Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 140/2008. Curtea de Apel Ploiesti

Jurisprudenţă şi speţe de drept civil (Jurindex)

ROMANI A

CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE

CU MINORI ȘI DE FAMILIE

Dosar nr-

DECIZIA NR. 140

Ședința publică din data de 7 mai 2008

PREȘEDINTE: Adriana Maria Radu

JUDECĂTOR 2: Constanța Pană C -

Grefier - - -

Pe rol fiind judecarea apelurilor declarate de reclamantul domiciliat în Târgoviște,-, județul D, împotriva: sentinței civile nr. 496 din 9 mai 2007 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița; încheierii de îndreptare eroare materială pronunțată în data de 12 septembrie 2007 strecurată în sentința civilă nr. 496 din 9 mai 2007 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița și a sentinței civile nr. 826 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița la data de 12 septembrie 2007, în contradictoriu cu pârâții Prefectura Județului D, Primăria Municipiului Târgoviște, și ia domiciliați în Târgoviște,- Bis, județul

La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns apelantul reclamant reprezentat de avocat din cadrul Baroului D, conform împuternicirii avocațiale din 2 aprilie 2008, lipsind intimații pârâți Prefectura Județului D, Primăria Municipiului Târgoviște, și ia.

scutite de plata taxei judiciare de timbru.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Se mai învederează că prin intermediul Serviciului Registratură s-a depus la dosar de către intimații-pârâți și ia concluzii scrise, înregistrate sub nr. 5254 din 7 mai 2008.

Avocat arată că nu mai are cereri de formulat și solicită cuvântul în fond.

Curtea ia act de declarația părții, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în fond.

Avocat, având cuvântul, susține oral motivele de apel depuse în scris la dosar, arătând în esență că solicită admiterea apelurilor și trimiterea cauzei spre rejudecare, deoarece Tribunalul Dâmbovițaa respins contestația, dar a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere cu privire la acordarea de despăgubiri prin echivalent pentru suprafața de cca. 600. grădină, conform notificării formulate de reclamant.

În subsidiar solicită admiterea apelurilor, modificarea sentinței Tribunalului Dâmbovița și pe fond admiterea contestației și acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent pentru suprafața de 617. grădină aferentă construcțiilor, dovedită cu actele de la dosar și lucrarea de expertiză întocmită în cauză, precum și îndreptarea erorilor materiale expuse pe larg în motivele de apel. Cu cheltuieli de judecată.

CURTEA:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița - Secția civilă la data de 14.08.2002 sub nr. 6608/2002 contestatorul a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța, în contradictoriu cu intimații Prefectura Județului D, Primăria Municipiului Târgoviște și și să îi oblige pe aceștia la retrocedarea în natură a suprafeței de teren de care a fost deposedat în mod ilegal, liberă de orice construcție sau altă formă de ocupație, dependentă de imobilul situat în Târgoviște,-; să oblige Primăria Târgoviște la plata unei indemnizații corespunzătoare valorii reale a terenului ocupat actualmente de tronsonul blocului E construit pe o parte din teren; să oblige aceiași pârâtă la plata unei indemnizații corespunzătoare valorii reale a construcțiilor demolate, unei părții indemnizații corespunzătoare deprecierii părții din imobil existent la data deposedării de teren, precum și la plata cheltuielilor necesare pentru eradicarea igrasiei din cauza inconvenientelor ce rezultă din construcția tronsonului la Blocul

A mai solicitat contestatorul ca în caz de reticență în liberarea de orice formă de construcție sau ocupație a terenului ocupat de diverse dependințe ridicate de soții să fie autorizat să procedeze la demolare pe cheltuiala pârâților.

În motivarea cererii contestatorul a arătat că prin acte abuzive și ilegale succesive imobilul situat în Târgoviște,- a fost "amputat" de marea majoritate a terenului, precum și de o parte din construcții.

A mai precizat contestatorul că imobilele au fost dobândite prin actul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 3006/1976, iar reclamațiile anterioare și notificarea formulată în baza Legii nr. 10/2001 au rămas fără nici un rezultat.

În temeiul art. 115-118 Cod pr. civ. intimata Primăria Municipiului Târgoviște a formulat întâmpinare solicitând respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

În motivarea întâmpinării intimata a arătat că acțiunea este prematură față de împrejurarea că nu a fost emisă dispoziția motivată în temeiul Legii nr. 10/2001.

A mai precizat intimata că dacă se va trece peste prematuritate acțiunea este inadmisibilă, întrucât la încheierea contractului de vânzare cumpărare erau în vigoare dispozițiile art. 30 al. 2 din Legea nr. 58/1974,astfel încât terenul intra în proprietatea statului, cumpărătorii dobândind doar un drept de folosință asupra acestuia, pe durata existenței construcției.

Pe de altă parte, prin Decizia nr. 318/1999 a Prefecturii Județului D s-a atribuit în proprietate conform art. 35 al. 2-5 din Legea nr. 18/1991 numitului suprafața de 418,33 mp.

Referitor la construcțiile demolate, contestatorul a fost înștiințat să facă dovada modului de preluare de către stat, precum și a calității de moștenitor de pe urma lui, însă aceste relații nu au fost depuse la dosar.

În temeiul art. 115-118 Cod pr. civ. intimații și au formulat întâmpinare solicitând respingerea acțiunii, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea întâmpinării intimații au arătat că au fost chemați în judecată pe motiv că ar fi acaparat o suprafață din terenul aparținând contestatorului, lucru care este total inexact, întrucât așa cum reiese din planurile depuse la dosar pe suprafața revendicată este construit un bloc la edificarea căruia și acestora le-a fost luat teren din proprietate.

Au mai precizat intimații că în realitate au cumpărat imobilul în anul 1973 de la, imobilul a fost vândut liber de orice sarcini, iar în urma demersurilor făcute au obținut autorizație pentru construcțiile edificate.

La termenul de judecată din data de 01.06.2005 contestatorul a formulat și depus la dosar precizării la acțiune învederând că își rezervă dreptul de a valorifica pe calea unei acțiuni ulterioare cererile de despăgubiri ( cheltuieli pentru eradicarea igrasiei ) altele decât cele prevăzute de legea specială nr. 10/2001 și își menține celelalte capete de cerere.

La termenul de judecată din data de 05.10.2005 contestatorul prin cerere scrisă depusă la dosar a învederat că reiterează cererea de restituire și despăgubiri - în natură precum și măsuri reparatorii prin echivalent obiect al notificării adresate în baza Legii nr. 10/2001 Prefecturii D și transmisă Primăriei Târgoviște pentru legală soluționare.

Urmare a pronunțării unei hotărârii parțiale și anume Sentința civilă nr. 983/05.10.2005 a Tribunalului Dâmbovița - Secția civilă și emiterea de către intimata Primăria Municipiului Târgoviște a Dispoziției nr. 603/2006 contestatorul a formulat contestație parțială împotriva acesteia susținând că respingerea solicitării sale - obiect al articolului 2 - privitoare la măsurile reparatorii pe care consideră că este în drept să le pretindă este vădit nelegală și netemeinică, situându-se pe linia abuzurilor comise de primărie în legătură cu soluționarea notificării sale.

Față de această contestație parțială intimata Primăria Municipiului Târgoviște a formulat precizări reiterând susținerile din întâmpinare cu privire la incidența art. 30 și 31 din Legea nr. 58/1974 la momentul încheierii actului de vânzare cumpărare și la atribuirea în proprietate conform art. 35 al. 2-5 din Legea nr. 18/1991 a unui teren în suprafață de 418,33 mp lui.

În cauză au fost administrate probe cu acte, cercetare locală și expertiză specialitate topografie.

Contestatorul a formulat și depus la dosar note scrise.

După administrarea probatoriilor Tribunalul Dâmbovița - Secția civilă a pronunțat Sentința civilă nr. 496/09.05.2007 prin care a respins ca neîntemeiată contestația.

Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut că verificând legalitatea și temeinicia dispoziției emise de către intimată se constată că acesta s-a făcut cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare, neexistând motive care să conducă la anularea sa.

Astfel atât din înscrisurile depuse la dosar de părțile implicate, cât și din concluziile raportului de expertiză tehnică de specialitate și din cercetarea locală rezultă că în adevăr petiționarul nu deține întreaga suprafață de teren reconstituită în temeiul legii funciare, respectiv Ordinul Prefectului nr. 318/1999 pentru suprafața de 418,33 mp, ci o suprafață mai mică de teren cu 157,23 mp.

A mai reținut instanța că pentru lipsa de teren constată în raport cu actele de proprietate, s-a solicitat reconstituirea pe un teren ce aparține domeniului public, dar problema în speță este nu aceea a constituirii sau restituirii unei diferențe de teren pentru că există deja titlu de proprietate, ci problema ocupațiunii efective a unei suprafețe la care petiționarul era îndreptățit.

Ori, această diferență în minus nu impune soluționarea favorabilă a cererii sale în temeiul legii speciale, Legea nr. 10/2001, care la art. 8 exceptează de la reglementările sale terenurile al căror regim juridic este reglementat de legea fondului funciar.

Așa fiind petiționarul trebuie să urmeze calea dreptului comun prin promovarea unei acțiuni în realizarea dreptului deja constituit.

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița - Secția civilă la data de 15.06.2007 petentul a formulat cererea de îndreptare eroare materială cu privire la erorile strecurate în Sentința civilă nr. 496/09.05.2007.

În motivarea cererii petentul a arătat că au fost reținute greșit adresele atât a sa, cât și a intimaților, prin renumerotarea intervenită pe strada - - - fostul nr. 10 devenit nr. 2; prenumele uneia dintre părți este reținut greșit, respectiv acela de " " în loc de " ia"; Decizia nr. 318/1991 a fost transformată în nr. 318/1999, iar instanța de fond a omis să se pronunțe asupra cererii sale de acordare a măsurilor reparatorii pentru bunul imobil - teren/grădină - care nu poate fi restituit în natură și asupra celei privind rectificarea procesului verbal de cercetare locală.

Prin Încheierea din data de 12.09.2007 Tribunalului Dâmbovița - Secția civilă a admis în parte cererea de îndreptare eroare materială și a dispus îndreptarea erorilor materiale strecurate atât în considerentele hotărârii, cât și în dispozitivul acesteia în sensul că în loc de " imobilul situat în Târgoviște,-", se va citi "str. - - -, nr.2", în loc de " " se va citi " ia", iar în loc de "Ordinul Prefectului nr. 318/1999" se va citi "Ordinul Prefectului nr. 318/1991".

Totodată, instanța a respins capătul 5 din cerere privitor la rectificarea procesului verbal de cercetare locală.

Pentru a pronunța această încheiere instanța a reținut că dintr-o eroare de dactilografiere în considerentele hotărârii și în dispozitivul acesteia s-au strecurat mai multe erori și care urmează a fi îndreptate.

În ceea ce privește capătul 5 referitor la rectificarea procesului verbal de cercetare locală instanța a reținut că în cuprinsul acestuia nu s-a strecurat nici o eroare, iar petentul putea să formuleze obiecțiuni cu privire la acesta la data întocmirii sale sau la termenul de judecată.

Sub aspectul capătului 4 din cererea de îndreptare eroare materială Tribunalul Dâmbovița - Secția civilă s-a pronunțat prin Sentința civilă nr. 826/12.09.2007 în sensul respingerii.

A reținut instanța că, motivul privitor la omisiunea de a se pronunța asupra acordării măsurilor reparatorii pentru bunul imobil - teren, grădină - aferent gospodăriei sale care nu mai poate fi restituit în natură, acesta nu poate fi considerat o eroare materială ce poate fi îndreptată în baza dispozițiilor art. 281²Cod pr. civ. petentul formulând cerere de apel.

Astfel, acesta constituie un motiv de apel care a și fost invocat pe această cale.

Împotriva Sentinței civile nr. 496/09.05.2007 a formulat apel contestatorul criticând-o pentru motive de nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea cererii de apel apelantul a arătat că a solicitat instanței de fond, respectivul Tribunalul Dâmbovița admiterea acțiunii introduse la data de 14.08.2002 așa cum a fost formulată, cu precizările și completările sale ulterioare, solicitând obligarea pârâților la restituirea în natură a bunului imobil teren ce poate fi restituit în natură, la acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent pentru construcțiile demolate și acordării măsurilor reparatorii pentru imobilul teren care nu poate fi restituit în natură, cu cheltuieli de judecată.

A mai precizat apelantul că într-o primă fază instanța de fond a făcut o justă aplicare a dispozițiilor Legii nr. 10/2001 coroborate cu art. 270 Cod pr. civ. în sensul că a pronunțat o hotărâre parțială prin care a obligat Primăria Târgoviște să emită o dispoziție prin care să se pronunțe asupra cererii obiect al notificării legale.

Acesta din urmă a sfârșit prin a se conforma parțial sentinței în sensul acceptării acordării despăgubirilor legale pentru construcția demolată, dar refuzând acordarea măsurilor reparatorii legale pentru terenul luat abuziv în perioada comunistă, fără drept de despăgubiri.

Împotriva acestei dispoziții s-a formulat contestație parțială la data de 27.02.2006 invocându-se printre altele dispozițiile art. 6 al. 1 din Legea nr. 10/2001.

Pe de altă parte expertiza judiciară efectuată în cauză a demonstrat fără posibilitate de tăgadă că solicitările sale sunt pe deplin fondate în sensul că din terenul inițial îi fusese acaparată o suprafață importantă - curte și grădină.

Cu toate acestea instanța de fond s-a aliniat la poziția intimaților susținând în esență că în speță nu ar fi aplicabile dispozițiile legii speciale, ci ale dreptului comun.

Așa fiind instanța a instituit un nou principiu, respectivgeneralibus specialibus derogant.

Mai mult decât atât instanța de fond a comis o serie întreagă de erori materiale, precum și omisiuni de a se pronunța.

Astfel se impune îndreptarea erorilor materiale cu privire la adresele reținute greșit de instanța de fond atât cea a contestatorului, cât și acelea ale intimaților și ia, precum și a celei purtând asupra prenumelui uneia dintre părți reținut greșit, respectiv, în loc de ia.

Totodată, se solicită îndreptarea erorii materiale purtând asupra Deciziei nr. 318/1991, care în mod mincinos a fost transformată de Primăria Municipiului Târgoviște ca purtând numărul 318/1999.

Pe de altă parte instanța de fond a omis să se pronunțe asupra cererii sale privind acordarea măsurilor reparatorii pentru bunul imobil teren / grădină care nu poate fi restituit în natură, respectiv asupra cererii acestuia de obligare a Prefecturii Județului D și Primăriei Municipiului Târgoviște la acordarea măsurilor reparatorii conform textelor legale și a standardelor de evaluare pentru terenul cu destinație de grădină în suprafață de 647,67 mp, care împreună cu restul terenului constituia vechiul lot de 1200 mp și care a fost perfect identificat de către expert.

instanța de fond a omis a se pronunța cu privire la cererea sa de rectificare a procesului verbal de cercetare locală față de care a formulat obiecțiuni.

Contestatorul a formulat apel și împotriva Încheierii din data de 12.09.2007 criticând-o pentru motive de nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea cererii de apel apelantul a arătat că în pofida art. 281 al. 1 Cod pr. civ. Tribunalul Dâmbovițaa considerat în mod greșit că trebuie să evoce și cererea privitoare la omisiunea aceluiași tribunal de a se pronunța asupra rectificării procesului verbal de cercetare locală din 05.02.2007 cu toate că nu putea ignora în mod valabil dispozițiile art. 281²al. 1 și 2 Cod pr. civ. care poartă anume asupra cazurilor când instanța a omis a se pronunța asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale.

Mai mult decât atât Tribunalul Dâmbovița face vorbire de solicitările de la punctele 1,2,3 și 5 omițând solicitarea de la punctul 4 și dând dovadă de superficialitate afirmă că la dosarul de fond nu au fost formulate obiecțiuni în scris cu privire la acest proces verbal, deși observațiile scrise sunt la filă numerotată din dosarul cauzei.

Succesiunea de erori este confirmată de instanță și prin faptul că acesta evoca a doua oară, dar fără a se pronunța prin Sentința civilă nr. 826 din 12.09.2007 același capăt de cerere nr. 5 plasându-l sub incidența dispozițiilor art. 281 Cod pr. civ.

Și împotriva acestei din urmă hotărâri - Sentința civilă nr. 826 din 12.09.2007 a Tribunalului Dâmbovița - contestatorul a formulat apel criticând-o pentru motive de nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea cererii de apel apelantul a arătat că privitor la capătul 4 din cerere purtând asupra faptului că instanța de fond a omis a se pronunța asupra cererii acestuia privitoare la acordarea măsurilor reparatorii pentru bunul imobil - teren grădină - în suprafață de 647,67 mp Tribunalul Dâmbovițaa considerat că această omisiune nu poate fi îndreptată prin aplicarea dispozițiilor art. 281²Cod pr. civ.

Astfel, deși fusese sesizat prin acest capăt de cerere într-o problemă de omisiune de a se pronunța a instanței de fond la rândul său omite să se pronunțe cu privire la respectivul capăt nr. 5, demonstrând seriozitatea cu care a studiat cauza.

Intimata Primăria Municipiului Târgoviște a formulat întâmpinare solicitând respingerea apelurilor formulate.

În motivarea întâmpinării intimata a arătat că lipsa unor suprafețe de teren din cea atribuită în baza legilor fondului funciar nu îl îndreptățește pe apelant la repararea prejudiciului în baza unei legi speciale cu un obiect de reglementare strict determinat, acesta având la îndemână calea unei acțiuni în revendicare.

A mai precizat intimata că din acte se desprinde concluzia că obiect al notificării și implicit al contestației formulate în baza Legii nr. 10/2001 îl constituie terenul în suprafață de 418,33 mp, iar instanța de fond nu se putea pronunța decât în limitele a ceea ce a fost investită.

Intimații și ia au formulat întâmpinare solicitând respingerea apelurilor ca nefondate.

În ceea ce privește încheierea din 12.09.2007 instanța a procedat corect, rectificând doar greșelile de eroare materială care s-au strecurat în sentință, iar în ceea ce privește capătul nr. 5 era normal să fie respins întrucât vizează o chestiune de fond.

Apelantul a depus la dosar acte.

Curtea, analizând cererile de apel prin prisma actelor și a lucrărilor dosarului, a criticilor formulate și a dispozițiilor legale incidente reține următoarele:

Sub aspectul apelului declarat împotriva Sentinței nr. 496/09.05.2007Curtea reține că inițial Tribunalul Dâmbovița - Secția civilă a fost investit de contestator cu o cerere formulată în contradictoriu cu intimații Prefectura Județului D, Primăria Municipiului Târgoviște și și și având mai multe petite și anume: obligarea pârâților la retrocedarea în natură a suprafeței de teren de care a fost deposedat în mod ilegal, liberă de orice construcție sau altă formă de ocupație, dependentă de imobilul situat în Târgoviște,-; obligarea Primăriei Târgoviște la plata unei indemnizații corespunzătoare valorii reale a terenului ocupat actualmente de tronsonul blocului E construit pe o parte din teren; obligarea aceleiași pârâte la plata unei indemnizații corespunzătoare valorii reale a construcțiilor demolate, unei părții indemnizații corespunzătoare deprecierii părții din imobil existent la data deposedării de teren, precum și la plata cheltuielilor necesare pentru eradicarea igrasiei din cauza inconvenientelor ce rezultă din construcția tronsonului la Blocul

La termenul de judecată din data de 01.06.2005 contestatorul a formulat și depus la dosar precizări la acțiune învederând că își rezervă dreptul de a valorifica pe calea unei acțiuni ulterioare cererile de despăgubiri ( cheltuieli pentru eradicarea igrasiei ) altele decât cele prevăzute de legea specială nr. 10/2001 și își menține celelalte capete de cerere.

La aceiași dată Tribunalul Dâmbovița - Secția civilă a pronunțat Sentința civilă nr. 983 prin care a admis cererea contestatorului și a obligat intimata să emită dispoziție la notificare.

În baza acestei hotărâri judecătorești Primăria Municipiului Târgoviște a emis Dispoziția nr. 603/17.01.2006 prin care a propus acordarea de despăgubiri pentru imobilul construcție situat în Târgoviște, str. -. -, nr. 10 și a respins solicitarea petiționarului privind acordarea de despăgubiri pentru terenul aferent construcției având în vedere că acesta a fost preluat prin efectul Legii nr. 58/1974 și nu se încadrează în dispozițiile prevăzute de Legea nr. 10/2001 așa cum a fost modificată prin Legea nr. 247/2005.

Împotriva acestei dispoziții contestatorul a formulat la data de 27.02.2006 contestație parțială susținând că respingerea solicitării sale - obiect al articolului 2 - privitoare la măsurile reparatorii pe care consideră că este în drept să le pretindă este vădit nelegală și netemeinică, situându-se pe linia abuzurilor comise de primărie în legătură cu soluționarea notificării sale.

Prin Notele scrise depuse la dosar contestatorul a solicitat admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, cu precizările și completările ulterioare solicitând instanței obligarea pârâților la restituirea în natură a bunului imobil teren care poate fi restituit, acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent pentru construcțiile demolate și acordarea măsurilor reparatorii pentru bunul imobil teren / grădină care nu poate fi restituit în natură.

Din înscrisurile cauzei Curtea reține că prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 3006/18.12.1976 de Fostul notariat de Stat Județean D apelantul contestator, împreună cu alte persoane a devenit proprietarul unei construcții situată Târgoviște,-, jud.

În actul de proprietate s-a făcut mențiunea expresă că părțile au luat cunoștință de prevederile art. 30 din Legea nr. 58/1974, terenul aferent construcției intrând așadar în proprietatea statului, cumpărătorii dobândit numai un drept de folosință asupra acestuia.

După apariția Legii nr. 18/1991 unul din cumpărători și anume autorul contestatorului a formulat cerere de constituire a dreptului de proprietate pentru terenul asupra căruia a dobândit dreptul de folosință la cumpărarea construcției fiind înscris în Anexa nr. 2 Deciziei nr. 318/1991 a Prefecturii D, la poziția nr. 27 cu suprafața de 418,33 mp în-.

Pe de altă parte, prin notificarea nr. 140/2001 adresată prin intermediul Biroului Executorului Judecătoresc contestatorul din litigiu pendinte a solicita în baza Legii nr. 10/2001 a se dispune măsurile reparatorii ce se impun ( teren în schimb de aceiași suprafață, valoare și cu aceiași poziționare precum și despăgubiri bănești ) pentru un imobil construcție și teren situat în Târgoviște, str. - -, nr. 10.

În chiar cuprinsul notificării s-a făcut mențiunea expresă că imobilul a fost dobândit prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 3006/1976, iar numitul căruia îi succede a devenit proprietar și al unei părți din imobil în baza Sentinței nr. 3609/1988 a Judecătoriei Târgoviște.

Ori, așa cum s-a menționat mai sus, cu privire la imobilul teren la momentul încheierii contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 3006/18.12.1976 de Fostul Notariat de Stat Județean D raporturilor juridice dintre vânzător și cumpărător le-au fost aplicabile prevederile art. 30 și 31 din Legea nr. 58/1974 în conformitate cu care terenurile din intravilan - perimetru construibil - puteau fi dobândite numai prin moștenire legală, iar în caz de înstrăinare a construcțiilor terenul aferent acestora trecea în proprietatea satului.

Regimul juridic al unor astfel de terenuri a fost reglementat ulterior de Legea nr. 18/1991 prin art. 36 în beneficiul cumpărătorului locuinței, dispoziții de care autorul contestatorului a și uzat, sens în care a obținut titlu de proprietate pentru o suprafață de 418,33 mp.

Pe de altă parte, potrivit art. 8 din Legea nr. 10/2001 nu intră sub incidența acesteia terenurile al căror regim juridic este reglementat prin Legea nr. 18/1991, Legea nr. 169/1997 și Legea nr. 1/2000.

Întrucât așa cum s-a arătat pe larg în precedent terenul solicitat în baza legii nr. 10/2001 a făcut obiectul unui alt act normativ special și anume Legea nr. 18/2001, cererea de restituire cade sub incidența art. 8 din prima lege, astfel cum în mod corect a reținut și prima instanță.

Așa fiind în mod legal a procedat intimata Primăria Târgoviște atunci când prin art. 2 al dispoziției contestate a respins solicitarea privind acordarea de despăgubiri pentru terenul aferent construcției având în vedere că acesta a fost preluat prin efectul Legii nr. 58/1974 și nu se încadrează în dispozițiile prevăzute de Legea nr. 10/2001 așa cum a fost modificată prin Legea nr. 247/2005.

Așadar sunt nefondate criticile apelantului potrivit cărora deși expertiza judiciară efectuată în cauză a demonstrat fără posibilitate de tăgadă că solicitările sale sunt pe deplin fondate în sensul că din terenul inițial îi fusese acaparată o suprafață importantă - curte și grădină, a instanța de fond s-a aliniat la poziția intimaților susținând în esență că în speță nu ar fi aplicabile dispozițiile legii speciale, ci ale dreptului comun.

Nefondată este și critica potrivit cu care instanța de fond a instituit un nou principiu, respectivgeneralibus specialibus derogant.

Astfel, contestatorul a chemat în judecată, pe lângă Prefectura Județului D și Primăria Municipiului Târgoviște și două persoane fizice și anume și.

Cu ocazia administrării probatoriilor în fața primei instanțe s-a constatat că din suprafața de 418,33 mp pentru care a fost constituit dreptul de proprietate în baza Legii nr. 18/1991, o parte este ocupată de către pârâții persoane fizice, care la rândul lor invocă cu titlu de proprietate un contract de vânzare cumpărare din anul 1973.

Într-o atare situație raporturile juridice dintre aceste părți urmează a fi soluționate pe calea dreptului comun.

O astfel de soluție se fundamentează și pe împrejurarea că demersul juridic al contestatorului a fost întemeiat pe dispozițiile Legii nr. 10/2001, având așadar la bază raporturi juridice dintre persoana pretins îndreptățită și unitatea deținătoare sau entitatea investită cu soluționarea notificării, și care este o persoană juridică, iar nu persoane fizice.

Și critica potrivit cu care instanța de fond a omis să se pronunțe asupra cererii sale privind acordarea măsurilor reparatorii pentru bunul imobil teren / grădină care nu poate fi restituit în natură, respectiv asupra cererii acestuia de obligare a Prefecturii Județului D și Primăriei Municipiului Târgoviște la acordarea măsurilor reparatorii conform textelor legale și a standardelor de evaluare pentru terenul cu destinație de grădină în suprafață de 647,67 mp, care împreună cu restul terenului constituia vechiul lot de 1200 mp și care a fost perfect identificat de către expert este nefondată.

În realitate, instanța de fond a reținut în mod legal că în speță cererea contestatorului cu privire la teren cade sub incidența art. 8 din Legea nr. 10/2001.

De altfel, prin actele depuse în fața instanței de apel printre care și două declarații extrajudiciare apelantul încearcă să acrediteze ideea că la facerea actului de vânzare cumpărare înțelegerea părților a vizat o suprafață mai mare în care se include și grădina, dar care nu a fost menționată din cauza reglementărilor în materie de terenuri.

Deci, chiar dacă aceste susțineri nu se coroborează cu restul materialului probator, dacă ar fi reale, ar conduce la același regim juridic și pentru grădină și anume cel dat de Legea nr. 18/1991, iar nu cel al Legii nr. 10/2001.

În ceea ce privește celelalte critici cu privire la erori materiale săvârșite potrivit susținerilor apelantului de către instanța de fond acestea fac obiectul apelurilor declarate împotriva încheierii din data de 12.09.2007, precum și a Sentinței nr. 826/12.09.2007 și vor fi analizate cu prilejul evocării respectivelor căi de atac.

Pentru toate considerentele arătate și având în vedere dispozițiile art. 296 Cod pr. civ. Curtea urmează să respingă apelul declarat împotriva Sentinței nr. 496/09.05.2007 a Tribunalului Dâmbovița - Secția civilă ca nefondat.

Sub aspectul apelului declarat împotriva Încheierii din data de 12.09.2007 a Tribunalului Dâmbovița - Secția civilăCurtea reține că la 15.06.2007 contestatorul a investit instanța cu o cerere de îndreptare a mai multor erori materiale și anume cu privire la numărul străzii unde este situat imobilul în litigiu, cu privire la prenumele uneia dintre părți, cu privire la data Ordinului Prefectului, precum și privitor la rectificarea unui proces verbal de cercetare locală.

Prin încheierea apelată a fost admisă în parte cererea de îndreptare eroare materială și s-a dispus îndreptarea erorilor materiale strecurate atât în considerentele hotărârii, cât și în dispozitivul acesteia în sensul că în loc de " imobilul situat în Târgoviște,-", se va citi "str. - - -, nr.2", în loc de " " se va citi " ia", iar în loc de "Ordinul Prefectului nr. 318/1999" se va citi "Ordinul Prefectului nr. 318/1991".

Totodată, instanța a respins capătul 5 din cerere privitor la rectificarea procesului verbal de cercetare locală.

Potrivit art. 281 al. 1 cod pr. civ. erorile sau omisiunile cu privire la numele, calitatea și susținerile părților sau cele de calcul, precum și orice alte erori materiale din hotărâri sau încheieri pot fi îndreptate din oficiu sau la cerere.

Din actele dosarului Curtea reține că la data de 19.12.2006 instanța a admis cererea de efectuare a unei cercetări locale, probă administrată, constatările fiind consemnate în procesul verbal de la fila 190 dosar.

Contestatorul a formulat în scris nemulțumirile sale ce privire la procesul verbal, dar ulterior nu le-a mai reiterat în fața instanței, ci a formulat numai obiecțiuni cu privire la raportul de expertiză.

Așa fiind nu își găsesc aplicarea dispozițiile legale amintite, criticile apelantului cu privire la soluția dată acestui petit fiind nefondate.

este nefondată și critica potrivit cu care ar fi incidente dispozițiile art. 281²Cod pr. civ. întrucât capătul de cerere principal sau accesoriu sau cererea conexă sau incidentală la care face referire legea este dat de un adevărat petit față de care instanța investită este chemată a se pronunța, iar nu de pronunțarea asupra modului de administrare a unei probe cum este aceea a cercetării locale.

Nefondată este și critica potrivit cu care instanța nu s-a pronunțat asupra punctului 4 din cererea de îndreptare eroare materială.

În realitate instanța a apreciat că în ceea ce privește solicitarea de la punctul 4 sunt incidente dispozițiile art. 281²Cod pr. civ. și care stabilesc o altă procedură de soluționare și un alt final al judecății.

Așa fiind instanța a procedat la soluționarea respectivului petit prin hotărâre separată și care face obiectul celei de a treia cerere de apel.

Pentru toate considerentele arătate și având în vedere dispozițiile art. 296 Cod pr. civ. Curtea urmează să respingă apelul declarat împotriva Încheierii din data de 12.09.2007 a Tribunalului Dâmbovița - Secția civilă ca nefondat.

Sub aspectul apelului declarat împotriva Sentinței nr. 826/12.09.2007a Tribunalului Dâmbovița - Secția civilăCurtea reține că prin acesta a fost soluționat capătul 4 din cererea de îndreptare eroare materială formulată de contestator și având ca obiect omisiunea instanței de a se pronunța asupra cererii sale de acordarea de măsuri reparatorii pentru bunul imobil - teren/grădină care nu mai poate fi restituit în natură.

Respectiva cerere a fost înregistrată la instanță la data de 15.06.2007.

Anterior, la data de 13.06.2007 același contestator declarase apel împotriva Sentinței nr. 496/2007, unul dintre motive constituindu-l tocmai omisiunea instanței în opinia sa de a se pronunța cu privire la respectivul capăt de cerere.

Ori, din reglementarea instituției completării hotărârii astfel cum acesta se regăsește în dispozițiile art. 281¹Cod pr. civ. rezultă fără putere de tăgadă că partea nu poate uza de două căi pentru atingerea aceluiași interes.

De vreme ce contestatorul a înțeles să formuleze apel nu mai poate formula și cerere de completare având același obiect și anume omisiunea cu privire la un anumit petit, împrejurare corectă reținută și de instanță în hotărârea apelată.

Pentru toate considerentele arătate și având în vedere dispozițiile art. 296 Cod pr. civ. Curtea urmează să respingă apelul declarat împotriva Sentinței nr. 826/12.09.2007 a Tribunalului Dâmbovița - Secția civilă ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge apelurile declarate de reclamantul domiciliat în Târgoviște,-, județul D, împotriva: sentinței civile nr. 496 din 9 mai 2007 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița; încheierii de îndreptare eroare materială pronunțată în data de 12 septembrie 2007 strecurată în sentința civilă nr. 496 din 9 mai 2007 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița și a sentinței civile nr. 826 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița la data de 12 septembrie 2007, în contradictoriu cu pârâții Prefectura Județului D, Primăria Municipiului Târgoviște, și ia domiciliați în Târgoviște,- Bis, județul D, ca nefondate.

Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședința publică,azi, 7 mai 2008.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,

GREFIER,

Red

7 ex/ 22.05.2008

nr. 6608/2002 Tribunalul Dâmbovița - Secția civilă

Operator de date cu caracter personal

Notificare nr. 3120

Președinte:Adriana Maria Radu
Judecători:Adriana Maria Radu, Constanța Pană

#Judecator Adriana Maria Radu

Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 140/2008. Curtea de Apel Ploiesti

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 140/2008. Curtea de Apel Ploiesti