Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 14/2008. Curtea de Apel Brasov

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BRAȘOV

SECTIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

DECIZIA CIVILĂ Nr. 14/Ap

Ședința publică din 18 februarie 2008

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Rodica Popa

Judecător G -

Grefier - -

Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelului declarat de contestatorul, împotriva sentinței civile nr. 435 din 5 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul civil nr-.

La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.

Procedura îndeplinită.

Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 11 februarie 2008, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțare pentru astăzi, 18 februarie 2008.

CURTEA:

Asupra apelului civil de față.

Prin sentința civilă nr. 435/S/5.10.2007, Tribunalul Brașova admis excepția nulității absolute a dispoziției nr. 7253/21.02.2007 emisă în temeiul Legii nr. 10/2001 de intimatul Municipiul B, excepție invocată din oficiu de instanță, a admis contestația formulată de contestatorul și în consecință, a constatat nulitatea absolută a mai sus - precizatei dispoziții.

Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut următoarele.

La data de 22.11.2001, a survenit decesul persoanei care a formulat, în condițiile reglementate de Legea nr. 10/2001, notificare prin care a solicitat a-i fi restituite în echivalent bunurile imobile în litigiu.

Prin certificatul de moștenitor nr. 3/30.01.2002, emis de, s-a stabilit că natura succesiunii rămasă după defuncta este testamentară, în baza testamentului autentificat sub nr. 886/05.07.2001 de biroul aceluiași notar public.

De asemenea, prin certificatul de moștenitor menționat s-a stabilit că, contestatorul din prezenta cauză are calitatea de legatar cu titlu particular al defunctei și că, în această calitate îi revine din masa succesorală rămas după defuncta cota de 80% din întregul imobil situat în B,-,.B,. 6, înscris în nr. 31365 B sub nr. top 9103/2/1/4/1/1/1/2/XXVI, precum și întregul drept de proprietate asupra imobilul situat pe raza Comunei, constituit din tarlaua ( ) 12, parcela 169/1/6 și întregul drept de proprietate privind imobilul situat pe raza comunei, constituit din tarlaua ( ) 12, parcela /16.( fia 125)

Din considerentele ce preced, se reține că, calitatea contestatorului de legatar cu titlu particular nu conferă acestui decât drepturi asupra bunurilor imobile identificate în certificatul de moștenitor menționat mai sus, el nefiind de natură să confere părții menționate niciun drept asupra bunurilor imobile pentru care numita a formulat notificare în condițiile reglementate de Legea nr. 10/2001, așa cum în mod nelegal și netemeinic a statuat intimatul prin dispoziția atacată.

Este de menționat că, prin concluziile scrise pe care le-a depus la dosarul cauzei, contestatorul a susținut că are atât calitatea de moștenitor cu titlu particular al defunctei, conform precizatului certificat de moștenitor, cât și calitatea de moștenitor legal al proprietarilor inițiali ai imobilelor revendicate.

De asemenea, în concluziile scrise pe care le-a formulat, partea menționată a arătat că, calitatea sa de moștenitor cu titlu particular îi conferă dreptul de a beneficia de măsurile reparatorii instituite de Legea nr. 10/2001, astfel cum statuează art. 4 alin. (4) din acest act normativ.

În legătură cu afirmația contestatorului făcută în sensul că are și calitatea de moștenitor legal al numitei, se reține că, la dosarul cauzei nu există nicio probă care să dovedească această susținere.

Astfel, singurele acte de stare civilă depuse la dosarul cauzei, și care au făcut parte din documentația aferentă dispoziției contestate sunt certificatul de naștere a numitei, certificatul de căsătorie a acesteia și certificatul de deces a acesteia, or, niciunul din aceste acte de stare civilă nu este de natură să ateste filiația contestatorului față de persoana menționată.

De altfel, contestatorul nu a indicat care este gradul său de rudenie cu titularul notificării formulată pentru imobilele în litigiu și nici care sunt actele de stare civilă care fac dovada acestui grad de rudenie.

În acest sens, este, de asemenea, de menționat că în toate actele pe care le-a întocmit în cadrul procedurii prealabile obligatorii, reglementată de Legea nr. 10/2001, contestatorul a invocat calitatea sa de moștenitor testamentar al numitei, conform certificatului de moștenitor nr. 3/30.01.2002, aceasta fiind, de altfel, și calitatea reținută de intimat, în dispoziția atacată.

În ceea ce privește afirmația contestatorului făcută în sensul că, în favoarea sa operează dispozițiile art. 4 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, se reține că textul de lege menționat statuează că de cotele moștenitorilor legali sau testamentari care nu au urmat procedura reglementată de actul normativ menționat profită ceilalți moștenitori care au depus în termen cererea de restituire.

Acest text de lege trebuie însă interpretat prin raportare la dispozițiile legale care reglementează calitatea de persoană îndreptățită, în înțelesul Legii nr. 10/2001, el putând fi invocat numai de moștenitorul legal sau testamentar care are vocația de a solicita acordarea măsurilor reparatorii instituite de actul normativ menționat.

Or, contestatorul, în calitate de moștenitor cu titlu particular al numitei, nu deține drepturi decât asupra bunurilor expres indicate în legat, bunuri printre care nu se găsesc și bunurile imobile în litigiu.

Raportat la considerentele ce preced, se constată că, în mod greșit intimatul a statuat, în dispoziția pe care a emis-o, că, contestatorul este îndreptățit să beneficieze de măsurile reparatorii reglementate de Legea nr. 10/2001, pentru imobilele în litigiu, în calitate de moștenitor cu titlu particular al defunctei, deoarece, această parte nu deține niciun drept asupra acestor imobile și, prin urmare nici nu putea să continue procedura instituită de actul normativ menționat, în calitatea mai sus indicată, această posibilitate având-o doar moștenitorii universali și cu titlu universal ai defunctei.

Așa fiind, se reține că intimatul a emis dispoziția atacată cu încălcarea dispozițiilor imperative ale Legii nr. 10/2001, care reglementează calitatea de persoană îndreptățită să beneficieze de măsurile reparatorii instituite de acest act normativ, astfel că, pentru considerentele de fapt și de drept mai sus expuse, în temeiul art. 137 alin. (1) din Codul d e procedură civilă, va admite excepția pe care a invocat-o din oficiu și, în consecință, va constata nulitatea absolută a acestei dispoziții.

Cum finalitatea anulării dispoziție contestate nu se poate atinge decât în urma admiterii contestației, tribunalul va admite contestația supusă judecății, ca o consecință a admiterii excepției invocată în cauză.

Împotriva acestei sentințe a formulat apel contestatorul, solicitând admiterea apelului și schimbarea în tot a sentinței apelate, în sensul desființării acesteia și a trimiterii cauzei spre rejudecare tribunalului.

În esență, în motivarea apelului, astfel cum aceasta a fost completată, contestatorul a susținut că soluția primei instanțe este nelegală atâta timp cât, pe de o parte, a interpretat greșit dispozițiile art. 4 din Legea nr. 10/2001, iar pe de altă parte poate dovedi prin probele solicitate prin apel, că are și calitatea de moștenitor legal, pe lângă aceea de moștenitor cu titlu particular.

Examinând sentința apelată în raport cu actele și lucrările de la dosar, cu motivele de apel invocate și probele administrate în această cale de atac, curtea a reținut cele ce urmează.

Prin probele administrate în această cale de atac, contestatorul a dovedit că, pe lângă calitatea de moștenitor testamentar cu titlu particular a defunctei, o are și pe aceea de moștenitor legal al aceleiași defuncte, sens în care a depus în dosarul instanței de apel, acte de stare civilă, precum și testamentul amintitei defuncte, autentificat sub nr. 886/5.07.2001 de către (care nu a fost depus în dosarul primei instanțe), în care defuncta îl numește nepot.

Așadar, acceptând legatul, contestatorul a acceptat și succesiunea legală în calitate de nepot de soră și profită de cotele moștenitorilor care nu au depus cerere de restituire în termen.

Prin urmare, contestatorul este persoană îndreptățită în sensul dispozițiilor art.4 din Legea nr. 10/2001.

Cum prima instanță a soluționat contestația în modul expus, fără a intra în cercetarea fondului, în baza art. 297 alin. 1 Cod procedură civilă urmează a admite apelul, a desființa sentința apelată și a trimite cauza spre rejudecarea pe fond a contestației, aceleiași instanțe.

Pentru aceste motive,

În numele legii,

DECIDE:

Admite apelul formulat de contestatorul împotriva sentinței civile nr.435/S/5.10.2007 pronunțată de Tribunalul Brașov pe care o desființează și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Cu recurs în 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică azi, 18.02.2008.

PREȘEDINTE: Rodica Popa

- -

JUDECĂTOR 2: Gheorghe Burdea

G -

Grefier,

- -

Red./24.04.2008

Tehnoredact./24.02.2008/ 5 ex.

Jud. fond

Președinte:Rodica Popa
Judecători:Rodica Popa, Gheorghe Burdea

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 14/2008. Curtea de Apel Brasov