Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 14/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.14/
Ședința publică din 14 ian.2009
PREȘEDINTE: Luminița Șolea
JUDECĂTOR 2: Simona Bacșin
Grefier - - -
-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-
La ordine fiind soluționarea apelului civil declarat de reclamantul, cu domiciliul ales la.av., cu sediul în G,-, -.8,.2,.52 împotriva sentinței civile nr.1490 din 11 oct.2007 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul civil nr-.
La apelul nominal a răspuns pentru intimata Instituția Primarului Municipiului G consilier juridic, lipsă fiind apelantul-reclamant și apărătorul acestuia.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, în sensul că a fost returnată copia de pe răspunsurile la obiecțiunile formulate la raportul de expertiză comunicate apelantului, prin serviciul registratură s-au depus la dosar concluziile scrise de către apelant, după care;
Curtea având în vedere că apelantul a depus la dosar concluzii scrise, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentantul intimatei consilier juridic având cuvântul solicită respingerea apelului. Nu este de acord cu expertiza. Amplasamentul nu este corect stabilit și consideră că nu se poate restitui în natură. Nu este de acord nici cu expertiza. Solicită a se analiza și să se constatate căse pot restitui lotul 1și lotul 2.
Curtea rămâne în pronunțare.
CURTEA
Asupra apelului civil de față;
Prin cererea înregistrată sub nr-- pe rolul Tribunalului Galați, reclamantul a solicitat în contradictoriu cu Primarul Mun. G, anularea Dispoziției nr-8907/SR/2006, atribuirea de teren în compensare, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii se reține că are calitate de persoană îndreptățită și a solicitat acordarea de măsuri reparatorii pentru imobilul situat în G,- prin notificarea nr.15/2001 și 99/2001 depuse prin executorul judecătoresc, în conformitate cu dispozițiile Legii 10/2001.
Așa cum rezultă din Raportul Comisiei interne de analiză nr-15/22.05.2006 a depus toate documentele doveditoare în sprijinul solicitării, în mod nelegal aceasta a propus acordarea de măsuri reparatorii în echivalent, în conformitate cu disp. Legii 247/2005, despăgubiri ce se vor acorda de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, respectiv în acțiuni la Fondul Proprietatea
În drept și-a întemeiat acțiunea pe disp. Legii 10/2001.
În dovedirea acțiunii s-a folosit de proba cu înscrisuri.
Prin întâmpinare (fila 15 dosar) s-a solicitat respingerea acțiunii pe motiv că prin Dispoziția nr-2907/SR/2006 privind soluționarea dosarului întocmit în baza notificărilor nr-15/2001 și 99/2001 depuse prin executorul judecătoresc, în conformitate cu dispozițiile Legii 10/2001, compartimentul de specialitate din cadrul instituției, Serviciul de Revendicări a apreciat că solicitantul nu a făcut dovada deposedării.
În urma diligențelor purtate cu compartimentele de specialitate din cadrul instituției, nu a reieșit cu claritate dacă imobilul situat în G- figurează în patrimoniul Municipiului Pe de altă parte, din aceleași diligențe, rezultă că imobilul în discuție a intrat în proprietatea statului ca urmare a aplicării Decretului nr-588/1962 și actual, în zonă sunt edificate blocuri de locuință.
Prin sentința civilă nr.1490/2007 a Tribunalului Galațis -a respins acțiunea ca nefondată reținându-se următoarele:
Din actele și lucrările dosarului, rezultă că imobilul nu mai poate fi restituit în natură, în această situație fiind aplicabile art. 1,2, 13, și 16 din Titlul VII- regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv- titlu din conținutul Legii 247/2005 privind reforma în domeniul proprietății și justiției precum și unele măsuri adiacente (dispoziții ale legii speciale incidente prezentei spețe), surse de finanțare, cuantumul și procedura de acordare a despăgubirilor aferente imobilelor care nu pot fi restituite în natură, rezultate din aplicarea Legii 10/2001 sunt reglementate de acest act normativ.
De asemenea, potrivit art. 1 din Legea nr-213/1998, lege privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia, prevede că "dreptul de proprietate aparține statului sau unităților administrativ teritoriale, asupra bunurilor care potrivit legii sau natura lor sunt de uz sau interes public", iar art. 2 din aceeași lege, prevede că "statul sau unitatea administrativ teritorială exercită posesia, folosința și dispoziția asupra bunurilor care alcătuiesc domeniul public, în limitele și în condițiile legii".
Articolul 38 alin. 5 lit. a din Legea nr-215/2001 așa cum a fost modificată și completată prin Legea nr-286/2006 prevede că "Consiliul Local hotărăște darea în administrare, concesionarea sau închirierea bunurilor proprietate publică a comunei, orașului sau municipiului, după caz, precum și serviciilor publice de interes local, în condițiile legii". Cu alte cuvinte, instituția îndrituită să dispună de terenurile ca aparțin domeniului public este doar Consiliul Local G, atribuit ce exclude competențele instanțelor judecătorești, potrivit legii.
De asemenea, în temeiul art. 11 din Legea nr-213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia, "bunurile din domeniul public sunt inalienabile, insesizabile și imprescriptibile".
Regimul juridic al terenurilor ce fac parte din domeniul public sau privat al unității administrativ-teritoriale împiedică instanța să acorde în compensare alt teren. Acest atribut aparține în exclusivitate Municipiului G, ca proprietar și Consiliului Local, ca administrator al domeniului public al unității administrativ-teritoriale.
Pe cale de consecință, Tribunalul a respins acțiunea.
Impotriva sentinței civile nr.1490/2007 a Tribunalului Galația declarat apel reclamantul invocând faptul că i s-a încălcat dreptul la apărare prin aceea că la 30.09.2007 a reziliat contractul de mandat cu primul său apărător și la 02.10.2007 a depus prin registratură o cerere prin care solicita amânarea cauzei pentru a-și angaja un alt avocat, cerere care nu a ajuns la dosar. Instanța, neavând cunoștință de această cerere, a procedat la judecarea cauzei.
La 09.10.2007 a înregistrat la judecătorul de serviciu o cerere de repunere pe rol a cauzei, cerere ce a avut aceeași soartă ca prima.
Pe fond, precizează că a solicitat restituirea în natură a terenului și că pentru a se verifica această posibilitate a propus efectuarea unei expertize, propunere căreia nu i s-a dat curs. Partea adversă a fost de acord cu administrarea acestei probe, dar instanța nu.
Ori, atâta vreme cât existau nelămuriri cu privire la identificarea exactă a amplasamentului terenului și stabilirea situației sale actuale, se apreciază că-n mod greșit i s-a respins acest mijloc de probă.
Pentru aceste motive a considerat că se impune desființarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Galați.
Prin întâmpinare intimatul a solicitat respingerea apelului ca tardiv, fără nici o motivare. Pe fond a precizat că reclamantul nu a făcut dovada dreptului de proprietate, iar termenul final de depunere al actelor doveditoare s-a împlinit la 01.07.2003.
Potrivit art.1169 cod civil și art.3 din Legea nr.10/2001 sarcina probei deținerii bunului incumbă persoanei care pretinde dreptul.
In finalul întâmpinării, intimata ne reamintește că instituția îndrituită să dispună de terenurile ce aparțin domeniului public este doar Consiliul Local G - atribut ce excede competențelor instanțelor judecătorești și că bunurile din domeniul public sunt inalienabile, insesizabile și imprescriptibile.
In apel s-a administrat proba cu acte și cu expertiză topometrică.
Examinând actele și lucrările dosarului se constată că apelul nu este fondat.
In ceea ce privește excepția tardivității apelului se constată că nu este fondată pentru că sentința civilă nr.1490/2007 a Tribunalului Galația fost comunicată reclamantului la 24.10.2007, iar declarația de apel a fost depusă la 6.XI.2007 respectându-se termenul de 15 zile prev. de art.284 Cod procedură civilă.
Primul motiv de apel vizând lipsa de apărare, de asemenea nu e întemeiat pentru că cererile de care face vorbire apelantul sunt la dosarul de fond la filele 55, 56, 58, astfel că judecătorul le-a luat în calcul.
Pe fond, intimata nu contestă nici dreptul de proprietate al autorului apelantului (drept dovedit de actul de vânzare-cumpărare nr.3532/1920 pentru 1363 mp.), nici faptul că terenul în cauză a fost preluat de stat (vezi Decretul de expropriere nr.588/1962) și nici faptul că e "persoană îndreptățită" a beneficia de măsurile reparatorii prev. de Legea nr.10/2001. " discordiei" din cauză e natura măsurii reparatorii.
Potrivit Dispoziției 2907/31.05.2006 a Primăriei G se propune acordarea de despăgubiri conform Titlului VII al Legii nr.247/2005 pentru că imobilul nu poate fi restituit în natură.
Prin prezentul apel reclamantul contestă faptul că nu s-a dispus restituirea în natură a imobilului. Deși la fond opțiunea reclamantului a fost de acordare a unui alt teren în compensare avându-se-n vedere că prin art.7 din Lege anr.10/2001 se acordă întâietate măsurii restituirii în natură ca formă de despăgubire și că potrivit modificărilor aduse de Legea nr.247/2005 această măsură poate fi luată-n calcul oricând, chiar și-n fața Comisiei Centrale de Acordare a Despăgubirilor, instanța de apel a primit probele solicitate de reclamant pentru verificarea acestei opțiuni.
Prin expertiza efectuată-n cauză s-a reușit stabilirea vechiului amplasament a imobilului și s-a constatat că în prezent terenul este ocupat parțial de blocuri și că există două locații care nu sunt afectate de lucrări de construcții cu caracter definitiv.
- Locația I conturată pe planul de situație anexat cu literele E, F, G, D în
suprafață de 92,10 mp. unde sunt amplasate construcții provizorii, printre care garajul 1, garajul 2 parțial, o zonă din terenul și spațiul betonat dintre garaje și alee. Se știe că toate garajele au autorizație de construcție provizorie cu chirie anuală plătită la serviciul financiar al Primăriei.
- Locația II-a conturată cu literele H, I, J, K cu suprafața de 152,44
mp.care cuprinde spațiu și parte dintr-o parcare auto dintre blocurile E9 și D4.
Deși apelantul a dorit restituirea în natură a celor două bucăți de teren propuse
de expert, instanța nu va da curs acestei cereri pentru că potrivit disp. art.11 alin.4 din Legea nr.10/2001 "în cazul în care lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ocupă funcțional întregul teren afectat, măsurile reparatorii se stabilesc în echivalent pentru întregul imobil.
Ori, imobilul în cauză a fost expropriat pentru construirea de blocuri și clădiri social-culturale, expertiza efectuată-n cauză atestă că scopul exproprierii a fost atins iar terenurile de 92 mp. și 152,44 mp. propuse de expert pentru restituirea în natură răspund nevoilor locatarilor care locuiesc în blocurile din zonă (parcare, spațiu, teren pentru etc.).
Față de considerentele de mai sus, prin prisma disp.art.296 alin.1 teza II cod procedură civilă urmează a se respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apeluldeclarat de reclamantul, cu domiciliul ales la.av., cu sediul în G,-, -.8,.2,.52 împotriva sentinței civile nr.1490 din 11 oct.2007 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul civil nr-.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 14.01.2009.
Președinte, Judecător,
- - - -
Grefier,
- -
Red.LȘ-12.02.2009
Dact.MH-12.02.2009/4 ex.
Fond:
Președinte:Luminița ȘoleaJudecători:Luminița Șolea, Simona Bacșin
