Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 139/2009. Curtea de Apel Cluj

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CLUJ

Secția civilă,de muncă și asigurări sociale,

pentru minori și familie

Dosar nr-

DECIZIA CIVILĂ NR. 139/A/2009

Ședința publică din data de 4 mai 2009

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: Anca Adriana Pop

JUDECĂTOR 2: Silvia Nicorici

GREFIER: - -

S-a luat în examinare apelul declarat de reclamantul apelant împotriva sentinței civile nr. 1268 din 23.11.2007 pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr- (nr.în format vechi 1750/2006) privind și pe pârâta intimată ""- B M, având ca obiect acțiune în baza Legii nr. 10/2001.

La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reclamantul apelant, lipsă fiind reprezentantul pârâtei intimate.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

Apelul este introdus în termenul legal, a fost comunicat cu pârâta intimată și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar conform art.50 din Legea nr.10/2001.

S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că reclamantul apelant formulat și înregistrat prin serviciul de registratură al instanței, la data de 24 martie 2009, cerere de repunere a cauzei pe rol prin care a solicitat și judecarea cauzei în lipsă, conform prev. art. 242 pct.2 pr.civ.

La data de 26 martie 2009, reclamantul apelant a depus la dosar o altă cerere prin care solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat și judecarea cauzei în lipsă.

Nefiind formulate cereri prealabile ori excepții de invocat, Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul reclamantului în susținerea apelului.

Reclamantul apelant solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat în scris.

CURTEA:

Prin sentința civilă nr.1268 din 23 noiembrie 2007 a Tribunalului Maramureș, pronunțată în dosar nr-, s-a respins acțiunea reclamantului, pentru anularea deciziei 19/27 ianuarie 2006 emisă în baza Legii 10/2001 de pârâta Compania Națională a Prețioase și " " B

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că persoana juridică notificată la Legea 10/2001 n-a putut depune la dosar originalul notificării înregistrată la pârâta N " " BMs ub nr. 1821/14 aprilie 2005 deși această notificare, care să poarte ștampila cu numărul și data înregistrării la executorul judecătoresc înăuntrul termenului prevăzut de Legea 10/12001, a fost solicitată în mod repetat de tribunal pârâtei în proces, conform încheierilor civile din 15 decembrie 2006, 12 ianuarie 2007, 9 februarie și 9 martie 2007.

Chiar dacă s-ar considera că notificarea înaintată de la Legea 10/2001 ar fi fost formulată în termenul legal, adică cel mai târziu până la data de 14 februarie 2002, această notificare nu conține elemente suficiente de identificare a terenului solicitat a fi restituit în natură în suprafață de 2762 mp, menționat ca fiind expropriat prin Decretul Consiliului de Stat 108/1971 și tabelul anexă nr. 2 la acest decret.

Deși în notificarea la Legea 10/2001 depusă în copie xerox la dosar, reclamantul susține că terenul în litigiu a fost expropriat de la el, în răspunsul la interogator acesta declară că nu cunoaște terenul și de aceea nu poate preciza alte elemente de identificare a lui pentru a se putea efectua expertiza încuviințată în cauză.

Tot la interogator, reclamantul a recunoscut că nu este moștenitorul legal (fiu) al defunctului, decedat la 5 nov. 1970, anterior exproprierii terenului în litigiu, menționat ca făcând parte din masa succesorală a acestui defunct, în cuprinsul certificatului de moștenitor 238/15 aprilie 1971 și cu care notificatorul, prin mandatar, a înțeles să facă dovada proprietății asupra terenului care formează obiectul notificării la Legea 10/2001.

Potrivit art. 3 din Legea 10/2001, sunt îndreptățiți în înțelesul acestei legi la măsuri reparatorii constând în restituire în natură sau, după caz, prin echivalent persoanele fizice, proprietari ai imobilelor la data preluării în mod abuziv a acestora de orice persoană juridică, în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989.

Întrucât reclamantul nu a făcut dovada proprietății asupra terenului în suprafață de 2762 mp cerut la Legea nr.10/2001, tribunalul a respins ca neîntemeiată acțiunea acestuia pentru anularea deciziei emisă de pârâtă.

Împotriva acestei sentințe reclamantul a declarat apel în termen legal solicitând instanței admiterea apelului, în principal, desființarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în subsidiar, schimbarea hotărârii și admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, cu obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.

In motivarea apelului reclamantul a arătat că solicită aplicarea art.297 alin.1 pr.civ. prin desființarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare întrucât tribunalul nu a cercetat fondul cauzei. Reclamantul a solicitat restituirea în natură a imobilului confiscat în mod abuziv, descris în decretul de expropriere, astfel încât prima instanță nu putea să procedeze la soluționarea cauzei fără a cerceta dacă imobilul în litigiu este sau nu liber de construcții și dacă poate sau nu să fie restituit în natură.

In ipoteza în care acest aspect ar fi analizat pentru prima dată de către instanța de apel reclamantul este prejudiciat întrucât se omite judecarea cauzei prin înlăturarea unui grad de jurisdicție.

Considerentele hotărârii care vizează inexistența unei notificări la Legea nr.10/2001, condițiile de formă ale acestei notificări, calitatea procesuală sau interesul petentului nu echivalează cu o cercetare în fond a cauzei sub toate aspectele. Hotărârea atacată este nelegală deoarece aceste aspecte au fost lămurite prin sentința civilă nr.994/03.12 2005 Tribunalului Maramureș, pronunțată în dosar nr.3014/2005, rămasă irevocabilă, hotărâre prin care s-a statuat supra îndreptățirii reclamantului la acordarea măsurilor reparatorii pentru imobilul expropriat. Prin această sentință s-au analizat aspectele legate de existența și înaintarea notificării prin intermediul executorului judecătoresc dar și cu privire la calitatea de persoană îndreptățită a reclamantului astfel încât hotărârea atacată încalcă autoritatea de lucru judecat.

Imobilul solicitat în prezenta cauză a aparținut reclamantului și a fost preluat în mod abuziv prin Decretul de expropriere nr.108/1971 și tabelul anexă nr.2 care fac dovada preluării abuzive de către Statul Român a terenului de 2762 mp. de la reclamant, aspecte care nu au fost contestate de intimată.

Totodată, în mod nelegal, prima instanță a revenit asupra probei privind efectuarea expertizei topografice în condițiile în care a apreciat că această probă este concludentă pentru soluționarea cauzei, reținând în mod cu totul paradoxal că intimatul nu a stăruit în administrarea probei încuviințate.

Terenul confiscat de Statul Român este situat practic în vecinătatea imobilului unde se află casa de locuit a reclamantului fiind o parte din grădina casei.

Prin încheierea pronunțată în ședința publică din 02.04.2008 a Curții de APEL CLUJ instanța a dispus suspendarea judecării apelului în baza art.242 alin.1 pct.2 pr.civ. și trimiterea dosarului spre păstrare la arhivă până la o nouă cerere de stăruință a părților.

La data de 24.03.2009 reclamantul a înregistrat o cerere de repunere pe rol a apelului și de soluționare a acestuia în lipsa sa de la dezbateri.

Pârâta intimată - B M, deși legal citată, nu și-a delegat reprezentant în instanță și nu a formulat întâmpinare prin care să își exprime poziția procesuală.

Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de apel formulate, Curtea în temeiul art.295 pr.civ. reține următoarele.

Prin cererea introductivă de instanță, reclamantul a solicitat tribunalului în contradictoriu cu pârâta Compania Națională a Prețioase și ""- BMa nularea deciziei nr.19/27.01.2006 emisă de pârâtă și, în principal, restituirea în natură a terenului în suprafață de 2762 mp. situat în, jud.M, iar în subsidiar, compensarea cu un alt imobil sau dacă nu este posibil, acordarea de despăgubiri raportat la valoarea actuală de piață, stabilită la data soluționării cererii de notificare, potrivit standardelor internaționale de evaluare.

Prin notificarea înregistrată sub nr.71/14.02.2002 la BEJ și sub nr.182/14.04.2005 la pârâtă, reclamantul a solicitat restituirea în natură a terenului în suprafață de 2762 mp. expropriat prin Decretul Consiliului de Stat al din 23.03.1971, situat în, jud. M (34-35 dosar fond).

Întrucât pârâta a refuzat să se pronunțe asupra notificării, reclamantul a formulat o plângere împotriva acesteia, care a fost soluționată prin sentința civilă nr.994/02.12.2005 a Tribunalului Maramureș, pronunțată în dosarul nr.3014/2005, rămasă definitivă și irevocabilă prin neexercitarea căilor de atac. Prin această hotărâre judecătorească pârâta a fost obligată să se pronunțe prin dispoziție motivată cu privire la notificarea depusă de reclamantul prin intermediul executorului judecătoresc, înregistrată sub nr.71/2002, la Legea nr.10/2001, privind terenul în suprafață de 2762 mp. situat în (21-22 dosar fond).

În considerentele acestei hotărâri judecătorești s-a stabilit că, prin notificarea nr.71/2002, reclamantul a solicitat restituirea în natură a terenului în suprafață de 2762 mp. situat în, preluat abuziv de statul român și deținut de pârâtă care în calitate de unitate deținătoare are obligația ca, în termen de 60 de zile, conform art.2 alin.1 din Legea nr.10/2001 republicată, să se pronunțe prin decizie sau dispoziție motivată asupra cererii de restituire în natură.

Prin decizia nr.19 din 27.01.206 emisă de pârâtă, s-a respins notificarea reclamantului în baza motivațiilor formulate de comisia internă de analiză a notificărilor cuprinse în dispoziția nr.351/26.01.2006 (5, 6-9 dosar fond);

Prin Decretul Consiliului de Stat al nr.108/19.03.1971 s-a dispus exproprierea și trecerea în proprietatea statului, dându-se în administrarea Centralei Minelor și B M, terenurile în suprafață totală de 172.418,50 mp. cu construcțiile aferente, situate în orașul, jud.M, identificate potrivit planului de situație nr.2, proprietatea locuitorilor prevăzuți în tabelul anexă nr.2 care face parte integrantă din decret în scopul construirii unui iaz de decantare a apelor reziduale industriale rezultate din procesul tehnologic de preparare a minereurilor neferoase (36-37 dosar fond).

În tabelul anexă nr.2 la decret, la poziția nr.9, figurează reclamantul, cu domiciliul în nr.266 jud.M, cu suprafață de 2762 mp. teren situat în, parcela nr.11 din planul de situație.

Conform art.3 alin.1 lit.a din Legea nr.10/2001, sunt îndreptățite, în înțelesul prezentei legi, la măsuri reparatorii constând în restituire în natură sau, după caz, prin echivalent, persoanele fizice, proprietari ai imobilelor la data preluării în mod abuziv a acestora.

De asemenea, art.24 din același act normativ statuează că, în absența unor probe contrare, existența și, după caz întinderea dreptului de proprietate, se prezumă a fi cea recunoscută în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus măsura preluării abuzive sau s-a pus în executare măsura preluării abuzive. În aplicarea acestor prevederi și în absența unor probe contrare, persoana individualizată în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus sau, după caz, s-a pus în executare măsura preluării abuzive este presupusă că deține imobilul sub nume de proprietar.

Raportat la textul legal mai sus enunțat, în lipsa unor dovezi contrare, reclamantul este proprietarul prezumat de lege asupra imobilului teren în suprafață de 2762 mp. situat în loc., jud.M, parcela nr.11 din planul de situație anexat Decretului de expropriere nr.108/1971. Prin actul de autoritate prin care s-a dispus măsura exproprierii reclamantul și-a dovedit atât calitatea de proprietar al imobilului expropriat, cât și întinderea dreptului de proprietate asupra acestuia, astfel încât instanța de fond a statuat în mod greșit asupra faptului că acesta nu a dovedit existența dreptului de proprietate asupra terenului expropriat.

Mai mult decât atât, această împrejurare a fost recunoscută de pârâtă prin decizia atacată, în sensul că, reclamantul figurează printre cei 24 de proprietari de terenuri expropriate care nu aveau construcții iar acesta nu se regăsește printre persoanele care nu au fost de acord cu despăgubirile, necontestând exproprierea.

Pe de altă parte, în speță operează efectul pozitiv al autorității lucrului judecat de care se bucură sentința civilă nr.994/02.12.2005 a Tribunalului Maramureș, dosar nr.3014/2005, în sensul că, aspectele tranșate irevocabil prin această hotărâre judecătorească referitoare la notificarea reclamantului înregistrată sub nr.71/14.02.2002 la BEJ și calitatea de unitate deținătoare a părții asupra terenului în suprafață de 2762 mp. situat în și expropriat prin Decretul nr.108/1971 al Consiliului de stat al, nu mai pot fi analizate și cenzurate de instanța judecătorească în prezentul litigiu.

De asemenea, este întemeiată critica reclamantului privind refuzul administrării în cauză a probei constând în expertiza tehnică topografică.

Astfel, prin încheierea pronunțată în ședința publică din 30.06.2006 instanța de fond a încuviințat proba solicitată de reclamant pentru efectuarea expertizei tehnice topografice judiciare și a pus în vedere acestuia să achite un avans al onorariului expertului, în sumă de 300 lei, în termen de 5 zile. Reclamantul și-a îndeplinit această obligației și a făcut dovada achitării avansului stabilit de instanță, prin chitanța CEC din 03.07.2006 (41, 44 dosar fond).

Ulterior, la termenul de judecată din 29.06.2007 instanța a dispus înlocuirea expertului inițial numit în cauză, cu expertul (201 dosar fond), iar la ultimul termen de judecată din 23.11.2007, tribunalul a revenit asupra probei întrucât "data înregistrării acțiunii reclamantului este de 07.03.2006 și faptul că reclamantul nu a stăruit în administrarea probei cu expertiza".

Contrar susținerilor primei instanțe, din verificarea actelor de procedură, precum și a înscrisurilor depuse de reclamant rezultă că acesta, reprezentat de, a stăruit la fiecare termen de judecată în administrarea acestei probe. Data înregistrării acțiunii civile nu constituie un impediment legal pentru revenirea asupra probei încuviințate în condițiile în care durata procesului la instanța de fond nu este imputabilă atitudinii procesuale a reclamantului care, prin reprezentantul său, a urmărit în mod constant desfășurarea procesului.

Pentru aceste considerente de fapt și de drept, Curtea apreciază că prima instanță a soluționat procesul fără a intra în cercetarea fondului, nefiind lămurite aspectele legate de starea de fapt dedusă judecății astfel încât în temeiul art.297 alin.1 pr.civ. va desființa hotărârea atacată și va trimite cauza spre rejudecare aceleași instanțe, Tribunalul Maramureș.

În rejudecare, instanța de fond va stărui, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite apelul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 1268 din 23 XI 2007 Tribunalului Maramureș, pronunțată în dosar nr-, pe care o desființează și trimite cauza spre rejudecare pe fond, aceluiași Tribunal.

Decizia este definitivă.

Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.

Dată și pronunțată în ședința publică din 4 mai 2009.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER

- - - - - - -

RED./MR/12.05.09/4 EX.

Jud.fond:

Președinte:Anca Adriana Pop
Judecători:Anca Adriana Pop, Silvia Nicorici

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 139/2009. Curtea de Apel Cluj