoare a imobilului, a precizat în decizia nr. 9/2008, că nu dispune de bunuri sau servicii care să poată fi oferite notificatorului în compensare pentru terenul deținut.
- a declarat apel considerând că sentința tribunalului este nelegală și netemeinică.
În motivarea apelului, el susține că se impune refacerea raportului de expertiză tehnică, deoarece situația din teren este diferită de cea constatată de expertul tehnic.
Susține apelantul că raportul de expertiză efectuat de către intimată i-a fost trimis la solicitarea sa expresă, iar acesta justifică efectuarea unei noi expertize tehnice.
Apelantul consideră că expertiza ce se va efectua în apel trebuie să stabilească și împrejurarea dacă intimata are în patrimoniul său alte terenuri care să poată să-i fie acordate în compensație.
Mai apreciază apelantul că expertiza tehnică trebuie să evalueze terenul ce i-a fost preluat de stat și să-i stabilească valoarea de piață.
Universitatea "Al. " Iaf ormulat întâmpinare solicitând respingerea apelului ca nefondat întrucât expertiza tehnică efectuată la instanța de fond a individualizat cu exactitate terenul din litigiu, iar identitatea topo-cadastrală pe care ea a făcut-o prin personalul propriu nu este aptă de a conduce la o altă soluție decât cea pronunțată de instanța de fond.
Intimata mai arată că măsura compensării c alte bunuri sau servicii este atributul unității deținătoare a imobilului și nu a expertului sau a instanței de judecată, iar evaluarea imobilului este de competența Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.
În apel a fost administrată proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului în raport de susținerile părților, de ansamblul materialului probator administrat în cauză și de prevederile legale incidente, Curtea reține că apelul nu este întemeiat.
Astfel,Curtea constată că, prin notificarea înaintată Primăriei Municipiului I, - a solicitat restituirea în natură a imobilului situat în I,-, compus din trei corpuri de clădire ce au fost demolate și din suprafața de 5.000. teren.
Primăria Municipiului Iar edirecționat notificarea la Universitatea "Al. " I, iar aceasta, prin decizia nr. 9 din 30.07.2008, a respins cererea de restituire în natură a imobilului.
Prin art. 2 din decizie, intimata a dispus retrimiterea notificării la Primăria Municipiului I în ceea ce privește construcțiile care au fost demolate.
La articolele 3 și 4 din decizie, Universitatea "Al. " Iad ispus direcționarea notificării la unitățile deținătoare ale terenului, respectiv pentru suprafața de 2.035,08. la Spitalul Clinic de Urgență, iar pentru 291,10. la "40 "
La art. 5 din decizie, Universitatea "Al. " Iap ropus acordarea către notificator de despăgubiri, în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv de către stat, pentru suprafața de 2673,82. teren.
Expertiza topometrică efectuată la instanța de fond a concluzionat că terenul din litigiul dedus prezentei judecăți este deținut astfel: 2673,82. de către Universitatea "Al. " I, 2035,08. de către Spitalul Clinic de Urgențe I și 291,10. de către "40 "
În ceea ce privește suprafața de teren deținută de intimată, expertiza tehnică a stabilit că aceasta este afectată în totalitate de detalii de sistematizare (suprafețele de 15,94.p; 123,35. și 36,21. fiind ocupate de corpul B al Universității, iar cea de 2498,32. reprezentând cale de acces pentru pompieri cu intrare printre corpurile B și C și taluz de protecție împotriva alunecării terenului.
Apelantul nu a formulat obiecțiuni în ceea ce privește identificarea terenului și situația sa actuală, astfel că expertiza de identificare a terenului efectuată de salariatul intimatei, care nu are calitatea de expert autorizat de Ministerul Justiției, nu poate justifica cererea apelantului de efectuare a unei noi expertize. Cererea apelantului de efectuare a unei expertize tehnice care să identifice terenurile pe care intimata i le-ar putea oferi în compensare nu este întemeiată, deoarece măsura compensării se poate aplica numai cu privire la bunurile sau serviciile disponibile pe care unitatea deținătoare le înscrie în tabelul prevăzut de art. 1 alin. 5 din Legea nr. 10/2001 și de art. 1.7 din nr.HG 250/2007 de aprobare a Normelor Metodologice de aplicare unitară a legii și nu cu privire la orice bunuri sau servicii pe care unitatea le are în patrimoniul său și care i-ar fi absolut necesare pentru realizarea obiectului său de activitate.
Nici cererea de evaluare a imobilului în raport de valoarea sa de piață nu este întemeiată, atât timp cât decizia contestată a fost emisă ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 247/2005.
Potrivit art. 16 alin. 2 Cap. V Titlul VII din Legea nr. 247/2005, notificările formulate conform Legii nr. 10/2001, care nu au fost soluționate în sensul arătat la alin. 1 până la data intrării în vigoare a legii, se predau pe bază de proces-verbal de predare-primire Secretariatului Comisiei Centrale, însoțite de deciziile/dispozițiile emise de entitățile investite cu soluționarea notificărilor.
În alineatul 5 se stabilește că Secretariatul Comisiei Centrale va proceda la centralizarea dosarelor, după care acestea vor fi transmise evaluatorului sau societății de evaluatori, în vederea întocmirii raportului de evaluare. Acest raport va conține, potrivit alin. 6 al aceluiași articol, cuantumul despăgubirilor în limita cărora vor fi acordate titlurile de despăgubire.
Față de cele ce preced, Curtea reține că sentința tribunalului este legală și temeinică, iar apelul este neîntemeiat.
În baza art. 296 Cod procedură civilă, se va respinge apelul declarat de - și se va păstra hotărârea apelată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge apelul declarat de - împotriva sentinței civile nr. 527 din 30.03.2009 a Tribunalului Iași, sentință pe care o păstrează.
Definitivă. Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi - 09.10.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
- - - ---
Grefier,
- -
Red.
Tehnored.
Tribunalul Iași:
22.10.2009
2 ex.
Președinte:Georgeta ProteaJudecători:Georgeta Protea, Mona Maria Pivniceru
