Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 14/2010. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 14
Ședința publică de la 26 Ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Oana Ghiță
JUDECĂTOR 2: Sorin Drăguț
Grefier: - - -
*****
Pe rol, judecarea apelului declarat de reclamantele,cu domiciliul în C, str. C-,. 64,. 1,. 4, județul D, cu domiciliul în C,. Br.lui,. 27,. 1,. 12, județul D, împotriva sentinței civile nr. 198 de la 27 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Dolj - Secția Civilă în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâții PRIMĂRIA MUNICIPIULUI C, PRIMARUL MUNICIPIULUI C, cu domiciliul în C, str. - - -. 9, județul D, cu domiciliul în C, str. -, -. 7, județul D, cu domiciliul în Tg.J, str. -,. 8,. 1,.15, județul G, având ca obiect legea 10/2001.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns apelanta reclamantă, personal și asistată de avocat, același avocat reprezentând și apelanta reclamantă, mandatar reprezentând intimata pârâtă, lipsind intimații pârâți PRIMĂRIA MUNICIPIULUI C, PRIMARUL MUNICIPIULUI C,.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care;
Mandatar reprezentând intimata pârâtă a depus la dosarul cauzei în copie acte de stare civilă, respectiv certificat de naștere emis pe numele său și carte de identitate emis pe numele părții pentru care are mandat și dovada calității de licențiat în drept, respectiv în copie diplomă de licență nr. 6586/23.06.2005.
S-a învederat că nu mai sunt cereri de formulat.
Nemaifiind excepții de invocat, probe de administrat, alte cereri de formulat, curtea, constatând cauza în stare de soluționare, a acordat cuvântul asupra apelului.
Instanța a interpelat apărătorii părților în legătură cu stadiul dosarului nr- al Tribunalului Dolj având ca obiect contestația împotriva Dispoziției nr. 9766/2003 emisă de Primăria municipiului
Apărătorul apelantelor reclamante a învederat că dosarul este înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție în recurs, iar apelul declarat împotriva sentinței pronunțată de prima instanță a fost respins de Curtea de APEL CRAIOVA.
Avocat pentru apelantele reclamante și a pus concluzii de admitere a apelului și în raport de prevederile art. 297 Cod procedură civilă, desființarea sentinței pronunțată de prima instanță și trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea administrării de probatorii, respectiv administrarea probei cu expertiză tehnică specialitatea topometrie cu obiective stabilite și depuse de reclamante prin nota de ședință existentă la dosarul cauzei.
A arătat că imobilul solicitat de cele două reclamante a fost solicitat atât în baza legii 10/2001 cât și în baza legii 247/2005.
A susținut că art. 4 alin. 3 din Legea 10/2001 prevede că succesibilii care după data de 6 martie 1954 nu au acceptat moștenirea sunt repuși de drept în termenul de acceptare a succesiunii pentru toate bunurile care fac obiectul prezentei legi. Cererea de restituire are valoarea de acceptare a succesiunii pentru bunurile a căror restituire se solicită în temeiul acestei legi. În aceste condiții aplicarea în cauză a dispozițiilor art. 696 și 700 din Codul civil sunt străine de natura pricinii.
A mai susținut că instanța de fond și-a depășit limitele investirii, aceasta stabilind, fără a fi investită cu acest capăt de cerere, că certificatul de moștenitor nr. 2343/1987 ar fi lovit de nulitate absolută; acest certificat își produce efecte, este perfect valabil atâta timp cât nu s-a solicitat constarea nulității.
De asemenea, a susținut că o altă critică vizează faptul că instanța de fond, în mod eronat a apreciat că Legea 10/2001 ar fi o lege de modificare și completare a Legii 18/1991, întrucât obiectul acestor legi este distinct, iar Legea 10 nu a modificat și completat legea 18/1991.
A mai susținut că o altă critică vizează faptul că în cauză nu poate fi vorba de aplicarea considerentele deciziei pronunțată de ÎCCJ în recurs în interesul legii, nr. XI din 05.02.2007, obiectul acestuia reprezentându-l hotărârile judecătorești în care aceeași problemă de drept a primit o soluționare diferită din partea instanțelor judecătorești, iar cauza constituind-o interpretarea și aplicarea neunitară a Legii 18/1991 și nu a Legii 10/2001.
A învederat că nu solicită a se acorda cheltuieli de judecată.
A depus concluzii scrise.
Mandatar reprezentând intimata pârâtă a invocat excepția de ordine publică a necompetenței materiale a primei instanțe în soluționarea cauzei, apreciind că instanța de fond în mod eronat a respins această excepție, cu motivarea că autoarea apelantelor reclamante declanșând o procedură în baza Legii 10/2001 nu intră în sfera de cuprindere a noțiunii de terți. Consideră că reclamantele sunt terți față de dispoziție contestată, situație în care cererea lor trebuia valorificată pe calea dreptului comun, competența de soluționare aparținând Judecătoriei Craiova.
Cu privire la apelul declarat în cauză, a pus concluzii de respingere a acestuia ca fiind nefondat, susținând că autorul reclamantelor a renunțat în mod expres la moștenire.
A mai susținut că, într-adevăr Legea 10/2001 nu modifică Legea 18/1991, dar ambele prevăd că sunt repuși în termenul de acceptare a succesiunii cei care nu au acceptat succesiunea, nu și cei care au renunțat.
Avocat, cu privire la excepția necompetenței materiale a primei instanțe invocată de intimata pârâtă prin mandatar, a solicitat respingerea acesteia, susținând că este un litigiu întemeiat pe legea 10/2001.
CURTEA:
Asupra apelului civil de față;
La data de 6 august 2008, reclamantele și - au chemat în judecată pârâții Primarul Municipiului C și Primăria Municipiului C, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța aceștia să fie obligați a le restitui parțial în natură, în măsura în care terenul este liber, imobilul situat în C, - lui nr. 209 ( fost nr. 213 bis ), parțial despăgubiri pentru terenul ce nu poate fi restituit în natură și pentru construcția demolată, suprafața întreagă a terenului situat la adresa de mai sus și care a aparținut autorului lor fiind de 3600.
Au mai solicitat în contradictoriu cu aceiași pârâți și cu pârâtele, și, ca aceste trei pârâte, persoane fizice, să le restituie în natură, în măsura în care terenul nu este afectat de utilități publice, imobilul situat în C, - lui, nr. 207 ( fost nr. 213 ), iar pentru restul de teren care a aparținut autorilor și, să primească despăgubiri.
Reclamantele au solicitat și anularea parțială a dispoziției Primarului Municipiului (cu precizarea că nu cunosc datele de identificare ale acesteia), prin care s-a restituit în natură celor trei pârâte persoane fizice terenul situat în C, - lui nr. 209, județul
În motivarea acțiunii, au arătat că autorii și au fost coproprietarii imobilului situat în C, - lui, nr. 213 ( în prezent nr. 207 ), județul D, în suprafață de 3500. că acești autori au avut doi copii, respectiv, decedat, care are ca moștenitori pe ( soție supraviețuitoare, în prezent decedată ) și pe cele două fiice, reclamantele în speță.
Al doilea fiu al autorilor și are ca moștenitori pe, ca soție supraviețuitoare și și, fiice.
În ceea ce îl privește pe autorul reclamantelor s- susținut că acesta a avut în proprietate suprafața de teren de 3600. situată în C, - lui nr. 213 bis, în prezent 209, teren care a fost limitrof cu cel al părinților săi și.
Au mai precizat că din terenul ce a aparținut autorului li s-a restituit prin Ordin al Prefectului județului D numai suprafața de 214, iar notificările în baza Legii nr. 10/2001 cu privire la restituirea celor două imobile, au fost făcute de mama lor, .
În cauză, au formulat întâmpinare pârâtele - și -, prin care au solicitat respingerea acțiunii reclamantelor, invocând în cauză excepția necompetenței materiale Tribunalului Dolj, în ceea ce privește anularea dispoziției Primarului Municipiului C, emisă pe numele pârâtelor, cu consecința disjungerii ultimelor două capete de cerere ale acțiunii și trimiterea spre competență soluționare la Judecătoria Craiova, și excepția lipsei calității procesuale active reclamantelor, invocând în acest sens că, potrivit certificatelor de moștenitor nr. 404 /8 mai 1979 și nr. 406/23 februarie 1979, autorul celor două reclamante a renunțat expres la moștenitoarea părinților săi, și .
La data de 28 ianuarie 2009 reclamantele - și - au formulat precizare la acțiune, prin care au arătat că primul capăt al acțiunii referitor la obligarea Primăriei Municipiului C și Primarului Municipiului C de a le restitui parțial în natură terenul situat în C, - lui nr. 209 ( fost nr. 213 bis ) și parțial despăgubiri în suprafață de 3600 ce a aparținut autorului ( tatăl reclamantelor), a rămas fără obiect, întrucât prin Ordinul privind stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor situate în intravilanul localităților emis de Prefectul județului D la data de 4 decembrie 2008 s-a dispus atribuirea în proprietatea reclamantelor suprafeței de 2797. teren situat în C, - lui nr. 209.
Prin aceeași precizare la acțiune au solicitat soluționarea celorlalte două capete de cerere, respectiv restituirea în natură, în măsura în care terenul nu este afectat de utilități a imobilului situat în C, - lui nr. 207 ( fost 213 ) și pentru restul de teren ce a aparținut autorilor și despăgubiri și anularea parțială a dispoziției Primarului Municipiului C nr. 22300/2 noiembrie 2007, prin care s-a restituit pârâtelor - și terenul în suprafața de 998. situat în C, - lui nr. 207, județul D (fost nr. 213).
La solicitarea instanței, Primăria Municipiului a înaintat actele referitoare la dosarele de notificare nr.146/N/2001 și nr.148/N/2001, în care se regăsesc aceleași înscrisuri depuse de părți.
Prin sentința civilă nr.198 din 27 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, s-a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantelor invocată de pârâtele și.
S-a respins acțiunea precizată formulată de reclamantele, și -, împotriva pârâților PRIMĂRIA C, PRIMARUL MUNICIPIULUI C, -, și -.
Pentru a decide astfel, Tribunalul a reținut că reclamantele nu au calitate procesuală activă, întrucât nu au calitatea de persoane îndreptățite, în sensul art. 4 din legea 10/2001, tatăl lor, renunțând expres la succesiunea autorului comun,.
Renunțarea la succesiune are un caracter irevocabil, astfel că certificatul de moștenitor subsecvent nr. 2343/1987, prin care s-a constatat calitatea de acceptant a lui este lovit de nulitate.
Tribunalul a apreciat că reclamantele nu pot beneficia, potrivit art. 4 din legea 10/2001, de repunerea în termenul de acceptare a succesiunii, prin însăși cererea de restituire formulată în temeiul legii 10/2001, întrucât textul de lege vizează doar pe moștenitorii neacceptanți, și nu și pe cei care au renunțat expres, în același sens fiind și practica ÎCCJ, care a pronunțat decizia n XI/2007, în interesul legii.
Împotriva acestei sentințe civile, în termen legal, au declarat apel reclamantele și, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Au susținut că hotărârea primei instanțe a fost dată cu aplicarea greșită a dispozițiilor art. 4 alin.3 din Legea 10/2001, potrivit cărora repunerea în termenul de acceptare a succesiunii operează pentru succesibilii care după data de 6 martie 1945 nu au acceptat succesiunea sunt repuși de drept în termenul de acceptare a succesiunii pentru bunurile care fac obiectul prezentei legi, prin însăși cererea de restituire formulată, situație în care dispozițiile generale conținute în art.696 și 700 cod civil nu își găsesc aplicarea, conform principiului de drept " normele speciale derogă de la cele generale."
Apelantele au mai arătat că terenul solicitat de reclamante în temeiul legii 10/2001 și al legii 247/2005 a fost expropriat prin Decretul nr. 72/1966, de la autorul comun, și nu de la succesorul acestuia,.
Apelantele au mai susținut că prima instanță a stabilit, fără să fi fost investită cu acest capăt de cerere, că certificatul de moștenitor nr.2343/1987 este lovit de nulitate absolută.
O altă critică a vizat împrejurare eronată reținută de Tribunal potrivit căreia Legea 10/2001 este o lege de modificare și completare a Legii 18/1991, cele două acte normative având obiect de reglementare și regim juridic diferit. În acest context, considerentele deciziei pronunțată în interesul legii nr. XI din 5.02.2007 nu sunt aplicabile în speță, căci se referă exclusiv la cererile formulate în baza legilor fondului funciar de către moștenitorii neacceptanți, și nu la situația notificărilor formulate în baza Legii 10/2001, cu privire la care art. 4 alin.3 din acest act normativ instituie dispoziții derogatorii.
Au solicitat admiterea apelului, desființarea hotărârii primei instanțe, și trimiterea cauzei spre rejudecare, potrivit art. 297 Cod pr.civ. în vederea administrării probatoriilor solicitate de reclamante.
În ședința publică din 26.01.2010, intimata pârâtă prin mandatar a invocat excepția necompetenței materiale a Tribunalului în soluționarea cauzei în primă instanță, cu motivarea că reclamantele, fiind terți față de dispoziția nr. 22300/ 2007, contestată în prezenta cauză, nu au deschisă acțiunea fondată pe dispozițiile art. 26 din Legea 10/2001, ci pot urma doar calea dreptului comun, caz în care competența de soluționare a cererii aparține judecătoriei, potrivit art. 1 Cod pr. civ.
Examinând cu prioritate această excepție de ordine publică, potrivit art. 137 Cod pr. civ. Curtea apreciază că este nefondată, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 26 alin.3 din legea 10/2001, decizia sau după caz, dispoziția motivată de respingere a notificării sau a cererii de restituire în natură poate fi atacată de persoana care se pretinde îndreptățită la secția civilă tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul unității deținătoare, sau, după caz, al entității învestite cu soluționarea notificării, în termen de 30 zile de la comunicare.
Textul de lege are în vedere contestațiile formulate de pretinsele persoane îndreptățite care au formulat notificarea soluționată nefavorabil, întrucât numai acestora li se comunică decizia sau dispoziția motivată de respingere.
În situația în care pentru același imobil se formulează notificări diferite de persoane care pretind că au calitatea de moștenitori ai aceluiași autor, entitatea învestită cu soluționarea lor trebuie să le conexeze, pentru a le da o rezolvare unitară prin aceeași decizie sau dispoziție, care poate fi atacată cu contestație, în condițiile art. 26 din legea 10/2001.
Dacă unitatea deținătoare nu procedează la conexare, ci emite decizii sau dispoziții distincte cu privire la fiecare notificare, persoanele care se pretind a fi îndreptățite și ale căror cereri de restituire s-au soluționat separat au la îndemână procedura prevăzută de art. 26 din lege pentru a contesta celelalte decizii sau, după caz, dispoziții, emise celorlalți notificatori, cu privire la același imobil, chiar dacă aceste acte juridice nu îi privesc în mod direct și nu le-au fost comunicate.
În speță, atât reclamantele, cât și pârâtele au formulat cereri pentru acordarea de măsuri reparatorii pentru terenul situat în C,-, preluat abuziv de la autorul comun, bunicul părților.
Reclamantele au susținut că au formulat notificarea nr.148/N/2001 pentru imobilul mai sus menționat, prin mandatar, cererea fiind respinsă prin dispoziția nr. 9766/N/2001, întrucât nu s-a făcut dovada calității solicitanților de persoane îndreptățite.
Contestația formulată a fost respinsă prin sentința civilă nr. 95/13.03.2009 a Tribunalului Dolj, menținută prin respingerea apelului, iar recursul declarat se află pe rolul instanței supreme, așa cum au confirmat părțile la interpelarea instanței.
Pârâtele au formulat notificările nr.353/N/2001 și nr. 586/N/2001, cu privire la același imobil, soluționate prin dispoziția nr. 22300/2.11.2007, contestată în prezenta cauză.
Unitatea deținătoare nu a procedat la conexarea celor trei notificări, potrivit art.4 din legea 10/2001, deși priveau același imobil, și erau formulate de persoane care pretindeau că sunt moștenitoare ale aceluiași autor.
În aceste condiții, reclamantele pretind că au calitatea de persoane îndreptățite pentru a beneficia de măsurile reparatorii prevăzute de Legea 10/2001, întrucât nu sunt terți față de raportul juridic creat prin emiterea dispoziției pentru pârâte. Titularele acțiunii invocă nu doar un interes personal în justificarea demersului juridic inițiat, ci și calitatea de persoane îndreptățite la acordarea beneficiului Legii 10/2001, caz în care contestația formulată de ele împotriva dispoziției nr. 22300/2007 prin care s- dispus acordarea de măsuri reparatorii pentru imobil doar pentru pârâte are natura juridică a unui litigiu grefat pe dispozițiile Legii 10/2001 și este de competența Tribunalului, și nu a Judecătoriei, ca instanță de drept comun, examinarea criticilor aduse urmând a fi făcută prin analiza calității de persoane îndreptățite a reclamantelor, în contextul legii speciale.
Criticile vizând fondul cauzei sunt neîntemeiate.
Tribunalul a apreciat în mod just că imobilul situat în C,- a fost expropriat de la autorul pârâtelor, prin Decretul 134/1980. Deși în cuprinsul anexei actului de preluare s-a menționat calitatea de proprietar a CAP 8 martie Bariera, această persoană juridică nu dobândise în mod valabil dreptul de proprietate de la autorul, preluarea având un caracter abuziv. Prin urmare, la data la care a operat exproprierea, bunul imobil se găsea în continuare în patrimoniul succesoral al autorului, patrimoniu transmis către moștenitorul acceptant al acestuia, tatăl pârâtelor și.
La data exproprierii, 1980, autorul era decedat, iar moștenirea sa era culeasă de fiul său, așa cum reiese din certificatele de moștenitor nr.404/1979 și 406/1979, celălalt descendent de gradul I, tatăl reclamantelor, renunțând expres atât la succesiunea tatălui său, cât și la succesiunea mamei, decedată la data de 19 dec. 1978.
Este adevărat că prin certificatul de moștenitor nr. 2343/29.10.1987, s-a constatat calitatea de moștenitor acceptant al lui față de succesiunea lui, alături de, însă acest act juridic nu poate produce efecte juridice valabile, câtă vreme, anterior, succesibilul renunțase expres la succesiunea tatălui său, declarația fiind înregistrată în registrul special de renunțări sub nr.357/1979.
Renunțarea la moștenire este expresă, indivizibilă și irevocabilă, în sensul că o dată ce s-a exercitat dreptul de opțiune succesorală, nu se mai poate reveni asupra opțiunii făcute, cu singura excepție a retractării renunțării, care potrivit art. 701 Cod civil se poate face înainte de expirarea termenului de 6 luni prevăzut de art. 700Ccod civil, situație care nu este incidentă în speță.
Tribunalul a constat ineficacitatea juridică a certificatului de moștenitor nr.2343/2987, pe cale incidentală, fără a pronunța o extra petita, așa cum susțin apelantele reclamante.
Împrejurarea că terenul notificat a fost preluat de la autorul pârâtelor, reiese și din cuprinsul procesului verbal încheiat la data de 8.11.1980 ( fila 154, dosar Tribunal),unde acesta figurează în calitate de proprietar.
Reclamantele au făcut dovada cu certificatul de moștenitor nr.123/23.08.2004 că sunt succesoare acceptante ale succesiunii autorului, decedat la data de 31.08.2003.
Deși pentru imobilul în litigiu s-au formulat cereri de restituire atât de către reclamante, cât și de către pârâte, în mod corect prin dispoziția nr.22300/2007 s-au acordat măsuri reparatorii doar în favoarea pârâtelor.
Potrivit art. 4 alin.2 din legea 10/2001, beneficiază de dispozițiile legii și moștenitorii legali sau testamentari ai persoanei îndreptățite.
3 al aceluiași articol prevede că succesibilii care, după data de 6 martie 1945 nu au acceptat succesiunea, sunt repuși de drept în termenul de acceptare a succesiunii pentru bunurile care fac obiectul acestei legi. Cererea de restituire are valoare de acceptare a succesiunii pentru bunurile a căror restituire se solicită în temeiul prezentei legi.
În mod corect a apreciat prima instanță că textul legal face referire numai la succesibilii neacceptanți, nu și la cei care au renunțat expres, în condițiile art. 696 Cod civil, aspect menționat și în art. 4.6. din HG nr. 250/7.03.2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare unitară a legii 10/2001.
Concluzia este firească și se întemeiază pe considerentul că actul de opțiune succesorală al renunțării este indivizibil și irevocabil, și vizează atât bunurile existente în succesiune la data decesului, cât și cele care, eventual, ar intra în succesiunea respectivă în viitor. În plus, renunțătorul nu este doar prezumat ca fiind străin de moștenire, precum neacceptantul, care poate produce probe în sensul contrar, ci în privința sa există o certitudine evidențiată prin actul notarial că a înțeles să rămână străin de succesiune, iar titlul său de erede să se desființeze cu efect retroactiv.
din decizia în interesul legii nr. XI/5.02.2007, pronunțată de ÎCCJ, secțiile unite, referitoare la dispozițiile art. 13 din legea 18/1991, sunt aplicabile și în materia Legii 10/2001 prin analogie, existând identitate de rațiune juridică.
Legea 10/2001 nu este o lege de modificare a Legii 18/1991, având obiect de reglementare diferit, însă această împrejurare reținută de Tribunal nu afectează de nelegalitate hotărârea pronunțată, câtă vreme soluția adoptată este temeinică și conformă cu prevederile legale.
Apreciind ca fiind neîntemeiate criticile formulate de apelantele reclamante, Curtea va respinge apelul ca nefondat, potrivit art. 296 Cod pr. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de reclamantele, cu domiciliul în C, str. C-,. 64,. 1,. 4, județul D, cu domiciliul în C,. Br.lui,. 27,. 1,. 12, județul D, împotriva sentinței civile nr. 198 de la 27 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Dolj - Secția Civilă în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâții PRIMĂRIA MUNICIPIULUI C, PRIMARUL MUNICIPIULUI C, cu domiciliul în C, str. - - -. 9, județul D, cu domiciliul în C, str. -, -. 7, județul D, cu domiciliul în Tg.J, str. -,. 8,. 1,.15, județul
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 26 Ianuarie 2010.
Președinte, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red. și tehnored.jud.-/9 ex/ 3.02.2009
Președinte:Oana GhițăJudecători:Oana Ghiță, Sorin Drăguț
